Recurs litigii cu profesionistii. Restituirea taxei judiciare de timbru in temeiul art.23 alin.1 lit.c din legea nr.146/1997. Consfintirea invoielii partilor printr-o hotarare judecatoreasca in conditiile art.273 cod procedura civila nu este echivale...

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONISTII. RESTITUIREA TAXEI JUDICIARE DE TIMBRU IN TEMEIUL ART.23 ALIN.1 LIT.C DIN LEGEA NR.146/1997. CONSFINTIREA INVOIELII PARTILOR PRINTR-O HOTARARE JUDECATOREASCA IN CONDITIILE ART.273 COD PROCEDURA CIVILA NU ESTE ECHIVALENTA CU RAMANEREA FARA OBIECT A ACTIUNII PE PARCURSUL PROCESULUI, CA URMARE A UNOR DISPOZITII LEGALE.

- art.23 alin.1 lit.c si alin.21 Cod procedura civila.

Decizia nr.220/C/04.04.2012 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal. Constata ca prin sentinta nr. 618/COM din 31 mai 2011, Tribunalul Bihor, in temeiul art. 271 cod procedura civila, a luat act de tranzactia incheiata intre reclamanta SC E. T. C. SRL si parata SC T. G. SRL si a consfintit invoiala partilor din cuprinsul acesteia.
A respins cererile de restituire a taxei judiciare de timbru formulate de reclamanta SC E. T. C. SRL si parata SC T. G. SRL.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele :
La primirea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta SC E. T. C. SRL instanta a stabilit in sarcina acesteia plata sumei de 8958,37 lei cu titlu de taxa judiciara de timbru.
Prin incheierea data in camera de consiliu din data de 14.12.2010, instanta a admis cererea reclamantei si a dispus esalonarea pe o perioada de 4 luni  a taxei de timbru incepand cu data pronuntarii incheierii, in 4  rate astfel: decembrie 2010 -2240 lei, ianuarie 2011 -2240 lei,februarie -2240 lei si martie -2239 lei sub sanctiunea darii in debit a reclamantei.
Reclamanta a achitat doar primele doua rate din aceasta taxa, diferenta refuzand sa o achite in conditiile stabilite prin hotarare.
De asemenea la primirea cererii reconventionale formulate de parata SC T. G. SRL, instanta a stabilit in sarcina acesteia plata sumei de 6.612,1 lei cu titlu de taxa judiciara de timbru.
Prin incheierea data in camera de consiliu din data de 23.03.2011 instanta a admis cererea paratei  si a dispus esalonarea pe o perioada de 3 luni a taxei de timbru incepand cu data pronuntarii incheierii, in 3  rate astfel : martie 2011 -2204 lei, aprilie 2011 -2204 lei, februarie 2011-2240 lei si mai 2011 - 2204,1 lei sub sanctiunea darii in debit a reclamantei.
Parata nu a  achitat nici o rata din aceasta taxa refuzand astfel sa o achite in conditiile stabilite prin hotarare.
Potrivit art.23 alin 1 lit a si c din Legea nr.146/1997 : ,, (1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petitionarului, in urmatoarele cazuri: a) cand taxa platita nu era datorata; c) cand actiunea sau cererea ramane fara obiect in cursul procesului, ca urmare a unor dispozitii legale".
In speta, pentru pretentiile invocate, partile datoreaza taxa de timbru conform art. 1 din legea taxelor de timbru, cererile acestora nefiind incluse intre actiunile scutite de la plata taxelor de timbru.
In ce priveste sustinerile partilor ca actiunea a ramas fara obiect in cursul procesului, instanta a retinut ca partile sunt in eroare cu privire la acest aspect intrucat potrivit art. 271 Cod procedura civila instanta a fost sesizata de parti in vederea consfintirii invoielii lor printr-o hotarare in conditiile art. 273 Cod procedura civila.
Fata de cele retinute instanta a respins cererile de restituire a taxei judiciare de timbru formulate in cauza.
Diferentele de taxe de timbru neachitate vor fi recuperate de organele fiscale in conditiile legii taxelor de timbru.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs, in termen si scutit de plata taxelor judiciare de timbru, recurentele SC E. T. C. SRL O. si SC T. G. SRL O., solicitand admiterea acestuia si modificarea in parte a sentintei recurate in sensul de a se dispune restituirea taxei de timbru achitata de cele doua recurente pana la momentul pronuntarii sentintei.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele au invederat ca au formulat cerere  de restituire a taxei de timbru intemeiata pe prevederile art.23 alin.1 lit. c din Legea nr. 146/1997, cerere ce a fost respinsa de instanta de fond cu motivarea ca procesul nu a ramas fara obiect, respectiv ca, atata vreme cat instanta a dispus esalonarea platii taxei de timbru prin incheiere irevocabila, partile sunt tinute sa-si indeplineasca in continuare obligatiile stabilite in sarcina lor cu privire la plata esalonata a taxei de timbru indiferent de modul in care se finalizeaza litigiul si anume prin hotarare prin care instanta este cea care statueaza asupra fondului cauzei sau prin hotarare prin care instanta ia act de tranzactia partilor.
Au apreciat recurentele ca in conditiile in care au finalizat litigiul prin incheierea unei tranzactii, consfintita de instanta prin sentinta recurata, aceasta a ramas fara obiect prin raportare la prevederile art. 720 indice 7 alin. 1 si 5 Cod Procedura Civila, astfel ca in speta erau incidente prevederile art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997.
In drept au fost invocate de recurente prevederile art. 299 Cod Procedura Civila si urmatoarele, art.23 alin.1 lit.c  din Legea nr. 146/1997 si art. 720 alin. 7 Cod Procedura Civila.  
Examinand, in conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedura civila,  legalitatea si temeinicia hotararii atacate prin prisma criticilor aduse acesteia de catre recurent, cat si din oficiu, sub aspectul motivelor de ordine publica, instanta de recurs a apreciat recursul ca fiind nefondat pentru urmatoarele considerente:
Cele doua recurente au investit instanta de fond cu solutionarea unei actiuni principale in care recurenta SC E. T. C. SRL a avut calitatea de reclamanta, iar recurenta SC T. G. SRL calitatea de parata, precum si cu o cerere reconventionala, in care cele doua recurente figurau cu calitate inversata.
Dupa acordarea in cauza a sase termene de judecata, rastimp in care ambele parti au obtinut  esalonarea obligatiei de plata a taxei de timbru, acestea au inteles sa stinga litigiul dintre ele prin incheierea unei tranzactii, pe care prima instanta a consfintit-o prin sentinta recurata.
Sustinerea recurentelor in sensul ca incheierea tranzactiei atrage aplicarea in speta a prevederilor art.23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146-1997 este, in opinia instantei de recurs, total neintemeiata.  
Textul legal invocat de recurente vizeaza ipoteza in care actiunea sau cererea ramane fara obiect in cursul procesului, ca urmare a unor dispozitii legale, ceea ce presupune, in aprecierea instantei de recurs, ca pe parcursul derularii procesului intervine o modificare legislativa care lipseste de obiect actiunea.
Un argument in plus in sprijinul acestei concluzii este si modificarea adusa prevederilor art. 23 din Legea nr. 146/1997 prin OUG nr. 212/2008, Legea nr. 276/2009 si art. XVI din Legea nr. 202/2010.
Prin OUG nr. 212/2008, a fost modificat art. 23 din Legea nr. 146/1997, in sensul introducerii alin. (2^1), care prevedea ca  in cazul in care partile se impaca inainte de prima zi de infatisare, suma achitata cu titlu de taxa judiciara de timbru se restituie in intregime, iar in cazul impacarii ulterior primei zile de infatisare, se restituie pana la jumatate din suma achitata, proportional cu actele procesuale neindeplinite.
Prin legea de aprobare a OUG nr. 212/2008, alin. (2^1) a fost modificat, prevazandu-se ca  in cazul in care, pana la prima zi de infatisare, partile incheie tranzactie sau renunta la judecata, suma achitata cu titlu de taxa judiciara de timbru se restituie in intregime, iar in cazul in care tranzactia ori renuntarea la judecata intervin ulterior primei zile de infatisare, se restituie pana la jumatate din suma achitata, tinand seama de actele procesuale deja indeplinite.
Ulterior, alin. (2^1) al art. 23 a fost abrogat de art. XVI din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010,  astfel ca la data declansarii prezentului litigiu textul legal care le-ar fi indreptatit pe cele doua recurente sa beneficieze de restituirea unei  parti din taxa de timbru nu mai era in vigoare.
Or, in contextul in care legiuitorul a apreciat necesar sa reglementeze printr-o prevedere,distincta de cea de care se prevaleaza recurentele in prezentul dosar, posibilitatea restituirii taxei de timbru in ipoteza incheierii unei tranzactii intre parti, este evident ca textul art. 23 alin.1 lit.c din Legea nr. 146/1997 nu poate fi interpretat in sensul ca ar acoperi si ipoteza reglementata ulterior prin alin. 21.
Pentru ansamblul acestor considerente, in temeiul art. 312 Cod Procedura Civila, recursul a fost respins ca nefondat.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecata, acestea nefiind solicitate.