PRESCRIPTIA DREPTULUI MATERIAL LA ACTIUNE

Prin actiunea civila, inregistrata sub nr.1134/329/2013, la data de 28 iunie 2013, reclamantul G E, a chemat in judecata si personal la interogatoriu pe paratul Iorga Florea, solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta,  sa-l oblige pe parat sa-i plateasca suma de 9000 lei, reprezentand prejudiciul pe care i l-a cauzat prin lipsa de folosinta pentru perioada cuprinsa intre 15 aprilie 2009-24 mai  2013, asupra terenului proprietatea sa, in suprafata de 1544 mp, teren situat in intravilanul comunei S M, jud. Teleorman, in cvartalul 78, parcela 6, cu vecinatatile: N- Iorga Petre si Iorga Florea, E- DJ 546, S- Iorga Tudor si V- teren primarie.
Reclamantul ti-a rezervat dreptul de a-si mari catimea pretentiilor.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca la data de 15 aprilie 2009 a cumparat de la comuna S M, terenul cu suprafata de 1557 mp, situat in intravilanul comunei Slobozia Mandra, jud. Teleorman, in  cvartalul 78, parcela 6, nr. cadastral 170 si inscris in cartea funciara nr.128/N.
Dupa achizitionarea imobilului, nu a putut intra in posesia acestuia, pentru ca terenul era ocupat, in mod abuziv, de catre parat.
Din cauza acestei situatii, prin intermediul Biroului Executorului Judecatoresc M M E (dosar nr.37/N/22 aprilie 2009), l-a notificat pe parat sa-i lase, in deplina proprietate, terenul pe care acesta il ocupa fara drept.
Paratul a refuzat insa sa dea curs notificarii si a continuat sa se foloseasca de teren, construind pe acesta un garaj si solarii in care cultiva legume, pe care le valorifica pe piata.
Pentru acest motiv, la data de 19 mai 2009 a formulat o actiune civila, la Judecatoria Turnu Magurele, actiune ce a avut ca obiect revendicare imobiliara.
Prin sentinta civila nr. 1486/21 noiembrie 2011, actiunea sa a fost admisa.
Paratul a atacat hotararea cu apel iar, la data de 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucuresti a anulat recursul acestuia.
Nici in urma finalizarii dosarului, paratul nu a inteles sa-i lase terenul, astfel ca punerea sa in posesie s-a putut face doar prin executare silita, in baza procesului verbal de executare, incheiat de BEJ M M E, la data de 24 mai 2013.
Reclamantul a mai aratat ca, prin refuzul constant de a-i respecta dreptul de proprietate, paratul i-a creat un prejudiciu ce consta in lipsa de folosinta a terenului, in
perioada 15 aprilie 2009-24 mai 2013, lipsa de folosinta pe care a evaluat-o, provizoriu, la suma de 9000 lei.
Pentru evaluarea prejudiciului, reclamantul a solicitat efectuarea unei expertize care sa stabileasca evaluarea productiei nete, pe care ar fi putut sa o obtina, in conditiile in care avea folosinta terenului si il cultiva cu legume (rosii, castraveti, ardei gras, etc) in solarii, asa cum a fost exploatat, de catre parat.
In drept, si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.1349 Cod civil.
Pentru dovedirea actiunii, reclamantul a solicitat incuviintarea probelor cu inscrisuri si expertiza.
A anexat actiunii: chitanta taxa timbru, desfasurator cu calculul taxei judiciare de timbru, imputernicire avocatiala si (in copii certificate) contract de vanzare-cumparare, autentificare sub nr.516/15 aprilie 2009, de BNP P P, sentinta civila nr.1486/21 noiembrie 2011, incheiere din 04 martie 2013, pronuntate de Judecatoria Turnu Magurele, raport de expertiza tehnica judiciara si proces verbal din 24 mai 2013, incheiat de BEJ M M E.
In termen legal, paratul a formulat intampinare (filele 23-24), prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, paratul a aratat ca, prin sentinta civila nr.1486/21 noiembrie 2011, s-a dispus ca el, paratul sa fie obligat sa lase reclamantului G E suprafata de 1544 mp teren, pe care el, paratul, il ocupa, teren situat in cvartalul 78, parcela 6, asa cum a fost individualizat in raportul de expertiza; sa desfiinteze constructiile amplasate pe terenul revendicat si stabilirea liniei de hotar dintre proprietatile lor.
Apelul si recursul formulate impotriva sentintei i-au fost respinse.
Fara a comunica cu el, reclamantul a apelat la BEJ M M E, pentru inceperea executarii silite, in acest sens intocmindu-se dosarul de executare nr.49/2013.
In urma somatiei executorului, el s-a conformat in sensul ca a achitat, in totalitate, suma de bani indicata si a demolat constructiile edificate pe teren, pe cheltuiala proprie.
Cat priveste prezenta actiune a reclamantului, paratul a sustinut ca aceasta este neintemeiata.
Astfel, a aratat ca el nu a ocupat terenul abuziv, asa cum a sustinut reclamantul, ci a fost pus in posesie cu acesta in anul 1992, de primarul de la acea vreme, fara insa a se efectua o masuratoare adecvata.
Faptul ca el a incercat sa se apere, solicitand probatorii si atacand hotararea cu apel si ulterior recurs, nu trebuie interpretat ca un abuz de drept din partea lui.
De asemenea, obligarea sa la plata sumei de 9000 lei nu are un suport legal, prejudiciul fiind doar prezumat.
In drept si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.205 Cod procedura civila.
In sentinta publica din data de 01 octombrie 2013, paratul, prin avocat, a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, pentru perioada 15 aprilie 2009-28 iunie 2010, raportat la data introducerii actiunii.
Instanta a respins apararea reclamantului care a invocat decaderea paratului din dreptul de a invoca exceptii, apreciind ca, in cauza, nu opereaza decaderea, motivat de faptul ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, in cauza de fata este o exceptie de ordine publica si care, potrivit dispozitiilor art.247 alin.1 Cod procedura civila, poate fi invocata de parte sau de instanta, in orice stare a procesului.
Fiind vorba de o prescriptie inceputa si neimplinita la data intrarii in vigoare a Noului Cod civil, aceasta este supusa dispozitiilor legale care a instituit-o respectiv Decretului nr.167/1958, privitoare la prescriptia instinctiva, asa cum prevad dispozitiile art.201 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a N Cod civil.
In lumina dispozitiilor Decretului nr.167/1958, prescriptia extinctiva este reglementata ca o institutie juridica de ordine publica, astfel ca paratul este in drept sa invoce exceptia in orice stare a pricinii.
Fiind vorba de o exceptie ce vizeaza fondul cauzei, in baza dispozitiilor art.248 alin 4 Cod procedura civila, prin incheierea de sedinta din data de 01 octombrie 2013, instanta a dispus unirea exceptiei cu fondul cauzei.
Pentru dovedirea actiunii, reclamantul a solicitat efectuarea unei expertize agricole, avand ca obiectiv evaluarea productiei nete, pe care reclamantul ar fi obtinut-o de pe terenul ce formeaza obiectul cauzei, in conditiile in care terenul ar fi fost cultivat cu legume, in solarii, asa cum a fost exploatat de catre parat.
Suplimentar, instanta a dispus ca expertul sa calculeze, separat, productia neta ce s-ar fi putut obtine, corespunzator perioadei 15 aprilie 2009 - 28 iunie 2010.
Paratul, prin avocat, a fost de acord cu obiectivele de expertiza si a  precizat ca suprafata de teren ocupata de solarii a fost de 152 mp.
Reclamantul a mai depus o notificare a paratului, la data de 26 iulie 2013, de catre BEJ M M E.
Paratul nu a solicitat administrarea de probe.
A fost desemnat expert Voicu Ion, cu un onorariu de 500 lei.
Avand in vedere ca expertul nu a raspuns obiectivelor fixate, instanta a dispus refacerea raportului de expertiza.
La solicitarea expertului Voicu Ion, instanta a dispus inlocuirea acestuia, cu un alt expert, in cauza fiind desemnat, prin tragere la sorti, expert P L.
Paratul a contestat evaluarea facuta de expert P L si, la solicitarea acestuia, instanta a dispus efectuarea unei contraexpertize.
Prin tragere la sorti, a fost desemnat expert S N, cu un onorariu de 500 lei.
In sedinta publica din data de 30 septembrie 2014, reclamantul  a solicitat instantei sa ia act ca isi majoreaza catimea pretentiilor, la suma de 18979 lei, corespunzator raportului de expertiza, intocmit de expert P L.
Analizand materialul probator administrat in cauza, respectiv inscrisurile depuse de reclamant, instanta retine ca, in baza contractului de vanzare-cumparare, autentificat sub nr.516/15 aprilie 2009, reclamantul a devenit proprietarul suprafetei de 1557 mp teren, cu destinatia curti constructii, situata in comuna S M, jud. Teleorman, in tarlaua 78, parcela 6, avand nr. cadastral 170, inscris in Cartea funciara nr.128/N a comunei S M, jud. Teleorman.
La data de 19 mai 2009, reclamantul G E l-a chemat in judecata pe paratul I F, revendicand de la acesta suprafata de teren dobandita in baza contractului de vanzare-cumparare, cu motivarea ca acesta il ocupa abuziv.
Prin sentinta civila nr.1486/21 noiembrie 2011, pronuntata de J T M a fost admisa actiunea civila, formulata de reclamantul G E, iar paratul I F a fost obligat sa-i lase reclamantului, in deplina proprietate, ternul revendicat, sa-si desfiinteze constructiile, respectiv doua solarii si un garaj, amplasate pe trenul revendicat. Totodata, a fost stabilita si linia de hotar dintre proprietatile partilor.
Instanta retine ca printre efectele actiunii in revendicare se numara si restituirea fructelor si acoperirea cheltuielilor facute de catre posesorul parat cu bunul pe care trebuie sa-l restituie.
Cat priveste restituirea fructelor produse de bunul revendicat, urmeaza a se face distinctie dupa cum posesorul parat a fost de buna sau de rea credinta.
In cauza, de la data intentarii actiunii in revendicare (19 mai 2009), paratul Iorga Florea a devenit un posesor de rea-credinta, care potrivit dispozitiilor art.484 V Cod civil (aplicabil in cauza, in baza art.4 din Legea nr.71/2011) este obligat sa restituie reclamantului, in calitate de proprietar al terenului, toate fructele, oricare ar fi ele (naturale industriale sau civile). Mai mult, el va fi obligat, potrivit acelorasi dispozitii legale, sa restituie nu numai fructele percepute, dar si pe cele care, din neglijenta sa, nu le-a perceput.
Reclamantul G E, in calitate de proprietar al terenului, este obligat sa plateasca paratului, in calitate de posesor de rea credinta, asa cum dispune art.484 V Cod civil, cheltuielile pentru infiintarea si intretinerea culturilor.
Cat priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, asa cum a motivat in incheierea de sedinta din data de 01 octombrie 2013, instanta a retinut ca se aplica dispozitiile Decretului nr.167/1958, privind prescriptia extinctiva.
Potrivit dispozitiilor acestui act normativ, actiunile personale, indiferent de izvorul lor, sunt supuse termenului general de prescriptie, de 3 ani.
Pentru aceste considerente, instanta va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de parat, pentru contravaloarea lisei de folosinta aferenta perioadei de 15 aprilie 2009-28 iunie 2010.
Cat priveste fondul cauzei, instanta va omologa raportul de expertiza intocmit de expert P L, raport de expertiza ce a raspuns obiectivelor fixate de parti si incuviintate de instanta.
De asemenea, raportul de expertiza are la baza, conform inscrisurilor anexate acestuia, datele furnizate de Institutul National de Statistica.
Mai mult, datele Institutului National de Statistica, ce vizeaza productia medie la ha, pentru cartofii timpurii, isi gasesc corespondent si in productiile comunicate de Primaria comunei Slobozia Mandra, jud. Teleorman, unde este situat terenul, asa cum reiese din adresa nr.2157/29.10.2013 (fila 68) emisa de Primaria comunei S M, jud. Teleorman.
In sedinta publica din data de 08 octombrie 2013, paratul a sustinut ca suprafata de teren ocupata cu solarii  a fost de 152 mp, dar nu a dovedit acest fapt, declarand ca nu are probe de administrat.
Expertul P L a calculat productia neta de tomate, corespunzator unei suprafete de 300 mp teren, ocupata cu solarii, retinuta in urma discutiei cu partile, conform mentiunilor acestuia.
Paratul nu a contestat acest aspect, din raportul de expertiza, ci doar evaluarea productiei.
Instanta nu a omologat raportul de expertiza intocmit de expert S N, motivat de faptul ca expertul a raspuns unor obiective stabilite de el si nu de instanta.
Concluziile la care ajunge expertul, privind suprafata ocupata de solarii, -50 mp, contrazisa chiar si de sustinerile paratului in fata instantei, la data de 08 octombrie 2013, componenta culturilor si evaluarea acestora, nu au nicio baza in obiectivele stabilite de parti, de comun acord, si omologate de instanta si nici in datele Institutul National de Statistica.
Pentru aceste considerente, instanta va admite in parte actiunea civila si va obliga pe parat sa plateasca reclamantului suma de 12635 lei, reprezentand prejudiciul cauzat prin lipsa de folosinta, aferent perioadei 28 iunie 2010 - 28 iunie 2013.
In baza art.453 alin.1 Cod procedura civila va obliga paratul sa plateasca reclamantului suma de 2470,80 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (taxa judiciara de timbru, corespunzator valorii acordate, onorariu avocat si onorariu expert).