Drept procesual civil. Conditii privind admisibilitatea contestatiei in anulare de drept comun

Sectia civila mixta

1. Drept procesual civil. Conditii privind admisibilitatea contestatiei in anulare de drept comun

Art. 317 alin. 1 C. pr. c.
          
          Din dispozitiile articolului 317 aliniatul 1 din Codul de procedura civila, rezulta ca trebuie indeplinite doua conditii pentru admisibilitatea contestatiei in anulare de drept comun si anume, hotararea atacata sa fie irevocabila si motivele contestatiei sa nu fi putut fi invocat pe calea apelului si recursului.
          La data cand partea contestatoare a luat cunostinta de hotararea contestata erau deja epuizate caile de atac de reformare indreptate impotriva acesteia, prin urmare nu se poate aprecia ca in atare situatie nu este indeplinita conditia ce impune ca motivul pe care partea isi fundamenteaza contestatia sa nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
          Dat fiind caracterul contestatiei in anulare, de retractare, nu se pune problema unui eventual control exercitat de catre judecatorie asupra hotararilor instantelor ierarhic superioare, deoarece in ipoteza anularii sentintei contestate, hotararile instantelor de control judiciar care au confirmat-o devin caduce.

(Decizia civila nr. 713 din 14 iunie 2007 - dosar nr.  3318/111/2006)
           
Prin sentinta civila nr. sentinta civila nr. 1961 din 21 martie 2006 pronuntata de Judecatoria Oradea in dosar nr. 8327/2005, a fost respinsa contestatia in anulare formulata de contestatorul C.A. in contradictoriu cu intimatii P.m.O. in calitate de reprezentant al Comisiei locale  de aplicarea Legii 18/91, Comisia judeteana  de aplicarea Legii 18/91, K.A., K.M.M., T.J. - jr  prin mandatar C.L. si T.F..
Pentru a hotari astfel, judecatoria a retinut ca procesul dintre parti a pornit initial prin inregistrarea pe rolul Judecatoriei Oradea a dosarului nr. 7578/1999, actiunea fiind respinsa prin sentinta civila nr. 3047/2000. S-a mai retinut ca impotriva acestei sentinte s-a formulat apel de intervenientul C.L.P., care a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr.626/A/2001 a Tribunalului Bihor, iar P. si intervenientul C.L. au formulat recurs, Curtea de Apel respingand recursul prin decizia civila nr. 1193/R/2001. A subliniat instanta ca, contrar sustinerilor contestatorului, acesta a avut cunostinta de proces, deoarece a primit citatia la adresa de pe str. F. nr. 45/B pentru termenul din 23.02.2001, cand s-a amanat pronuntarea apelului pentru 09.03 si apoi pentru 12.03.2001
S-a mai retinut ca prin decizia civila nr. 42/2002-R a Curtii de Apel Oradea, a fost admisa contestatia in anulare impotriva deciziei pronuntata anterior in recurs, fiind desfiintata in totalitate sentinta civila nr. 3047/2000, cauza fiind trimisa spre rejudecare la Judecatoria Oradea. Cauza a fost reinregistrata pe rolul judecatoriei in dosarul nr. 1867/R/2002, pronuntandu-se sentinta civila nr. 1985/2003, atacata in prezenta contestatie in anulare. Judecatoria a retinut ca si in acest dosar contestatorul a fost citat la adresa de pe str. F., insa sentinta si decizia data ulterior in apel au fost comunicate contestatorului la adresa de pe str. M. I. Antonescu, fila de comunicare a sentintei purtand mentiunea "destinatar mutat". In final, instanta de fond a conchis ca, intrucat contestatorul nu a uzat de calea de atac a apelului si recursului, nu poate fi admisa contestatia in anulare, solutia corecta fiind formularea unei cai de atac, eventual odata cu cererea de repunere in termen. In acest sens, s-a subliniat ca aceasta solutie apare din analiza prevederilor art. 284 si 301 din Cod de procedura civila, potrivit carora termenul de Apel si recurs curge de la data comunicari hotararii, ori daca contestatorul invoca ca nu a fost legal citat si nici nu i s-a comunicat hotararea, rezulta ca fata de el aceasta hotarare nu ar fi definitiva si irevocabila, astfel ca ar putea exercita cai de atac in care sa invoce aspecte legate de dreptul sau la aparare si citarea sa in proces.
Impotriva acestei hotarari a declarat in termen legal apel contestatorul C.A., solicitand admiterea apelului, schimbarea in totalitate a sentintei apelate, in sensul constatarii admisibilitatii contestatiei in anulare cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare pe fond a procesului judecatoriei.
Prin decizia civila nr. 47/A/2007 din 24 ianuarie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor in dosar nr. 3318/111/2006, a fost respins ca nefondat apelul civil introdus de Apelantul C.A. in contradictoriu cu intimatii P.m.O. in calitate de reprezentant al Comisiei locale  de aplicarea Legii 18/91, Comisia judeteana  de aplicarea Legii 18/91 Oradea, K.A., K.M.M., T.J.-jr prin mandatar C.L.P. si T.F. fiind pastrata in totalitate sentinta civila nr. 1961/21.03.2006 pronuntata de Judecatoria Oradea. A fost obligat apelantul la cheltuieli de judecata in cuantum de 1190 lei in favoarea intimatului T.J..
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut, din actele si lucrarile dosarului, ca in conformitate cu continutul dispozitiei inscrise in art. 371, al. 1 din Codul de procedura civila, pentru admisibilitatea unei contestatii anulare obisnuite se cer a fi indeplinite doua conditii, respectiv hotararea care se ataca sa fie irevocabila si motivul invocat sa nu fi putut fi invocat, pe cale apelului sau recursului. In speta dedusa judecatii, contestatorul C.A., a invocat neregulata citare in toate fazele procesuale derulate in urma reluari ciclului procesual de la nivelul judecatoriei ca urmare a admiterii contestatiei in anulare formulata impotriva deciziei nr. 1193/R/2001 pronuntata de Curtea de Apel Oradea. Contestatorul a sustinut ca a fost citat la o adresa gresita pe tot parcursul judecatii desfasurate atat in fata judecatoriei in dosarul nr. 1867/R/2002, cat si in faza procesuala a apelului, recursului declarat in cauza. Se pune astfel intrebarea, impotriva carei hotarari se impune a se exercita contestatia in anulare, in conditiile in care se sustine ca toate cele trei hotarari au fost date in conditii de neregularitate procedurala. Raspunsul la aceasta intrebare a fost dedus practic din prima conditie de admisibilitate a contestatiei in anulare astfel cum aceasta este reglementata prin art. 317, al. 1 din Codul de procedura civila, ce vizeaza de fapt obiectul contestatiei si anume acela ca hotararea sa fie irevocabila. Rezulta asadar ca pe aceasta cale pot fi desfiintate numai hotararile irevocabile, astfel cum acestea sunt definite prin art. 377 din Codul de procedura civila. Daca aceasta conditie este indeplinita, nu intereseaza daca hotararea este data in fond, apel sau recurs si indiferent de solutia pronuntata. Analizand in speta cele trei hotarari prin prisma dispozitiilor legale anterior mentionate, instanta de apel a constatat ca hotararea irevocabila este decizia Curtii de Apel Oradea, lipsita de relevanta fiind din acest punct de vedere imprejurarea ca prin aceasta s-a luat act de renuntarea la recurs, sau ca in recurs nu s-a dezbatut fondul.
Instanta de apel a retinut, totodata, ca prin analizarea celei de-a doua conditii de admisibilitate a contestatiei in anulare, s-a observat ca prin aceasta se restrange admisibilitatea contestatiei la situatia in care motivul pe care se sprijina cererea nu  putea fi invocat pe calea apelului sau recursului. Astfel spus, ori de cate ori partea avea la dispozitie caile ordinare de atac si nu le-a folosit, contestatia in anulare devine inadmisibila. Retinerea instantei de fond cum ca contestatorul ar fi avut posibilitatea exercitarii apelului impotriva hotararii judecatoriei, atata vreme cat aceasta nu i-a fost comunicata nu poate fi acceptata, pentru ca din moment ce in speta s-a mai uzat o data de aceasta cale de atac, s-ar ajunge in situatia ca o cale de atac sa fie judecata de doua ori, ceea ce ar putea conduce la pronuntarea a doua hotarari contradictorii, aspect ce corect a fost subliniat de Apelant. Nu la aceeasi concluzie s-a ajuns in privinta caii de atac a recursului. Astfel, din moment ce se sustine ca nici hotararea data in apel nu i-a fost legal comunicata contestatorului, evident ca pentru acesta termenul de recurs nu a inceput sa curga, decat de la data la care a luat cunostinta efectiv de hotarare. Fata de aceste aspecte, tribunalul a apreciat ca solutia care s-ar fi impus, ar fi fost aceea de a se formula concomitent atat recurs impotriva hotararii date in apel, cat si contestatie in anulare impotriva deciziei Curtii de Apel Oradea prin care s-a luat act de renuntarea la recursul declarat impotriva respectivei decizii apelate. A accepta punctul de vedere al contestatorului potrivit caruia hotararea ce se impune a se ataca este hotararea judecatoriei, ar insemna practic a-i recunoaste acestei instante dreptul de a cenzura si controla legalitatea desfasurarii procesului in fata instantelor ierarhic superioare si implicit legalitatea hotararilor judecatoresti pronuntate de aceste instante, ceea ce evident nu poate fi acceptat, intrucat  contravin normelor procedurale, potrivit  carora verificarea legalitatii desfasurarii judecatii in fata unei instante inferioare este supusa controlului instantei superioare si nu invers. Desigur ca o asemenea verificare este absolut necesara, pentru ca in masura in care in fata acestor instante procedura de citare cu contestatorul ar fi fost legal indeplinita, ori comunicarea hotararilor s-ar fi realizat in mod legal fata de acesta, contestatia in anulare devine inadmisibila, astfel cum s-a aratat mai sus. Tocmai acestea au fost motivele pentru care instanta i-a pus in vedere contestatorului daca nu intelege sa atace cu contestatie in anulare, decizia data in recurs de  Curtea de Apel Oradea. Insa, avand in vedere faptul ca acesta a declarat in mod  expres ca nu intelege sa atace aceasta hotarare, pentru a nu se incalca principiul disponibilitatii in procesul civil, in conditiile in care avem de a face cu o cale extraordinara de atac, a fost confirmata solutia judecatoriei, de respingere ca inadmisibila a contestatiei in anulare formulata in cauza.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs C.A., solicitand admiterea recursului, modificarea in totalitate a deciziei atacate in sensul admiterii contestatiei in anulare cu dispunerea rejudecarii pe fond a actiunii reclamantului P.m.O. privind anularea titlului de proprietate si a contractelor subsecvente de instrainare.
In motivarea recursului, sunt formulate urmatoarele critici:
-instanta a retinut ca este corecta critica contestatorului in sensul ca, din moment ce in speta s-a mai uzat o data de calea de atac a apelului, s-ar ajunge in situatia ca o cale de atac sa fie judecata de 2 ori, ceea ce ar putea conduce la pronuntarea a doua hotarari contradictorii, insa in loc sa uzeze de acelasi rationament admis ca fiind corect pentru faza de Apel, instanta arata ca nu la aceeasi concluzie ajunge in privinta caii de atac a recursului;
-solutia instantei este cu atat mai greu de acceptat cu cat partea care n-a uzat de calea apelului nu are deschisa calea recursului, acesta fiind si motivul pentru care contestatorul a precizat ca nu intelege sa atace decizia data in recurs la Curtea de Apel, el urmarind sa obtina reluarea judecatii de la primul l de jurisdictie, ceea ce in contestatia la Curtea de Apel nu se putea obtine;
-declararea concomitenta a doua cai de atac in aceeasi cauza este o procedura neprevazuta de lege si nu ar reprezenta o solutie valabila in cauza;
-motivarea instantei in sensul ca solutionarea contestatiei in anulare de catre judecatorie ar echivala cu recunoasterea dreptului acestei instante de a cenzura si controla legalitatea desfasurarii procesului in fata instantelor ierarhic superioare, ceea ce nu poate fi acceptat, este cu atat mai uimitoare cu cat contestatia in anulare este o cale de atac de retractare care se solutioneaza de catre chiar instanta care a pronuntat hotararea atacata, chemata sa-si retraga hotararea si sa pronunte o alta.
In drept, sunt invocate dispozitiile articolelor 317-321 si articolului 304 punctul 9, Cod de procedura civila.
Prin intampinare, intimatul T.J. prin mandatarul sau C.L.P., a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, avand in vedere articolul 304 punctul 9 si, invocand articolul 321, intimatul arata ca noua contestatie in anulare este inadmisibila, deoarece prin decizia civila nr. 42/2002-R, Curtea de Apel Oradea a solutionat tot o contestatie in anulare, astfel ca nu se poate face o noua contestatie in anulare pentru motive ce au existat la data celei dintai.
Recursul este fondat, avand in vedere urmatoarele considerente:
Din dispozitiile articolului 317 aliniatul 1 din Codul de procedura civila rezulta ca trebuie indeplinite doua conditii pentru admisibilitatea contestatiei in anulare de drept comun si anume, hotararea atacata sa fie irevocabila si motivele contestatiei sa nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
In speta, sentinta civila nr. 1985/2003 a Judecatoriei Oradea, atacata prin intermediul contestatiei in anulare dedusa judecatii, are caracter irevocabil, caracter dobandit ca urmare a respingerii apelului declarat de alte parti litigante prin decizia civila nr. 474/A/2004 a Tribunalului Bihor si respectiv a solutiei pronuntata in recurs, in aplicarea dispozitiilor articolului 246 din Codul de procedura civila, in sensul ca s-a luat act de renuntarea la recursul exercitat in cauza, fiind indeplinita astfel prima conditie impusa de textul de lege precitat.
Daca prima conditie sub aspectul indeplinirii ei nu comporta discutii in speta, in schimb, raportat la cea de-a doua conditie prescrisa de lege, conform careia contestatia in anulare nu este admisibila decat daca motivele contestatiei nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, sunt necesare cateva precizari. In primul rand, fata de motivul invocat in sustinerea contestatiei in anulare, este lesne de observat ca partea contestatoare nu a putut formula criticile vizand nelegala sa citare prin exercitarea apelului sau recursului. Este adevarat ca, in conturarea caracterului subsidiar al contestatiei in anulare, partea nu are un drept de optiune intre o cale de atac de reformare si calea de atac de retractare, insa este indubitabil ca, in speta, motivul invocat acum in contestatia in anulare dedusa judecatii nu mai putea fi valorificat pe calea apelului sau recursului, dat fiind ca, la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotararea contestata, erau deja epuizate caile de atac de reformare indreptate impotriva acesteia.
Este interesant argumentul adus de instanta de apel in sustinerea caracterului inadmisibil al contestatiei in anulare, astfel, dupa ce in mod corect considera ca, dat fiind ca in speta s-a uzat deja de calea de atac a apelului, in ipoteza acceptarii punctului de vedere al judecatoriei s-ar ajunge in situatia ca o cale de atac sa fie judecata de doua ori ceea ce ar putea conduce la pronuntarea a doua hotarari contradictorii, se observa ca rationamentul instantei de apel ia apoi o turnura gresita, aceasta apreciind, in lipsa oricarui suport legal, ca in privinta caii de atac a recursului nu se poate ajunge la aceeasi concluzie, considerand fara temei ca solutia care s-ar fi impus era aceea de a se formula concomitent atat recurs cat si contestatie in anulare impotriva deciziei data in recurs.
Or, daca tribunalul accepta ideea, justa de altfel, ca a da posibilitatea unei parti litigante, dupa finalizarea unui proces prin pronuntarea unei hotarari ramasa irevocabila urmare a parcurgerii tuturor cailor de atac, sa promoveze apel impotriva sentintei primei instante, ar insemna ca aceasta cale de atac sa se judece de doua ori, devenind astfel posibila pronuntarea a doua decizii contradictorii, este surprinzator ca acelasi tribunal socoteste ca rationamentul pe care si-a construit concluzia sus enuntata nu-si gaseste aplicarea in ceea ce priveste calea de atac a recursului, desi este evident ca producerea consecintelor pe plan procesual, pe care tribunalul le considera de neacceptat in faza apelului, este lesne de anticipat si pentru etapa recursului, deoarece nu se poate nega faptul ca, prin acceptarea versiunii considerata optima de catre instanta mentionata, o prima consecinta care se produce cu certitudine este aceea ca aceeasi cale de atac - a recursului - se judeca de doua ori, desi este vizata una si aceeasi decizie pronuntata in apel, fiind posibila apoi pronuntarea in aceeasi etapa procesuala a doua decizii cu efecte diferite, una prin care hotararea recurata este pastrata in totul si o a doua, prin care hotararea atacata este casata cu trimitere spre o noua judecare. Mai mult, unui atare demers al partii care nu a uzat de calea apelului i s-ar opune cu succes exceptia ce decurge din regula potrivit careia recursul, fiind o cale extraordinara de atac, nu poate fi exercitat omisso medio, trecand peste calea de atac a apelului.
Este indeobste cunoscut faptul ca obiectul unei contestatiei in anulare il constituie hotararea data in conditii de neregularitate procedurala, deci nu numai deciziile date in caile de atac, prin urmare in prezentul proces hotararea irevocabila care sa poata fi atacata cu contestatie in anulare pentru motivul prevazut de articolul 317 punctul 1 din Codul de procedura civila este hotararea data in prima instanta si nicidecum decizia pronuntata in recurs prin care s-a luat act de renuntarea la recurs fara ca acesta sa fie cercetat in fond si nici decizia pronuntata in apel prin care a fost confirmata sentinta judecatoriei, aceasta devenind irevocabila prin respingerea apelului si respectiv prin nejudecarea in fond a recursului.
Examinarea admisibilitatii contestatiei trebuie facuta de instanta investita in functie de exercitarea sau nu a apelului si recursului, precum si de solutia data de instanta de recurs, iar din perspectiva cerintelor evocate, concluzia la care au ajuns instantele anterioare este eronata. Este evident ca, dat fiind caracterul contestatiei in anulare, acela de retractare, in speta nu se pune problema unui eventual control exercitat de judecatorie asupra hotararilor instantelor ierarhic superioare, deoarece in ipoteza anularii sentintei contestate, hotararile instantelor de control judiciar care au confirmat-o devin caduce, aspect cu privire la care instantele anterioare au exprimat un punct de vedere diferit, pe care instanta de recurs nu-l impartaseste.
Cat priveste exceptia invocata de intimat prin intampinare, aceasta se dovedeste a fi nefondata, astfel, este de observat ca obiectul contestatiei in anulare introdusa de Cheregi Aurel il reprezinta sentinta civila nr. 1985/2003 a Judecatoriei Oradea, iar contestatia in anulare precedenta, la care face trimitere intimatul, a vizat hotarari anterioare acesteia, in discutie aflandu-se decizia civila nr. 1193/R/2001, prin care au fost confirmate sentinta civila nr. 3047/2000 a Judecatoriei Oradea, respectiv decizia civila nr. 626/A/2001 a Tribunalului Bihor, concluzia ce se impune fiind aceea ca argumentul adus in sustinerea exceptiei invocate, in sensul ca partea contestatoare ar fi putut invoca cu ocazia judecarii primei contestatii motivul pe care il invoca pe calea acestei din urma contestatii in anulare, este lipsit de temei.
In raport de considerentele evocate, concluzia ce se impune este aceea ca, in mod gresit judecatoria a solutionat contestatia in anulare in temeiul exceptiei inadmisibilitatii, sentinta fiind pastrata apoi de instanta de apel, desi in considerarea dispozitiilor articolului 297 din Codul de procedura civila, se impunea desfiintarea acesteia cu trimiterea cauzei la judecatorie pentru cercetarea fondului contestatiei.
Asa fiind, instanta, in baza dispozitiilor articolului 312 aliniatele 1, 3 si 5 din Codul de procedura civila, a admis recursul, a casat decizia recurata si a desfiintat in tot sentinta cu trimiterea cauzei la Judecatoria Oradea pentru judecarea pe fond a contestatiei in anulare.