Inadmisibilitatea recursului formulat impotriva incheierii prin care prima instanta a respins cererea de revocare sau inlocuire a masurii arestarii preventive

Inadmisibilitatea recursului formulat impotriva incheierii prin care prima instanta a respins cererea de revocare sau inlocuire  a masurii arestarii preventive

      Decizia penala nr.303/2008 pronuntata in dosar nr.4281/107/2008 al Tribunalului Alba

     Prin incheierea din data de 26.08.2008 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 2956/176/2008 a fost respinsa cererea de revocare a masurii arestarii preventive formulata de inculpatii B C T, B A si B S si cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi tara formulata de inculpatii B C T si B S.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut in esenta ca lasarea in libertate a inculpatilor a inculpatilor prezinta un pericol evident pentru ordinea publica raportat la natura faptelor comise de cei in cauza, modul de operare, persistenta infractionala a inculpatului B A care a fost liberat conditionat anterior avand un rest de executat de 585 zile. Instanta de fond a mai retinut ca sunt indicii ca inculpatii au intentionat sa se sustraga judecatii, toate acestea fiind de natura sa induca o rezonanta sociala negativa, interesul public al mentinerii ordinii sociale si publice avand intaietate fata de dreptul particular al inculpatilor la libertate.
     Impotriva acestei incheieri au formulat recurs inculpatii aducandu-i critici de nelegalitate si netemeinicie, solicitand casarea incheierii atacate si punerea lor in libertate.
     In motivarea orala a recursului formulat s-a aratat ca  s-a incalcat dreptul la aparare al inculpatilor prin aceea ca doamnei avocat i s-a solicitat in timpul sedintei de judecata sa limiteze in timp dezbaterea, imprejurare fata de care aceasta a refuzat sa-si mai sustina pledoaria, s-a ingradit dreptul aparatorului de a pune intrebari inculpatilor (art.322-323 C.pr.pen.), iar inculpatilor, care sunt si parti civile in cauza, nu li s-a acordat cuvantul cu privire la constituirea de parti civile, instanta refuzand practic sa le ia declaratii in acest sens.
     S-a mai aratat ca motivarea instantei privind masurile preventive este formala, nefiind  motive temeinice pentru a respinge cererea de inlocuire a masurii, la acest moment retinerea instantei ca masura preventiva este mentinuta si in scopul impiedicarii inculpatilor de a se sustrage judecatii  nu se justifica, cercetarea judecatoreasca fiind inceputa. Invoca totodata hotararea  CEDO cauza Muller, savarsirea de noi infractiuni, ceea ce nu este cazul in speta de fata. Motivele mentinerii masurii si-au pierdut insemnatatea fata de cele din cursul urmaririi penale, devenind insuficiente. La momentul parasirii tarii, inculpatii nu se aflau sub puterea nici unui mandat, legal nu aveau nici o interdictie de a parasi tara. Nu exista nici o proba certa care sa justifice respingerea cererii de revocare a masurii si inlocuirea cu una mai putin restrictiva pentru inculpati.
     Examinand recursul formulat de inculpati toti aflati in prezent in Penitenciarul Aiud impotriva incheierii din data de 26.08.2008 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 2956/176/2008 Tribunalul constata ca este inadmisibil avand in vedere urmatoarele aspecte:
     I .Cu privire la calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul judecatii privind masurile preventive, art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala prevede ca incheierea data in prima instanta si in apel, prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea, incetarea de drept sau mentinerea unei masuri preventive poate fi atacata separat cu recurs de procuror sau de inculpat.
     In acelasi articol se mai stipuleaza ca incheierea prin care prima instanta sau instanta de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive nu este supusa nici unei cai de atac. Prin urmare, art. 141 nu prevede o cale de atac separata si impotriva incheierii date in prima instanta sau in apel, prin care se respinge cererea de revocare, inlocuire ori incetare a unei masuri preventive, inclusiv a arestarii preventive, si, ca atare, aceasta incheiere nu poate fi atacata separat cu recurs, in conditiile art. 141 din Codul de procedura penala.
     In raport cu prevederile art. 141 din Codul de procedura penala, a recunoaste calea de atac a recursului separat, impotriva incheierii pronuntate in prima instanta prin care se respinge cererea de revocare, inlocuire ori incetare a arestarii preventive, inseamna a recunoaste o cale de atac neprevazuta de lege, ceea ce ar fi contrar art. 23 alin. (7) si art. 129 din Constitutie, potrivit carora incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege, iar impotriva hotararilor judecatoresti partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii. In acelasi timp s-ar incalca art. 3851 alin. 2 din Codul de procedura penala, in temeiul caruia incheierile care nu pot fi atacate, separat, cu recurs, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs numai odata cu sentinta sau decizia recurata.
     Ratiunile pentru care in art. 141 din Codul de procedura penala nu a fost reglementat recursul impotriva incheierilor prin care in cursul judecatii in prima instanta a fost respinsa cererea de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive constau, pe de o parte, in faptul ca o noua cerere de revocare, inlocuire ori incetare a arestarii preventive, pentru motive noi, poate fi formulata oricand in cursul urmaririi penale sau al judecatii.
     Pe de alta parte, prin dispozitiile art. 146 alin. 12, art. 1491 alin. 13, art. 159 alin. 8, art. 160^a alin. 2 si art. 160^b din Codul de procedura penala, se asigura atat controlul judiciar imediat, realizat de catre o instanta ierarhic superioara, asupra legalitatii si temeiniciei arestarii preventive in cursul urmaririi penale cat si verificarea periodica a legalitatii si temeiniciei acestei masuri preventive in cursul judecatii.
     Totodata, lipsa posibilitatii de a ataca, separat, cu recurs incheierea pronuntata in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii in prima instanta si in apel, prin care a fost respinsa cererea de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive, nu contravine art. 5 paragraful 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit caruia "orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala". Asa cum rezulta din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, art. 5 paragraful 4 din Conventie nu garanteaza dreptul la o cale de atac impotriva hotararilor privitoare la arestarea preventiva, ci garanteaza un grad de jurisdictie, reprezentat de o instanta independenta, pentru luarea, prelungirea sau mentinerea arestarii preventive.
     II. Referitor la celelalte critici referitoare la pretinsa incalcare a dreptului de aparare al inculpatilor in cursul sedintei de judecata din data de 26.08.2008 prin limitarea timpului acordat avocatilor in cadrul dezbaterilor si respingerea intrebarilor care nu sunt pertinente, Tribunalul retine ca aceste critici vor putea fi formulate in calea de atac a apelului impotriva sentintei ce va fi pronuntata in cauza de instanta de fond conform art. 361 al. 3 C.p.p. si nu pe calea recursului separat.
     In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 385/1 al. 2 C.p.p. in conformitate cu care incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Or incheierea de la termenul din data de 26.08.2008 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 2956/176/2008 nu poate fi atacata separat cu recurs.
     Avand in vedere cele mai sus expuse Tribunalul a respins recursul formulat de inculpatii B C T, B A si B S impotriva incheierii din data de 26.08.2008 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 2956/176/2008.