Vatamare corporala .Schimbarea in recurs a sanctiunii aplicate

Constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Medias din data de 15.12.2008 inculpatul H B, a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala, prevazuta de art. 181 al. 1 C. pen.
In fapt, s-a retinut ca la data de 30.12.2007 inculpatul a aplicat partii vatamate lovituri cu pumnii si picioarele cauzandu-i leziuni vindecabile in 40-45 de zile de ingrijiri medicale.
Prin sentinta penala nr. 211/2009 a Judecatoriei Medias instanta a schimbat incadrarea juridica din infractiunea de vatamare corporala in infractiunea de lovire sau alte violente si l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa amenzii de 3000 de lei, l-a obligat la plata de despagubiri civile si cheltuieli judiciare .
Prin sentinta penala nr. 287 din 07.10.2010, Judecatoria Medias, in baza art. 181 al. 1 C.pen. cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a C.pen. si art. 76 al. 1 lit. e C.pen. a condamnat inculpatul H B, la pedeapsa amenzii de 3000 de lei pentru infractiunea de vatamare corporala.
A atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 631 C.pen.
In baza art. 14 si 346 C.pr.pen. raportat la art. 998 C.civ. a obligat inculpatul sa plateasca partii civile K V suma de 1200 de lei cu titlu de daune morale, respingand restul pretentiilor.
Conform art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul sa plateasca Spitalului Municipal Medias suma de 60 de lei, iar Serviciului de Ambulanta Sibiu suma de 372 de lei, in ambele cazuri cu penalitati de intarziere si dobanzi legale pana la data platii.
S-a retinut prin hotarare ca  in data de 30.12.2007, pe terenul de fotbal din curtea scolii din I N, a existat o altercatie intre martorii H B I si B I, care participau la un meci de fotbal. Totul a plecat de la o „intrare” mai tare a martorului H  la picioarele martorului B, care suferise anterior o fractura la acel membru. In urma incidentului, martorul B l-a lovit cu piciorul pe martorul H Acesta a plecat acasa si a relatat tatalui H B ca a fost agresat de martorul B.
In cursul aceleiasi zile inculpatul si fiul sau s-au deplasat la locuinta martorului, insa i-au gasit doar pe bunicii martorului cu care au avut o discutie contradictorie injurioasa. Plecand de la locuinta martorului, inculpatul si fiul sau au trecut pe langa terenul de fotbal, unde meciul continua. Inculpatul s-a deplasat la martorul B i-a reprosat agresiunea asupra fiului sau si i-a aplicat o lovitura cu palma, urmata de o lovitura cu piciorul intre picioare. Conflictul a degenerat, cei doi s-au insultat si lovit reciproc. Vazand ce se intampla, martorul G I T s-a dus si l-a anuntat pe tatal vitreg al martorului B (partea vatamata) despre agresiunea inculpatului.
Partea vatamata K V s-a deplasat imediat la terenul de sport, s-a indreptat spre inculpat, care intre timp se linistise si statea langa fiul sau, l-a prins de gulerul hainei si i-a cerut socoteala pentru agresarea martorului B, reprosandu-i actiunea violenta in urma unei certe intre copii. Inculpatul a reactionat imprevizibil lovind partea vatamata cu pumnul in zona fruntii, deasupra nasului, iar dupa ce victima a cazut la pamant i-a mai aplicat lovituri cu piciorul in zona umarului si pieptului. Partea vatamata a reusit sa-l traga pe inculpat de haina la pamant, s-au lovit reciproc si s-au rostogolit imbratisati pe razorul de langa terenul de fotbal spre gard. In apropierea gardului a intervenit martorul K si sotia inculpatului, care au despartit partile, in timp ce fii acestora se loveau reciproc langa terenul de sport.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul H B fara a-l motiva in scris. La sustinerea orala a recursului mentionand ca in mod nelegal instanta de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infractiunea de vatamare corporala desi in cauza se impunea achitarea deoarece nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala.
A mai declarat recurs partea civila K V considerand ca hotararea este nelegala, instanta de fond nu a avut in vedere  nu a avut in vedere cererile esentiale ale partii civile,  motiv de casare prevazut de art. 385 ind. 9 alin. 10 C.p.p., cat si in ceea ce priveste latura penala, criticile aduse sunt conform art. 385 ind. 9 alin. 14 C.p.p., in sensul ca s-a aplicat inculpatului o pedeapsa gresit individualizata in raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau in alte limite decat cele prevazute de lege.
In ceea ce priveste latura civila a sentintei atacate arata ca aceasta nu respecta dispozitiile Codului de procedura penala si Codului civil, in ceea ce priveste despagubirile civile pe care le-a solicitat partea civila in cuantum de 1000 lei, datorita faptului ca timp de  45 zile nu a putut sa lucreze nici ca zilier. Considera ca se cuvine a i se acorda, aceasta suma a fost calculata la salariul minim pe economie, respectiv 600 lei.
In ceea ce priveste daunele morale si materiale considera ca instanta in mod netemeinic nu a admis in totalitate pretentiile formulate de partea civila, s-a cerut o suma de 6000 lei  daune morale  si s-a acordat 1200 lei, respectiv 20% din pretentiile pe care le-a formulat aceasta. Neavand criterii legale pentru stabilirea cuantumului acestora, apreciaza ca fata de suferinta partii vatamate suma de 6000 lei este complet justificata.
Examinand recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs precum si din oficiu, privind temeinicia si legalitatea lor, tribunalul a constatat recursul inculpatului ca nefondat si l-a  respins iar recursul partii civile ca fondat si l-a  admis in parte.
Intr-adevar starea de fapt a fost corect retinuta de catre instanta iar incadrarea juridica a fost legala si temeinica.
Critica hotararii s-a referit la individualizarea pedepsei dar si la retinerea starii de fapt gresite, care a condus la condamnarea gresita a condamnatului fata de care se impunea achitarea.
De asemenea s-a mai criticat hotararea si sub aspectul actiunii civile, in sensul ca s-a solicitat majorarea despagubirilor acordate.
Instanta a apreciat ca in mod judicios judecatorul fondului a retinut starea de fapt asa cum s-a aratat mai sus si ca se impune aplicarea unei sanctiuni penale.
La fila 3 a hotararii judecatorului fondului, sunt enuntate criteriile care au stat la baza individualizarii pedepsei, retinandu-se si circumstante atenuante prevazute de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.
Instanta de control judiciar a apreciat ca sanctiunea penala aplicata, avand in vedere numarul de zile de ingrijiri medicale de 40-45 care se apropie de limita maxima de 60 de zile ce atrage incadrarea juridica prevazuta de art. 181 Cod penal, aplicarea unei sanctiuni cu amenda este netemeinica si nu este de maniera sa isi atinga scopul preventiv si educativ.
Pedeapsa aplicata ca urmare a circumstantei atenuante retinute este legala, dar in mod cert nu poate conduce la indreptarea conduitei inculpatului.
Pentru aceste motive si avand in vedere aceleasi circumstante retinute de catre judecatorul fondului, s-a  aplicat o sanctiune cu inchisoarea, in cuantum de 4 luni, deci sub minimul special al sanctiunii prevazute de art. 181 alin. 1 Cod penal, ca urmare a retinerii circumstantei atenuante prevazute de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal si cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
Pornind de la imprejurarea ca inculpatul nu a mai fost condamnat si avand in vedere circumstantele producerii infractiunii, in baza art. 81 Cod penal s-a  dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 luni pe o perioada de 2 ani si 4 luni.
In baza art. 359 Cod procedura penala si 83 Cod penal, s-a  atras atentia inculpatului asupra conditiilor care atrag revocarea beneficiului suspendarii.
In ce priveste actiunea civila, instanta luand in considerare numarul de zile de ingrijiri medicale, de 40-45 de zile, a majorat cuantumul daunelor morale de la suma de 1.200 lei la suma de 4.000 lei.
In aceiasi masura s-au  majorat si cheltuielile judiciare acordate la instanta de fond, de la 1.500 lei la 7.000 lei la instanta de fond.
Restul pretentiilor civile au fost respinse ca urmare a nedovedirii lor.
S-au  mentinut celelalte dispozitii din sentinta atacata iar ca urmare a celor de mai sus s-a respins recursul formulat de inculpatul H B. Fapta a fost savarsita de catre acesta si nu au putut fi retinute cauze care sa atraga legitima aparare sau alte cauze care inlatura caracterul penal al faptei.
Sustinerea inculpatului ca partea vatamata a fost lovita in umar de o alta persoana, fara a face dovada certa care este aceasta persoana, nu a putut fi retinuta si sa atraga achitarea inculpatului.
Este cert ca a avut loc un conflict intre cei doi si partea vatamata in acele momente nu a avut un conflict si cu o alta persoana si nici nu s-a facut dovada ca ar fi fost agresat de o alta persoana cu aceiasi ocazie.
Asa fiind, instanta, in baza art. 38515 Cod procedura penala, a admis recursul formulat de partea civila KV, impotriva sentintei penale nr. 287/07.10.2010, pronuntata de Judecatoria Medias, pe care a casat-o  in ceea ce priveste latura penala si latura civila si rejudecand:
A majorat pedeapsa aplicata inculpatului H B, de la 3000 lei amenda penala la 4 luni de inchisoare.
In baza art. 81 C.p. a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei  de 4 luni inchisoare pe o durata de 2 ani si 4 luni ce constituie termen de incercare.
A atras atentia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendarii conditionate.
A majorat daunele morale de la suma de 1.200 lei la suma de 4.000 lei si cuantumul cheltuielilor judiciare de la 1.500 lei la 7.000 lei la instanta de fond.
A respins restul pretentiilor civile formulate.
A mentinut restul dispozitiilor din sentinta recurata.
Ar espins recursul formulat de inculpatul H B , impotriva aceleiasi sentinte.