Plangere impotriva rezolutiei procurorului de netrimitere in judecata .Nerespectarea termenului de decadere prevaz . de art 278 alin3 cpp[Decizia nr 15/06.04.2009 I.C.C.J.] Tardivitatea formularii plangerii in recurs

Constata ca Judecatoria Avrig, in baza art. 2781 alin.8 lit. b C.p.p., a admis plangerea formulata de petentul T N  , , impotriva rezolutiei prim-procurorului  Parchetului de pe langa Judecatoria Avrig, si a rezolutiei,.  Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu, pe care le-a desfiintat si a trimis cauza procurorului in vederea inceperii urmaririi penale, faza procesuala in care sa se efectueze o expertiza tehnica auto, avand ca obiectiv stabilirea dinamicii producerii accidentului rutier din data de 04.12.2008 de pe DN1, in care au fost implicati petentul T N si intimatul B J R, si stabilirea gradului de culpa al fiecarei parti in producerea acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut in esenta ca prin plangerea inregistrata la data de 19.12.2008, T N a solicitat  cercetarea numitului B J R  pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prev. de art. 184 alin.1 si 3 C.penal, constand in aceea ca la data de 04.12.2008, petentul a fost lovit de masina condusa de faptuitor, cauzandu-i-se vatamari corporale ce au necesitat ingrijiri medicale – neprecizate la acea data.
S-a retinut ca la data de 04.12.2008, pe DN1, km 268+170m, a avut loc un impact intre autoturismul Opel Astra, condus de intimat, si partea vatamata.
La fata locului au fost chemate organele de politie, acestea incheind proces verbal de cercetare la fata locului si schita locului accidentului

In urma impactului, partea vatamata a suferit leziuni ce au necesitat 35-40 zile de ingrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legala .
Au fost audiati martorii G C  si C F , ambii declarand ca partea vatamata se afla pe partea carosabila, cu capul spre axul drumului, iar autoturismul Opel era stationat in dreptul victimei.
In baza acestor doua declaratii, procurorul a confirmat neinceperea urmaririi penale, apreciind ca intreaga culpa a producerii accidentului apartine partii vatamate.
In cauza nu s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice in specialitatea auto, prin care expertul sa stabileasca dinamica producerii accidentului, motivat de faptul ca nici una dintre parti nu a solicitat aceasta proba.
Potrivit art.200 C.proc.pen, urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunii (..) si cu privire la stabilirea raspunderii faptuitorilor, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.
Instanta de fond arata ca organul de urmarire penala trebuie sa aiba rol activ, acesta fiind expres prevazut de art. 202 C. proc.pen. si impune organului de urmarire penala obligativitatea strangerii probelor necesare pentru aflarea adevarului, precum si a altor date de natura sa serveasca la solutionarea cauzei.
In speta, organul de urmarire penala nu a negat necesitatea efectuarii unei expertize tehnico-stiintifice, singurul motiv pentru care nu s-a administrat aceasta proba fiind faptul ca nici una din parti nu a solicitat-o.
Instanta de  fond a apreciat ca organul de urmarire penala avea obligatia de a dispune efectuarea unei expertize tehnice avand ca obiectiv stabilirea dinamicii producerii accidentului, avand in vedere disp. art. 116 C. proc.pen, conform caruia organul de urmarire penala sau instanta dispune, din oficiu sau le cerere, efectuarea unei expertize, cand aceasta este necesara pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari necesare aflarii adevarului.
In consecinta, faptul ca organul de urmarire penala nu a dispus administrarea probei cu expertiza tehnica auto, in vederea stabilirii dinamicii producerii accidentului, denota faptul ca actele premergatoare efectuate au caracter incomplet, iar solutia de confirmare a propunerii de neincepere a urmaririi penale este netemeinica.
In ceea ce priveste utilitatea si concludenta efectuarii unei expertize tehnice auto, prin care expertul sa stabileasca dinamica producerii accidentului, precum si a gradului de culpa a fiecareia dintre partile implicate, instanta a apreciat ca aceasta proba este imperios necesara in solutionarea justa a cauzei si in aflarea adevarului, avand in vedere ca martorii audiati nu au fost martori oculari la producerea impactului, ambii ajungand la fata locului dupa ce petentul a fost lovit de autoturismul condus de intimat.
Instanta a avut in vedere si schita locului accidentului, intocmita dupa cercetarea la fata locului , in care s-a mentionat ca masina condusa de intimat era oprita pe axul ce despartea cele doua sensuri de mers, in vreme ce o pata brun-roscata cu aspect de sange            a fost identificata in partea opusa celei in care se gasea autoturismul.
Schita locului accidentului, coroborata cu fotografiile efectuate la fata locului cu aceeasi ocazie, precum si celelalte probe din dosar (declaratiile martorilor, raportul de constatare medico-legala), a oferit expertului auto posibilitatea reconstituirii modului de producere a impactului, cu indicarea gradului de culpa al fiecarei parti.
In consecinta, avand in vedere ca organul de urmarire penala nu a administrat toate probele necesare aflarii adevarului si solutionarii cauzei, in baza art. 2781 alin.8 lit.”b” C.proc.pen, s-a admis plangerea formulata de petent,  au fost desfiintate rezolutiile atacate si s-a trimis cauza procurorului in vederea inceperii urmaririi penale, faza procesuala in care sa se efectueze o expertiza tehnica auto, avand ca obiectiv stabilirea dinamicii producerii accidentului rutier din data de 04.12.2008 de pe DN1, in care au fost implicati petentul T N si intimatul B J R si stabilirea gradului de culpa al fiecarei parti in producerea acestuia.
Impotriva acestei hotarari, in termen, au declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Avrig si intimatul B J R
In dezvoltarea motivelor de recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Avrig sustine faptul ca plangerea petentului impotriva solutiei procurorului este tardiva. Aceasta exceptie a si fost ridicata in fata primei instante, care nu s-a pronuntat in nici un fel asupra acestei exceptii.
Recurentul B J R invoca in esenta aceleasi motive de nelegalitate a sentintei recurate sustinand ca plangerea este tardiva.
Se arata ca rezolutia de neincepere a urmaririi penale a fost comunicata partii vatamate T N la data de 17.02.2009, iar plangerea petentului a fost formulata la Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu la data de 25.09.2009, cu nerespectarea termenului de decadere prev. de art. 2781 C.p.p.
Analizand recursurile declarate conform dispozitiilor art. 3856 alin.3 C.p.p., tribunalul a constatat ca acestea sunt fondate si  in baza art.38515 pct. 2 lit. b C.p.p. au fost admise si rejudecand cauza a respins plangerea petentului T N impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale, ca fiind tardiv formulata, pentru urmatoarele considerente :
Conform Borderoului pentru expedierea corespondentei   petentului i-a fost trimisa cu scrisoare recomandata rezolutia de neincepere a urmaririi penale a Parchetului de pe langa Judecatoria Avrig la data de 16.02.2009.
Din adresa inregistrata la Parchetul de pe langa Judecatoria Avrig. din 19.02.2010, adresa ce emana de la D.R.P.Brasov – Oficiul Postal Avrig rezulta ca scrisoarea recomandata a fost predata destinatarului T N la domiciliul acestuia, la data de 17.02.2009.
Petentul a formulat plangerea impotriva rezolutiei procurorului care a dispus neinceperea urmaririi penale la Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu si a rezolutiei primului procuror la data de 25.09.2009.
Conform art. 278 alin. 31 C.p.p. „in cazul rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau al ordonantei ori, dupa caz, al rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, plangerea se face in termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanta sau rezolutie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6,art.246 alin. 1 si art. 249 alin.2  C.p.p.”.
Acest termen este de decadere, conform deciziei nr. 15/06 aprilie 2009 a I.C.C.J., pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In consecinta, tribunalul a admis recursurile declarate si a constatat ca plangerea petentului T N impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale pronuntata de Parchetul de pe langa Judecatoria Avrig a fost tardiv formulata, motiv pentru care a fost respinsa.