Reducerea cuantumului penalita?ilor de intarziere. Contract de vanzare-cumparare. Preten?ii bane?ti
(Sentinta civila nr. 396 din data de 27.05.2014 pronuntata de Judecatoria Liesti)Reducerea cuantumului penalita?ilor de intarziere. Contract de vanzare-cumparare. Preten?ii bane?ti. Fond
Cuprins pe materii: Contractul de vanzare-cumparare. Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori. Jurispruden?a Cur?ii de Justitie a Uniunii Europene. Nulitatea contractului.
Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat ?i care este consecin?a directa ?i necesara a neexecutarii fara justificare sau, dupa caz, culpabile a obliga?iei. Constatarea unor clauze abuzive in sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absoluta partiala a clauzei penale abuzive, pana la o limita ce poate fi apreciata ca rezonabila in raport cu prejudiciul cauzat. Invocarea din oficiu a nulita?ii absolute a clauzei abuzive ?i inlocuirea de drept cu dispozi?iile legale aplicabile in materie. Admitere in parte.
Judecatoria Lie?ti, Sec?ia civila, Sentin?a civila nr. 396/27.05.2014
Prin actiunea formulata reclamanta S.C. XXX S.R.L., in contradictoriu cu para?ii C.E.C. ?i G.V.V., a solicitat obligarea, in solidar, a para?ilor la plata sumelor restante reprezentand contravaloare marfa livrata, a penalita?ilor de intarziere calculate conform contractului incheiat cu ace?tia. Reclamanta a aratat ca a desfasurat relatii comerciale cu para?i, in temeiul contractului de vanzare cumparare, iar reclamanta ?i-a indeplinit obliga?ia de a livra marfa la locul, la termenul ?i in condi?ii de calitate catre debitorul principal, sens in care au fost emise facturi fiscale in valoare totala de 389,84 lei, suma pe care debitorul nu a inteles sa o achite. A mai precizat creditoarea ca, potrivit art. 7 pct 4 din conventia partilor, pentru sumele neplatite la termen, debitorul va plati penalitati pentru fiecare zi de intarziere, respectiv 1% pentru fiecare zi de intarziere in primele 30 de zile ?i 3 % incepand cu a 31 -a zi de intarziere. Penalita?ile vor fi calculate nelimitat chiar daca cuantumul lor depa?e?te valoarea marfii pentru care se datoreaza plata, anexand in acest sens un tabel privind calculul penalitatilor.
Ac?iunea a fost admisa in parte.
Potrivit contractului de vanzare cumparare nr. XXXX/09.07.2013 incheiat intre S.C. XXXX S.R.L., in calitate de vanzator ?i C. E. C., in calitate de cumparator (debitor principal), reclamanta s-a obligat sa vanda ?i sa predea produsele prezentate spre comercializare, iar debitoarea s-a obligat sa achizi?ioneze produse prezentate in Catalog ?i sa le achite. Totodata, in art. 5.2 al contractului este prevazut ca termenul de plata al facturilor 30 zile de la data emiterii acestora. In cuprinsul contractului la capitolul "Obliga?iile ?i drepturile cumparatorului" - la art. 7.4 este prevazut ca in caz de intarziere in efectuarea platii, sa plateasca penalitati in cuantum de 1 % pe zi de intarziere in primele 30 de zile ?i 3% incepand cu a 31-a zi de intarziere, iar cuantumul penalitatilor pot depasi cuantumul debitului principal. In ceea ce prive?te paratul G. V. V., acesta are calitatea de fideiusor ?i conform art. 10.3 din contract, acesta s-a obligat sa raspunda in solidar cu cumparatorul in caz de neexecutare a obliga?iilor de plata.
In drept, avand in vedere situatia de fapt retinuta, instanta arata ca potrivit art. 1270 Codul civil: Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante, potrivit principiului pacta sunt servanda, acestea fiind tinute sa-si exercite drepturile, respectiv sa-si indeplineasca obligatiile intocmai cum au fost prevazute in contract.
Totodata, conform prevederilor art. 1516 C.civ. creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea integrala, exacta ?i la timp a obligatiei asumate de catre debitor prin contract. In materia contractelor sinalagmatice, debitorul va putea fi obligat de catre instanta la executarea silita a obligatiilor contractuale asumate ori de cate ori creditorul face dovada indeplinirii obligatiei sale, iar debitorul nu face proba executarii obligatiilor asumate prin contract.
Instanta a constatat caracterul cert, lichid si exigibil al creantei reclamantei, intrucat aceasta rezulta din contractul de vanzare cumparare nr. XXXX/09.07.2013, inscris semnat de catre parti, precum si din cele 2 facturi, respectiv factura seria XXX nr. XXX/11.07.2013 ?i factura seria XXX nr. XXX/11.07.2013, cuantumul acesteia fiind determinat, in privinta debitului principal - 389,84 lei, iar creanta este exigibila dat fiind faptul ca termenele de plata stipulate in contract erau implinite la data introducerii cererii de chemare in judecata.
In ce priveste imprejurarea neachitarii acestei datorii, aceasta este confirmata in cauza de probele administrate. Cum in cauza para?ii nu au facut nicio dovada in acest sens, neexecutarea obligatiei de catre ace?tia rezulta cu certitudine si le este imputabila.
Referitor la obligarea debitorului la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 1 % pe zi de intarziere in primele 30 de zile ?i 3% incepand cu a 31-a zi de intarziere, instanta a constatat ca stipularea unor asemenea penalitati, echivaleaza cu o penalitate cumulata de 1095 % pe an, ceea ce contravine dispozitiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori.
Astfel, potrivit Legii nr. 193/2000 art. 4: alin. 1 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor ?i alin. 2 o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
In cazul de fata, instanta observa ca intre parti nu a fost incheiat un contract ca urmare a unei negocieri, dovada fiind forma tip a contractului, cu rubricile libere in dreptul cumparatorului si fideiusorului, completate ulterior cu pixul, motiv pentru care considera ca nu au fost negociate clauzele contractuale privind cuantumul penalitatilor de intarziere. Simpla semnare a acestui tip de contract nu reprezinta negociere.
Totodata, conform literei i) din anexa Legii nr. 193/2000, este considerata clauza abuziva clauza care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteza pe care instanta o apreciaza indeplinita in cauza.
Instanta constata ca debitul principal este in valoare de 389,84 lei, iar penalitatile de intarziere calculate pentru aprox. 3 luni de la data scadentei sunt in valoare de 947,31 lei.
Observand cuantumul penalitatilor de intarziere stabilit prin clauzele contractului incheiat de parti in caz de neplata a facturilor scadente, respectiv 947,31 lei, se poate constata ca penalitatea impusa se afla intr-o disproportie vadita cu orice prejudiciu ce ar putea fi in mod rezonabil presupus, incluzand costurile pentru recuperarea creantei, generand astfel un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si in detrimentul consumatorului.
Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absoluta partiala a clauzei penale abuzive, pana la o limita ce poate fi apreciata ca rezonabila in raport cu prejudiciul cauzat. Sanctiunea nulitatii are caracter virtual, dar rezulta in mod neindoielnic din modul in care este redactata dispozitia legala, ca si din ratiunea si scopul acesteia.
In acest sens, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii presupune ca instanta nationala sa poata verifica din oficiu daca o clauza a contractului dedus judecatii are caracter abuziv. (cauza Ferenc Schneider, C 137/08).
Curtea a statuat ca "in ce priveste problema daca o instanta investita cu un litigiu decurgand dintr-un contract incheiat intre un comerciant si un consumator poate verifica din oficiu in ce masura clauzele cuprinse in acest contract au caracter abuziv, trebuie constatat ca sistemul de protectie introdus prin directiva porneste de la premisa potrivit careia consumatorul se afla, din punctul de vedere al echilibrului contractual si al fortei de a negocia, intr-o pozitie dezavantajoasa fata de comerciant si detine un nivel mai scazut de cunostinte fata de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fara posibilitatea de a influenta continutul acestora. ( pct. 46)
Astfel, in cadrul atribu?iilor care ii revin in temeiul dispozi?iilor directivei, instan?a na?ionala trebuie sa verifice daca o clauza din contractul care face obiectul litigiului cu care este sesizata intra in domeniul de aplicare al acestei directive. In caz afirmativ, instan?a men?ionata este obligata sa aprecieze, daca este cazul din oficiu, aceasta clauza in raport cu cerin?ele privind protec?ia consumatorului prevazute de directiva men?ionata. ( pct. 49)
Totodata, instan?a are in vedere ?i prevederile art. 1247 alin. 3 din C. civ. prin care instan?a este obligata sa invoce din oficiu nulitatea absoluta.
Din punct de vedere al efectelor nulita?ii, dispozi?iile art. 1255 alin. 2 C. Civ. prevede: In cazul in care contractul este men?inut in parte, clauzele nule sunt inlocuite de drept cu dispozi?iile legale aplicabile ( in cauza fiind dobanda legala ).
Reglementarea in materia dobanzilor este data de O.G. nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 3 din O.G. 13/2011 Dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta este denumita dobanda penalizatoare.
In ceea ce priveste valoarea dobanzii legale penalizatoare, instanta are in vedere prevederile art. 3 alin. 2 din O.G. 13/2011: Rata dobanzii legale penalizatoare se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta plus 4 puncte procentuale.
Fa?a de cele men?ionate, ac?iunea a fost admisa in parte, respectiv a obligat para?ii, in solidar, la plata catre reclamanta a sumei de 389,84 lei, reprezentand debit neachitat si la plata dobanzii legale penalizatoare aferenta debitului, calculata in baza art. 3 alin. 2 din O.G. 13/2011, incepand cu data de 10.08.2013 si pana la data platii integrale a debitului neachitat. A respins restul pretentiilor ca neintemeiate.
Cuprins pe materii: Contractul de vanzare-cumparare. Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori. Jurispruden?a Cur?ii de Justitie a Uniunii Europene. Nulitatea contractului.
Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat ?i care este consecin?a directa ?i necesara a neexecutarii fara justificare sau, dupa caz, culpabile a obliga?iei. Constatarea unor clauze abuzive in sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absoluta partiala a clauzei penale abuzive, pana la o limita ce poate fi apreciata ca rezonabila in raport cu prejudiciul cauzat. Invocarea din oficiu a nulita?ii absolute a clauzei abuzive ?i inlocuirea de drept cu dispozi?iile legale aplicabile in materie. Admitere in parte.
Judecatoria Lie?ti, Sec?ia civila, Sentin?a civila nr. 396/27.05.2014
Prin actiunea formulata reclamanta S.C. XXX S.R.L., in contradictoriu cu para?ii C.E.C. ?i G.V.V., a solicitat obligarea, in solidar, a para?ilor la plata sumelor restante reprezentand contravaloare marfa livrata, a penalita?ilor de intarziere calculate conform contractului incheiat cu ace?tia. Reclamanta a aratat ca a desfasurat relatii comerciale cu para?i, in temeiul contractului de vanzare cumparare, iar reclamanta ?i-a indeplinit obliga?ia de a livra marfa la locul, la termenul ?i in condi?ii de calitate catre debitorul principal, sens in care au fost emise facturi fiscale in valoare totala de 389,84 lei, suma pe care debitorul nu a inteles sa o achite. A mai precizat creditoarea ca, potrivit art. 7 pct 4 din conventia partilor, pentru sumele neplatite la termen, debitorul va plati penalitati pentru fiecare zi de intarziere, respectiv 1% pentru fiecare zi de intarziere in primele 30 de zile ?i 3 % incepand cu a 31 -a zi de intarziere. Penalita?ile vor fi calculate nelimitat chiar daca cuantumul lor depa?e?te valoarea marfii pentru care se datoreaza plata, anexand in acest sens un tabel privind calculul penalitatilor.
Ac?iunea a fost admisa in parte.
Potrivit contractului de vanzare cumparare nr. XXXX/09.07.2013 incheiat intre S.C. XXXX S.R.L., in calitate de vanzator ?i C. E. C., in calitate de cumparator (debitor principal), reclamanta s-a obligat sa vanda ?i sa predea produsele prezentate spre comercializare, iar debitoarea s-a obligat sa achizi?ioneze produse prezentate in Catalog ?i sa le achite. Totodata, in art. 5.2 al contractului este prevazut ca termenul de plata al facturilor 30 zile de la data emiterii acestora. In cuprinsul contractului la capitolul "Obliga?iile ?i drepturile cumparatorului" - la art. 7.4 este prevazut ca in caz de intarziere in efectuarea platii, sa plateasca penalitati in cuantum de 1 % pe zi de intarziere in primele 30 de zile ?i 3% incepand cu a 31-a zi de intarziere, iar cuantumul penalitatilor pot depasi cuantumul debitului principal. In ceea ce prive?te paratul G. V. V., acesta are calitatea de fideiusor ?i conform art. 10.3 din contract, acesta s-a obligat sa raspunda in solidar cu cumparatorul in caz de neexecutare a obliga?iilor de plata.
In drept, avand in vedere situatia de fapt retinuta, instanta arata ca potrivit art. 1270 Codul civil: Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante, potrivit principiului pacta sunt servanda, acestea fiind tinute sa-si exercite drepturile, respectiv sa-si indeplineasca obligatiile intocmai cum au fost prevazute in contract.
Totodata, conform prevederilor art. 1516 C.civ. creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea integrala, exacta ?i la timp a obligatiei asumate de catre debitor prin contract. In materia contractelor sinalagmatice, debitorul va putea fi obligat de catre instanta la executarea silita a obligatiilor contractuale asumate ori de cate ori creditorul face dovada indeplinirii obligatiei sale, iar debitorul nu face proba executarii obligatiilor asumate prin contract.
Instanta a constatat caracterul cert, lichid si exigibil al creantei reclamantei, intrucat aceasta rezulta din contractul de vanzare cumparare nr. XXXX/09.07.2013, inscris semnat de catre parti, precum si din cele 2 facturi, respectiv factura seria XXX nr. XXX/11.07.2013 ?i factura seria XXX nr. XXX/11.07.2013, cuantumul acesteia fiind determinat, in privinta debitului principal - 389,84 lei, iar creanta este exigibila dat fiind faptul ca termenele de plata stipulate in contract erau implinite la data introducerii cererii de chemare in judecata.
In ce priveste imprejurarea neachitarii acestei datorii, aceasta este confirmata in cauza de probele administrate. Cum in cauza para?ii nu au facut nicio dovada in acest sens, neexecutarea obligatiei de catre ace?tia rezulta cu certitudine si le este imputabila.
Referitor la obligarea debitorului la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 1 % pe zi de intarziere in primele 30 de zile ?i 3% incepand cu a 31-a zi de intarziere, instanta a constatat ca stipularea unor asemenea penalitati, echivaleaza cu o penalitate cumulata de 1095 % pe an, ceea ce contravine dispozitiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori.
Astfel, potrivit Legii nr. 193/2000 art. 4: alin. 1 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor ?i alin. 2 o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
In cazul de fata, instanta observa ca intre parti nu a fost incheiat un contract ca urmare a unei negocieri, dovada fiind forma tip a contractului, cu rubricile libere in dreptul cumparatorului si fideiusorului, completate ulterior cu pixul, motiv pentru care considera ca nu au fost negociate clauzele contractuale privind cuantumul penalitatilor de intarziere. Simpla semnare a acestui tip de contract nu reprezinta negociere.
Totodata, conform literei i) din anexa Legii nr. 193/2000, este considerata clauza abuziva clauza care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteza pe care instanta o apreciaza indeplinita in cauza.
Instanta constata ca debitul principal este in valoare de 389,84 lei, iar penalitatile de intarziere calculate pentru aprox. 3 luni de la data scadentei sunt in valoare de 947,31 lei.
Observand cuantumul penalitatilor de intarziere stabilit prin clauzele contractului incheiat de parti in caz de neplata a facturilor scadente, respectiv 947,31 lei, se poate constata ca penalitatea impusa se afla intr-o disproportie vadita cu orice prejudiciu ce ar putea fi in mod rezonabil presupus, incluzand costurile pentru recuperarea creantei, generand astfel un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si in detrimentul consumatorului.
Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absoluta partiala a clauzei penale abuzive, pana la o limita ce poate fi apreciata ca rezonabila in raport cu prejudiciul cauzat. Sanctiunea nulitatii are caracter virtual, dar rezulta in mod neindoielnic din modul in care este redactata dispozitia legala, ca si din ratiunea si scopul acesteia.
In acest sens, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii presupune ca instanta nationala sa poata verifica din oficiu daca o clauza a contractului dedus judecatii are caracter abuziv. (cauza Ferenc Schneider, C 137/08).
Curtea a statuat ca "in ce priveste problema daca o instanta investita cu un litigiu decurgand dintr-un contract incheiat intre un comerciant si un consumator poate verifica din oficiu in ce masura clauzele cuprinse in acest contract au caracter abuziv, trebuie constatat ca sistemul de protectie introdus prin directiva porneste de la premisa potrivit careia consumatorul se afla, din punctul de vedere al echilibrului contractual si al fortei de a negocia, intr-o pozitie dezavantajoasa fata de comerciant si detine un nivel mai scazut de cunostinte fata de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fara posibilitatea de a influenta continutul acestora. ( pct. 46)
Astfel, in cadrul atribu?iilor care ii revin in temeiul dispozi?iilor directivei, instan?a na?ionala trebuie sa verifice daca o clauza din contractul care face obiectul litigiului cu care este sesizata intra in domeniul de aplicare al acestei directive. In caz afirmativ, instan?a men?ionata este obligata sa aprecieze, daca este cazul din oficiu, aceasta clauza in raport cu cerin?ele privind protec?ia consumatorului prevazute de directiva men?ionata. ( pct. 49)
Totodata, instan?a are in vedere ?i prevederile art. 1247 alin. 3 din C. civ. prin care instan?a este obligata sa invoce din oficiu nulitatea absoluta.
Din punct de vedere al efectelor nulita?ii, dispozi?iile art. 1255 alin. 2 C. Civ. prevede: In cazul in care contractul este men?inut in parte, clauzele nule sunt inlocuite de drept cu dispozi?iile legale aplicabile ( in cauza fiind dobanda legala ).
Reglementarea in materia dobanzilor este data de O.G. nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 3 din O.G. 13/2011 Dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta este denumita dobanda penalizatoare.
In ceea ce priveste valoarea dobanzii legale penalizatoare, instanta are in vedere prevederile art. 3 alin. 2 din O.G. 13/2011: Rata dobanzii legale penalizatoare se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta plus 4 puncte procentuale.
Fa?a de cele men?ionate, ac?iunea a fost admisa in parte, respectiv a obligat para?ii, in solidar, la plata catre reclamanta a sumei de 389,84 lei, reprezentand debit neachitat si la plata dobanzii legale penalizatoare aferenta debitului, calculata in baza art. 3 alin. 2 din O.G. 13/2011, incepand cu data de 10.08.2013 si pana la data platii integrale a debitului neachitat. A respins restul pretentiilor ca neintemeiate.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Vanzari-Cumparari
Nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare a unui imobil. - Decizie nr. 161 din data de 17.02.2012Constatarea nulitatii absolute a actului aditional la contractul de vanzare-cumparare si restabilirea situatiei anterioare - Decizie nr. 973 din data de 03.12.2010
Despagubiri solicitate ca urmare a constatarii nulitatii unui contract de vanzare-cumparare avand ca obiect imobil - Decizie nr. 516 din data de 13.12.2010
Constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare incheiat cu scop ilicit - Decizie nr. 377 din data de 18.10.2010
Obligatie de a face - Sentinta civila nr. 207 din data de 12.03.2009
Restituire arvuna. Conditii. - Decizie nr. 234/R din data de 24.09.2008
Contencios Fiscal. Aplicarea in timp a legii contenciosului administrativ - Decizie nr. 131/R din data de 23.05.2006
Raspunderea pentru evictiune; calitate procesuala pasiva. - Decizie nr. 4/Ap din data de 20.01.2009
Conditiile admiterii in principiu a cererii de interventie principala. - Hotarare nr. 108 din data de 04.04.2015
Opozitia la vanzare. Termen de formulare. Comunicarea notificarii. - Decizie nr. 457 din data de 19.05.2010
Obligatia de „a face” - Sentinta civila nr. 1752 din data de 22.06.2010
Contencios administrativ-fiscal. Operatiuni de vanzare de bunuri imobile cu caracter repetat efectuate de o persoana fizica. Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata. Calitate de persoana impozabila. - Decizie nr. 498 din data de 25.03.2011
Societate comerciala. Antecontract de vanzare – cumparare de bunuri imobile concretizat in factura. Lipsa drepturilor privind sustinerea uneia dintre parti, precum ca nu s-a indeplinit conditia suspensiva pentru incheierea actului in forma autentica. - Decizie nr. 90 din data de 11.11.2008
CONTRACT DE VANZARE CUMPARARE. LIPSA PRET. PRET NESERIOS. LIPSA HOTARARII ADUNARII GENERALE A ASOCIATILOR. CONSECINTE. - Decizie nr. 48 din data de 27.06.2008
ANTECONTRACT DE VANZARE-CUMPARARE TEREN. INTERPRETAREA CONTRACTULUI. DESCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENTEI VANZATORULUI. ACTIUNEA IN PERFECTARE A VANZATORULUI. OBLIGATIA INSTANTEI. - Decizie nr. 46 din data de 27.06.2008
Emitere instrumente de plata fara acoperire - Sentinta penala nr. 13 din data de 15.01.2010
Civil-Actiune in constatare. - Sentinta civila nr. 1004 din data de 19.01.2012
Incheiere contract de vanzare-cumparare cu primaria, a unei locuinte inchiriat. - Sentinta civila nr. 8010 din data de 30.05.2011
Anulare contract pentru lipsa de discernamant a vanzatorului - Sentinta civila nr. 10047 din data de 04.11.2008
Conditii necesare pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Sentinta civila nr. 21383 din data de 01.11.2013