Plangere impotriva solutiilor procurorului

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr. 57/339/2010 din data de  11.01.2010, petenta S.C. A.C.T.I. SRL in calitate de parte vatamate/parte civila in dosarul nr.1102/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Zimnicea, in termen legal a formulat  plangere impotriva rezolutiei emise la data de 09.11.2009 in dosarul nr.1102/P/2009 de catre   prim procuror V.S. din cadrul parchetului de pe langa Judecatoria Zimnicea,prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numitii V.C., N.D., I.F. si L.V.  sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat, prevazuta de art.208 alin.1 si art.209 alin.1 c.pen., precum  si impotriva rezolutiei nr. 689/II/2009 misa la data de 17.12.2009 de prim  procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Teleorman prin care a fost respinsa ca neintemeiata plangerea  formulata in baza art.278 C.pr.pen.
A solicitat admiterea plangerii si in baza art.278/1 alin.8 lit.b C.pr.pen.. sa dispuneti desfiintarea rezolutiilor emise in dosarul nr.1102/P/2009 si trimiterea cauzei procurorului, in vederea inceperii urmaririi penale in cauza pentru savarsirea infractiunii de furt.
In subsidiar, schimbarea incadrarii juridice a faptelor reclamate, efectuarea de cercetari fata de intimati sub aspectul savarsirii infractiunilor de abuz in serviciu,prevazuta si sanctionata de art.246 c.pen. cu trimitere la art. 258 c.pen. si distrugere, prevazuta si sanctionata de art.217 C.pen. si extinderea cercetarilor pentru savarsirea acestor infractiuni si de catre directorul general al I. F., numitul C.I.
Motiveaza petenta ca plangerea este nelegala pentru urmatoarele motive:
Gresita retinere a lipsei unuia din elementele constitutive ale infractiunii de catre primul procuror al Parchetului de pe langa Judecatoria Zimnicea.
Analizand cuprinsul rezolutiei din data de 09.11.2009, s.a observat ca singurul argument retinut de procuror la emiterea solutiei de neincepere a urmaririi penale este constatarea lipsei unuia din  elementele constitutive ale infractiunii, doamna prim procuror retinand faptul ca "desi rezulta ca graul a fost scos di n siloz fara consimtamantul partii vatamate, acesta a fost depozitat in imediata apropriere a locului de unde a fost scos si nu s-a probat insusirea pe nedrept a vreunei cantitati de grau din cea scoasa din siloz de catre vreo persoana.
Asa cum reiese inca din  textul plangerii formulate de catre angajatul  petentei, domnul D.G., la momentul la care plangerea penala a fost depusa la politie (25.09.2009, ora 16,230) infractiunea de furt era in plina desfasurare, iar prin plangerea formulata  se cerea organelor de politie prezenta la fata locului in vederea constatarii infractiunii flagrante.
Rezolutia de neincepere a fost emisa cu incalcarea art.202, art.216 alin.1 si art.238 C.pr.pen. referitoare la rolul activ al organului de cercetare, la obligatia procurorului de a veghea la descoperirea tuturor infractiunilor si la extinderea cercetarii penale sau schimbarea incadrarii juridice a faptelor sesizate.
Chiar si admitand asertiunea doamnei prim procuror cu privire la lipsa unuia din elementele constitutive ale infractiunii de furt in legatura cu faptele sesizate, aceasta era obligata sa procedeze din  oficiu la analiza faptelor savarsite si sub aspectul existentei altor infractiunii, avand in vedere ca existau indicii temeinice cu privire la asemenea aspecte.
Este evident faptul ca din probatoriul administrat si chiar asa cum au fost retinute faptele prin  rezolutia atacata, rezulta indicii temeinice cu privire la savarsirea a cel putin alte doua infractiunii de catre persoanele identificate de organele de cercetare penala. In virtutea rolului activ al organului de cercetare si cu observarea prevederilor referitoare la extinderea cercetarilor si schimbarea incadrarii juridice a faptelor sesizate, organele de cercetare sunt obligate sa analizeze faptele sesizate si sub aspectul existentei altor infractiuni.
Infractiunea de abuz in  serviciu prevazuta de art.246 cod penal cu trimitere la art.258 cod penal.
Prin rezolutia din 09.11.2009 s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata  de intimati sub aspectul savarsirii infractiunii de furt, fara ca organele  de cercetare penala sa verifice daca faptele cu care au fost sesizate putea sa constituie elementele constitutive ale unei alte infractiuni prevazute de codul penal.
In cazul in care prim procurorul ar fi urmat procedura legala ar fi trebuit sa constate  ca fapta ar fi imbracat forma infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazute de art.246 cod penal cu trimitere  la art.258 cod penal prim procurorul ar fi trebuit sa constate ca faptele reclamate  intrunesc toate elementele constitutive ale acesteia.
In cuprinsul rezolutiei se retine ca SC I.F. SRL a obtinut la data de 25.09.2009 sentinta civila nr.1828 pronuntata de Judecatoria Alexandria, prin care era obligata sa permita reclamantei accesul in cele 6 celule ale silozului in litigiu. Trecand peste  faptul ca aceasta sentinta a fost emisa cu incalcarea normelor imperative privitoare la competenta materiala si functionala a instantelor, orice analiza a dispozitivului acestei sentinte nu duce decat la concluzia ca subscrisa a fost obligata la o singura actiune, respectiv  a permite accesului  reclamantei in  siloz.
Corelativ, SC I.F. SRL avea, conform sentintei invocate, doar dreptul de acces in siloz, nicidecum sa ia vreo masura in legatura cu cerealele aflate la acel moment in siloz, ori sa  someze sa elibereze respectivul siloz. Mai mult, desi sentinta invocata era executorie, fata de opozitia manifestata expres de reprezentantii ei, absolut orice masura urma a fi intreprinsa de reprezentantii I.F.  in baza acesteia urma sa fie pusa in aplicare numai prin intermediul unui executor judecatoresc, nu prin forte proprii, asa cum, abuziv au procedat persoanele reclamante.
Avand in vedere ca nimeni nu poate invoca necunoasterea legii ca justificare a actiunilor ilegale, apreciem ca in cauza nu se poate vorbi de o eventuala eroare de fapt in care reprezentantii SC I.F. SRL sa se fii aflat.  Mai mult, persoanele reclamate au procedat la sustragerea cerealelor, iar directorul general al SC I.F. SRL, C.I. , transmisese adresa nr.342/25.09.2009, prin care ii informa ca urmare sa procedeze in aceeasi zi la scoaterea cerealelor din  siloz. Fata de aceste aspecte a apreciat ca se impune extinderea cercetarilor sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu si cu privire la faptuitorul C.I. .
Infractiunea de distrugere,  prevazuta de art.217 cod penal.
Asa cum reiese din  sumarul probatoriu administrat de organele de cercetare penala in prezenta cauza, cerealele au fost sustrase din siloz si depozitate in aer liber, in apropierea silozului, direct pe pamant. Aceste conditii absolut improprii depozitarii, pastrarii graului de panificatie au dus la distrugerea intregii cantitati de grau de care a fost deposedati in mod abuziv.
Motivarea respingerii plangerii de catre prim procurorul parchetului de pe langa Tribunalul Teleorman in sensul ca petenta incerca sa rezolve litigii comerciale prin mijloace penale este profund neintemeiata.
In cadrul conflictului cu SC I.F.  SRL  in legatura cu posesia si  folosinta silozului situat in Zimnicea, zona Portului, au promovat in fata instantelor competente o serie de actiuni comerciale si civile, care fie au fost solutionate, fie sunt in curs de solutionare. De asemenea, de fiecare data cand au fost nevoiti sa-si apere  drepturile cu privire la posesia si folosinta a cestui siloz, a apelat la instantele competente, obtinand solutii favorabile, astfel ca o abordare din perspectiva dreptului penal a chestiuni lor civile si comerciale le este complet inutila si mai mult, ar fi generatoare de costuri suplimentare fara a avea garantia rezolvarii cu celeritate a dosarelor penale astfel formate.
Au fost  nevoiti sa formuleze  multiple  plangeri penale ca urmare a activitatii infractionale persistente a angajatilor SC I.F.  SA si nu numai, pentru a le aparea drepturile atunci cand acestea au fost incalcate prin fapte ce intrunesc  elementele constitutive ale unor infractiuni. In cazul de fata, scopul de a-si  exercita liber si neingradit drepturile de folosinta si posesie asupra silozului, ce emana din  contractul de inchiriere nr. 723/13.04.2007, precum si din sentinta comerciala nr. 851/21.08.2009, nu poate fi atins sub nici o forma prin for mularea unei plangeri penale de genul celei ce face obiectul prezentei cauze.
Asertiunea prim - procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Teleorman in acest sens este neintemeiata si apare ca tendentioasa, pentru  ca ar  fi absurd sa creada cineva ca printr-o plangere penala avand ca obiect in principal o infractiune de furt ar putea conduce printr-o eventuala sentinta de condamnare la recuperarea posesiei silozului. De fapt, prin aceasta motivare crearea unei aparente de temeinice a solutiei de neincepere a urmarii penale, insa in lipsa unor  argumente solide se apeleaza la astfel de afirmatii absolut nefundamentate. 
Plangerea a fost insotita de inscrisurile invocate.
Intimatii, desi legal citati nu s-aui prezentat la instanta si nu au solicitat administrarea de probe in aparare, insa, prin avocatul ales au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
La solicitarea instantei, au fost depuse la dosarul cauzei dosarele de urmarire penala, in care au fost emise rezolutiile atacate.
Examinand plangerea formulata, atat prin prisma textelor de lege incidente in cauza, cat si a mijloacelor de proba administrate, instanta o gaseste intemeiata, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, potrivit art.275 c.p.p., orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime., iar potrivit art.278 din acelasi cod,  plangerea impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.  In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau ale procurorului sef de sectie al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acestia, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.
Pe de alta parte, potrivit art.278 1 de asemenea din codul de procedura penala, dupa respingerea plangerii facute conform art. 275-278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere, in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta. Plangerea poate fi facuta si impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinse in rechizitoriu.
In cauza, la data de 25.09.2009, lucratorii Postului de politie TN Zimnicea au fost sesizati de catre numitul D.G.  -sef siloz la SC A.C.T.I. SRL punct de lucru Zimnicea despre faptul ca persoane necunoscute, angajati ai SC I.F. SRL Fantanele sustrag cereale din silozurile din  portul Zimnicea ce le apartin si le depoziteaza intr-o destinatie necunoscuta, solicitand identificarea acestora si tragerea lor la raspundere penala.
Din actele premergatoare efectuate in cauza de catre lucratorii de  politie s-a stabilit urmatoarea situatie de fapt:
In baza contractului nr.723 din 13.04.2007, S.C. A.C.T.I.  SRL a inchiriat pentru o perioada de 7 ani de la S.C. S. Giurgiu Port SA mai multe silozuri amplasate in Portul Zimnicea in care aveau depozitate diverse cantitati de cereale ce le apartineau. La data de 27.07.2009 silozurile ce faceau obiectul contractului de inchiriere din 2007 au fost instrainate de SC S. Giurgiu Port  SA ca urmare a executarii silite catre SC I.F.  SRL Fantanele - societate membra a grupului I. si din acest moment intre cele doua firme au inceput mai multe litigii pe rolul instantelor de judecata avand ca obiect contestatie la executare si cereri de ordonante presedintiale. Astfel prin  sentinta comerciala nr.851 din 21.08.2009 pronuntata de sectia civila a Tribunalului Teleorman a fost admisa cererea de ordonanta presedintiala for mulata de SC A.C.T.I. SRL si a dispus obligarea paratelor S.C. I.F.  SRL si SC S. Giurgiu Port SA sa permita celei dintai sa foloseasca silozurile conform contractului de inchiriere nr.713/2007. La randul sau SC I.F.  SRL Fantanele a formulat cerere la Judecatoria Alexandria  si prin sentinta civila nr.1818 din 25.09.2009 a fost obligata parata SC A.C.T.I.  SRL sa elibereze si sa permita reclamantei accesul in cele 6 silozuri adjudecate conform procesului - verbal de licitatie din 27.07.2009, bunuri situate in zona port a orasului Zimnicea. In aceeasi zi 25.09.2009, numita V.C. - consilier juridic la SC I.F.  SRL a adus la cunostinta numitului D.G.  - sef siloz la SC A.C.T.I.  SRL continutul sentintei civile si i-a comunicat acestuia ca in cursul aceleasi zile vor proceda la golirea de cereale a celulei nr.2 solicitandu-le sa ia masurile necesare pentru ridicarea marfii. In acest sens, in ziua de 25.09.2009 salariati ai SC I.F. SRL au procedat la scoaterea din  siloz a unei cantitati de circa 90 tone de grau si depozitarea acestuia pe o platforma de langa acesta.
Din cercetari a rezultat ca operatiunea de scoatere a graului din siloz si depozitare a acestuia pe platforma a fost facuta in prezenta unor salariati ai partii vatamate, inclusiv salariati ai unei firme ce asigura paza silozurilor si din declaratiile acestora nu a rezultat ca vreo cantitate de grau din cea scoasa din siloz ar fi fost sustrasa si transportata intr-o locatie necunoscuta asa cum s-a reclamat initial.
Avand in vedere cele expuse mai sus, in sarcina salariatilor SC I.F. SRL respectiv intimatii,  nu se poate retine savarsirea infractiunii de furt calificat nefiind intrunite elementele constitutive ale acestei fapte, care presupune luarea unui bun imobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul in scopul insusirii pe nedrept. Desi rezulta ca grau  a fost scos din siloz fara consimtamantul partii vatamate, acesta a fost depozitat in imediata apropiere a locului de unde a fost scos si nu s-a aprobat  insusirea  pe nedrept a vreunei cantitati de grau din ceas scoasa  din siloz de catre vreo persoana, situatie fata de care, Parchetul de pe langa Judecatoria Zimnicea, prin rezolutia nr.1102/P/09.11.2009, a confirmat propunerea organului de cercetare penala de a nu se incepe urmarire penala  impotriva intimatilor, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prevazuta de art.208 alin.1 c.p. - 209 alin.1 lit.a) c.p.
In conditiile art.278 c.p.p., rezolutia a fost atacata cu plangere la procurorul ierarhic.
  A motivat petenta ca solutia procurorului este nelegala pentru urmatoarele motive:
Gresita retinere a lipsei unuia din elementele constitutive ale infractiunii de catre primul - procuror al Parchetului de pe langa Judecatoria Zimnicea.
Analizand  cuprinsul rezolutiei din data de 09.11.2009 s-a observat ca singurul argument retinut de procuror la emiterea solutiei de neincepere a  urmaririi penale este constatarea lipsei unuia din elementele constitutive ale infractiunii, retinand faptul ca "desi rezulta ca graul a  fost scos din siloz fara consimtamantul partii vatamate, acesta a fost depozitat in imediata apropriere a locului de unde a fost scos si nu s-a probat insusirea pe nedrept a vreunei cantitati de grau din cea scoasa din siloz de catre vreo persoana".
Asa cum reiese inca din textul plangerii formulate de catre angajatul petentei, domnul D.G., la momentul la care plangerea penala a fost depusa la politie (25.09.2009, ora 16,20) infractiunea de furt era in plina desfasurare, iar prin plangerea for mulata se cerea organelor de politie prezenta la fata locului in vederea constatarii infractiunii flagrante.
Rezolutia de neincepere a fost emisa cu incalcarea art.202, art.216 alin.1 si art.238 C.pr.pen. referitoare la rolul activ al organului de cercetare, la obligatia procurorului de a veghea la descoperirea tuturor infractiunilor si la extinderea cercetarii penale sau schimbarea incadrarii juridice a faptelor sesizate.
Chiar si admitand asertiunea  doamnei prim - procuror cu privire la lipsa  unuia din elementele constitutive ale infractiunii de furt in legatura cu faptele sesizate, aceasta era obligata sa procedeze din oficiu la analiza faptelor savarsite si sub aspectul existentei altor infractiuni, avand in vedere ca existau indicii temeinici cu privire la asemenea aspecte.
Chiar admitand  asertiunea doamnei prim - procuror cu privire la lipsa unuia din elementele constitutive ale infractiunii de furt in  legatura cu faptele sesizate, aceasta era obligata sa  procedeze din oficiu la analiza faptelor savarsite si sub aspectul existentei altor infractiuni, avand in vedere ca existau indicii temeinice cu privire la asemenea aspecte.
Este evident faptul ca din probatoriul administrat si chiar asa cum au fost retinute faptele prin rezolutia atacata, rezulta indicii temeinice cu privire la savarsirea a cel putin alte doua infractiuni de catre persoanele identificate de organele de cercetare penala. In virtutea rolului activ al organului de cercetare si cu
Observarea prevederilor referitoare la extinderea cercetarilor si schimbarea incadrarii juridice a faptelor sesizate, organele de cercetare sunt obligate sa analizeze faptele sesizate si sub aspectul existentei altor infractiuni.
Infractiunea de abuz in serviciu prevazuta de art.246 C.pen. cu trimitere la art.258 C.pen.
Prin rezolutia din 09.11.2009 s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de intimati  sub aspectul savarsirii infractiunii de furt, fara ca organele de cercetare penala sa verifice daca faptele cu care au fost sesizate putea sa constituie elementele constitutive ale unei alte infractiuni prevazute de codul penal.
In cazul in care prim-procurorul ar fi urmat procedura legala ar fi trebuit sa constate ca fapta  ar fi imbracat forma infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazute de art.246 C.pen. cu trimitere la art.258 C.pen. doamna prim- procuror ar fi trebuit sa constate ca faptele reclamate  intrunesc toate elementele constitutive ale acesteia.
In cuprinsul rezolutiei se retine ca SC I.F.  SRL a obtinut la data de 25.09.2009 sentinta civila nr.1828 pronuntata de Judecatoria Alexandria, prin care era obligata sa permita reclamantei accesul in cele 6 celule ale silozului in litigiu.
Trecand peste  faptul ca aceasta sentinta a fost emisa cu incalcarea normelor imperative privitoare la competenta materiala si functionala a instantelor, orice analiza a dispozitivului acestei sentinte nu duce decat la concluzia ca subscrisa a fost obligata la o singura actiune, respectiv  a permite accesului  reclamantei in  siloz.
Corelativ, SC I.F.  SRL avea, conform sentintei invocate, doar dreptul de acces in siloz, nicidecum sa ia vreo masura in legatura cu cerealele aflate la acel moment in siloz, ori sa  someze sa elibereze respectivul siloz. Mai mult, desi sentinta invocata era executorie, fata de opozitia manifestata expres de reprezentantii ei, absolut orice masura urma a fi intreprinsa de reprezentantii I.F.  in baza acesteia urma sa fie pusa in aplicare numai prin intermediul unui executor judecatoresc, nu prin forte proprii, asa cum, abuziv au procedat persoanele reclamante.
Avand in vedere ca nimeni nu poate invoca necunoasterea legii ca justificare a actiunilor ilegale, apreciem ca in cauza nu se poate vorbi de o eventuala eroare de fapt in care reprezentantii SC I.F.  SRL sa se fi aflat.  Mai mult, persoanele reclamate au procedat la sustragerea cerealelor, iar directorul general al SC I.F. SRL, C.I., transmisese adresa nr.342/25.09.2009, prin care ii informa ca urmare sa procedeze in aceeasi zi la scoaterea cerealelor din  siloz. Fata de aceste aspecte a apreciat ca se impune extinderea cercetarilor sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu si cu privire la faptuitorul C.I.
Infractiunea de distrugere o abordare  din perspectiva dreptului penal a chestiunilor civile si comerciale le este complet inutila si mai mult, ar fi generatoare de costuri suplimentare fara a avea garantia rezolvarii cu celeritate a dosarelor penale astfel formate.
Au fost  nevoiti sa formuleze  multiple  plangeri penale ca urmare a activitatii infractionale persistente a angajatilor SC I.F. SA si nu numai, pentru a le aparea drepturile atunci cand acestea au fost incalcate prin fapte ce intrunesc  elementele constitutive ale unor infractiuni. In cazul de fata, scopul de a-si  exercita liber si neingradit drepturile de folosinta si posesie asupra silozului, ce emana din  contractul de inchiriere nr. 723/13.04.2007, precum si din sentinta comerciala nr. 851/21.08.2009, nu poate fi atins sub nici o forma prin formularea unei plangeri penale de genul celei ce face obiectul prezentei cauze.
Asertiunea prim - procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Teleorman in acest sens este neintemeiata si apare ca tendentioasa, pentru  ca ar  fi absurd sa creada cineva ca printr-o plangere penala avand ca obiect in principal o infractiune de furt ar putea conduce printr-o eventuala sentinta de condamnare la recuperarea posesiei silozului. De fapt, prin aceasta motivare crearea unei aparente de temeinice a solutiei de neincepere a urmarii penale, insa in lipsa unor  argumente solide se apeleaza la astfel de afirmatii absolut nefundamentate.
Rezolutia atacata a fost mentinuta prin rezolutia nr.689/II/2/2009 din data de 17 decembrie 20009 a Prim-procurorului de la Parchetul de pe langa Tribunalul Teleorman.
A retinut prim procurorul ca petenta  SC A.C.T.I. SRL Bucuresti a avut in locatie (contract nr. 723/2007 ) de la SC S. Giurgiu Port SA, silozurile aflate in  Portul Zimnicea.
Dupa  ce societatea din Giurgiu a intrat in lichidare judiciara, respectivele silozuri au ajuns in conditiile legale in proprietatea SC I.F.  SRL.
In atare situatie intre petenta si SC I.F. SRL Fantanele au aparut discutii care s-au transformat intr-un litigiu comercial. Cauza  acestui litigiu fiind aceea ca noul proprietar al silozurilor impiedica accesul petentei la silozuri in care aceasta avea depozitate diferite cantitati de cereale.
Pe acest fond, in  ziua de 25.09.2009 salariatii SC I.F.  SRL, intimatii, au scos din siloz circa 90 tone de grau pe care l-au depozitat intr-un alt loc pentru a putea depozita in acesta productia agricola proprie.
La 25.09.2009 D.G. angajat al SC A.C.T.I. SRL Bucuresti a sesizat organele de politie despre cele intamplate considerand ca fapta constituie infractiunea de furt.
Cercetarile efectuate in cauza de organele de politie, au condus la concluzia ca fapta fiind comisa in prezenta reprezentantului petentei, care initial fusesera rugati sa elibereze silozul, si a altor persoane (reprezentantii unei firme de paza), nu realizeaza continutul infractiunii de furt - lipsindu-i unul din elementele constitutive - latura subiectiva - intentia insusirii de catre cercetati a  produselor in discutie.
Prin urmare, prin referatul de terminare a urmaririi penale organele de politie judiciara a propus neinceperea urmaririi penale fata de cei patru cercetati, propunere care a fost confirmata de procuror prin  rezolutia nr. 1102P/2009 a parchetului de pe langa Judecatoria Zimnicea, in baza art.228 alin.6 C.pr.pen. rap. la art.10 lit.d C.pr.pen.
Impotriva rezolutiei a formulat plangere SC A.C.T.I. SRL, considerand ca aceasta este netemeinica si nelegala.
Analizand plangerea petentei in raport si de actele si lucrarile dosarului, prim - procurorul de la Parchetul de pe langa Tribunalul Teleorman a  constatat ca aceasta este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa.
Astfel, dincolo de sustinerile petentei referitor la modul in care a fost ridicat graul din  siloz, este de necontestat faptul, ca in nici un moment cei patru cercetati nu au urmarit sa-si insuseasca produsele respective.
De fapt, asa cum a mentionat si in celelalte rezolutii de solutionare a altor plangeri ale petentei, a invederat si prin prezenta ca petenta incearca sa rezolve unele litigii comerciale prin mijloace penale, desi faptele reclamate sunt evident in afara ilicitului penal.
In plangerea adresata instantei in conditiile art.278 1 c.p.p., petenta a reluat motivele invocate in plangerea adresata prim - procurorului, la care a adaugat ca
motivarea respingerii plangerii de catre prim procurorul parchetului de pe langa Tribunalul Teleorman in sensul ca petenta incerca  sa rezolve litigii comerciale prin mijloace penale este profund neintemeiata.
In cadrul conflictului cu SC I.F.  SRL  in legatura cu posesia si  folosinta silozului situat in Zimnicea, zona Portului, au promovat in fata instantelor competente o serie de actiuni comerciale si civile, care fie au fost solutionate, fie sunt in curs de solutionare. De asemenea, de fiecare data cand au fost nevoiti sa-si apere  drepturile cu privire la posesia si folosinta acestui siloz, a apelat la instantele competente, obtinand solutii favorabile, astfel ca o abordare  din perspectiva dreptului penal a chestiunilor civile si comerciale le este complet inutila si mai mult, ar fi generatoare de costuri suplimentare fara a avea garantia rezolvarii cu celeritate a dosarelor penale astfel formate.
Au fost  nevoiti sa formuleze  multiple  plangeri penale ca urmare a activitatii infractionale persistente a angajatilor SC I.F.  SA si nu numai, pentru a le aparea drepturile atunci cand acestea au fost incalcate prin fapte ce intrunesc  elementele constitutive ale unor infractiuni. In cazul de fata, scopul de a-si  exercita liber si neingradit drepturile de folosinta si posesie asupra silozului, ce emana din  contractul de inchiriere nr. 723/13.04.2007, precum si din sentinta comerciala nr. 851/21.08.2009, nu poate fi atins sub nici o forma prin for mularea unei plangeri penale de genul celei ce face obiectul prezentei cauze.
Asertiunea prim - procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Teleorman in acest sens este neintemeiata si apare ca tendentioasa, pentru  ca ar  fi absurd sa creada cineva ca printr-o plangere penala avand ca obiect in principal o infractiune de furt ar putea conduce printr-o eventuala sentinta de condamnare la recuperarea posesiei silozului. De fapt, prin aceasta motivare crearea unei aparente de temeinice a solutiei de neincepere a urmarii penale, insa in lipsa unor  argumente solide se apeleaza la astfel de afirmatii absolut nefundamentate.
Criticile invocate de petenta, pe baza mijloacelor de proba administrate in cauza, instanta le gaseste intemeiate.    
Astfel, principiul aflarii adevarului consacrat de art.3 c.p.p. impun organelor judiciare obligatia a de a afla adevarul cu privire la faptele si imprejurarile cauzei si cu privire la persoana faptuitorului, iar art.4 din acelasi cod obliga aceleasi organe sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal.
Nu mai putin, in acelasi sens sunt si dispozitiile art.62 si 202 din acelasi cod.
Pe de alta  parte, dispozitiile care stabilesc cuprinsul actelor de sesizare - denuntul, plangerea -, la care se adauga si posibilitatea sesizarii din oficiu de catre organele de urmarire penala, nu impun partii obligatia de a indica temeiul de drept al acestor acte de sesizare, ci numai descrierea faptei, datele de identificare ale petitionarului, precum si, eventual, indicarea faptuitorului sau a mijloacelor de proba.
Cu aceste precizari si in temeiul textelor de lege invocate anterior, este atributul organului de urmarire penala sa incadreze juridic fapta reclamata, argumente cu care instanta nu poate primi solicitarea aparatorului intimatilor in sensul ca o asemenea posibilitate nu - i este recunoscuta procurorului. Art.238,286 si 334 c.p.p. aduse drept argument, instanta le apreciaza in sensul ca ultimele doua articole vizeaza procedura plangerii prealabile, si, respectiv, procedura in fata instantei,, iar art.238 c.p.p. desi prevad ca organul de cercetare penala face propuneri procurorului, nimic nu impiedica, in acceptiunea instantei, ca procurorul, ca organ care supravegheaza urmarirea penala sau care tocmai el o efectueaza sa dispuna, in baza art.3,62,202 si 203 c.p.p. invocate anterior schimbarea incadrarii juridice. Aceasta si potrivit regulilor  de interpretare juridica potrivit carora cel ce poate mai mult, poate si mai putin( procurorul, putand sa cenzureze propunerea organului de cercetare penala poate el insusi sa faca propunerea pe care o poate cenzura), iar o asemenea posibilitate, nefiindu-i interzisa expres procurorului, ii este permisa. In acelasi sens sunt si dispozitiile art.216 c.p.p.
Eventualei aparari a intimatilor in sensul ca respectivele texte de lege vizeaza etapa urmaririi penale incepute, instanta ii aduce argumentul potrivit caruia, in cauza au fost administrate probe,- declaratii , inscrisuri etc.- pe baza carora se putea depasi faza actelor premergatoare si in cadrul procesual astfel stabilit, organele de urmarire penala sa uzeze de prerogativele recunoscute de lege. Oricum, obligatia aflarii adevarului si a rolului activ al acestora nu este inlaturata nici in faza actelor premergatoare.
Daca sub aspectul normelor de procedura acceptiunea instantei este cea prezentata anterior, cu privire la normele de drept substantial, instanta retine ca in mod corect procurorul a retinut ca in sarcina intimatilor nu se poate retine savarsirea infractiunii de furt, acestia neactionand cu intentia de a-si apropria cerealele din celulele silozului si neapropriindu-si-le in fapt.
Nu mai putin, avand in vedere ca faptele reclamate vizeaza    executarea sentintei civile nr.1828/25 septembrie 2009 a Judecatoriei Alexandria, avand ca obiect ordonanta presedintiala, instanta apreciaza ca desfasurarea evenimentelor pun in discutie savarsirea de catre intimati a infractiunii de abuz in serviciu, in conditiile art.246 c.p. raportat la arrt.258 c.p.
Astfel, cu privire la executarea unei hotarari a unei instante sau a unui alt titlu, art.371 c.p.c stabileste ca aceasta se executa de bunavoie.  In cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, potrivit dispozitiilor prezentei carti, daca legea nu prevede altfel.
In acelasi  sens, potrivit art.373 c.p.c, daca executarea nu a avut loc amiabil, hotararile judecatoresti si celelalte titluri executorii se executa de executorul judecatoresc din circumscriptia judecatoriei in care urmeaza sa se efectueze executarea ori, in cazul urmaririi bunurilor, de catre executorul judecatoresc din circumscriptia judecatoriei in care se afla acestea. Daca bunurile urmaribile se afla in circumscriptiile mai multor judecatorii, este competent oricare dintre executorii judecatoresti care functioneaza pe langa acestea. Instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se va face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.
In cauza, titlul constituindu-l o hotarare pronuntata pe calea ordonantei presedintiale, executorie fara somatie si fara trecerea vreunui termen, cu privire la aceasta nu se mai cerea investirea cu formula executorie in conditiile art.374 c.p.c.
Acesta era sensul in care trebuia interpretata executarea respectivei sentinte si nu executarea de catre creditor prin forte proprii, cu nesocotirea dispozitiilor art.373 1 c.p.c., prin intermediul executorului judecatoresc.
Mai mult, aceasta, presupunea, odata cu modificarea codului de procedura civila prin O.U.G. nr.42/2009 interventia instantei in sensul  incuviintarii executarii silite.
In cauza, intimatii procedand cu nesocotirea acestor cerinte face ca, in acceptiunea instantei in sarcina lor sa se contureze savarsirea infractiunii de abuz in serviciu  contra intereselor persoanelor prev. si ped. de art.246 c.p. raportat la art.258 c.p.
Aceasta cu atat mai mult cu cat executarea sentintei prin forte proprii de catre creditoare s-a facut la initiativa chiar a consilierului juridic al creditoarei,- primul obligat sa cunoasca dispozitiile legale.
Nu mai putin, savarsirea infractiunii de abuz in serviciu de catre intimati  se impune a fi examinata si prin prisma contractului de locatiune pe care petenta il are incheiat cu debitorul executat silit si inscris in cartea funciara, cat si prin prisma sentintei comerciale nr.851/21.08.2009 a Tribunalului Teleorman.
Cu aceste argumente instanta urmeaza sa admita plangerea sa desfiinteze rezolutiile atacate si sa trimita cauza procurorului in vederea inceperii urmariri penale impotriva intimatilor sub aspectul infractiunii prev. si ped. de art.246 c.p. raportat la art.258 c.p.
Cu aceasta ocazie, organele de urmarire penala vor administra orice probe vor crede de cuviinta ( in primul rand vor reaudia intimatii prin prisma disp. art.373 1 c.p.c invocat anterior cat si a contractului de locatiune al petentei, precum si prin prisma sentintei comerciale nr.851/231.08.2009 a Tribunalului Teleorman)  pentru a lamuri intrunirea elementelor constitutive ale acestei infractiuni in persoana intimatilor, atat sub aspectul laturii obiective, cat si al celei subiective.
Cu motivarea ca procedura extinderii cercetarii si cu privire la alte persoane nu este permisa in procedura plangerii la instanta in conditiile art.278 1 c.p.p., instanta urmeaza sa inlature solicitarea petentei in senul extinderii cercetarii si cu privire la faptuitorul C.I.
Cu privire la infractiunea de distrugere reclamata de petenta, instanta nu poate primi o asemenea solicitare cu motivarea ca prin actiunile lor, intimatii nu se  poate retine ca au urmarit sau acceptat vatamarea relatiilor sociale cu caracter patrimonial  referitoare la integritatea, substanta si potentialul de utilizare al bunurilor petentei, in sensul ca acestia nu au recurs la actiuni de zdrobire, spargere, deteriorare, incendiere, contaminare deliberata etc. a cerealelor petentei. Cel mult, consecinta faptelor intimatilor constand in faptul ca cerealele respective, prin actiunea intimatilor au devenit improprii destinatiei pentru care erau depozitate, antreneaza , eventual raspunderea civila a acestora sau a persoanei juridice la care acestia erau angajati.
Cu motivarea ca solutiile permise de art.278 1 c.p.p. sunt limitative ( in sensul respingerii plangerii, admiterii plangerii  si trimiterii cauzei la procuror, sau admiterii plangerii si retinerii cauzei spre  judecare si nu admiterii  "in parte" a plangerii),  precum si cu motivarea ca instanta este investita cu plangere impotriva solutiilor procurorului in limitele procesuale retinute prin acestea (cu privire la descrierea faptei reclamate cat si a persoanelor vizate de solutia procurorului), -  cu argumentele expuse anterior, instanta urmeaza sa admita plangerea in sensul expus anterior, si nu "in parte" in sensul respingerii solicitarii extinderii cercetarii cu privire la faptuitorul C.I. sau al retinerii in sarcina intimatilor si a infractiunii  de distrugere prev. si ped. de art.217 c.p.
In baza disp. art.192 alin.3 c.p.p, cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.