ordin de protectie

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Buhusi sub nr. 1241/199/08.11.2013, reclamanta S. G.  a chemat in judecata pe paratul S. V., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna emiterea unui ordin de protectie impotriva acestuia prin care sa se dispuna: pastrarea unei distante minime de 500m fata de reclamanta , minori, domiciliul reclamantei, scoala si gradinita si interzicerea paratului de a lua contact telefonic ,prin corespondenta sau prin orice alt mijloc cu reclamanta.
In motivarea cererii, reclamanta arata ca a fost  casatorita cu paratul ,casatoria fiind desfacuta prin divort.  Din casatorie au rezultat doi copii minori , locuinta acestora fiind stabilita la parat.  Minorii locuiesc la reclamanta ,aceasta promovand o noua actiune de stabilire a locuintei minorilor  la ea. Paratul o ameninta, vine la domiciliul sau in stare de ebrietate ,provoaca scandal, si in mai multe randuri a fost lovita de acesta ,chiar in prezenta minorilor. Paratul a mers si la scoala si gradinita unde a provocat scandal . A mai aratat reclamanta ca atat ea cat si copiii sunt traumatizati si le este frica sa iasa din casa.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art.2 din Legea 217/2003 modificata prin Legea 25/2012,art.26 al.1 pct.d,f,h din Legea nr.25/2012
In dovedire, reclamanta a depus copii ale urmatoarelor inscrisuri: certificat medico legal adresa nr.444879/25.09.2013a Politiei Buhusu, s.civ. de divort nr.225/2013 a Judecatoriei Buhusi,certificatele de nastere ale minorilor si trei declaratii extrajudiciare si a solicitat proba testimoniala. La termenul din 22.11.2013 reclamanta a depus la dosar urmatoarele inscrisuri:  caracterizare pentru minorul S.V., plangere impotriva paratului, formulata de mama reclamantei, din 17 iulie 2012, plangere impotriva paratului formulata de reclamanta, din iunie 2012,insotite de traduceri, ordin de evacuare din imobilul paratului din Italia, informatii din dosarul de executare silita, adresa executorului judecatoresc  catre parat .
Paratul, legal citat, s-a prezentat in instanta asistat fiind de aparator din oficiu si a solicitat proba cu martori si inscrisuri.
 Paratul a depus la dosar la termenul din 22.11.2013 urmatoarele inscrisuri: cerere formulata de parat, adresata gradinitei unde merge minora, sentinta civila nr. 225/2013, de divort, pronuntata in dosarul nr. 11/199/2013 al Judecatoriei Buhusi, caracterizare data de educatoarea minorei, adeverinta  de la Scoala Gimnaziala ,, M. E., Gradinita nr. 6 Buhusi, cererea paratului catre Scoala Gimnaziala ,, S. M. ,, Buhusi,  raspuns la cererea paratului , adresata scolii, rezolutia nr.1022/P/2013 a Parchetului de pe langa Judecatoria Buhusi de neinceperea urmarii penale a paratului, sentinta civila nr. 521/2013, stabilire locuinta minori, pronuntata in dosarul nr. 636/199/2013 al Judecatoriei Buhusi, plangere formulata de parat catre Politia Buhusi.
Probele propuse de parti au fost incuviintate si administrate de instanta.     Instanta a dispus atasarea dosarului de divort nr.11/199/2013.
In cauza s-au audiat minorii si  s-au solicitat relatii de la Politia Buhusi, cu privire la conflictele reclamate de parti si modalitatea de rezolvare a acestora.
 La termenul din 28.11.2013 aparatorul reclamantei a depus la dosar o declaratie extrajudiciara si un  listing cu SMS –uri date de parat surorii reclamantei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Partile sunt au avut calitatea de soti casatoria acestora fiind desfacuta prin divort ,conform s.civ nr.225/25.03.2013 a Judecatoriei Buhusi .
Din casatoria partilor au rezultat minorii V., nascut la data de 16.06.2004 si I. nascuta la data de 04.01.2009 ,a caror locuinta a fost stabilita la parat. In prezent minorul V. se afla la parat ,iar minora I.se afla la reclamanta .
Partile au in prezent pe rolul instantei dosarul nr. 635/199/2013, avand ca obiect stabilire domiciliu minori, actiune formulata de reclamanta.
Reclamanta a formulat plangere penala impotriva paratului pentru infrctiunea de lovire  ,dar si-a retras plangerea , asa cum rezulta din relatiilor primite de la Politia Buhusi ,( fl.44) dosar . Paratul la randul sau a depus plangere impotriva reclamantei pentru furtul unor bunuri ( petitie clasata), pentru refuzul de a-i duce copiii la domiciliul sau (petitie aflata in lucru ) si pentru provocarea unui conflict intre parti in momentul in care paratul i-a solicitat sa-i predea copiii (in acest caz partile au fost consiliate cu privire la rezolvarea amiabila a conflictului fl.44 dosar). De asemenea mama reclamantei a  reclamat paratul pentru tulburarea ordinii si linistii publice –(petitie aflata in lucru) fl.44dosar.
Martora T. A. a relatat ca paratul vine frecvent la reclamanta sa-si vada copiii si se aude cearta si batai in usa ,insa reclamanta nu-i da drumul.
 De la reclamanta stie ca paratul o injura , o opreste cand duce si aduce copiii de la scoala si ii adreseaza cuvinte urate de fata cu copiii si cu alte mame, ii vorbeste obscen, o streseaza  si a lovit-o, insa ea nu a observat urme de lovituri. De la reclamanta si mama acesteia stie ca incidentul cu lovirea ar fi avut loc in prezenta minorei si ca paratul le vorbeste obscen la telefon, dar nu a fost de fata la nici o convorbire telefonica intre parti ,a mai aratat martora.
Aceeasi martora a afirmat ca stie de la educatoare ca” fetita nu mai vine la scoala pentru ca nu mai vrea de frica scandalurilor provocate de tatal ei”sustinere pe care instanta o va inlatura ca nesincera  ,avand in vedere ca potrivit adresei aflate la fila 85 dosar , minora „a absentat in perioada 02-19.11.2013 de la gradinita la solicitarea mamei”  ,de unde rezulta ca minora nu a fost lasata la gradinita de reclamanta.  Instanta apreciaza ca fiind  subiectiva si pro causa declaratia martorei acesta cunoscand majoritatea aspectelor relatate de la reclamanta si mama acesteia, nepercepandu-le in mod direct.
 Martorul S. G. P. a relatat ca paratul i s-a plans ca reclamanta nu-i permite sa vada copiii si a mers la locuinta reclamantei impreuna cu doi agenti de politie. Minorul V. este foarte afectat de tensiunile dintre parti in timp ce minora nu intelege prea multe din ce se intampla .Paratul nu a avut conflicte cu educatoarea sau invatatoarea copiilor. Acesta a trimis minorului un telefon mobil  pe care martorul i-a montat o cartela,dar nici el si nici paratul nu au putut lua legatura cu  minorul telefonul fiind inchis.              
Afirmatiile reclamantei cu privire la faptul ca paratul consuma frecvent bauturi alcoolice si se manifesta violent fata de ea, nu rezulta din probele administrate. De asemenea  nu exista elemente obiective de amenintare .
Sustinerea reclamantei ca paratul ar fi provocat scandal la scoala si gradinita este combatuta de relatiile primite de la invatatoarea si respectiv educatoarea  minorilor de unde rezulta comportamentul civilizat si decent al paratului si faptul ca educatoarea nu a avut conflicte cu acesta (-filele nr,84 si 87 dosar ).   Nu a fost probata nici afirmatia reclamantei ca ea si copiii sunt traumatizati din cauza paratului si le este frica sa iasa din casa, din listingul cu SMS- uri  date de parat surorii reclamantei, filele 100-103 dosar, reiesind ca paratul in mod repetat a insistat pe langa sora reclamantei sa fie lasat sa-si vada copiii sau sa-i ia la domiciliul sau, cu atat mai mult cu cat minorii i-au fost incredintati acestuia prin hotararea de divort.
La data de 28 .11.2013 au fost audiati minorii care au aratat ca isi iubesc ambii parinti. Minora a aratat ca nu ii este frica de tata, insa mama ia spus ca nu trebuie sa-i mai dea drumul la usa si o data parintii s-au certat si paratul a prins-o de par pe reclamanta. La randul lui minorul V.a aratat ca tatal sau venea sa-i viziteze, dar nu facea scandal.
 Instanta mai retine ca reclamanta a solicitat stabilirea locuintei minorilor si pe calea ordonantei presedintiale ,actiune respinsa prin s.c.521/2013 a Judecatoriei Buhusi. De altfel reclamanta si-a intemeiat prezenta cerere si  pe dispozitiile art.26 lit.h din Legea nr.25/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si  combaterea violentei in familie,care se refera la  „ incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora”.
 Rezulta ,astfel, ca intre parti exista o stare de tensiune creata de reclamanta, care tinde cu orice pret sa indeparteze copiii de parat , desi acesta din urma se intelege bine cu copiii.
  Legea nr. 217/2003, prin reglementarea „ordinului de protectie” a urmarit crearea unei modalitati de protejare a victimelor violentei in familie, un instrument complex, care sa poata fi utilizat in regim de urgenta, pentru a inlatura de indata expunerea victimei la tratamentele agresive, prevazand in art. 23, trei conditii de admisibilitate:
a)constatarea comiterii unui act de violenta;
b)actul de violenta este de natura sa puna in pericol viata, integritatea sau libertatea victimei;
c)actul este unul de violenta in familie, in sensul ca este comis de un membru de familie al victimei, in acceptiunea extinsa oferita de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
Pentru motivele mai sus-expuse, instanta considera ca in prezenta cauza nu sunt intrunite aceste conditii, astfel incat nu se impune emiterea unui ordin de protectie. Masurile solicitate de reclamanta a fi luate impotriva paratului, ar  reprezenta o ingerinta adusa drepturilor parintesti ale acestuia si nu sunt justificate de un scop legitim.  Neintelegerile dintre parti cu privire la locuinta minorilor se pot rezolva pe calea dreptului comun.
Pentru considerentele expuse, instanta urmeaza a respinge cererea reclamantei ca nefondata.
Va dispune plata din fondurile MJLC a  onorariului pentru aparator oficiu.
Intrucat reclamanta a cazut in pretentii, in temeiul art. 451 si urm. N. C. pr. civ., va fi obligata sa plateasca statului cheltuieli de judecata reprezentand onorariul avocatului din oficiu.