Contestatie la executare. Punerea in executare de buna-voie a hotararii. Calitatea procesuala pasiva a organului de executare. Cheltuieli de executare silita si cheltuieli de judecata. Aplicabilitatea art. 6 CEDO

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 05 mai 2011, sub nr. 3784/740/2011, contestatoarele P.A., B.S. SI B.M. cu formulat contestatie la executare impotriva executarii silite declansate de intimatul B.E.J. N.V. prin emiterea somatiei nr. 192 din data de 26 aprilie 2011, prin care se urmareste punerea in executare silita a Deciziei civile nr. 596/2009 a Tribunalului Dolj si Deciziei nr.192/2010 a Curtii de Apel Craiova, in contradictoriu cu intimatii S.A.D, S.F. si B.E.J. N.V., solicitand anularea executarii si a formelor de executare emise.
In motivarea contestatiei, contestatoarele au aratat ca nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de executare silita si nici la plata cheltuielilor de judecata, intrucat creditorii nu le-au solicitat sa paseasca impreuna la punerea in executare a hotararii judecatoresti. Aceasta hotarare este irevocabila, astfel ca ele nu se opun executarii. In privinta cheltuielilor de executare, nu exista titlu executoriu, astfel ca nu pot fi obligate. Pe acest aspect a mai existat un dosar pe rolul Judecatoriei Alexandria, inregistrat cu numarul 3236/740/2010. In cadrul procedurii de executare ce a facut obiectul acelui dosar, creditorul S.A.D a formulat cerere de renuntare la executarea silita.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 399 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
In dovedirea contestatiei au fost depuse la dosar in copie, urmatoarele inscrisuri: Somatia nr. 192 din data de 26 aprilie 2011, Proces-verbal de stabilire cheltuieli nr. 192 din data de 26 aprilie 2011 (fila 6), Decizia nr. 192 din data de 15 februarie 2010 pronuntata in dosarul nr. 3061/63/2006 de Curtea de Apel Craiova (filele 7 - 12), Sentinta civila nr. 596 din 13.10.2009 a Tribunalului Teleorman (filele 13 - 19).
La termenul din data de 17.05.2011, contestatoarele au depus la dosar o cerere completatoare prin care au solicitat suspendarea executarii silite pana la solutionarea irevocabila a contestatiei la executare.
La solicitarea instantei, executorul judecatoresc a inaintat, in copie, dosarul de executare (filele 30 - 69).
La data de 23 iunie 2011, intimatii S.A.D si S.F., au depus la dosar intampinare, prin care s-a solicitat respingerea contestatiei la executare, avand in vedere reaua credinta si dorinta acestora de a tergiversa executarea silita.
In motivarea intampinarii, intimatii au aratat ca au asteptat ca debitoarele sa-ti execute de buna-voie obligatiile, dar aceasta si discutiile purtate nu au avut un rezultat favorabil, acestea refuzand categoric indeplinirea dispozitiilor din titlul executoriu. Cheltuielile de judecata pe care contestatoarele refuza sa le plateasca au fost stabilite prin cele doua hotarari puse in executare. Cheltuielile de executare au fost stabilite printr-un proces-verbal, care, potrivit legii, constituie titlu executoriu si sunt in sarcina debitorului. Invocarea dosarului 3236/740/2010 nu are relevanta juridica in prezenta cauza. Creditorii au fost nevoiti sa renunte la executarea silita, fiind conditionati de executorul judecatoresc. Intimatii au mai sustinut ca executorul judecatoresc nu are calitate procesuala pasiva. In ziua stabilita, potrivit somatiilor, executorul judecatoresc a procedat la executarea silita, in prezenta partilor, a martorilor si a organelor de politie. In consecinta, a fost adus la indeplinire dispozitivul hotararilor puse in executare, facandu-se granituirea si punerea in posesie. In consecinta, au ramas de pus in executare doar cheltuielile de judecata si cele de executare.
La data de 23.06.2011, intimatul BEJ N.V. a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
In motivarea exceptiei, intimatul a aratat ca organul de executare are calitate procesuala pasiva doar in ipoteza prevazuta de teza finala a art. 399 alin. 1 C.proc.civ., respectiv atunci cand acesta refuza sa inceapa executarea silita sau sa indeplineasca un act de executare. In cauza nu ne aflam in ipoteza descrisa de acest text. In sensul ca organul de executare nu are calitate procesuala a fost si Curtea Constitutionala, prin considerentele Deciziei nr. 162/2003. Aceasta decizie este general-obligatorie, potrivit Deciziei nr. 1/1995 a instantei de control constitutional. In consecinta, exceptia invocata este intemeiata.
In subsidiar, intimatul a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata.
Sub aspectul temeiniciei contestatiei, intimatul a sustinut ca instanta nu are posibilitatea reducerii onorariilor executorilor judecatoresti. A mai aratat ca debitoarele nu si-au executat de buna-voie obligatiile.
La intampinare, intimatul a anexat Ordinul nr. 2550/2006 al Ministerului Justitiei si Hotararea nr. 2/2007 a Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti. De asemenea, a anexat, in copie, un certificat de grefa, decizia nr. 152R din 19.02.2010 a Tribunalului Teleorman, Decizia nr. 162/2003 a Curtii Constitutionale.
La termenul din 30.06.2011, intimatii au depus Sentinta civila nr. 2913 din 11.11.2010 a Judecatoriei Alexandria.
Ulterior au formulat o cerere de recuzare a judecatorului care compune completul de judecata, cerere care a fost respinsa la data de 06.07.2011.
Partile au mai depus la dosar, in copie, urmatoarele inscrisuri : Proces-verbal din 13.05.2011,Decizia civila nr. 847 din 27.05.2011 a Tribunalului Teleorman, precum si planse foto.
Prin Incheierea de sedinta din data de 07.10.2010, instanta a respins cererea de suspendare a executarii silite, ca neintemeiata, intrucat nu s-a depus cautiunea in cuantumul fixat de instanta.
Analizand sustinerile partilor si probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarele :
Din dosarul de executare atasat, instanta retine ca executarea silita are ca obiect punerea in executare a Deciziei civile nr. 596 din 13.10.2009 a Tribunalului Dolj si Decizia nr. 192 din 15.02.2010 a Curtii de Apel Craiova.
Prin Decizia civila nr. 596 din 13.10.2009 a Tribunalului Dolj, contestatoarele au fost obligate sa lase intimatilor, in deplina proprietate si pasnica posesie, suprafata de 237 m.p., identificata in schita de la Raportul de expertiza, aflata la fila 18 din dosar, intre punctele 3-4-9-10-12-3, si sa ridice constructia identificata ca C5, aflata pe aceasta portiune de teren. De asemenea, s-a stabilit ca linie de hotar intre proprietatea contestatorilor si cea a intimatilor aliniamentul care uneste punctele 4-9 din aceeasi schita. Contestatoarele au mai fost obligate si la plata sumei de 3488,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
In acelasi timp, prin Decizia nr. 192 din 15.02.2010 a Curtii de Apel Craiova, prin care s-a respins recursul declarat de contestatoare impotriva primei hotarari, acestea au mai fost obligate la plata sumei de 1000 lei.
Instanta mai are in vedere ca pentru punerea in executare a celor doua hotarari, intimatii-creditori au mai formulat o cerere de executare silita la BEJ B.G.S.. Impotriva acestei executari silite, contestatoarele-debitoare au formulat o contestatie la executare, care a fost admisa, in parte, prin Sentinta civila nr. 2913 din 11.11.2010 a Judecatoriei Alexandria. In urma pronuntarii acestei hotarari, creditorii au formulat o cerere de renuntare la executarea silita. Instanta nu poate retine ca aceasta hotarare ar avea putere de lucru judecat in prezenta cauza, nici ca exceptie procesuala si nici ca prezumtie legala, caci cele doua cauze privesc proceduri de executare silita diferite.
In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a biroului executorului judecatoresc, instanta are in vedere ca prin contestatia formulata, a fost chemat in judecata si biroul executorului judecatoresc Mihaita Marian care a efectuat executarea silita in dosarul de executare nr. 202/2009. Contestatoarea nu a justificat chemarea acestuia in judecata, in calitate de intimat.
Instanta apreciaza ca partile raportului juridic supus judecatii au calitatea procesuala necesara pentru a sta in proces ca reclamant si parat. Executorul judecatoresc nu este nici creditorul si nici debitorul creantei ce face obiectul executarii silite, ci este organul de executare, imputernicit potrivit legii sa efectueze executarea silita.
Nici o prevedere a legii nu confera acestui organ obligatia si nici posibilitatea de a sta intr-un proces avand ca obiect contestatia la executare, in calitate de intimat. In consecinta, instanta apreciaza ca Biroul Executorului Judecatoresc N.V. nu are calitate procesuala pasiva in cauza, astfel ca urmeaza sa admita exceptia invocata si, pe cale de consecinta, sa respinga contestatia la executare fata de acesta ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate.
Obiectul contestatiei la executare il constituie exclusiv cheltuielile de judecata si cele de executare silita la care au fost obligate contestatoarele.
In ce priveste cheltuielile de judecata, instanta are in vedere ca acestea au fost stabilite prin cele doua hotarari puse in executare. Astfel, prin Decizia civila nr. 596 din 13.10.2009 a Tribunalului Dolj, contestatoarele au fost obligate sa plateasca intimatilor suma de 3488,3 lei cu acest titlu. In acelasi timp, prin Decizia nr. 192 din 15.02.2010 a Curtii de Apel Craiova, acestea au fost obligate si la plata sumei de 1000 lei, cu acelasi titlu. Ca atare, sumele pretinse de la contestatoare cu titlu de cheltuieli de judecata sunt stabilite prin titluri executorii. Suma de 4.488,3 lei este mentionata si in procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 192 si se regaseste in sumele divizate pentru fiecare dintre debitori, potrivit somatiilor de executare.
In ce priveste cheltuielile de executare silita contestate in cauza, instanta are in vedere apararea formulata de intimati, potrivit careia instanta de judecata nu ar avea posibilitatea de a se pronunta pe legalitatea si temeinicia lor, respectiv ca nu ar putea dispune reducerea onorariului executorului judecatoresc.
Potrivit art. 3177 alin. 4 din Codul de procedura civila, procesul-verbal prin care se stabilesc cheltuielile de executare constituie titlu executoriu. Instanta are in vedere ca legea nu confera partii interesate o cale speciala de atac impotriva acestui act. In consecinta, sunt aplicabile dispozitiile art. 399 alin. 3 C.proc.civ., care dau posibilitatea formularii de aparari de fond cu privire la legalitatea si temeinicia acestui titlu executoriu, pe calea contestatiei la executare.
Instanta apreciaza ca o astfel de interpretare este in concordanta cu prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in aplicarea carora Curtea Europeana a decis ca executarea silita este parte a procesului civil si ca ii sunt aplicabile principiile si garantiile procesuale aplicabile si in faza judecatii. Cu privire la cheltuielile de judecata, instanta are in vedere ca, in mod constant, in jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca un reclamant nu poate obtine rambursarea costurilor si cheltuielilor decat in masura in care se stabileste realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului lor. Acest rationament a fost aplicat in hotararile : Gavrileanu impotriva Romaniei din 22.02.2007, Lupas si altii impotriva Romaniei din 14 decembrie 2006, Cumpana si Mazare impotriva Romaniei din 17 decembrie 2004, atat cu privire la costurile procedurilor in fata instantelor nationale, cat si in raport de cel al procedurii in fata instantei europene.
In Cauza Elena Negulescu impotriva Romaniei, hotarare din 01.07.2008, ce privea exclusiv onorariul executorului judecatoresc prin prisma incalcarii art. 6 par. 1 din Conventie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reluat o parte a considerentelor cauzei Kreuz impotriva Poloniei, nr. 28249/95, respectiv ca cuantumul cheltuielilor, apreciat in lumina circumstantelor unei anumite cauze, inclusiv solvabilitatea reclamantului si faza procesului in care este impusa ingradirea respectiva, sunt factori de luat in calcul pentru a stabili daca reclamantul a beneficiat de dreptul sau de acces la instanta sau daca, datorita cuantumului cheltuielilor, accesul la instanta a fost limitat in asa fel incat a fost atinsa substanta insasi a dreptului.
In consecinta, instanta, pentru asigurarea unui acces efectiv la justitie, pentru garantarea dreptului la un proces echitabil, inclusiv in faza executarii hotararii judecatoresti, in lumina principiilor statuate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, apreciaza ca are obligatia a analiza, pe langa legalitatea lor, si realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cheltuielilor de executare stabilite in cursul acestei faze procesuale.
Contestatoarele au sustinut ca au fost de acord cu executarea de buna-voie a celor doua hotarari judecatoresti irevocabile si ca acelasi lucru li s-a solicitat si de catre executorul judecatoresc, prin somatiile emise. In consecinta, au sustinut ca executorul nu poate justifica efectuarea de cheltuieli privind executarea silita si nici nu poate sa pretinda onorariu. Instanta are in vedere ca intre data pronuntarii Decizia nr. 192 din 15.02.2010 a Curtii de Apel Craiova si cea a primirii somatiilor de catre contestatoare s-a scurs mai mult de 1 an, astfel ca nu se poate retine ca acestea nu au avut suficient timp pentru a pune in executare de buna-voie aceste hotarari. De asemenea, nu se li se poate imputa intimatilor faptul ca a apelat la serviciile unui executor judecatoresc.
Instanta nu poate retine argumentatia contestatoarelor, in sensul ca nu creditorii nu le-au solicitat executarea de buna-voie a hotararilor sau ca le-ar fi solicitat executarea acestora intr-o modalitate care le dezavantajau. In conditiile in care pentru predarea efectiva a suprafetei de teren specificate in titlu, era necesara ridicarea constructiei de catre contestatoare, obligatie de a face la care acestea au fost obligate, iar acestea nu au executat de buna-voie aceasta obligatie, instanta nu poate retine o intentie a acestora de a pune in executare cele doua hotarari. In acelasi timp, pentru cheltuielile de judecata, contestatoarele aveau si posibilitatea procedurii ofertei de plata, in cazul unui refuz de primire a platii din partea debitorilor.
Imprejurarea ca executorul judecatoresc a procedat la stabilirea liniei de hotar si punerea in posesie asupra terenului pe care se afla constructia inca nedemolata nu poate duce la concluzia ca demolarea ulterioara a constructiei de catre debitoare ar mai fi fost de buna-voie, ci la aceea ca a fost o consecinta directa a actelor de executare intreprinse de executor.
In raport de motivele expuse, instanta apreciaza ca intimatii-debitori au fost nevoiti sa apeleze la organul de executare pentru punerea in executare a acestor hotarari, pentru cea de-a doua oara.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de executorul judecatoresc prin procesul-verbal nr. 192 din 26.04.2011, instanta retine ca in sarcina contestatoarelor au fost stabilite sume de bani reprezentand contravaloarea taxelor de timbru, al indosarierii, pentru redactarea actelor de executare si pentru procedurile de comunicare. Pe langa aceste cheltuieli de executare, executorul a stabilit si un onorariu in suma totala de 3283,52 lei, inclusiv TVA in valoare de 24 %. 
Instanta are in vedere dispozitiile art. 37 alin. 1 teza I din Legea 188/2000, potrivit carora executorii judecatoresti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justitiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti.
In conformitate cu Ordinul nr. 2550/2006 al Ministerului Justitiei, la care textul enuntat face trimitere, in anexa acestuia la punctul 2, pentru activitatea de punere in posesie si pentru cea de granituire se poate pretinde un onorariu cuprins intre 60 lei si 2200 lei. In ce priveste recuperarea creantei, potrivit punctelor 3 si 4 din anexa, onorariul maxim este de 10 % din valoarea acesteia. Din cuprinsul detaliat al procesului-verbal atacat, instanta constata ca executorul a stabilit onorariile maximale stabilite de lege, la care a aplicat TVA.
Pe cale de consecinta, instanta apreciaza ca onorariile stabilite de executor sunt legale. Tinand seama si de Hotararea nr. 2 din 17.02.2007 a Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti, instanta apreciaza ca si celelalte cheltuieli de executare au o baza legala.
Cu privire la caracterul real al acestor cheltuieli de executare, instanta are in vedere ca intimatii-creditori au achitat organului de executare integral suma de 3506,66 lei. De asemenea, tinand seama de continutul procesului-verbal atacat si de actele de executare efectuate in cauza, instanta apreciaza ca toate cheltuielile de executare sunt reale si, totodata necesare pentru executarea silita.
Instanta are in vedere ca la acest moment, executorul judecatoresc a intreprins punerea in posesie asupra suprafetei de teren de 237 m.p. si stabilirea liniei de hotar, care semnifica in realitate o singura operatiune tehnica. De asemenea, instanta are in vedere ca in cauza nu a mai fost necesara desfiintarea constructiei prin concursul executorului, debitoarele executandu-si in final aceasta obligatie.
In raport de situatia concreta din cauza, de natura obligatiilor puse in executare, de faptul ca a fost suficienta o singura deplasare pentru punerea in executare a hotararilor, ca nu au existat piedici la executarea silita, de imprejurarea ca executorul judecatoresc a stabilit separat sumele ce reprezinta cheltuielile efective de executare si care nu au fost incluse in onorariu, instanta apreciaza ca nu se justifica stabilirea unor onorarii maxime, motiv pentru care urmeaza sa dispuna reducerea acestora. Instanta mai are in vedere ca onorariilor stabilite si cheltuielilor de executare li s-au aplicat si TVA de 24%, care a determinat cresterea proportionala a cuantumului cheltuielilor de executare care trebuie suportate de debitori.
In consecinta, instanta va admite, in parte, contestatia la executare, va anula, in parte, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 192 din 26.04.2011 intocmit de BEJ N.V., in sensul ca reduce onorariul executorului judecatoresc de la suma de 3283,52 lei la suma de 2232 lei, inclusiv TVA, urmand ca debitoarele sa suporte in mod egal cate 744 lei din acesta si cate 70 lei, inclusiv TVA, cu titlu de alte cheltuieli de executare.
Pe cale de consecinta, instanta urmeaza sa anuleze, in parte, executarea silita si formele de executare silita efectuate in dosarul de executare nr. 192/2011 de la BEJ N.V., in masura reducerii sumelor din procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 192 din 26.04.2011.
In ce priveste cheltuielile de judecata solicitate de intimatii S.A.D si S.F., instanta are in vedere prevederile art. 274 si urmatoarele din Codul civil. Prin hotarare, cererea formulata de contestatoare va fi admisa doar in parte, in ce priveste onorariul executorului judecatoresc, achitat integral de catre intimati. Instanta a retinut in motivare ca celor trei contestatoare le revine culpa existentei procedurii de executare silita si, implicit, a prezentei cauze. Pe de alta parte, instanta retine ca cei doi intimati au achitat suma de 1000 lei cu titlu de onorariu de avocat, in conditiile in care acesta l-a asistat si pe intimatul BEJ N.V.. Fata de complexitatea cauzei de cele doua termene stabilite, de apararile comune formulate pentru partile asistate, instanta apreciaza ca onorariul avocatului nu reflecta munca prestata de acesta in cursul procesului, urmand a-l reduce la suma de 600 lei in ce-i priveste pe cei doi intimati.
Contestatoarele sunt in culpa procesuala si in ce priveste chemarea in judecata a organului de executare, caci au chemat in judecata o persoana fara calitate, iar aceasta avea dreptul de a se apara, inclusiv apeland la o persoana specializata.
In consecinta, instanta urmeaza sa oblige contestatoarele la acele cheltuieli efectuate de organul de executare in prezenta cauza, care sunt reale, necesare si rezonabile. Instanta retine ca si acesta a achitat o suma de 1000 lei reprezentand onorariu de avocat, avand angajat acelasi aparator ca si ceilalti doi intimati. Tinand seama de considerentele expuse la analiza cheltuielilor de judecata pentru ceilalti doi intimati, de pozitia procesuala a organului de executare, de imprejurarea ca prin contestatia la executare nu s-a solicitat obligarea acestuia la ceva si nici nu se pun in discutie drepturi in contradictoriu cu acesta, instanta apreciaza ca acest onorariu are un cuantum nerezonabil. Avocatul ales nu a prestat o munca deosebita, iar din problema juridica dedusa judecatii nu poate fi calificata ca fiind complexa pentru a fi justificat un onorariu substantial. In consecinta, instanta apreciaza necesara reducerea onorariului de la suma de 1000 lei la suma de 300 lei, ce urmeaza a fi suportata de contestatoare.
Pentru motivele expuse mai sus, instanta va admite, in parte, cererea avand ca obiect cheltuieli de judecata, formulata de intimatii S.A.D si S.F. si va obliga contestatoarele sa plateasca acestora, suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
De asemenea, va admite, in parte, cererea avand ca obiect cheltuieli de judecata, formulata de intimatul BEJ N.V. si va obliga contestatoarele sa plateasca acestuia, suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
In ce priveste restituirea taxei de timbru achitata in cauza, instanta, in raport de solutia data si de dispozitiile art. 23 alin. 2 din Legea 146/2997, urmeaza sa dispuna restituirea, in parte, catre contestatoare, a taxei judiciare de timbru achitate, respectiv suma de 90 lei, achitata cu chitanta nr. 521387 din 10.06.2011.