Contestatie la executare

           Potrivit art. 14 alin. 2 din OUG 119/2007 in cadrul contestatiei la executare indreptate impotriva unei ordonante de plata nu se pot invoca decat aspecte legate de procedura de executare. Din interpretarea per a contrario a acestora, rezulta ca in cadrul unei contestatii la executare nu pot fi invocate aparari de fond impotriva unei ordonante de plata emise in baza acestei legi. In consecinta capatul de cerere al contestatiei i care se invoca aparari de fond trebuie respins ca inadmisibil.

Prin cererea inregistrata, astfel cum a fost precizata, pe rolul acestei instante sub nr. 3234/740/2010 la data de 09 iulie 2010, contestatoarea SC. A.G. S.R.L. a formulat, in contradictoriu cu intimata S.C. MBG S.R.L., contestatie la executare, prin care a solicitat anularea actelor de executare efectuate de catre BEJ MM in dosarul de executare 94/2010, inclusiv dispozitia de infiintare a popririi din 01.07.2010. De asemenea, in cadrul aceleiasi cereri, a contestat si titlul executoriu Sentinta comerciala nr. 187 din 25.06.2009. Prin cererea formulata, contestatoarea a mai solicitat suspendarea executarii silite si restituirea taxei judiciare de timbru.
In motivarea contestatiei, contestatoarea a aratat ca dispozitia de infiintare a popririi este lovita de nulitate, intrucat este emisa cu incalcarea legii, respectiv contestatoarea nu a fost instiintata in nici un fel de catre executorul judecatoresc despre infiintarea popririi, fiind astfel vatamata, pentru ca pe langa sumele din titlul executoriu si sumele cerute cu titlu de cheltuieli de executare. De asemenea, executorul judecatoresc a incalcat dispozitiile art. 3731 alin. 4 si 5 C.proc.civ., in sensul ca acesta nu a solicitat mai intai executarea titlului de buna-voie.
Contestatoarea a mai sustinut ca a fost obligata de executorul judecatoresc la plata unor cheltuieli de executare disproportionate fata de suma ce face obiectul executarii silite si intr-un cuantum exagerat fata de prestatia acestuia. In consecinta, se impune cenzurarea acestuia de catre instanta de judecata. Pe de alta parte, aceste cheltuieli trebuie dovedite prin chitantele emise.
Creditoarea a apreciat ca in cadrul contestatiei la executare este admisibila invocarea de aparari de fond, in conditiile in care titlul executoriu a fost obtinut pe calea ordonantei de plata, iar OUG 119/2007 permite acest lucru. Suma pretinsa de creditoare nu corespunde realitatii. Calculul penalitatilor nu a fost insusit de contestatoare sub nici o forma. In acelasi timp, trebuie avut in vedere ca si contestatoarea are o creanta impotriva intimatei, in suma de 35.157,37 lei, reprezentand penalitati de intarziere.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 399 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
In sustinerea contestatiei au fost depuse la dosar, in copie, urmatoarele inscrisuri: Dispozitia de infiintare a popririi nr. 94/2010 (fila 6), adresa nr. 848 din 06.07.2010 (fila 7).
La termenul din data de 25 martie 2010, intimata a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata.
In motivare a aratat ca prin contestatia formulata se face referire doar la valoarea cheltuielilor de executare, in conditiile in care ea a fost formulata impotriva intregii executari. Contestatoarea avea cunostinta de titlul executoriu pus in executare, in conditiile in care i-a fost comunicat de catre instanta. Potrivit art. 454 C.proc.civ., poprirea se infiinteaza fara somatie, instiintandu-se totodata debitorul despre masura luata. In ce priveste presupusa vatamare invocata de contestatoare, respectiv ca trebuie sa plateasca cheltuieli de executare intr-un cuantum cu care nu este de acord, intimata a sustinut ca nu se poate invoca aceasta, atata timp cat dispozitiile art. 3717 alin. 2 C.proc.civ. stabilesc in sarcina debitorului cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii. Contestatoarea a avut posibilitatea sa execute de buna-voie obligatia din titlu, dar nu a facut-o. Intimata a aratat ca a achitat executorului judecatoresc un onorariu de 1000 lei. Intimata a mai aratat ca, potrivit art. 14 alin. 2 din OUG 119/2007, impotriva executarii silite a ordonantei de plata, debitorul poate face contestatie la executare potrivit dreptului comun, in cadrul acesteia neputandu-se invoca decat aspecte legate de procedura de executare.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1141, 118, 3717 alin. 2 C.proc.civ.
La intampinare, intimata a anexat, in copie, factura nr. 00000167 din 02.06.2010 (fila 18), extras de cont din 15.06.2010 (fila 19),  si Anexa nr.7 la Legea nr.19/2000 (fila 29), intampinare si cerere in anulare formulate contestatoare (filele 20 - 23), Sentinta comerciala nr. 86 din 02.02.2010 (fila 24).
La solicitarea instantei, a fost atasat dosarul de executare silita nr. 2888/740/2010, iar executorul judecatoresc MM a depus la dosar, procesul-verbal din 01.07.2010 privind stabilirea cheltuielilor de executare, Contractul de executare silita nr. 94/2010 si Recipisa de consemnare a sumei de 73.246,5 lei (filele 32 - 34).
Instanta a incuviintat proba cu inscrisurile depuse la dosar, apreciind-o concludenta si utila solutionarii cauzei.
La ultimul termen stabilit, creditoarea a renuntat la judecarea cererii de suspendare a executarii, instanta luand act de aceasta.
De asemenea, la ultimul termen de judecata, instanta a invocat, din oficiu, exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind contestatia la titlu, in raport de prevederile art. 14 alin. 2 din OUG 119/2007.
Analizand sustinerile partilor si probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarele :
Prin cererea formulata, contestatoarea a formulat critici atat cu privire la executarea silita efectuata impotriva sa, cat si impotriva titlului executoriu pus in executare, respectiv Sentinta comerciala nr. 187 din 25.06.2009 a Judecatoriei Alexandria. Aceasta hotarare a fost emisa in baza OUG 119/2007, privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contractele comerciale.
Sub aspectul exceptiei invocate, instanta are in vedere dispozitiile art. 14 alin. 2 din OUG 119/2007. Din interpretarea per a contrario a acestora, instanta retine ca in cadrul unei contestatii la executare nu pot fi invocate aparari de fond impotriva unei ordonante de plata emise in baza acestei legi. In consecinta, instanta va admite exceptia invocata si va respinge acest capat de cerere ca inadmisibil.
In ce priveste contestatia la executare propriu-zisa, instanta va analiza pe rand motivele invocate de contestatoare in cerere.
Astfel, contestatoarea a invocat incalcarea dispozitiilor art. 454 si 3731 C.proc.civ.. Instanta are in vedere ca din momentul emiterii ordonantei de plata pana la momentul emiterii dispozitiei de infiintare a popririi a trecut un an, astfel ca debitoarea contestatoare a avut suficient timp pentru plata sumei datorate din titlul executoriu. Potrivit art. 454 C.proc.civ., poprirea se infiinteaza fara somatie, dispozitie legala introdusa de legiuitor pentru protejarea intereselor legitime ale creditorului aflat in pericolul de a nu-si putea indestula creanta. Instanta apreciaza ca aceasta masura de executare silita are rolul de s surprinde debitorul si de a nu-i da posibilitatea de a utiliza sumele de bani respective inainte ca poprirea sa fie infiintata. Ca atare, instanta apreciaza ca executorul judecatoresc nu a incalcat nici o dispozitie legala prin neanuntarea in prealabil a contestatoarei cu privire la aceasta masura. In acelasi timp, instanta retine ca aceasta a fost notificata de executor concomitent cu masura luata, astfel cum rezulta din inscrisurile de la filele 14 - 15 din dosarul de executare.
Cu privire la cheltuielile de executare stabilite de executorul judecatoresc prin procesul-verbal din 01.07.2010 (fila 32), in suma totala de 6.814 lei, instanta urmeaza sa analizeze, mai intai, daca acestea au fost stabilite in conformitate cu dispozitiile legale incidente. Instanta are in vedere in acest sens dispozitiile art. 37 alin. 1 teza I din Legea 188/2000, potrivit carora executorii judecatoresti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justitiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti. In acelasi timp, la teza a II-a a aceluiasi text sunt prevazute onorariile maximale in cazul executarii creantelor avand ca obiect plata unei sume de bani. In conformitate cu Ordinul nr. 2550/2006 al Ministerului Justitiei, la care textul enuntat face trimitere, in anexa acestuia la punctul 4, in cazul executarii silite efectuate prin poprire, pentru sumele cuprinse intre 50.001 lei si 80.000 lei, onorariul maxim este de 3 %, iar onorariul minim este de 60 lei la care se adauga 2 % din ceea ce depaseste 1000 lei. Instanta apreciaza ca aceste dispozitii sunt speciale in raport cu cele de la teza a II-a de la alineatul 1 al art. 37, intrucat au in vedere executarea prin poprire, si se aplica in cauza. In consecinta, in cauza, in raport de suma executata, onorariul maxim este de 1993 lei, iar onorariul minim este de 1369 lei. In consecinta, este evident ca onorariul fixat de executor intrece cu mult maximul prevazut de acest act normativ.
Prin acelasi proces-verbal, executorul judecatoresc a stabilit si alte cheltuieli de executare silita, in afara onorariului cuvenit, precum : taxe judiciare de timbru, cheltuieli de redactare a actelor emise, cheltuieli de expediere prin posta. Instanta apreciaza ca o parte din aceste cheltuieli, cele de redactare, reprezinta, in esenta, la fel ca si onorariul acestuia, pretul serviciilor prestate de catre executorul judecatoresc, respectiv a actelor de executare silita. In acelasi timp, instanta apreciaza ca in cauza nu exista dat ca executorul judecatoresc a prestat o munca de natura sa impuna stabilirea unui onorariu spre maximul admis de lege, respectiv acesta a realizat executarea silita printr-o singura dispozitie de infiintare a popririi, fara a efectua si alte acte de executare silita. Din acest motiv, instanta apreciaza ca onorariul sau trebuie redus spre minimul prevazut de lege, avand in vedere totodata si celelalte sume stabilite de executor cu titlul de cheltuieli de redactare.
In consecinta, instanta va admite in parte acest capat de cerere, va anula in parte Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 01.07.2010, in sensul ca va reduce onorariul executorului judecatoresc de la suma de 6600 lei la suma de 1370 lei.
Cum obiect al Dispozitiei de infiintare a popririi l-au facut si sumele cuprinse in procesul-verbal, instanta va anula si acest act de executare, in masura reducerii onorariului executorului judecatoresc.
In ce priveste restituirea taxei de timbru achitata in cauza, instanta, in raport de solutia data si de dispozitiile art. 23 alin. 2 din Legea 146/2997, urmeaza sa dispuna restituirea in parte, catre contestatoare, a taxei judiciare de timbru in valoare de 100 lei, achitata cu chitanta nr. 0385506 din 07.07.2010.