Mentinerea masurii arestarii preventive. Recurs nefondat.

Constata ca prin incheierea penala din 12.03.2010 a Judecatoriei Sibiu pronuntata in dosar penal nr. 3324/309/2010, in baza art. 3001 C.p.p. alin. 1 C.p.p. s-a constatat temeinicia si legalitatea luarii masurii arestarii preventive fata de inculpatul BMM.
In baza art. 3001 alin. 3 C.p.p. raportat la 160b alin. 3 C.p.p. a fost mentinuta masura arestarii preventive luata fata de inculpatul B. M. M., fiul lui ., nascut la data de . . in Sibiu, jud. Sibiu, domiciliat in Cristian, ., jud. Sibiu, posesor al C.I. . nr. ., C.N.P. ., ( mandat de arestare preventiva nr.. din 16.02.2010).
A fost respinsa cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura privind obligarea de a nu parasi localitatea, solicitata de inculpat prin aparator.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut in esenta ca prin referatul Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu,  s-a inregistrat la Judecatoria Sibiu dosar nr. 3324/306/2010 prin care a fost trimis in judecata inculpatul B. M. M. sub aspectul savarsirii infractiunii de talharie prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. c C.p. si alin. 21 lit. a C.p..  cu aplicarea art. alin. 2 C.p., constand in aceea ca in datele de 11.02.2010 si 13.02.2010 impreuna cu alte persoane neidentificate, pe timp de noapte si zi, in locuri publice prin amenintare cu exercitarea unor violente la adresa partilor vatamate B.H. N., A. E. I. si V. A. I., le-a sustras telefoanele mobile. A fost fixat termen de judecata la data de 31.03.2010, iar pentru verificarea masurii arestarii preventive a fost fixat termenul intermediar la data de 12.03.2010.
In ceea ce priveste masura arestarii preventive sau revocarea masurii arestarii preventive prima instanta, a considerat ca la acest moment se impune mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatului.
Pentru a ajunge la aceasta concluzia s-a avut in vedere faptul ca temeiul de drept care a dus la arestarea preventiva a inculpatului a fost cel de la litera f a art. 148 C.p.p., potrivit caruia pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea pretins a fi comisa de inculpat ( in speta infractiunea de talharie) este inchisoarea mai mare de 4 ani si ca exista probe ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Pentru a putea dispune revocarea masurii arestarii preventive trebuie ca instanta sa constate, dupa cum o cer dispozitiile art. 139 alin. 2 C.p.p., ca temeiurile care au impus arestarea inculpatului au incetat sau a aparut temeiuri noi.
Instanta a constat ca temeiuri noi nu au aparut, dar nici cele vechi nu au incetat. In  masura in care faptele ar fi probate si s-ar dovedi savarsirea lor cu vinovatie de catre inculpat, se impune a fi mentinuta masura arestarii preventive de vreme ce faptele dovedesc pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatului.
Acest pericol pentru ordinea publica rezulta din modul de savarsire a faptelor, respectiv alegerea victimelor din randul persoanelor extrem de vulnerabile, minori care se deplasau singuri pe strada, din amenintarea acestora cu savarsirea unor acte de violenta si nu in ultimul rand din frecventa savarsirii unor astfel de fapte, in conditiile in care acelasi inculpat stiind ca a fost trimis in judecata tot pentru savarsirea unor infractiunii de talharie in forma continuata savarsita in cursul lunii mai 2009 ( dosar 789/P/2009 al Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu), si in ciuda acestui fapt, continua sa persiste in activitatea infractionala.
Aceste aspecte au creat convingerea instantei de fond ca, lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, prin sentimentul acut de insecuritate pe care l-ar crea persoanelor care au luat cunostinta de fapta savarsita de acesta. 
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termen legal inculpatul B. M.M., care a fost prezentat in stare de arest si a fost asistat de aparator ales.
Inculpatul prin aparator a motivat calea de atac promovata  prin aceea ca atitudinea sincera a inculpatului, care nu a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului si care este tanar, abia  depasind varsta majoratului, sunt elemente care  ar putea conduce instanta la concluzia ca nu s-ar impune cercetarea in stare de arest a inculpatului, nefiind un pericol pentru ordinea publica.
Examinand hotararea de fata prin prisma motivelor invocate in calea de atac si din oficiu se constata ca incheierea penala a instantei de fond este temeinica si legala, iar recursul este nefondat astfel ca el va fi respins conform art. 38515 lit. b C.p.p. pentru cele ce se vor arata in continuare.
Recursul priveste incheierea instantei de fond care la termenul de judecata din data de 12.03.2010,  a constatat in baza art. 3001 alin. 1 C.p.p., legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive luata fata de inculpatul B.M.M..
In prezentul recurs, tribunalul retine ca sunt intrunite cumulativ conditiile prevazute de art. 148 lit. f. C.p.p., in sensul ca din materialul probator administrat in cauza ( plangerile si declaratiile partilor vatamate ( f.11-14, 19-23, 20,24 dosar urmarire penala), procesele verbale incheiate cu ocazia efectuarii de catre partile vatamate a recunoasterilor dupa planse foto si din grup ( f. 30-56 d.u.p.), declaratia martorului ocular L. P.M. ( f. 63-69), declaratia martorului T. A. C., martor caruia partea vatamata B. H. N. i-a povestit ce s-a intamplat si i-a vazut pe autori fugind de la locul faptei ( f.70-71 d.u.p.), declaratiile martorilor D. S. si G. S., martori asistenti cu ocazia recunoasterii din grup ( f. 72-74, 75 d.u.p.), declaratiile inculpatului), si exista indicii temeinice in sensul celor prev. de art. 681 C.p.p. din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul a comis o fapta incriminata de legea penala, sanctionata cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si in continuare se justifica in mod rezonabil plasarea in arest preventiv a acestuia, respectiv mentinerea privarii de liberate, mentinere care nu infrange principiile prevederilor CEDO.
Astfel, potrivit practicii CEDO, detinutii continua sa se bucure de toate libertatile si drepturile fundamentale garantate de CEDO, cu exceptia dreptului la libertate, si prin urmare o detentie regulata intra in mod expres in campul de aplicare a art. 5 din Conventie.
Tribunalul considera ca si cerinta pericolului concret pentru ordinea publica este realizata in cauza, luand in considerare modalitatea concreta presupusa de savarsire a faptei, de imprejurarile agravante in care a fost savarsita fapta ( impreuna cu persoane neidentificate, pe timp de zi dar si pe timp de noapte), persoana inculpatului care desi este tanar, nu are un loc de munca, nu este cunoscut cu antecedente penale, dar a mai fost trimis in judecata tot pentru savarsirea unor infractiuni de talharie in forma continuata in cursul lunii mai 2009 ( dosar 789/P/2009 al Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu. 
Potrivit dispozitiilor art. 139 alin. 1 C.p.p. masura preventiva se inlocuieste cu alta masura preventiva cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive.
Dupa cum s-a retinut mai sus, se apreciaza ca, la acest moment, temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive subzista, nu s-au modificat, si se mentin in continuare,  inculpatul a recunoscut savarsirea infractiunii atat cu ocazia audierii in fata organelor de cercetare penala cat si in fata instantei de fond, iar lasarea sa in libertate prezinta in continuare pericol concret pentru ordinea publica, creand in randul membrilor societatii un sentiment    de teama, de neliniste, ca acesta ar mai putea comite alte infractiunii de acelasi gen.
Neexistand motive de nelegalitate care se poata fi luate in discutie de instanta din oficiu, si fata de faptul ca masura mentinerii arestarii preventive a fost facuta cu respectarea dispozitiilor legale, pentru considerentele de legalitate si oportunitate anterior expuse si fata de dispozitiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.M. M. si va mentine ca legala si temeinica hotararea atacata.
Consecinta a respingerii recursului,  in baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga recurentul la plata sumei de 100 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat in recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul B. M. M.,  fiul lui I. si M., nascut la data de ., in Sibiu, jud. Sibiu, domiciliat in Cristian. jud. Sibiu, posesor al C.I. . C.N.P., in prezent in Arestul I.P.J. Sibiu, impotriva incheierii penale din data de 12.03.2010 pronuntata de Judecatoria Sibiu in dosarul nr.3224/306/2010, pe care o mentine.
In baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obliga recurentul la plata sumei de 100 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat in recurs.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi 16.03.2010.