Cerere de atragere a raspunderii patrimoniale reglementata de art.137 din Legea nr.64/1995 republicata - in prezent art.138 din Legea nr.85/2006. Termen de prescriptie. Neretroactivitate lege noua.

Cerere de atragere a raspunderii patrimoniale reglementata de art.137 din Legea nr.64/1995 republicata - in prezent art.138 din Legea nr.85/2006. Termen de prescriptie. Neretroactivitate lege noua.




      Art.137 Legea nr.64/1995 republicata - in prezent art.138 din Legea nr.85/2006.
      
      Art.137 din Legea nr.64/1995 republicata nu prevede in mod expres anumite termene pentru depunerea cererilor de atragere a raspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societatii debitoare.
      Din interpretarea textelor legii precitate si a practicii constituite in materie, astfel de cereri trebuiau depuse pana la inchiderea procedurii, fapt realizat in cauza.
      Este adevarat ca noua lege, respectiv, Legea nr.85/2006, in art.139 reglementeaza doua termene pentru formularea actiunii intemeiate pe prevederile art.138 si anume 3 ani de la data cunoasterii persoanei culpabile sau de 2 ani de la data deschiderii procedurii dar, in speta, nu sunt incidente prevederile legii noi intrucat, aceasta nu contine prevederi in sensul retroactivitatii sale.
      Oricum, in speta, procedura reorganizarii judiciare s-a deschis la data de 17.12.2003 si cererea formulata in temeiul art.137 din Legea nr.64/1995 republicata, s-a formulat la data de 16.05.2006 ceea ce inseamna ca, s-a facut chiar in termenul de 3 ani reglementat de art.139 din noua lege care a intrat in vigoare la 20.07.2006.
      In fine nici legea veche si nici legea noua nu conditioneaza formularea cererii de atragere a raspunderii patrimoniale in termenul de 60 de zile pe care il intocmeste lichidatorul.
      Deci, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale s-a formulat in termen legal, exceptia prescriptiei invocata de intimati fiind corect respinsa ca neintemeiata.
      
      (Decizia comerciala nr.1200R din 04.09.2007 - Sectia a VI-a Comerciala a Curtii de Apel Bucuresti)
      
      Asupra recursului de fata,
      Deliberand constata ca, prin incheierea de sedinta de la 09.05.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala in dosarul nr.154/3/2002 a fost respinsa ca neintemeiata exceptia prescriptiei cererii de atragere la raspundere patrimoniala invocata de paratii MM si MS retinandu-se in esenta ca, procedura reorganizarii judiciare s-a deschis la data de 17.12.2003 in baza sentintei comerciale nr.2006/17.12.2003 si cererea intemeiata pe art.137 din Legea nr.64/1995 s-a introdus la 16.05.2006 fiind deci in termenul prevazut de art.139 din Legea nr.85/2006.
      Impotriva incheierii precitate au formulat recurs paratii aratand in esenta ca, dosarul s-a inregistrat pe data de 01.02.20002, ca, potrivit art.29 lit.a din Legea nr.64/1995 lichidatorul desemnat in cauza la 17.12.2003 trebuia sa depuna un raport cu privire la cauzele si imprejurarile care au dus la insolventa si la mentionarea persoanelor carora le-ar fi fost imputabila intr-un termen ce nu putea depasi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului. Or, in speta nu s-a intocmit acest raport pana la 17.02.2007 cand s-ar fi implinit termenul de 60 de zile calculat de la 17.12.2003 cand s-a numit lichidatorul. De aceea, cererea pentru incidenta art.138 trebuia introdusa pana la 17.02.2007 pentru ca peste acest termen actiunea fata de art.139 din Legea nr.85/2006 este prescrisa.
      In concluzie, recurentii solicita admiterea cererii de recurs, casarea incheierii si admiterea exceptiei prescriptiei cererii intemeiate pe art.138 din Legea nr.85/2006 ca fiind introdusa peste termen.
      Cererea a fost legal timbrata.
      Intimata AFPS4 Bucuresti a formulat intampinare prin care solicita respingerea recursului pentru ca la data deschiderii proceduri reorganizarii judiciare a debitoarei nu erau in vigoare prevederile Legii nr.85/2006 si legea nu retroactiveaza, nefiind aplicabile prevederile art.139. S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa sa.
      Intimatele BRD S.A. prin S.U. si S.C. ZT S.A. au depus concluzii scrise.
      Examinand motivele de recurs in ansamblu in raport de probele administrate in cauza si de interpretarea dispozitiilor legale aplicabile in speta Curtea retine ca recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
      Potrivit prevederilor Legii nr.64/1995 republicata si a practicii in materie cererea intemeiata pe prevederile art.137 trebuia formulata inlauntrul procedurii dar nu mai tarziu de inchiderea acesteia.
      Probele releva ca in speta o astfel de cerere s-a formulat inainte de inchiderea procedurii.
      Altfel potrivit art.139 din Legea nr.85/2006 intrata in vigoare la 20.07.2006, actiunea intemeiata pe prevederile art.138 trebuie facuta in termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia sa fie cunoscuta insolventa dar, nu mai devreme de doi ani de la data hotararii de deschidere a procedurii.
      Noua lege nu contine prevederi in sensul retroactivarii sale si atunci ea devine aplicabila de la data intrarii sale in vigoare, respectiv, 20.07.2006, pana la acest moment aplicandu-se vechea lege.
      Or, dupa cum s-a expus, potrivit legii vechi cererea creditorilor s-a formulat inlauntrul procedurii de insolventa.
      Pe de alta parte noua lege instituie doua termene respectiv de 3 ani de la data cunoasterii persoanei culpabile sau de 2 ani de la data deschiderii procedurii.
      Analizand cererea recurentilor din perspectiva termenului de 3 ani chiar si in temeiul noii legi se poate lesne observa ca aceasta este formulata in termen.
      Mai mult nici legea veche si nici legea noua nu se refera la calcularea vreunui termen cu trimitere la momentul depunerii raportului de catre  administrator/lichidator judiciar, legea veche neprevazand termene de depunere a acestor cereri ci limitand depunerea pana la inchiderea procedurii iar, noua lege prevede alte momente deja aratate.
      Sigur ca desi fara relevanta se retine ca procedura reorganizarii in speta a fost deschisa la 17.12.2003, data la care art.29 din Legea nr.64/1995 nu avea continutul invocat de catre recurenti. De-abia ulterior la 17.11.2004 art.29 precitat a capatat continutul invocat de recurenti dar nu are aplicabilitate in speta.
      Cu aceste considerente Curtea a confirmat solutia instantei de fond si in baza art.312 (1) Cod procedura civila a respins recursul ca nefondat.
      Curtea a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
??

??

??

??




2