Inadmisibilitatea invocarii de catre o autoritate statala a lipsei de lichiditati care sa justifice executarea cu intarziere sau neexecutarea obligatiilor stabilite in sarcina statului.

Inadmisibilitatea invocarii de catre o autoritate statala a lipsei de lichiditati care sa justifice executarea cu intarziere  sau neexecutarea obligatiilor stabilite in sarcina statului.

Sectia civila – Decizia civila nr. 715/14.10.2009


Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Alba Iulia in dosar civil nr. 1962/176/2008 contestatoarea Directia Generala a Finantelor Publice A. a formulat contestatie la executarea prin care solicita anularea actelor de executare silita, respectiv a somatiei si a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emise de executorul judecatoresc B. T.
     In motivarea contestatiei, s-a aratat de catre contestatoare ca prin sentinta civila nr. 2230/2007, ramasa irevocabila, pronuntata de Judecatoria Alba Iulia a fost obligata la plata sumei de 100.000 lei in favoarea numitei R. M., si desi s-a trecut de buna voie la executarea acestei hotarari, la data de 05.03.2008 creditoarea prin Biroul Executorului Judecatoresc B. T., emite o somatie impreuna cu procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare in suma de 112.564,9 lei reprezentand creanta, plus cheltuieli de executare in suma de 12.564,9 lei.
     Sub un prim aspect, s-a contestat de catre debitoare modalitatea de incuviintare a executarii silite dispuse prin incheierea din 29.09.2003, precum si modalitatea pe care executorul judecatoresc a inteles sa o aplice pentru efectuarea platii, respectiv printr-o somatie potrivit art. 411 al.1 C.pr.civ., apreciindu-se ca inaplicabile si dispozitiile art.5803 C.pr.civ. mentionate in somatie dat fiind faptul ca in speta este vorba de executarea unei obligatii de a da.
     S-a aratat de catre contestatoare ca D.G.P.F. A. plateste sumele dispuse prin hotarari judecatoresti dupa intocmirea unei documentatii inaintate Ministerului Economiei si Finantelor care este ordonatorul principal de credite, potrivit  prevederilor speciale ale O.G. nr.22/2002, ce prevad ca executare obligatiilor de plata ale institutiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizeaza din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlu de cheltuieli la care se incadreaza obligatia la plata respectiva, dispozitii derogatorii de la dreptul comun, in ceea ce priveste executarea silita a institutiilor bugetare. Astfel, s-a apreciat ca prin O.G. nr.22/2002 s-au instituit anumite limite ale executarii silite, in sensul ca se pot efectua numai operatiuni privind plati dispuse de ordonatorii de credite, cu respectarea creditelor bugetare si a destinatiilor aprobate potrivit legii.
     Concluzionand, s-a solicitat de catre contestatoare anularea tuturor formelor de executare silita efectuate de catre executorul judecatoresc B. T. in dosarul nr.94/2008.
     Cu privire la timbrajul contestatiei, s-a invocat de catre contestatoare scutirea de plate taxelor judiciare de timbru potrivit art. 17 din Legea nr.146/1997.
In drept, contestatia a fost intemeiata pe dispozitiile art. 371 si urm. din  C.pr.civ. si ale OG 22/2002, in temeiul art.242 alin 2 C.pr.civ. solicitandu-se judecarea in lipsa.
     Prin intampinarea formulata in cauza si depusa la dosar la data de 25.04.2008, intimata creditoare R. M., prin mandatar,  a solicitat respingerea ca neintemeiata a contestatiei formulate, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata
Prin sentinta civila nr. 2014/2008, instanta de fond a respins contestatia la executare motivat de respectarea  de catre executorul judecatoresc a dispozitiilor art.372 si urm. Cod pr.civila si art.136 si urm. Cod pr.fiscala.
In ce privesc cheltuielile de judecata desi creditoarea a solicitat suma de 10.000 lei reprezentand onorariu de avocat, instanta de fond a acordat doar 1000 lei.
Impotriva hotararii au declarat recurs atat debitoarea contestatoare cat si creditoarea intimata.
Prin recursul sau, debitoarea Directia  Generala a Finantelor Publice A. a solicitat modificarea in tot a hotararii atacate, apreciind  ca sentinta a fost data cu aplicarea gresita a legii, fiind incidente disp.art.304 pct.9 Cod pr. civila.
In expunerea de motive, recurenta arata ca in mod gresit instanta nu a cenzurat cheltuielile de executare pretinse de executorul judecatoresc in suma de 12.564,9 lei, desi conform prevederilor Legii 188/2000, art.37 alin. 1pct.c, onorariul maxim nu putea fi mai mare de 6.300 lei.
Mai arata recurenta ca procedura  de punere in executare a unei hotarari trebuie aprobata pentru a se putea plati, ele nefiind  cuprinse in programul de plati, din bugetul de stat.
Mai arata ca bunurile nu au fost evaluate, nefiind vazute in materialitatea lor, deci suma acordata nu suferea deprecieri in timp, raportat la pretul unor bunuri identice astazi.
Modalitatea de incuviintare a executarii silite dispuse  prin incheiere , precum si modalitatea pe care executorul judecatoresc a inteles sa o aplice pentru efectuarea platii, respectiv printr-o somatie, potrivit art. 411 alin1. Cod procedura civila apreciind ca nu sunt aplicabile.
Prin recursul formulat de catre creditoarea intimata, aceasta solicita modificarea in parte a hotararii atacate, respectiv doar sub aspectul acordarii cheltuielilor de judecata.
In expunerea de motive creditoarea arata ca in mod nelegal a procedat instanta de judecata la cenzurarea onorariului  de avocat si reducerea acestuia, pe considerentul ca” raportat la  volumul de munca necesitat de prezentul dosar onorariul solicitat de avocata creditorului nu indeplineste conditia de a fi rezonabil”.
Se retine  de catre instanta de judecata, relativ la munca depusa de mandatarul avocat ca a  constat in „ formularea intampinarii si la formularea concluziilor pe fondul cauzei la termenul din 30.05.2008” ( pag. 4-5 din hotarare) .Fata de aceasta situatie retinuta de catre instanta, afirmatia ca aparatorul  recurentei a depus la dosar  doar o intampinare este  contradictorie si nefondata.
Mai mult  apreciaza ca  reducerea onorariului de avocat nu este legala, intrucat potrivit art. 30 din Legea 51/1995 pentru organizarea  si exercitarea profesiei de avocat, contactul dintre avocat si clientul sau  nu poate fi stanjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, iar in conformitate  cu art. 94. alin(2) si (3) din Statutul profesiei de avocat, onorariul se stabileste prin negociere, fiind totodata exclusa obligatia avocatului de a justifica cuantumul  sumelor care i se cuvin cu acest titlu, convenite cu clientul sau.
Instanta nu este indreptatita sa reduca cuantumul onorariului stabilit de avocat cu clientul sau, care are ca finalitate,  pe de o parte, prestarea asistentei juridice, iar pe de alta parte, plata onorariului si, eventual a altor cheltuieli , intrucat acestea nu pot  fi  stanjenite  sau controlate, direct sau indirect, de nici un organ al statului .
Curtea Suprema de Justitie in Decizia nr. 6142/2005 statueaza ca:
„ Chiar daca potrivit art. 274 alin(3) Cod procedura civila judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile  de avocat, ori de cate ori vor constatat ca sunt  nepotrivit  de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat, totusi aceste dispozitii nu sunt imperative, fiind lasate la latitudinea judecatorului.
Pe de alta parte, instanta de judecata nu este indreptatita sa reduca onorariul  convenit de avocat cu clientul sau, caci potrivit art. 30 din Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat contractul dintre partile raportului juridic de asistenta juridica nu poate fi controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, iar potrivit art. 94 alin (2) si (3)  din aceiasi lege, onorariul se stabileste prin negociere intre avocat si client.
Fata de recursul formulat de debitoarea Directia  Generala a Finantelor Publice, creditoarea R. M. a depus intampinare (fila 16) solicitand respingerea  si obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 3.500 lei.
Verificand legalitatea hotararii atacate prin prisma criticilor invocate in recurs, Tribunalul retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 2230/2007 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar civil nr. 1766/176/2007 contestatoarea a fost obligata  la plata sumei de 100.000 lei.
Hotararea mentionata desi a ramas definitiva la data de 2.11.2007, debitoarea nu a facut nici un demers in vederea  executarii  de buna voie, astfel creditoarea  R.M. a solicitat executarea silita a  titlului executoriu mentionat , executarea ce a facut obiectul dosarului executional nr. 94/2008 al BEJ B. T..
In mod corect a retinut prima instanta ca este nejustificata apararea debitoarei cu privire la executarea de buna voie , in conditiile  in care pana la emiterea  somatiei la data de 19.02.2008 au trecut mai mult de 3 luni de la ramanerea definitiva a hotararii, timp in care contestatoarea creditoare a manifestat o atitudine pasiva, fara a face dovada ca a intreprins  vreun demers concret  pentru a executa obligatia stabilita in sarcina sa.
In mod corect a retinut prima instanta jurisprudenta CEDO cu referire la cauza dedusa judecatii, aratand  ca autoritatea statala  nu ar putea sa invoce  lipsa de lichiditati pentru a se justifica refuzul de a executa o condamnare, in mod exceptional se admite ca o intarziere in executare ar putea fi justificata de circumstante speciale, chiar daca regula este aceea a executarii intr-un termen rezonabil. Dar aceasta intarziere nu trebuie sa  se eternizeze, astfel incat sa aduca atingere substantei insesi a dreptului protejat de art.6 paragraful 1 din conventie, conform jurisprudentei Curtii, inclusiv in cazurile  impotriva Romaniei.
Obligatiile autoritatilor competente in materia executarii hotararilor judecatoresti ca element al protectiei dreptului garantat de art.6 al Conventiei, sunt de a lua toate masurile necesare si eficiente pentru a asigura respectarea hotararilor definitive si executorii ca temei al pretentiilor dreptului si securitatii raporturilor juridice.
Gresit sustine  recurenta ca suma de 12.564,9 lei este nejustificata, in conditiile in care suma mentionata reprezinta total cheltuieli de executare conform procesului verbal de stabilire a cheltuielilor incheiat la 5.03.2008 si se compune din 14 lei taxa timbru, 6 lei taxa timbru pentru investire, 0,30 lei timbru judiciar, 11,9 lei formare dosar, 23,8 lei cheltuieli de transmitere prin posta, 11,9 lei emiterea somatiei, 5.000 lei  onorara avocat conform chitantei 33/03.03.2008, 7.497 lei RON, onorariu executor judecatoresc in baza contractului nr. 94/2008.
Tribunalul va inlatura ca nefondate si sustinerile referitoare la valoarea bunurilor si modalitatea de incuviintare a executarii silite si retine ca instanta  de fond a facut o analiza corecta a regularitatii actelor de executare concluzionand  ca au fost respectate disp.art.372 si urm. Cod pr.civila si art.136 Cod pr.fiscala.
Referitor la criticile  creditoarei recurente privind cenzurarea onorariului mandatarului avocat, Tribunalul le va inlatura ca nefondate pentru considerentele urmatoare:
Desigur ca, in ceea ce priveste raporturile juridice stabilite intre avocat si client, orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibila , astfel cum  rezulta cu claritate din dispozitia art.34  din Legea 51/1995.
Insa, daca nu ar fi existat dispozitia  expresa a art.274 alin. 3 Cod pr.civila contractul incheiat  de avocat si clientul sau, ca orice act juridic si-ar fi produs efectele numai intre parti, iar nu fata de terte persoane, inclusiv fata de adversarul din proces –„res inter alios acto, aliis neque nocere, neque prodesse potest”
Cum fundamentul acordarii cheltuielilor de judecata avansate de partea care a castigat procesul, in care sunt cuprinse  si sumele de bani platite avocatului cu titlu de onorariu, il reprezinta culpa procesuala, inseamna ca acel  contract, incheiat de parte cu avocatul sau, isi va produce efectele si fata de partea  care a pierdut procesul, in baza principiului repararii integrale in materia raspunderii civile delictuale.
Numai ca dreptul de a pretinde despagubiri, respectiv cheltuielile de judecata ocazionate de procesul declansat din culpa exclusiva a partii adverse, nu trebuie exercitat abuziv.
Prin aplicarea prevederilor art.274 alin. 3 Cod pr.civila, instanta nu intervine in contractul de asistenta judiciara care isi produce pe deplin efectele intre parti, ci doar se apreciaza in ce masura onorariul partii care a castigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, fata de marimea pretentiilor si de complexitatea cauzei, cum corect a stabilit instanta de fond.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 312 al.1  Cod procedura civila, Tribunalul va respinge recursurile declarate de contestatoarea Directia Generala a Finantelor Publice A. si intimata  creditoare R. M. ca nefondate.
Constata ca in cauza nu sunt  incidente dispozitiile  art.274 Cod procedura civila.