INFRACTIUNEA DE OMOR. DEOSEBIRE FATA DE INFRACTIUNEA DE LOVIRE SAU INFRACTIUNEA DE LOVIRI CAUZATOARE DE MOARTE

INFRACTIUNEA DE OMOR. DEOSEBIRE FATA DE INFRACTIUNEA DE LOVIRE SAU INFRACTIUNEA DE LOVIRI CAUZATOARE DE MOARTE


Prin sentinta penala nr.536/D/2005 din 29.XI.2005, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul 4852/2005, in baza art.334 Cod procedura penala, s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei comise de inculpatul B. C-tin., din art.20 raportat la art.174-175 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, in art.20 raportat la art.174-175 lit.c Cod penal cu aplicarea art.176 lit.c Cod penal si art.37 lit.b Cod penal.
In baza art.20 raportat la art.174-175 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.176 lit.c Cod penal si art.37 lit.b Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul B.C-tin, la pedeapsa de 8 ani inchisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b Cod penal.
S-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art.64 Cod penal, in conditiile si pe durata prevazuta de art.71 alin.2 Cod penal.
In temeiul art.350 Cod procedura penala, s-a mentinut starea de arest a inculpatului.
In temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada executata prin retinere si arest preventiv de la 14.04.2005 la zi.
In temeiul art.14, 346 Cod procedura penala, s-a luat act ca partea vatamata B. E. nu s-a constituit parte civila.
In baza art.106 din O.U.G. nr.150/2002, a obligat inculpatul la plata sumei de 10.032.589 lei catre C.A.S. Iasi, reprezentand cheltuieli ocazionate cu asistenta medicala acordata partii vatamate B. E.
In temeiul art.191 alin.1 Cod procedura penala, a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Inculpatul B. C-tin., a fost angajat in calitate de paznic la S.C. “T. V.” S.R.L. si asigura paza unor imobile aflate in constructie in zona “Pistoaia” de pe raza comunei Oituz.
La data de 12.04.2005, inculpatul B. C-tin, impreuna cu sotia sa, B. E., fiul acestora, B. C-tin, sotia acestuia din urma, B. E. au lucrat intr-o vie din locul denumit “Albes”. Inculpatul B. C-tin si celelalte persoane mentionate mai sus s-au intors la locuinta primului din satul Ferastrau, in jurul orei 16,00.
Inculpatul B. C-tin. a rugat-o pe sotia sa, B. E. sa mearga cu el la locul sau de munca, ca sa-i pregateasca de mancare, fapt acceptat de aceasta. Inculpatul B. C-tin. avea amenajata o camera la etajul II al unui imobil, aflat in constructie.
Inculpatul a luat de la locuinta sa trei bidoane a 1,5 litri fiecare, doua bidoane a 2 litri de vin si o sticla de 1/2 litri rachiu. Acesta a consumat cantitatea de 4,5 litri de vin, precum si sticla de 1/2 litri de rachiu, fiind in stare avansata de ebrietate. Inculpatul a constatat ca lipseau 2 bidoane de vin si a banuit ca au fost luate de sotia sa, partea vatamata B. E. Datorita faptului ca partea vatamata nu i-a dat inculpatului cele doua bidoane cu vin, acesta a lovit-o cu pumnii si picioarele. Partea vatamata a iesit in balconul de la etajul II al imobilului, situat la o inaltime de 6 metri fata de sol. Balconul avea o lungime de 6,40 metri din care lipsea o portiune de 1,40 metri balustrada.
Inculpatul a urmarit partea vatamata B. E. in balcon si cand aceasta s-a intors cu fata spre el, a impins-o, aceasta cazand de la inaltimea balconului, respectiv de la 6 metri.
Inculpatul, dupa 3-4 ore, a coborat la locul unde era cazuta partea vatamata si a inceput din nou sa exercite violente asupra acesteia, lovind-o cu pumnii si picioarele. Ulterior, acesta a luat-o pe partea vatamata si a tarat-o pe scarile metalice pana la etajul II al imobilului.
In dimineata de 13.04.2005, in jurul orei 9,00, partea vatamata a strigat dupa ajutor fiind auzita de P. N., angajat si el la S.C. “T. V.” S.R.L. Acesta impreuna cu A. N. au coborat-o pe partea vatamata de la etajul II, fiind transportata la Spitalul Onesti. Ulterior, a fost transferata la Spitalul Sf. Treime Iasi, diagnosticul de internare fiind politraumatism cranio cerebral, contuzie cerebrala, paraplegie, fractura tasare L 1, agresiune. Partea vatamata a confirmat fata de A. N., P. N., fiica sa T. M., ca inculpatul B. C-tin a exercitat violente asupra sa, dupa care a impins-o de pe balconul aflat la etajul II al imobilului. Aceleasi sustineri le-a facut partea vatamata si ocazia audierii la Spitalul Sf. Treime Iasi. Partea vatamata, cu ocazia audierii a sustinut in mod constant ca inculpatul a lovit-o, dupa care a impins-o de la balconul aflat la etajul II al constructiei.
Potrivit raportului de constatare medico-legala nr.1522/A2/2005 al S.M.L. Bacau, partea vatamata B. E. a prezentat un politrumatism fractura cominutiva D12-L1 cu minima deplasare si fragment compresiv la nivel L1 – operat, paraplegie, contuzie (echimoze, escoriatii, plaga contuza) ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri dure si de corpuri si suprafete dure, prin cadere de la inaltime; leziunile pot data din 12.04.2005, si au necesitat 65-70 zile ingrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut fapta, doar partial, in sensul ca, intr-adevar, a avut o disputa cu partea vatamata, dar nu a impins-o de la etaj.
Din analiza intregului probator administrat in cauza, instanta de fond a constatat vinovatia inculpatului drept pentru care a dispus condamnarea sa.
Din fisa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat ca acesta a mai fost anterior condamnat tot pentru o infractiune similara (art.20 raportat la art.175 lit.c Cod penal) prin sentinta penala nr.62 din 26 februarie 1998, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr.7906/1997, ramasa definitiva prin nerecurarea deciziei penale nr.121 din 30.04.1998 a Curtii de Apel Bacau.
Fata de aceasta imprejurare, instanta a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei savarsite de inculpat din art.20 raportat la art.174-175 lit.c Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal in art.20 raportat la art.174-175 lit.c Cod penal cu aplicarea art.176 lit.c Cod penal si art.37 lit.b Cod penal.
Astfel, avand in vedere noua incadrare juridica a faptei, instanta in conformitate cu dispozitiile art.117 Cod procedura penala, a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice obligatorii asupra starii psihice a inculpatului, care a concluzionat, ca acesta a prezentat diagnosticul “tulburare organica de personalitate pe fond toxietilic” si pastreaza capacitatea psihica de  apreciere critica a continutului si consecintelor faptelor sale, precum si faptul ca are discernamantul pastrat in raport cu fapta pentru care este cercetat.
La individualizarea judiciara a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanta a avut in vedere dispozitiile generale ale Codului penal, limitele de  pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea de savarsire a acesteia, dar si de persoana inculpatului care persista pe calea infractionala, savarsind indeosebi acte de violenta concretizate in comiterea de infractiuni de un grad de pericol mult prea ridicat.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat apel inculpatul, criticand-o sub doua aspecte si anume:
- gresita condamnare pentru o fapta pe care nu a comis-o;
- gresita incadrare juridica data faptei, intrucat nu a existat intentia de-asi omori sotia; sub acest aspect, a aratat ca in cauza se impune schimbarea incadrarii juridice in art.182 Cod penal sau art.184 Cod penal.
Instanta de control judiciar, examinand in temeiul art.378 Cod procedura penala, hotararea atacata, pe baza probelor si materialului cauzei, precum si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.371 Cod procedura penala, constata ca aceasta este temeinica si legala.
Astfel, se apreciaza ca instanta de fond, a retinut o situatie de fapt corecta, rezultata din urmatoarele probe: procesul-verbal de cercetare la fata locului, la care sunt atasate planse fotografice, declaratiile partii vatamate B. E., raportul de constatare medico-legala nr.1522/A2/2005 al S.M.L. Bacau, adresa C.A.S.J. Iasi, copii de pe foile de observatie medicala ale partii vatamate, declaratiile martorilor B. C. C-tin, A. N., P. N., T. V., T. M., coroborate cu declaratiile inculpatului B. C., prin care a recunoscut partial fapta comisa.
Inculpatul a sustinut si in fata primei instante ca nu si-a impins sotia de la etajul II, ci doar s-au batut reciproc, pe motiv ca aceasta i-ar fi ascuns doua bidoane cu vin, aratand ca aceasta ar fi sarit de pe balcon, pe motiv ca el ii incuiase usa si dorea sa plece.
In mod corect s-a inlaturat apararea inculpatului, pe considerent ca nu exista nici o ratiune in relatarile sale, in raport de succesiunea faptelor.
Si apararea inculpatului ca nu a avut reprezentarea gravitatii faptei comise, va fi inlaturata ca neintemeiata.
Infractiunea de omor se comite cu intentie directa sau indirecta. Autorul prevede ca rezultatul faptei (actiunea sau inactiunea) va fi moartea victimei si urmareste producerea acestui rezultat (intentie directa) ori, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui (intentie indirecta).
Infractiunea de omor, presupune, asadar, intentia faptuitorului de a omori (rezultat pe care acesta il prevede fie ca o consecinta sigura a faptei, fie ca o eventualitate). Pe aceasta baza se delimiteaza infractiunea de omor, de alte infractiuni indreptate impotriva vietii persoanei; cum ar fi infractiunea de loviri cauzatoare de moarte, ori infractiunea de ucidere din culpa. In aceste cazuri, desi se actioneaza, de asemenea, in mod violent asupra corpului victimei, iar rezultatul il constituie moartea acesteia, incadrarea juridica a faptelor va fi diferita in raport de pozitia subiectiva a autorului.
Tot pe aceasta baza se deosebeste tentativa de omor de infractiunea de lovire sau alte violente ori de infractiunea de vatamare a integritatii corporale.
In cazul dedus judecatii, intentia inculpatului de a omori victima, rezulta din activitatea materiala, obiectiva, desfasurata de acesta, respectiv impingerea acesteia de pe un balcon situat la etajul doi al unei cladiri in constructie, sub balcon fiind numeroase obiecte contondente – elemente suficiente pentru ca inculpatul sa-si dea seama de consecinta actiunii sale.
Apelul inculpatului este insa admisibil doar cu privire la pedeapsa accesorie aplicata, interzicandu-i-se acestuia toate drepturile prevazute de art.64 Cod penal, desi cele prevazute la literele c, d, e, nu au nici o legatura cu fapta comisa.
Fata de cele aratate, apelul va fi admis, hotararea primei instante desfiintata, iar p fond, i se vor interzice inculpatului doar drepturile prevazute de art.64 lit.a, b Cod  penal.

Decizia penala nr. 31/7 februarie 2006 a Curtii de Apel Bacau.