ANULARE ACT ADMINISTRATIV FISCAL. CALCUL ACCESORII. LEGALITATE.

 
     
1. ANULARE ACT ADMINISTRATIV FISCAL. CALCUL ACCESORII. LEGALITATE.

     Prin Decizia 756/2006 s-a respins ca nefundat recursul promovat de parata D.G.F.P. Neamt. Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut ca prin sentinta civila 34/CF/21.07.2006 pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul 3291/CF/2006 a fost admisa actiunea formulata de reclamanta S.C. U SA Roman prin administratori judiciari S.C. R. SRL Roman si S.C. Cont  Deri SRL Piatra Neamt, in contradictoriu cu  D.G.F.P Neamt si a fost anulata decizia nr. 60 din 21.02.2006 emisa de  D.G.F.P Neamt.
     Totodata a fost admisa contestatia nr. 5224/16.01.2006 formulata de  reclamanta S.C. „U” SA Roman, prin administratori judiciari, impotriva  deciziei  de impunere nr. 1253/22.12.2006 a D.G.F.PNeamt, titlu fiscal pe care l-a anulat.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele :
     SC U SA Roman se afla in procedura reorganizarii judiciare sub incidenta Legii nr.64/1995, in forma nemodificata, cauza formand obiectul dosar. nr.429/F/1996 aflat pe rolul Tribunalului Neamt - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ.
     Urmare raportului de inspectie fiscala, prin Decizia de impunere nr.l253/22.12.2005, referitoare la obligatiile de plata accesorii aferente obligatiilor fiscale  din  anii precedenti, organul fiscal teritorial a calculat dobanzi si penalitati de intarziere in  suma de 152.364 lei pentru perioada 10.10.2003 - 31.12.2003 aferente taxei pe valoare adaugata, impozitului pe profit, impozitului pe salarii si pe veniturile din salarii si fondurilor speciale.
     Dupa deschiderea procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995, tuturor participantilor la aceasta procedura, le sunt aplicabile dispozitiilor prevazute de Legea nr.64/1995, alte dispozitii legale putand fi aplicabile doar in conditiile in care  acest act normativ o dispune. SC „U” SA aflandu-se sub vechea procedura, inainte de modificarea Legii nr.64/1995.
     Potrivit dispozitiilor art.37 din Legea nr.64/1995, aplicabila reclamantei,  „nici o dobanda ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor negarantate sau partii negarantate din creantele garantate de la data deschiderii procedurii", sistandu-se astfel calcularea dobanzilor si a oricaror cheltuieli. Legiuitorul nu face nici o diferenta asupra naturii juridice a accesoriilor, toate incadrandu-se in mentiunea: „nici o dobanda sau cheltuiala" , de asemenea nu se face nici o diferentiere intre creantele statului si cele ale celorlalti creditori chirografari, textul art.37 din Legea nr.64/1995 interzicand printr-o dispozitie imperativa, adaugarea de dobanzi sau cheltuieli la creantele chirografare. Nefiind garantate cu garantii reale, creanta D.G.F.P. NEAMT, este o creanta chirografara „bugetara". Se retine totodata ca prin  IV  din  O.G. nr.38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr.64/1995 s-a stabilit ca  procedurile deschise pana la data intrarii in vigoare a acestui act normativ vor continua sa fie administrate si lichidate conform prevederilor legale in vigoare anterioare modificarilor aduse Legii nr.64/1995 prin aceasta ordonanta.
     De la dispozitiile art.37 din Legea nr.64/1995 legiuitorul face o exceptie, in  sensul ca dobanzile si cheltuielile curg daca prin planul de plata a creantelor, cuprins in planul de reorganizare se deroga de la aceasta prevedere. Din probele administrate  nu s-a facut dovada ca prin planul de reorganizare al SC „U” SA Roman s-ar  fi derogat  de la regula neadaugirii de dobanzi si penalitati.
     Practica judiciara in materie s-a pronuntat asupra faptului ca majorarile si penalitatile de intarziere au aceleasi ratiuni ca si dobanzile respectiv despagubirea creditorului si sanctionarea debitorului. D.G.F.P. Neamt a calculat prin Decizia de impunere nr. 1253/22.11.2005 dobanzi si penalitati pentru  obligatii fiscale negarantate, nascute dupa deschiderea procedurii.
     Aflata in procedura reorganizarii judiciare, sub vechea procedura a Legii 64/1995, reclamantei ii sunt aplicabile aceste reglementari, astfel ca obligatiile fiscale accesorii in suma de 152.364 lei RON calculate pentru perioada  10.10.2003 – 31.12.2003 sunt nedatorate.
     Pentru aceste considerente, instanta a admis actiunea reclamantei si a anulat decizia nr. 60/21.02.2006 a D.G.F.P. Neamt,  admitand  contestatia nr. 5524/16.01.2006 si anuland  titlul fiscal – decizia de impunere  nr. 1253/22.12.2006.
     Impotriva  acestei hotarari a declarat recurs in termen legal parata D.G.F.P. Neamt, scutit de plata taxei de timbru,  conform dispozitiilor  art. 17 din Legea 146/1997.
     In motivarea recursului s-a sustinut  netemeinicia si nelegalitatea sentintei  recurate, intrucat a fost data cu aplicarea   gresita a legii, in sensul ca  prevederile art. 37 din legea 64/1995 se refera si la majorarile de intarziere/dobanzi si  penalitatile  de intarziere  datorate  in baza legilor speciale pentru neplata la termen, a creantelor bugetare.
     S-a sustinut ca dispozitiile art. 37 din Legea 64/1995 nu se refera si la accesoriile calculate  pentru neplata la termen a creantelor bugetare, tinand seama si de Ordinul 1365/2004 pentru aprobarea deciziei nr. 5/22.07.2004 a Comisiei fiscale  centrale  pentru aprobarea solutiilor pentru aplicarea  unitara a  unor prevederi referitoare  la taxa pe valoarea adaugata si de  procedura fiscala. In conditiile in care O.G. 38/2002 de modificare si completare  a Legii 64/1995 a modificat si completat art. 60 alin.7 din Legea 64/1995 prevazand majorarile de  intarziere si penalitatile de intarziere potrivit legii speciale in  materie, datorate de debitor pentru neachitarea obligatiilor bugetare datorate  atat inainte, cat si dupa deschiderea  procedurii de reorganizare, pana la data  achitarii sau pana la data intrarii in faliment, recurenta a sustinut ca  dispozitiile art. 60 al. 7 modificat reprezinta o derogare de la regula generala consacrata de art. 37 din Legea 64/1995.
     S-a aratat ca la data  calcularii accesoriilor contestate in cauza erau in vigoare prevederile Codului de procedura fiscala, iar prin decizia de impunere nr. 765/25.11.2005  mentionata de reclamanta au fost calculate  accesorii pentru perioada 01.01.2003 – 10.10.2003  aferente creantelor fiscale contestate  de  contribuabil reprezentand debite care nu au  fost stranse prin aplicarea H.G. 871/2000.
     Prin decizia de impunere nr. 1253/22.12.2005  organul fiscal teritorial a calculat dobanzi si penalitati de intarziere pentru  perioada 10.10.2003 – 31.12.2003 aferente  unor obligatii bugetare neachitate la termen.
     In consecinta s-a solicitat admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentintei atacate in  sensul respingerii ca neintemeiate a actiunii formulate impotriva deciziei 60/21.02.2006 si a deciziei de impunere nr. 1253/22.12.2005.
     Pentru sustinerea recursului au fost depuse inscrisuri.
     Legal citata, intimata – reclamanta S.C.  „U” SA  Roman, a fost reprezentata in fata instantei si, prin intampinarea formulata a solicitat respingerea recursului, ca neintemeiat.
     S-a sustinut ca instanta de fond a facut o justa aplicare a prevederilor legale, recursul fiind nefondat, tinand seama de data deschiderii procedurii reorganizarii in cazul S.C.  „U” S.A.   –  anul 1996 si dispozitiile aplicabile in cauza.
     Astfel, intimatei – reclamantei ii sunt aplicabile dispozitiile Legii 64/1995 in forma avuta anterior modificarii prin O.G. 38/2002 tinand seama de dispozitiile art.  IV al. 1 din O.G. 38/2002.
     Privitor la  prevalenta O.G. 61/2002 si a Codului de procedura fiscala in raport cu Legea 64/1995 s-a sustinut ca actele normative de procedura fiscala  reprezinta dreptul comun in materie fiscala,  dar S.C. „U” SA este supusa Legii 64/1995 ce  reprezinta dispozitii speciale in materie de  reorganizare judiciara si faliment si,  in consecinta, tuturor participantilor la aceasta  procedura le sunt aplicabile dispozitiile legii speciale  ce reglementeaza regulile procedurii concursuale.
     S-a sustinut ca dispozitiile art. 60 al. 7  din legea speciala nr.  64/1995 modificata prin O.G. 38/2002 reprezinta o exceptie de  la regula prevazuta de art. 37 din Legea  64/1995 in forma modificata prin O.G. 38/2002,  cu atat mai mult cu cat potrivit dispozitiile  art.  IV din O.G. 38/2002, prevederile O.G. 38/2002 se aplica numai  in cazul  procedurilor deschise dupa  intrarea in vigoare a actului normativ  modificata.
     Examinand recursul promovat pentru motivele aratate, in conditiile art. 3041 Cod procedura civila, instanta il apreciaza ca fiind  nefondat pentru considerentele ce se vor arata in continuare :
     Din cuprinsul deciziei de impunere nr. 1253/22.12.2005 si al deciziei nr. 60/21.02,2006, ambele emise de Directia  Generala a Finantelor  Publice a judetului Neamt,   rezulta ca au fost  stabilite  accesoriile pentru perioada 10.10.2003 – 31.12.2003 aferente taxei pe valoarea adaugata,  impozitului  pe salariu si pe veniturile din salarii si  fondurilor speciale, in suma totala de 152.364 lei, dupa ce  prin decizia de impunere 765/25.11.1005  au fost calculate accesorii pentru perioada  01.01.2003 – 10.10.2003, aferente creantelor  fiscale reprezentand debite care nu au fost stinse prin aplicarea H.G. 871/2000 cuvenite D.G.F. P. Neamt dupa emiterea  Deciziei 122/14 iunie   2005 emise de Directia Generala de Solutionare a Contestatiilor  din cadrul Agentiei Nationale de  Administrare Fiscala.
     Reprezentand  accesorii pentru debite nascute anterior, cu titlu de datorii bugetare supuse reglementarii H.G. 871/2000 instanta de recurs apreciaza ca dispozitiile legale aplicabile  in cauza sunt cele ale Legii 64/1995,  legea speciala in materia  reorganizarii judiciare si a falimentului, cu modificarile ulterioare, dupa cum  urmeaza :
     La data deschiderii procedurii reorganizarii judiciare a intimatei – reclamante S.C. „U” SA Roman, prin sentinta civila 197/F/07.04.1997 pronuntata  de judecatorul sindic in  dosarul 429/F/1996, nu exista o reglementare  referitoare la adaugarea accesoriilor creantelor  negarantate, de la data deschiderii procedurii. Prin Legea 99/1999, intrata in vigoare la 27 iunie 1999 s-a introdus art.  321 – devenit dupa republicarea Legii 64/1995 in  Monitorul Oficial 608/13.12.1999 – art. 37, potrivit caruia  nici o dobanda sau cheltuiala nu va putea  fi adaugata creantelor  negarantate sau partilor  negarantate din creantele garantate de la data deschiderii procedurii, in  afara de cazul in care, prin programul de plata al creantelor cuprins in planul de reorganizare, se deroga de la aceste  prevederi. Efectul acestor dispozitii consta in aceea ca, daca pana la data intrarii in vigoare a Legii 99/1999 intimata – reclamanta datora accesoriile reglementate prin  dispozitiile cuprinse in legi speciale  in materie fiscala, dupa intrarea in  vigoare a Legii 99/1999 reclamanta nu mai datoreaza  dobanzi ori  alte cheltuieli conform art. 321.
     In conditiile in care accesoriile au fost  stabilite prin deciziile  contestate pentru perioada 10.10.2003 – 31.12.2003,  trebuie analizate dispozitiile aplicabile  pentru acest interval. De aceea, instanta constata ca modificarile ulterioare ale Legii 64/1995 aduse prin  O.G. 38/2002 nu sunt aplicabile  litigiului, potrivit dispozitiilor art. IV al O.G. 38/2002 care prevad, in consacrarea principiului neretroactivitatii, ca procedurile deschise pana la data  intrarii in vigoare a acestei  ordonante – 02.08.2002 – vor continua sa fie  administrate si lichidate conform prevederilor  legale in vigoare anterioare modificarilor  si completarilor  aduse Legii 64/1995 prin aceasta  ordonanta. In consecinta, nici dispozitiile  art. 60 al. 7 din Legea 64/1995 astfel cum a fost  modificat prin O.G. 38/2002 nu sunt aplicabile,  reprezentand dispozitii de drept material  supuse regimului juridic indicat prin  art. IV mentionat anterior.
     Tinand seama de caracterul special al reglementarii in materia reorganizarii judiciare si falimentului continute de Legea  64/1995 cu modificarile  si completarile ulterioare, instanta apreciaza ca in cazul procedurii executarii colective ce face obiectul Legii 64/1995 sunt aplicabile dispozitiile  in materie fiscala  doar in masura in care completeaza reglementarea Legii 64/1995, nu si in situatia cand  exista deja dispozitii legale.
     Concluzia se desprinde inclusiv din tehnica legislativa relevata de modificarile ulterioare,  cand O.G. 38/2002 a modificat  Legea 64/1995 cu privire la art. 60 al. 7, raportat  la accesoriile obligatiilor bugetare  neachitate de debitori  aflati in procedura Legii  64/1995.  Aplicarea Ordinului 1365/2004 pentru aprobarea deciziei nr. 5/22 iulie 2004 a Comisiei  fiscale centrale privind modul de aplicare a dispozitiilor art. 117 al. 4 din O.G. 92/2003  art. 15 al. 2 din O.G.  61/2002, art. 13, 131 din  O.G. 11/1996, coroborate cu art. 37, 60 al. 7 din Legea 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare se realizeaza,  cu respectarea dispozitiilor art. IV din O.G. 38/2000 si a principiului  constitutional al neretroactivitatii  legii civile, in limitele stabilite cu caracter obligatoriu de dispozitiile Legii    64/1995 aplicabile obligatiilor  debitorilor aflati in procedura prevazuta de Legea 64/1995.
     Decizia 756/02.11.2006