Prelungire arestare preventiva. Exceptia nulitatii absolute a referatului privind prelungirea masurii arestarii preventive

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 4950//740/2010 la data de 12 octombrie 2010, Parchetul de pe langa Judecatoria Alexandria a solicitat  prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatilor F.C. si P.B., pentru infractiunile prevazute de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 9 alin. 3 din legea nr. 241/2005 si art. 290 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal si respectiv art. 25 Cod penal si art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din legea 241/2005, cu aplicarea art. 9 alin. 3 din legea nr. 241/2005, art. 290 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal  si art. 33 lit. a Cod penal pentru faptul ca in perioada 2008 - 2009, profitand de gradul redus de instructie al invinuitilor S.I. si M.I. , i-au racolat si convins pe acestia sa infiinteze trei societati comerciale, in numele carora au fost emise facturi fiscale fictive privind vanzarea de produse agricole, materiale de constructie si ingrasaminte chimice, in valoare totala de 14.103.332 lei, care, in urma inregistrarii in evidenta contabila a societatilor comerciale reprezentate de alti invinuiti, persoane apropiate lor, au determinat diminuarea bazei de impozitare privind calcului impozitului pe profit si T.V.A. de plata, cauzand un prejudiciu bugetului consolidat al statului, in valoare de 4.148.008, 90 lei.
In motivarea  propunerii s-a aratat ca  prin incheierea nr. 27 A din data de 16 septembrie 2010, Judecatoria Alexandria a respins ca nefondata propunerea de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului F.C., dispunandu-se fata de acesta interdictia de a nu parasi localitatea, dupa ce, in prealabil cauza privind pe acest  inculpat s-a disjuns iar masura arestarii preventive a fost luata  numai fata de inculpatul P.B.
In urma exercitarii caii de atac a recursului de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Alexandria, prin incheierea nr. 58/20 septembrie 2010 a Tribunalului Teleorman, s-a dispus admiterea recursului si, implicit admiterea propunerii privind luarea masurii arestarii preventive si a acestui inculpat, fiind emis mandat de arestare preventiva pe o durata de 29 zile.
S-a mai aratat in referat ca pana in prezent in cauza au fost efectuate urmatoarele acte : verificari de inspectie fiscala; ridicarea de documente contabile si fiscale; audierea reprezentantilor legali ai societatilor comerciale cu care au fost desfasurate relatii comerciale; obtinerea extraselor de cont bancare si a documentatiei de deschidere a contului bancar ; audieri de martori ; a fost calculata valoarea estimativa a prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, de catre organele fiscale, in baza documentelor bancare comunicate, rezultand suma de 4.148.008, 90 lei ( echivalentul a peste 900.000 Euro) ; s-au dispus masuri de indisponibilizare a unor suma de bani, ridicate de la unii dintre invinuiti ; s-au solicitat A.N.A.F.- D.G.F.P. Teleorman si D.G.P.F. Dolj, efectuarea de inspectii fiscale, privind sase societati comerciale ; s-a dispus efectuarea unei constatari medico-legale  si a fost adusa la cunostinta invinuirea si dreptul la aparare, invinuitilor I.M. A. si M.M.M.
S-a mentionat in referat ca urmarirea penala nu a putut fi finalizata, intrucat este necesara administrarea urmatoarelor probe : stabilirea si lamurirea sub toate aspectele, a activitatilor infractionale a inculpatilor prin solicitarea si obtinerea tuturor actelor de inspectie fiscala la cele sase societati comerciale, in vederea stabilirii, cu exactitate a cuantumului prejudiciului ; dupa depunerea actelor de inspectie fiscala, se va proceda la efectuarea unei expertize tehnice fiscale ; audierea tuturor furnizorilor si beneficiarilor societatilor, precum si a transportatorilor, in masura in care aceste persoane sunt identificate ; audierea altor martori cu privire la activitatile infractionale si cu privire la actiunile de influentare exercitate de catre inculpati ; revenirea asupra efectuarii constatarii medico-legale ; prezentarea materialului de urmarire penala ; intocmirea rechizitoriului.
Au fost inaintate si atasate la dosar, dosarul de urmarire penala nr. 408 P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Alexandria, dosarul nr. 4816/740/2010 si 4886/740/20010 ale Judecatoriei Alexandria .
In aparare, inculpatul F.C. a depus la dosar acte medicale ale sotiei sale, legitimatie de student, adeverinta emisa de S.C. T. S.R.L., proces verbal de constatare a contraventiilor din data de 19 iulie 2010, nota de constatare din data de 29.09.2010, referat propunere de arestare preventiva.
In cauza a fost invocata de catre inculpati, prin aparatori, exceptia nulitatii absolute a referatului privind prelungirea masurii arestarii preventive si de catre aparatorul inculpatului P.B., exceptia nulitatii relative a aceluiasi referat.
Examinand mijloacele de proba aflate la dosar, sub aspectul propunerii de prelungire a arestarii preventive privind pe inculpatii P.B. si F.C., formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Alexandria, instanta retine urmatoarele:
Prin incheierea nr. 27 A din 16 septembrie 2010 a Judecatoriei Alexandria a fost respinsa ca nefondata propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Alexandria privind pe inculpatul F.C. si in baza art. 136 alin. 1 lit. b si alin. 4 Cod procedura penala si art. 145 alin. 1 si 2 Cod procedura penala s-a dispus luarea fata de acesta a masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea, impunandu-se acestuia respectarea obligatiilor prevazute de art. 145 alin. 11  si 12 Cod procedura penala, disjungandu-se cauza cu privire la propunerea formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Alexandria privind luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul P.B.. Ulterior, prin incheierea nr. 58/R din 20 septembrie 2010 a Tribunalului Teleorman a fost admis recursul declarat de parchet si s-a dispus, in baza art. 149/1 Cod procedura penala raportat la art. 148 lit. f Cod procedura penala, coroborat cu art. 143 si art. 146 Cod procedura penala, arestarea preventiva a inculpatului F.C. pentru o perioada de 29 de zile, incepand cu data de 20.09.2010 si pana la data de 18.10.2010, inclusiv.
Prin incheierea nr. 28 A din 16 septembrie 2010 a Judecatoriei Alexandria a fost admisa propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Alexandria privind pe inculpatul P.B. si in baza art. 1491, art. 148 alin. 1 lit. b, c, f Cod procedura penala s-a dispus arestarea preventiva a acestuia, incepand cu data de 16 septembrie 2010 pana la data de 14 octombrie 2010, incheiere ramasa definitiva prin respingerea recursului inculpatului prin incheierea nr. 59/R din 20 septembrie 2010 a Tribunalului Teleorman.
Prin referatul inaintat instantei, Parchetul a solicitat prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatilor P.B. si F.C., pe o perioada de 30 de zile pentru motivele expuse in cuprinsul acestuia.
In ceea ce priveste exceptia de nulitate absoluta invocata in cauza, motivat de faptul ca inculpatii nu au fost audiati de catre procuror in calitate de inculpati si in cauza propunerea de arestare preventiva si cererile de prelungire a acestei masuri au fost formulate pentru o infractiune pentru care nu a fost inceputa urmarirea penala si nu li s-a adus la cunostinta inculpatilor noua invinuire, instanta apreciaza ca aceasta este nefondata. Aceste imprejurari nu se circumscriu cazurilor mentionate in prevederile art. 197 alin. 2 Cod procedura penala, astfel ca sanctiunea nulitatii absolute a actului in cauza nu poate interveni, inculpatii avand posibilitatea sa ia la cunostinta despre noua incadrare juridica a faptelor ce li se imputa si sa-si formuleze apararile in functie de aceasta, pe tot parcursul urmaririi penale.
Referitor la exceptia nulitatii relative, se apreciaza ca aceasta este neintemeiata, avandu-se in vedere, pe de o parte, ca termenul de 5 zile prevazut de art. 159 alin. 1 Cod procedura penala este un termen de recomandare iar, pe de alta parte, faptul ca pentru a interveni sanctiunea nulitatii relative a unui act este necesar a se fi adus celui in cauza o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act, ceea ce nu este cazul in speta. Inculpatul nu a invocat si nici nu a facut dovada vreunei vatamari. 
Potrivit dispozitiilor art. 155 alin. 1 Cod procedura penala arestarea inculpatului dispusa de instanta poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
In ceea ce il priveste pe inculpatul P.B., pentru a se dispune arestarea preventiva a acestuia, instanta a apreciat ca sunt indicii temeinice in sensul art. 681 Cod procedura penala, ca inculpatul a savarsit faptele ce i se imputa, relevante fiind  declaratiile invinuitilor S.I., M.M.I., D.S.L., R.C.,  declaratiile martorilor G.M., F.G., P.L., M.I., procesul verbal din data de 07.06.2010 incheiat de Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman, facturi si acte contabile, notele de redare a convorbirilor interceptate in baza autorizarii date de instanta, acte emise de Registrul Comertului. Astfel, s-a constatata ca sunt indicii temeinice ca inculpatul, in perioada 2008 - 2009, profitand de gradul redus de instructie al invinuitilor S.I. si M.M.I., i-a racolat si convins sa infiinteze trei societati comerciale, in numele carora au fost emise facturi fiscale fictive privind vanzarea de produse agricole, materiale de constructii si ingrasaminte chimice, in valoare totala de 14.103.332 lei, care in urma inregistrarii in evidenta contabila a societatilor comerciale beneficiare, reprezentate de alti invinuiti, persoane apropiate lor, au determinat diminuarea bazei de impozitare privind calculul impozitului pe profit si T.V.A. de plata, cauzand un prejudiciu bugetului consolidat al statului, in suma de 4.148.008,90 lei. Actionand ca intermediar intre societatile furnizoare si beneficiare ale marfurilor tranzactionate in mod fictiv, inculpatul a obtinut astfel, comisioane din profiturile incasate de societatile care si-au diminuat in mod nelegal baza de impozitare. De asemenea, se retine, avand in vedere notele de redare a convorbirilor interceptate in baza autorizarii date de instanta si declaratiile invinuitilor S.I., M.M.I. ca pe parcursul urmaririi penale inculpatul a incercat sa zadarniceasca in mod direct, aflarea adevarului, prin influentarea altor parti, respectiv a invinuitilor M.M.I. si S.I., pe care i-a sfatuit sa nu se prezinte la organele de control, in vederea efectuarii verificarilor fiscale, de asemenea, sa cesioneze partile sociale ale societatilor pe care le administreaza, altor persoane, ori sa paraseasca localitatea, in situatia in care vor fi citati, in vederea audierilor, iar celor care au preluat societatile comerciale de la invinuiti le-a pus la dispozitie sume de bani pentru a pleca in strainatate.
De asemenea, din notele de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului interceptate autorizat rezulta date ca inculpatul, ulterior activitatii infractionale pentru care exista indicii temeinice in cauza de fata, pregateste savarsirea de noi infractiuni de acelasi gen.                            
Astfel ca, instanta a apreciat ca in cauza sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art.148 lit. f Cod procedura penala, pedeapsa prevazuta de lege pentru una dintre infractiuni, respectiv cea prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b si d din Legea nr. 241/2005 si art. 3 aceeasi lege este mai mare de 4 ani, iar lasarea in libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, in sensul ca ar genera un sentiment de insecuritate in randul societatii civile determinat de cercetarea in stare de libertate a acestuia, invinuit de comiterea unor infractiuni de evaziune, avand drept consecinta un prejudiciu mare, in suma de 4.148.008,90 lei, in contextul socio - economic actual, in care a devenit stringenta necesitatea combaterii in regim de maxima urgenta a fraudei fiscale, asa cum rezulta din preambulul O.U.G. nr. 54/2010, infractiuni cu un grad ridicat de pericol social, relevat de modalitatea de savarsire a faptelor comise, prin participarea a numerosi invinuiti cu care colabora, multitudinea documentelor justificative fictive emise de invinuitii M.M.I. si S.S.I., la initiativa si sub indrumarea inculpatului, modul de operare constand in derularea de solduri scriptice fictive, neavand la baza operatiuni comerciale reale, in evidentele contabile ale mai multor societati comerciale, in scopul diminuarii bazei de impozitare privind calculul impozitului pe profit si T.V.A. de plata si obtinerii unor castiguri ilicite insemnate.
Totodata, s-a apreciat ca sunt intrunite si cerintele impuse de prevederile art. 148 lit. b si c Cod procedura penala, inculpatul incercand sa zadarniceasca in mod direct, aflarea adevarului in cauza, prin influentarea altor parti, respectiv a invinuitilor M.M.I. si S.I. si exista indicii temeinice in cauza de fata, ca inculpatul pregateste savarsirea de noi infractiuni de acelasi gen.  
Avand in vedere aceste aspecte si tinand seama de scopul arestarii preventive, constand in buna desfasurare a procesului penal, astfel cum prevede art.136 Cod procedura penala, instanta a dispus, in baza art.1491 si art.148 lit. b,c si f Cod procedura penala arestarea preventiva a inculpatului P.B. pe o perioada de 29 de zile, de la data de 16 septembrie 2010, pana la data de 14 octombrie, inclusiv.
Apararile inculpatului in sensul ca nu va incerca sa impiedice aflarea adevarului nu pot fi primite atata vreme cat acesta a incercat anterior acest lucru, asa cum s-a retinut mai sus.
Totodata se retine si temerea ca acesta ar putea savarsi alte infractiuni de acelasi gen, temere indreptatita avandu-se in vedere ca acesta a mai fost condamnat anterior pentru infractiuni de evaziune fiscala, fiind in stare de recidiva postcondamnatorie iar notele de redare a convorbirilor telefonice releva intentia de savarsire a altor fapte prevazute de legea penala, ulterior savarsirii faptelor pentru care este cercetat. 
Astfel ca, instanta apreciaza ca temeiurile care au determinat arestarea initiala se mentin, nu s-au schimbat si impun in continuare privarea de libertate, gravitatea faptelor, imprejurarile in care au fost savarsite si persoana inculpatului, justificand in continuare detentia preventiva a acestuia. Acesta prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, iar cercetarea sa in stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate a opiniei publice, inculpatul fiind invinuit de comiterea unei infractiuni de evaziune, in contextul socio - economic actual, in care a devenit stringenta necesitatea combaterii in regim de maxima urgenta a fraudei fiscale, asa cum rezulta din preambulul O.U.G. nr. 54/2010, infractiune cu un grad ridicat de pericol social relevat de cuantumul mare al prejudiciului adus bugetului de stat.
De asemenea pentru finalizarea urmaririi penale este necesara administrarea altor probe si anume: stabilirea si lamurirea sub toate aspectele, a activitatilor infractionale a inculpatilor prin solicitarea si obtinerea tuturor actelor de inspectie fiscala la cele sase societati comerciale, in vederea stabilirii, cu exactitate a cuantumului prejudiciului ; dupa depunerea actelor de inspectie fiscala, se va proceda la efectuarea unei expertize tehnice fiscale ; audierea tuturor furnizorilor si beneficiarilor societatilor, precum si a transportatorilor, in masura in care aceste persoane sunt identificate ; audierea altor martori cu privire la activitatile infractionale si cu privire la actiunile de influentare exercitate de catre inculpati ; revenirea asupra efectuarii constatarii medico-legale ; prezentarea materialului de urmarire penala ; intocmirea rechizitoriului.
Fata de considerentele expuse, instanta va admite propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Alexandria si in baza art.155 si art. 159 Cod procedura penala, va dispune prelungirea arestari preventive a inculpatului P.B., pe o perioada de 30 de zile, incepand cu data de 15 octombrie 2010 pana la data de 13 noiembrie 2010, inclusiv, constatand ca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate.
In baza art.159 alin.11 din Codul de procedura penala, masura se va comunica administratiei locului de detinere.
Referitor la inculpatul F.C., instanta apreciaza ca propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Alexandria privind prelungirea arestarii preventive este neintemeiata, intrucat temeiurile nu mai subzista si masura nu se mai justifica, pentru considerentele ce se vor expune in continuare.
Din examinarea dosarului de urmarire penala se constata ca in cauza nu au fost administrate noi probe care sa constituie indicii ca inculpatul F.C. ar fi savarsit alte fapte decat cele relevate de declaratiile invinuitilor S.I. si M.I.M., in legatura cu S.C. E. S.A. si S.C. STA S.R.L. Astfel ca prejudiciul in ceea ce-l priveste nu este stabilit cu certitudine, cel invocat prin rechizitoriu fiind prejudiciul total estimat atat pentru activitatea inculpatului F.C. cat si pentru cea desfasurata de inculpatul P.B.. Acesta din urma, asa cum rezulta din declaratiile invinuitilor si din notele de redare a convorbirilor inregistrate, precum si din actele contabile aflate la dosar, desfasurand activitati in legatura cu mai multe societati.
In cauza nu exista indicii ca inculpatul F.C. ar fi desfasurat vreo activitate privind vanzarea cumpararea de materiale de constructii sau ingrasaminte chimice, asa cum se retine in motivarea referatului parchetului.
Totodata, se apreciaza, avandu-se in vedere actele depuse de inculpat la dosar, ca acesta are o situatie familiala deosebita, avand sotia bolnava de afectiuni psihice grave, care are nevoie de ingrijire permanenta, are un copil student care se afla in grija si intretinerea sa. Aceste imprejurari nu au fost avute in vedere de instanta la luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, inscrisurile care le releva nefiind depuse la dosar.
Pe de alta parte se retine ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedent penale, nu s-a sustras urmaririi penale, era anterior incadrat in munca, nu a incercat sa impiedice aflarea adevarului in cauza.
Textul art. 155 alin. 1 Cod procedura penala prevede ca arestarea inculpatului dispusa de instanta poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
Temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatului F.C., retinute de instanta de recurs la luarea masurii au constat in retinerea indeplinirii cumulative a conditiilor impuse de art. 148 lit. f Cod procedura penala, respectiv pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile de care este invinuit sa fie mai mare de 4 ani si lasarea in libertate a inculpatului sa prezinte un pericol concret pentru ordinea publica. S-a retinut ca, in cauza dedusa judecatii, faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt de o gravitate sporita avandu-se in vedere si mijloacele folosite in realizarea activitatii infractionale, in sensul de a determina persoane cu un grad de instruire redus de a infiinta ori desfiinta societati comerciale, pe care le-a folosit in vederea emiterii de documente justificative si deschiderea de conturi curente in vederea virarii sumelor de bani. Totodata, a mai retinut instanta ca pericolul concret pe care il constituie lasarea in libertate a inculpatului rezida si in modalitatea de savarsire a faptelor de mai multe persoane impreuna, in forma repetata, pe o perioada de timp destul de indelungata.
Asa cum s-a retinut mai sus, din mijloacele de proba aflate in dosarul de urmarire rezulta indicii cu privire la faptul ca inculpatul F.C. a efectuat o serie de acte materiale in legatura cu activitatea comerciala a doua societati,  cu privire la celelalte societati in cauza, nu exista nici un indiciu sau proba cu privire la vreo contributie a inculpatului la diminuarea bazei impozabile de catre acestea.
Astfel, pentru considerentele expuse anterior, se apreciaza ca in cauza temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatului nu mai impun in continuare privarea de libertate a acestuia, apreciindu-se ca pericolul concret pe care l-ar fi prezentat inculpatul la momentul luarii masurii arestarii preventive nu mai subzista, in lipsa unor probe certe care sa releve in concret care este pericolul pentru ordinea publica pe care lasarea in libertate a inculpatului l-ar prezenta.
Masura arestarii preventive este o masura de exceptie de la regula de baza a desfasurarii procesului penal care este starea de libertate a persoanei, dreptul fundamental al persoanei la libertate individuala fiind stabilit prin art. 23 din Constitutie, dispozitie de natura a raspunde exigentelor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In jurisprudenta CEDO, cu referire la arestarea preventiva a unei persoane banuita de savarsirea unei infractiuni, s-a retinut ca instanta europeana accepta faptul ca, datorita gravitatii deosebite si a reactiei publicului fata de aceasta, unele infractiuni pot determina tulburari sociale, ce pot justifica arestarea preventiva, cel putin pentru o anumita perioada de timp. Acest motiv trebuie considerat ca relevant si suficient numai daca este bazat pe fapte de natura sa demonstreze ca eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reala a ordinii publice. In plus, privarea de libertate va continua sa fie legitima numai daca ordinea publica va fi mai departe amenintata, continuarea privarii de libertate neputand fi folosita ca o anticipare a pedepsei cu inchisoarea (cauza Letellier vs. Franta).
Pe de alta parte, instanta retine ca in cauza Tarau c. Romaniei (24 februarie 2009) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat incalcarea art. 5.3 din Conventie ca urmare a faptului ca instantele nationale nu au aratat in motivarea hotararilor prin care au mentinut masura arestarii preventive, care este, in concret, pericolul pentru ordinea publica, limitandu-se la a reproduce in motivare textul de lege, au refuzat sa analizeze argumentele prezentate de reclamanta privind profilul sau personal si situatia familiala si nu au luat in calcul nici un moment posibilitatea adoptarii unei masuri alternative dintre cele prevazute in dreptul intern, desi art. 5.3 din Conventie impune autoritatilor sa aiba in vedere astfel de masuri si sa le aplice ori de cate ori situatia se preteaza si acuzatul furnizeaza garantii ca va participa la proces.
Avand in vedere cele retinute mai sus cu privire la faptele inculpatului pentru care exista indicii temeinice, la persoana si la situatia familiala a acestuia, in lumina jurisprudentei CEDO invocate, instanta apreciaza ca masura arestarii preventive a inculpatului nu se mai justifica, nefacandu-se dovada in cauza ca punerea sa in libertate ar putea determina tulburari sociale, ar pune in pericol ordinea publica, iar persoana sa, care este la prima incalcare a legii penale, are o familie, fiind casatorit si avand un copil in intretinere, are un loc de munca castigandu-si existenta, ofera garantii morale ca in libertate nu va periclita desfasurarea fireasca a procesului penal. Nu in ultimul rand, se are in vedere situatia sa familiala, avand sotia bolnava de afectiuni psihice grave care necesita ingrijire permanenta si un copil, student, in intretinere.
In consecinta propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive a inculpatului F.C. se apreciaza a fi neintemeiata, urmand a fi respinsa.
Se cuvine mentionat ca in cauza nu se poate pune problema unei egalitati de tratament intre cei doi inculpati, atat activitatea lor infractionala pentru care exista probe si indicii in cauza este diferita, in sensul ca cea a inculpatului P.B. este mult mai larga, vizeaza mai multe societati si un prejudiciu mai mare, cat si situatia personala si familiala, inculpatul P.B. fiind anterior condamnat pentru astfel de fapte. Totodata, se observa ca temeiurile care au fost avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive impotriva inculpatilor sunt diferite, in ceea ce il priveste pe inculpatul F.C. temeiul in drept l-a constituit prevederile art. 148 lit. f Cod procedura penala, iar cu privire la inculpatul P.B. temeiul in drept invocat l-a constituit prevederile art. 148 lit. b,c si f Cod procedura penala 
In alta ordine de idei, se retine ca asa cum rezulta din prevederile art. 136 Cod procedura penala, masurile preventive, urmaresc asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, in vederea realizarii scopului prevazut la art. 1 Cod procedura penala.
Tinand seama totusi, ca in cauza exista indicii temeinice ca inculpatul F.C. a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si luand in considerare si cererea formulata de acesta privind inlocuirea masurii arestarii preventive, cum temeiurile avute in vedere la data luarii masurii arestarii preventive a acestuia nu mai subzista, pericolul pentru ordinea publica a lasarii in libertate a acestuia la acest moment nemaifiind dovedit, schimbandu-se, se apreciaza ca buna desfasurare a procesului penal se poate asigura prin luarea fata de inculpat a unei alte masuri preventive.
Astfel, se va admite cererea inculpatului si in baza art. 139 alin 1 si 35 Cod procedura penala se va dispune inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatului F.C. dispusa prin incheierea nr. 58/R din 20 septembrie 2010 a Tribunalului Teleorman, cu masura obligarii de a nu parasi tara, prevazuta de art. 1451  alin. 1 Cod procedura penala.
In baza art. 1451 raportat la art. 145 alin. 11 Cod procedura penala pe durata obligarii de a nu parasi tara, inculpatul va fi obligat sa respecte urmatoarele:
- sa se prezinte la organul de urmarire penala si la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
- sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea cauzei , ori de cate ori este chemat;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea judecatorului care a dispus masura;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
Totodata, in baza art. 1451 raportat la art. 145 alin. 12 Cod procedura penala se va impune inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara sa nu se apropie de persoanele impreuna cu care a comis faptele, de martorii in cauza si, eventual expertii ce vor fi desemnati, si sa nu comunice cu acestia, direct sau indirect.
In baza art. 1451Cod procedura penala raportat la art. 145 alin. 22 Cod procedura penala se vor pune in vedere inculpatului obligatiile stabilite si i se va atrage atentia acestuia ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care ii revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.
Se apreciaza ca in acest mod se va asigura buna desfasurare a procesului penal si, totodata, garantarea drepturilor fundamentale si libertatilor omului, asa cu ele sunt prevazute in Constitutie si in Codul de procedura penala si cum impune si jurisprudenta CEDO, cu luarea in considerare si a prezumtiei de nevinovatie inscrisa in art. 52 Cod procedura penala.