Divort. Incredintarea copiilor minori nascuti din casatorie. Imprejurarile in care copiii pot fi despartiti.

Divort. Incredintarea copiilor minori nascuti din casatorie. Imprejurarile in care copiii pot fi despartiti.

Sectia civila. Decizia civila nr. 345/AC/11.12.2008


Prin cererea inregistrata la Judecatoria Piatra Neamt sub nr. 94/279 din 09.01.2008 reclamanta G.L.M.  a solicitat, in contradictoriu cu sotul parat G.C., desfacerea casatoriei lor din vina acestuia, sa revina la numele avut anterior casatoriei si sa ii fie incredintati spre crestere si educare cei trei copii minori nascuti din casatorie, cu obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere pentru acestia si a cheltuielilor de judecata.
In motivare a aratat ca s-a casatorit cu paratul la data de 03.10.2001, din casatoria lor nascandu-se la 19.03.2002 minora B.E., la 17.08.2003 minorul E.A. iar la 23.04.2007 minora R.G.. Relatiile dintre parti s-au deteriorat datorita faptului ca paratul consuma in mod frecvent alcool si era violent cu ea.
Paratul, prezent in fasa primei instante la termenul de judecata din 28.02.2008, a aratat ca nu este de acord ca toti cei trei copii sa ii fie incredintati reclamantei si nu a solicitat probe pentru combaterea motivelor de divort.
Prin sentinta civila nr. 1313 din 20.03.2008 prima instanta a admis in parte actiunea si a desfacut casatoria partilor din vina ambilor soti, a dispus ca dupa divort reclamanta sa isi reia numele avut anterior casatoriei, careia i-a incredintat pe minorii R.G. si E.A iar paratului pe minora B.E., cu obligarea acestuia la plata unei pensii de intretinere de 166 lei pentru minorii incredintati reclamantei, iar aceasta din urma la plata sumei de 83 lei cu titlu de pensie de intretinere pentru minora incredintata paratului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca partile s-au casatorit la 03.10.2001, ca din casatoria acestora s-au nascut cei trei copii si ca relatiile ce sunt de esenta casatoriei sunt grav vatamate atat din vina paratului care consuma in mod excesiv alcool si are un comportament violent, cat si din vina reclamantei care, prin plecarea sa in strainatate, a determinat despartirea in fapt a partilor si la destramarea definitiva a relatiilor de familie.
In ce priveste incredintarea minorilor, avand in vedere conditiile materiale reduse ale paratului, dezinteresul pe care l-a manifestat fata de minorii R.G. si E.A, ramasi in grija unor rude, precum si concluziile anchetei sociale, judecatoria a dispus incredintarea lor reclamantei.
Referitor la minora B.E, intrucat se afla deja la parat si si-a exprimat dorinta de a-i fi incredintata acestuia, si intrucat minorii sunt deja separati, judecatoria a apreciat ca este in interesul ei sa fie incredintata paratului.
Tot astfel, retinand din prevederile art. 86 si 94 din Codul familiei ca intre parinti si copii exista obligatia legala de intretinere, prima instanta a dispus obligarea fiecarui parinte la plata unei contributii de intretinere in favoarea minorilor care nu le-au fost incredintati.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, care a criticat-o cu privire la solutia data divortului, sustinand ca intreaga vina pentru destramarea relatiilor de familie apartine paratului, precum si cu privire incredintarea catre acesta a minorei B.E. in conditiile in care el nu dispune de mijloacele materiale necesare cresterii unui copil.
Cererea de apel a fost timbrata cu 27 lei taxa judiciara de timbru si cu 3 lei timbru judiciar.
Analizand motivele invocate tribunalul a apreciat ca apelul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Potrivit art. 42 din Codul familiei instanta judecatoreasca hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, tinand seama de interesele copiilor, caruia dintre parinti ii vor fi acestia incredintati, ascultand in acest scop parintii si autoritatea tutelara, precum si pe copiii care au implinit varsta de zece ani.
De asemenea, art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/21.06.2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului dispune ca „Principiul interesului superior al copilului prevaleaza in toate demersurile si deciziile care privesc copiii in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.”
Reiese ca despartirea copiilor minori dupa divort trebuie dispusa cu mare prudenta si numai in situatiile cand interesul superior al acestora o impune. In cauza insa incredintarea minorei B.E. paratului nu s-a facut in considerarea acestui interes, ci motivat de faptul ca si-a exprimat dorinta de a-i fi incredintata lui minora, ca cei trei minori sunt deja separati – in sensul ca minorii R.G. si E.A se afla la sora reclamantei iar minora B.E la parat – si intrucat ancheta sociala efectuata la domiciliul paratului concluzioneaza in acest sens.
Dar din faptul ca doi dintre minori se afla la sora reclamantei reiese dezinteresul paratului fata de copiii sai, fiind greu de presupus ca un parinte ar ramane indiferent la o astfel de situatie, iar din ancheta sociala reiese ca el nu detine o locuinta personala, nu detine animale sau pasari, nici teren, nu obtine venituri din munca si nici nu beneficiaza de ajutor social.
In aceste conditii propunerea din ancheta sociala de a i se incredinta paratului minora B.E. este in totala contradictie cu constatarile de la fata locului iar solicitarea lui in acest sens nu se explica decat prin aceea ca doreste sa plateasca o contributie cat mai mica pentru cresterea si educarea minorilor.
Avand in vedere cele retinute, aceasta critica a reclamantei este considerata intemeiata si, pe cale de consecinta, si minora B.E. ii va fi incredintata in vederea cresterii si educarii iar pensia de intretinere datorata de parat va fi majorata corespunzator.
Apelul nu este insa intemeiat in ce priveste critica adusa solutiei date divortului, deoarece din probele administrate reiese culpa sa concurenta la destramarea relatiilor de familie.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 296 teza I C. pr. civ. tribunalul a admis apelul reclamantei, a schimbat in parte sentinta apelata in sensul celor de mai sus.