Exercitare abuziva, frauda actionar major

       
La data de 6 aprilie 2009 s-a format dosarul de fata la cererea formulata de reclamantii F D,  S A,  M I si P I, aceasta din urma prin mandatara reclamanta S A, in contradictoriu cu parata SC S V M SA, TG. MURES, prin care s-a solicitat :
-   anularea  hotararii AGA Extraordinare din data de 16 martie 2009 avand ca obiect imputernicirea Consiliului de administratie al societatii parate  sa negocieze si sa vanda terenurile si cladirile aferente CF nr. 2736/N/Mureseni, CF nr. 2739/N/Mureseni, CF nr. 2738/N/Mureseni, CF 6549 Reghin si CF nr. 5644/ Ludus;
- anularea  punctelor 1 - 5 adoptate prin  hotararea AGA ordinara din aceeasi data de 16 martie 2009.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca au declansat acest litigiu de pe pozitia de actionari minoritari ai societatii parate. Ca la data susaratata, societatea parata a adoptat cele doua hotarari in urma convocatorului nr. 51/11 febr. 2009. Dupa emiterea convocatorului, reclamantii au solicitat sa li sa puna la dispozitie materialele aferente ordinii de zi, astfel ca dupa depunerea unor materiale in acest sens, ei au prezentat un raspuns scris prin care si-au exprimat pozitia. Aceeasi pozitie si rezerva au reiterat-o si in cadrul sedintei, astfel ca asupra punctelor din ordinea de zi ei au dat votul negativ.
In opinia reclamantilor, hotararile adoptate sunt lovite de nulitate din urmatoarele considerente principale :
In privinta primului capat de cerere :
Administratorii intimatei sunt de multi ani numitii Suciu Septimiu, Nistor Eugen si Movila Dorina, care in acelasi timp sunt si actionarii majoritari, astfel ca decid adoptarea hotararilor AGA. Fiul unuia dintre ei si anume al  administratorului Suciu Septimiu, Suciu Horatiu, este administratorul SC “ E “ SRL Tg. Mures, societate care desfasoara activitate concurenta cu cea a paratei. Mai mult, aceasta este favorizata deliberat in dauna paratei prin aceea ca foloseste bunuri, mijloace fixe, spatii inchiriate sub pretul pietei, avand obiect de activitate in domeniul valorificarii de ingrasaminte chimice. Totodata, SC “ E “ SRL Tg. Mures foloseste si muncitorii celeilalte firme profitand de confuzia care se creeaza astfel, inclusiv prin redirectionarea clientelei. In aceeasi situatie se afla si numita Movila Dorina care este administrator la o alta societate, SC “ A “ SRL Tg. Mures si care ocupa locul 2 in topul datornicilor fata de parata SC S V M SA TG. MURES. Prin faptele abuzive ale administratorilor s-a creat astfel un prejudiciu de peste 20 miliarde lei cu intentia de atrage societatea in dizolvare voluntara si apoi lichidare cu scopul ca administratorii cu familiile lor sa ramana cu parte cat mai valoroasa din patrimoniu.
In acest context, s-a adoptat hotararea AGA Extraordinare din data de 16 martie 2009 avand ca obiect imputernicirea Consiliului de administratie al societatii parate  sa negocieze si sa vanda terenurile si cladirile aferente CF nr. 2736/N/Mureseni, CF nr. 2739/N/Mureseni, CF nr. 2738/N/Mureseni, CF 6549 Reghin si CF nr. 5644/ Ludus. Dar aceasta vanzare urma sa se realizeze fara licitatie, fara nici o limitare in privinta publicitatii, pe scurt, cu mult sub valoarea pietei. Prin aceasta strategie, activele valoroase urmau sa se imparta intre cei trei, de pilda imobilele din Reghin urmau sa revina numitei Movila Dorina, sens in care reclamantii invoca actul de la anexa 3 in care fiii numitilor Suciu Septimiu si Nistor Eugen apareau cu initialele de H si M. Motivul aparent prezentat ca fiind urgenta stingerii datoriei fata de SC “ AZ" SA, altfel ar fi iminenta o executie silita, este doar un pretext pentru adoptarea hotararii, fiindca exista alte mijloace pentru stingerea obligatiei. Reclamantii enumera aici cu titlu de exemplu, reducerea salariilor de care beneficiaza administratorii amintiti ( peste 300 milioane lei lunar, incetarea concurentei neloaiale a celor doua societati la care s-a referit, recuperarea datoriei de la SC “ A “ SRL, etc. Apoi, chiar daca s-ar pune problema vanzarii acelor imobile, acest act trebuie realizat astfel incat sa se obtina un pret maxim, prin licitatie, dar si pe baza unei evaluari reale a pretului. Raportarea la valoarea contabila este vadit irelevanta in conditiile in care acele imobile nu a mai fost reevaluate de circa 6 ani. In plus, momentul este inoportun ales, avand in vedere caderea pietei imobliare datorata crizei economice.
In ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere si anume atacarea pct. 1 - 5 de pe ordinea de zi a hotararii AGA ordinare din aceeasi data de 16 martie 2009, se observa raportat la convocatorul nr. 51/11 febr. 2009 de la fila 41 si procesul verbal al sedintei de la fila 76 - 79, ca cele 5 puncte ale ordinii de zi, atacate, fiind aprobate, dar cu votul impotriva al reclamantilor, se refera la urmatoarele aspecte :
- Raportul consiliului de administratie pe anul 2008 ;
- Raportul comisiei de cenzori ;
- Aprobarea situatiilor financiare pe anul 2008 ;
- Fixarea dividendului pe anul 2008;
- Pronuntarea asupra gestiunii consiliului de administratie.
Reclamantii arata urmatoarele :
Primul motiv este oarecum asociat cu cel de nelegalitate a hotararii adunarii extraordinare si anume nereevaluarea imobilelor societatii de 6 ani. Activele imobilizate nefiind reeevaluate de atata timp, nici situatia contabila care contine o astfel de informatie nu poate reflecta realitatea, astfel ca aprobarea situatiei financiare la momentul 31 dec. 2008 nu este legala. Asta a facut ca in partea de evidenta referitoare la active sa apara 2 - 3 autoturisme si 2 mijloace de transport cu o valoare aproape dubla fata de un teren de 24.000 m.p. situat in Municipiul Tg. Mures, teren care in realitate apare ca o platforma betonata, pe str. Depozitelor, cu o deschidere frontala de 120 m la strada, iar in spate,  acces la calea ferata. Valoarea terenului din evidenta contabila este “ absolut ridicola “. In acest fel, actionarii reclamanti sunt prejudiciati deoarece drepturilor lor sunt in legatura directa valoarea capitalurilor, aceasta din urma  determinand valoarea actiunilor.
Motivul 2  de critica al acestui capat de cerere este in legatura cu evidentierea unui stoc de marfa ( ingrasaminte chimice ) in valoare de 3.012.770 lei, valoarea de achizitie fiind de 2.988.211 lei, din care o parte in valoare de 1.056.498 lei, ar fi marfa livrata catre SC “ IR" SRL Zalau. Se pretinde ca aceasta din urma livrare trebuia sa fie altfel reflectata in contabilitate si anume facturata catre acea societate, cu evidentierea astfel a obligatiilor de TVA si impozitului pe profit aferent adaosului comercial care insotea tranzactia. Explicatia oferita de administratori cu ocazia dezbaterilor  din cadrul sedintei si anume ca marfa se afla in custodie, iar facturarea se realiza doar la momentul la care se realiza vanzarea de catre acesta din urma, nu poate fi acceptata de catre reclamanti. Aste deoarece, in realitate marfa a fost vanduta de acea firma, SC “ IR" SRL Zalau in Ungaria “ la negru “, la un pret sub cel achizitionat de la SC “ AZ" SA.
Motivul 3 al criticii este tot in legatura cu aceste creante incerte sub aspectul sanselor de incasare si realizare. Pe langa acea creanta de 1.056.498 lei  contravaloare marfa livrata catre SC “ IR" SRL Zalau, mai exista alti 7 clienti nominalizati intr-o lista de datornici cu o suma totala de 897.872,46 lei, dintre care cea mai mare datorie o are   SC “ PE “ SRL Ramnicu Valcea cu 823.553 lei. Reprosul pe care reclamantii il fac administratorilor este cel de acceptare a acestor livrari fara asigurarea unor garantii de plata, fara solicitarea de  “ cecuri “ ca instrumente de plata, preferandu-se biletul la ordin, care nu este la fel de eficient.
Societatea parata nu a formulat intampinare in cauza, dar pozitia acesteia a fost exprimata prin avocatul reprezentatul ales in sensul respingerii a actiunii. Prin concluziile scrise depuse pentru termenul de pronuntare se arata in esenta urmatoarele :
Ambele hotarari au fost adoptate cu covarsitoare majoritate de voturi din actiuni, reprezentand 92,14 % din capitalul social . Hotararile nu contravin nici legii nici actului constitutiv. Vanzarea imobilelor nu este o operatiune nelegala, iar in privinta pretului stabilit prin raportare la valoarea de contabilitate se atrage atentia ca aceste valori erau minime, adica sub care nu se putea scadea. Prin negociere, se puteau convenii valori mai ridicate. Temerea ca imobilele ar fi vandute administratorilor sau membrilor lor de familie este nejustificata si oricum, asemenea acte ar putea fi atacate in instanta.
In alta ordine de idei, trebuie facuta distinctia intre controlul de oportunitate si cel de legalitate a hotararilor adoptate de actionari. Pe calea declansata de reclamanti nu se poate face de catre instanta decat primul fel de control, altfel, daca s-a ar accepta si cea de a doua forma de cenzurare, ar insemna ca instanta de judecata intervine in functionarea societatii comerciale, ceea ce este inadmisibil. In acest sens, parata face trimitere la o lucrare de specialitate si anume  “ Actiunea in anularea si actiunea in constatarea nulitatii absolute a hotararilor societatilor comerciale “, autor Lector univ. dr. Lucian Seuleanu, Revista de drept comercial, nr. 7 - 8 /2007, pg. 7.
Instanta a administrat in vederea judecatii probe, in principal cu inscrisuri (  asupra carora o sa revenim mai jos ) si interogatoriul societatii parate. Proba cu expertiza de evaluare a imobilelor  si cea de contabilitate, incuviintata la termenul din data de 8 octombrie 2009, s-a considerat la termenul din 21 iunie 2010 ca a devenit inutila in raport de pozitia adoptata  intre timp de societatea parata si raspunsul la interogatoriul din oficiu consemnat la fila 188.
Fata de aceste probe si in raport de actiunea reclamantilor, instanta constata urmatoarele :
Potrivit dispozitiilor art. 132  alin.2 din Legea nr. 31/1990 (R), "Hotararile Adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv  pot fi atacate in justitie in termen de 15 zile de la data publicarii in  Monitorul Oficial al Romaniei, partea IV- a de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la Adunarea generala sau au votat contrar si au cerut sa se insereze aceasta in procesul verbal al sedintei." Este de observat ca reclamantii au dovedit  calitatea procesuala activa vis- a- vis de acest text fata de ambele hotarari atacate.
Instanta nu pune la indoiala rationamentul prezentat de societatea parata prin concluziile scrise si anume ca pentru a primii o astfel de actiune, hotararea actionarilor trebuie sa se incadreze intr-una din cele doua forme de ilicit : nu este conforma cu legea, sau nu este conforma cu actul constitutiv. Intr-adevar, instanta nu are aptitudinea legala de a infirma in baza textului legal invocat hotararea actionarilor care,  fiind adoptata cu respectarea conditiilor la care ne referim, ar fi criticabila doar din considerente de oportunitate ale deciziilor manageriale alese de actionari.
Pornind de la aceste reguli de principiu, constatam in continuare ca situatia celor doua hotarari AGA atacate, este diferita sub aspectul admisibilitatii actiunii :
              1. Hotararea AGA Extraordinara din data de 16 martie 2009 a avut ca obiect imputernicirea Consiliului de administratie al societatii parate  sa negocieze si sa vanda terenurile si cladirile aferente. Aparent, aceasta a fost adoptata cu un procent confortabil de “actiuni votante"  (92,14 % din capitalul social vis a vis de prevederile art. 115 din lege), fiind insa criticata ca fiind in frauda actionarilor minoritari reclamanti si care se constituie intr-un motiv de nelegalitate, asa cum vom explica mai jos. Aceasta frauda se remarca prin prisma libertatii acordate administratorilor in alegerea modului concret de vanzare a imobilelor : in concret modalitatea de vanzare ( negociere directa sau licitatie, antrenarea potentialilor cumparatori in procedura de vanzare, publicitatea ce se impune a fi facuta, selectarea ofertantilor, toate acestea, pentru obtinerea unui  pret cat mai apropiat de valoarea reala).
Hotararea se afla ca proba la fila 83 - 86, extrasul dactilografiat fiind la fila 87, convocatorul la fila 7, o prima constatare fiind aceea ca spre deosebire de convocator, in cuprinsul hotararii sunt precizate unele conditii de vanzare: pret minim 1.400.000 lei pentru imobile ( 1.200.000 pentru cele din Mureseni, 120.000 lei pentru cel din Reghin si 80.000 lei pentru cel din Ludus ), achitarea unui avans de 50 %  la data precontractului, iar diferenta  in termen de 30 de zile, mentinerea ofertei pana la data de 30 aprilie 2009, iar cumparatorul sa nu aiba datorii la societatea parata. Toate aceste informatii nu erau indicate in convocator, fiind oferite ulterior, intelegandu-se de pilda ca acele valori erau cele din contabilitatea firmei.
S-a constatat ca  nu exista nici un  raport de evaluare a activelor, dar nici aceasta constatare nu este in sine un motiv de nelegaliate daca, votul actionarilor majoritari fiind acordat cu buna credinta in sensul girarii administratorilor spre conservarea, ( cel putin ), a patrimoniului societatii.  Altfel, se pune problema  unei exercitari a dreptului de vot din partea actionarului ce poate fi incadrata in abuzul de drept . Motivul de nulitate absoluta a unei Hotarari a Adunarii generale a actionarilor pentru cauza ilicita dintr-o astfel de perspectiva, a fost considerat ca admisibil in literatura de specialitate ( St. D. Carpenaru ,  DREPT COMERCIAL ROMAN, Editura  All Beck 2001, pag. 279, M. SCHEAUA. Legea societatilor comerciale Nr. 31/1990 comentata si adnotata Editura All Beck 2000, pag. 292 ) . Chiar daca votul  abuziv dat impotriva interesului societatii nu apare expres in continutul art. 132 din Legea nr. 31/1990, motivul de nulitate absoluta se desprinde din dreptul comun in materie de acte civile vis-a - vis de dispozitiile art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954. Plecand de la faptul ca hotararea Adunarii generale a actionarilor nu este altceva decat un act juridic , de natura civila , cauza  licita este obligatorie ca si conditie de valabilitate prin prisma dispozitiilor art. 948 Cod civil. Pentru a fi valabila, cauza actului juridic trebuie sa existe, sa fie reala, sa fie licita si morala. Potrivit art. 966 Cod civil" obligatia fara cauza, sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect. 
Dupa cum am aratat mai sus, instanta a admis initial administrarea probei cu  expertiza de evaluare a imobilelor considerandu-se ulterior ca a ramas inutila in raport de pozitia adoptata  intre timp de societatea parata si raspunsul la interogatoriul din oficiu consemnat la fila 188. In concret, in timpul procesului, societatea a acceptat ca valoarea la care s-a propus atunci vanzarea imobilelor si la care actionarii majoritari au achiesat, nu reflecta valoarea de piata in conditiile in care a procedat la o evaluare conform raportului din data de 30 dec. 2009 depus la fila 189 - 193, deodata cu raspunsul la interogatoriul din oficiu cerut pentru termenul din 21 iunie 2010. Repetam, nereevaluarea imobilelor timp de mai multi nu semnifica de drept un ilicit in sensul admiterii actiunii, daca ceea ce era  inscris in evidenta contabila reflecta situatia reala.  Potrivit insa  lucrarii de specialitate, valoarea de piata a imobilelor societatii s-a dovedit a fi de 7.370.353 lei din care, numai valoarea terenului din incinta sediului din Tg. Mures - Mureseni era de 4.385.665 lei. Amintim ca valorile din hotararea AGEA atacata erau de 1.400.000 lei ( 1.200.000 pentru cele din Mureseni, 120.000 lei pentru cel din Reghin si 80.000 lei pentru cel din Ludus ).
Se apreciaza asadar  ca reclamantii, asociati minoritari ai paratei, in mod intemeiat au sustinut ca hotararea este nelegala prin prisma scopului  mediat urmarit de asociatii majoritari, de a diminua activele societatii. Aceasta concluzie se bazeaza pe ideea ca, daca scopul imediat al vanzatorului, in cadrul oricarui contract de vanzare-cumparare este acela de a incasa contravaloarea bunului, adica  pretul, in lipsa unei evaluari prin care sa se stabileasca pretul real al vanzarii si nestabilirea unor conditii avantajoase pentru incheierea contractului de vanzare cumparare, care sa  excluda  riscurile contractuale, se ajunge la concluzia potrivit careia scopul mediat urmarit de actionarii majoritari prin adoptarea hotararii atacate este acela de a diminua activul net al debitoarei. Explicatia oferita de societatea parata si anume ca acele preturi propuse, erau minime si ca se puteau face actele de vanzare efective la pretul de piata, nu poate fi primita pentru a acoperii viciul de legalitate analizat. Poate alta era situatie daca actionarii majoritari ar fi hotarat vanzarea prin licitatie publica, intr-o procedura transparenta, cu o prealabila publicitate reala, astfel incat, fiind atrasi efectiv cumparatorii interesati, s-ar fi obtinut pretul real. Prin modul concret de adoptare a hotararii, se permitea in mod cert vanzarea imobilelor catre persoane “ alese “ de administratori la preturi dezavantajoase pentru societate si in frauda actionarilor minoritari.
In concluzie, lipsa unei cauze licite si morale  se deduce din conditiile concrete stabilite prin hotararea atacata, care nu tine cont de interesele societatii si  atrage sanctiunea anularii hotararii AGA Extraordinara din data de 16 martie 2009. 
2.  Nu la aceeasi concluzie se ajunge in ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere si anume atacarea pct. 1 - 5 de pe ordinea de zi a hotararii AGA ordinare din aceeasi data de 16 martie 2009.
Pentru inceput trebuie aratat ca expertiza contabila incuviintata deodata cu cea de evaluare a imobilelor si asupra careia s-a revenit, a fost asociata ca solutionarea capatului 1 de cerere, avand in vedere modul de evidentiere in contabilitate a valorii imobilelor prin prisma criticilor din motivul 1 al capatului 2 de actiune. Asa cum aratam mai sus, societatea a procedat in timpul procesului la reevaluarea imobilelor, noile valori rezultate fiind cuprinse in evidenta contabila, astfel cum rezulta si din Registrul Jurnal pe luna dec. 2009 : poz. 26310 - cont creditor 105 - 1.839.562,27 lei, diferenta din reevaluare mijloace fixe ( fila 193).
Sub aspectul legalitatii ori nelegalitatii hotararii atacate prin care s-au adoptat pct. 1 - 5 de pe ordinea de zi a hotararii AGA ordinare din aceeasi data de 16 martie 2009 ( raportul consiliului de administratie pe anul 2008, raportul comisiei de cenzori, aprobarea situatiilor financiare pe anul 2008, fixarea dividendului pe anul 2008 si pronuntarea asupra gestiunii consiliului de administratie ), interesa in contextul criticilor formulate de reclamanti daca administratorii si-au indeplinit sau nu obligatia de informare, pentru ca actionarii sa voteze in cunostinta de cauza.
Instanta s-a lamurit, fiind acceptat de ambele parti implicate in proces, ca la data de 16 martie 2009, imobilele nu erau reevaluate, dar in evidenta contabila era cuprinsa valoarea nereevaluata. Imediat ce s-a facut reevaluarea potrivit raportului din 30 dec. 2009 ( fila 183 - 191 ), evidenta contabila a fost adaptata conform registrului jurnal la care ne-am referit mai sus. Nereevaluarea imobilelor a fost retinuta motiv de nulitate a hotararii extraordinare in contextul  incercarii actionarilor majoritari de scoatere din patrimoniul societatii a acestor bunuri la preturi sub valoarea lor de piata, constatandu-se incalcarea art. 948, 966 C. civ.. Aceeasi nereevaluare nu poate fi insa motiv de anulare a  hotararii ordinare de aprobare a situatiilor financiare decat daca se constata o incalcare a unei dispozitii legale sau statutare in sensul permis art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Actul normativ in privinta reevaluarii imobilelor este HG nr. 1553/2003, care prin art. 1 al. 1, prevede : “Societatile comerciale, indiferent de forma de proprietate, regiile autonome, societatile si companiile nationale, institutele de cercetare si celelalte categorii de agenti economici pot proceda la reevaluarea imobilizarilor corporale aflate in patrimoniul lor la data de 31 decembrie 2003, astfel incat rezultatul reevaluarii sa fie cuprins in situatiile financiare ale anului 2003." Asadar legiuitorul nu stabileste imperativ obligatia de reevaluare pentru a se retine un ilicit. Societatile aveau libertatea de a proceda le reevaluare sau nereevaluare, important in contextul care ne intereseaza fiind ca in evidenta contabila sa fie cuprinsa valoarea reevaluata sau nereevaluata, dupa caz. Asa cum recunoaste si parata prin interogatoriul de la fila 188 raportat la intrebarile de la fila 185, in baza celor puse in discutie prin incheierea din 9 iunie 2010 ( fila 182 - 184 ),  aceasta a ales pe parcursul anilor 2003 - 2009 sa nu reevalueze imobilele. Constatarea era valabila deci si la momentul 16 martie 2009, dar cata vreme in evidenta contabila era trecuta valoarea veche ( dupa cum sustin chiar reclamantii ), nu era sub aspect contabil nimic nelegal. De altfel, nici reclamantii nu invoca in actiunea lor actul normativ contabil incalcat prin nereevaluarea imobilelor. Este adevarat ca legiuitorul a prevazut pe de alta parte prin art. 253 al. 6 C. fiscal ( Legea 571 / 2003 ) : “ In cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti intre 5% si 10% si se aplica la valoarea de inventar a cladirii inregistrata in contabilitatea persoanelor juridice, pana la sfarsitul lunii in care s-a efectuat prima reevaluare. Fac exceptie cladirile care au fost amortizate potrivit legii, in cazul carora cota impozitului pe cladiri este cea prevazuta la alin. (2)." Aceasta observatie nu schimba concluzia enuntata mai sus si anume ca nereevaluarea,  nu este un ilicit in contextul motivului 1 de critica din capatul 2 al actiunii reclamantilor. Societatile comerciale au avut libertatea de a alege intre nereevaluare si suportarea impozitelor conform acestui din urma text legal citat, ori reevaluare si achitarea obligatiilor fiscale potrivit valorilor astfel determinate.
Nici motivele 2 si 3 nu pot fi primite ca si critici temeinice pentru anularea partii atacate din hotararea ordinara.
Administratorii statutari nu sunt descarcati de gestiune decat in masura in care situatia financiara  prezentata prin raportul de gestiune in contextul analizei de specialitate oferita prin raportul cenzorilor, reflecta realitatea. Aprobarea situatiei financiare nu inlatura nici raspunderea penala a administratorilor pentru eventuale fapte penale, nici raspunderea contraventionala a administratorilor ori a societatii pentru abateri de la disciplina financiar - contabila si nici raspunderea manageriala a administratorilor in contextul in care este reglementata de art. 144 ind. 3, al. 1, 4 si art. 155, sau art. 155 ind. 1 din Legea nr. 31/1990. Organele de control fiscal au libertatea, sau chiar obligatia, daca sunt indicii de acte nelegale, sa constate faptele ilicite eventuale in raporturile privind marfa livrata catre SC “ IR" SRL Zalau si sa dispuna asupra obligatiilor cu titlu de TVA si impozit pe profit. Faptul ca reclamantii nu detin impreuna acea cota necesara din capitalul social pentru asi impune pe ordina de zi un punct de dezbatere de natura celui prevazut de art. 155 al. 3, sau pentru a promova actiunea reglementata de art. 155 ind. 1 din aceeasi lege, nu schimba conditiile de admisibilitate a unei actiune de natura celei de fata, care ramane supusa prevederilor art. 132.
Fata de solutia de admitere in parte a actiunii, numai in privinta capatului 1 de cerere, in aplicarea art. 274, 276 C. pr. civ. , instanta va obliga
societatea parata la ½ parte din cheltuielile de judecata reprezentate de onorariul avocatial ( fila 208, 3.332 lei ), taxa judiciara de timbru ( 39 lei) si timbru judiciar , 0,3 lei .
                                                                       Hot.

Admite in parte actiunea comerciala formulata de reclamantii F D, domiciliat in TG. MURES, , jud. Mures, S A, domiciliata in localitatea CRISTESTI, jud. Mures, M I, domiciliata in TG. MURES, , jud. Mures si P I, domiciliata in TG. MURES, jud. Mures aceasta din urma prin mandatara reclamanta S A, in contradictoriu cu parata SC S V M SA, cu sediul in TG. MURES jud. Mures.
Anuleaza hotararea AGA Extraordinara din data de 16 martie 2009 avand ca obiect imputernicirea Consiliului de administratie al societatii parate  sa negocieze si sa vanda terenurile si cladirile aferente CF nr. 2736/N/Mureseni, CF nr. 2739/N/Mureseni, CF nr. 2738/N/Mureseni, CF 6549 Reghin si CF nr. 5644/ Ludus.
Respinge capatul de cerere privind Anularea  punctelor 1 - 5 adoptate prin  hotararea AGA ordinara din aceeasi data de 16 martie 2009.
Obliga societatea parata sa plateasca reclamantilor suma de 1.685,65 lei cu titlu de cheltuieli partiale de judecata.
Executorie.
Cu drept de apel in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 29 iunie 2010.