Procedura insolventei. Contestatia la cererea de deschidere a procedurii insolventie. Daunele cominatorii. Regim juridic.

      Procedura insolventei. Contestatia la cererea de deschidere a procedurii insolventie. Daunele cominatorii. Regim juridic.
      
      
      Cat priveste regimul juridic al daunelor cominatorii, invocate de debitoare ca o creanta certa, lichida si exigibila detinuta  impotriva recurentei-creditoare, Curtea retine ca acestea sunt un mijloc de constrangere a debitorului unei obligatii de a face pentru a-l determina pe acesta sa-si execute obligatia asumata.
      De esenta daunelor cominatorii este faptul ca au un caracter nedeterminat din punct de vedere al intinderii lor, deoarece nu se cunoaste cat timp debitorul nu va executa obligatia sa, ele nemaiputand fi acordate dupa momentul executarii.
      Daunele cominatorii au un caracter provizoriu, cuantumul lor reducandu-se la limita prejudiciului incercat de creditor datorita executarii cu intarziere sau neexecutarii obligatiei de a face
      O atare creanta nu intruneste cerintele impuse de art.1143 Cod civil si urmatoarele, de a fi o creanta certa, lichida si exigibila, debitoarea nefacand dovada existentei unui titlu executoriu care sa transforme aceste sume, nelichide si incerte, in daune compensatorii. Aceasta proba este absolut necesara fata de conditiile impuse de art.1143-1144 Cod civil pentru a opera compensatia legala, precum si  de natura provizorie si incerta a creantei reprezentand daune cominatorii.
      
(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VI-A COMERCIALA
           DECIZIA COMERCIALA NR.  213 R/  15 februarie 2008)      
                      
      Prin sentinta comerciala nr.4188/06.11.2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala a admis contestatia debitoarei S.C. E.P. S.R.L si a respins cererea creditoarei S.C. B.O. S.A privind  deschiderea procedurii prevazuta de Legea nr.85/2006,  ca neintemeiata.
      Judecatorul sindic a retinut ca, desi creditoarea invoca o creanta certa, lichida si exigibila, aceasta se compenseaza in baza art.1143 si urmatoarele Cod civil cu creanta datorata de creditoare, debitoarei.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs  creditoarea.
      In motivarea recursului declarat, recurenta a aratat ca instanta de fond a retinut in mod gresit ca debitoarea ar avea o creanta certa, lichida si exigibila in baza unui proces-verbal intocmit de executorul judecatoresc. Totodata instanta de fond face confuzie intre pretentiile financiare ale intimatei rezultand dintr-o sentinta arbitrala, pretentii prescrise, si daunele cominatorii prevazute in aceasta sentinta, care nu sunt certe.
      In al treilea rand, recurenta a aratat ca nu se pot acorda procedural daune cominatorii, conform art.5803 alin.5 Cod procedura civila raportat la art.725 alin.1 Cod procedura civila si Deciziei nr.XX/12.12.2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie data in interesul legii, astfel incat sentinta de fond este lipsita de temei legal.
      Recurenta a aratat ca sentinta arbitrala nr.504/2002 nu cuprinde vreun drept de creanta al intimatei fata de recurenta, ci constata dreptul intimatei-creditoare de a primi in natura un spatiu comercial, dar si obligatia acesteia de a-l prelua.
      Cu privire la  executarea acestei obligatii de a face, recurenta a aratat ca i-a adresat intimatei mai multe invitatii pentru a-si prelua spatiul de 43 mp, fiind nevoita sa recurga la procedura ofertei reale urmata de consemnatiune, actiune solutionata prin sentinta nr.10119/13.12.2005, prin care instanta a validat oferta reala facuta de recurenta, intimatei, in sensul punerii la dispozitie a spatiului comercial.
      Daunele cominatorii prevazute ca sanctiune pentru neindeplinirea obligatiei de a face nu au caracter cert, lichid si exigibil, pe de o parte, iar pe de alta parte, nu sunt datorate, intrucat s-a executat obligatia principala de predare a spatiului.
      In plus, a invederat recurenta, daunele cominatorii nu sunt dovedite pentru a fi transformate de instanta in daune compensatorii, conform deciziei nr.XX a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
      Cu privire la procesul-verbal intocmit de executorul judecatoresc la data de 21.03.2007, recurenta a aratat ca acesta nu constata o creanta certa, lichida si exigibila, intrucat nici sentinta pe care se sprijina nu constata o atare creanta. Pe de alta parte, masura indisponibilizarii sumei de 37.850 lei la dispozitia intimatei a fost revocata chiar de catre organul de executare, emitandu-se la data de 03.04.2007 o adresa de deblocare a conturilor recurentei, avandu-se in vedere oferta reala de executare a obligatiei de predare a spatiului comercial.
      Ca atare, creanta debitoarei nu este certa, lichida si exigibila si nu indeplineste conditiile prevazute de art.1143 Cod civil, pentru ca in cauza sa opereze compensarea.
      Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, vazand si dispozitiile art.3041 Cod procedura civila, Curtea retine ca recursul declarat este fondat, pentru urmatoarele considerente:
      Potrivit art.1143 si urmatoarele Cod civil, compensatia este definita ca un mod de stingere a doua obligatii reciproce, pana la concurenta celei mai mici dintre ele, conditiile impuse de art.1144 Cod civil pentru a opera compensatia fiind reciprocitatea obligatiilor - ambele persoane sa fie creditor si debitor in acelasi timp, sa aiba ca obiect bunuri fungibile, intrucat in caz contrar s-ar schimba vointa partilor, obiectul obligatiei acestora, iar creantele sa fie certe, lichide si exigibile.
      Cat priveste regimul juridic al daunelor cominatorii, invocate de debitoare ca o creanta certa, lichida si exigibila, impotriva recurentei-creditoare, Curtea retine ca acestea sunt un mijloc de constrangere a debitorului unei obligatii de a face pentru a-l determina pe acesta sa-si execute obligatia asumata.
      De esenta daunelor cominatorii este faptul ca au un caracter nedeterminat din punct de vedere al intinderii lor, deoarece nu se cunoaste cat timp debitorul nu va executa obligatia sa, ele nemaiputand fi acordate dupa momentul executarii.
      Literatura si practica judiciara sunt unanime in a considera ca daunele cominatorii au un caracter provizoriu, cuantumul lor reducandu-se la limita prejudiciului incercat de creditor datorita executarii cu intarziere sau neexecutarii obligatiei de a face. Ca atare, dat fiind caracterul provizoriu al acestor sume, instanta judecatoreasca are obligatia, dupa executarea obligatiei, dat fiind caracterul incert si nelichid al acestor creante, sa transforme daunele cominatorii in daune compensatorii, stabilind suma ce reprezinta prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin intarzierea executarii.
      Din examinarea probelor administrate in prezenta cauza, Curtea retine ca, in speta, creanta pe care o opune intimata-debitoare, creditoarei-recurente, izvoraste din sentinta arbitrala nr.504/2002, sentinta care constata o obligatie de a face in sarcina recurentei din prezenta cauza, sub sanctiunea platii de daune cominatoriii. Asadar, creanta pretinsa de intimata-debitoare este reprezentata de cuantumul daunelor cominatorii calculate pana la data de 21.03.2007, data intocmirii procesului-verbal de catre organul de executare.
      O atare creanta nu intruneste cerintele impuse de art.1143 Cod civil si urmatoarele, de a fi o creanta certa, lichida si exigibila, debitoarea nefacand dovada existentei unui titlu executoriu care sa transforme aceste sume nelichide si incerte, in daune compensatorii. Aceasta proba este absolut necesara fata de conditiile impuse de art.1143-1144 Cod civil pentru a opera compensatia legala, de natura provizorie si incerta a creantei reprezentand daune cominatorii, dar si de circumstantele spetei, din care rezulta ca recurenta-creditoare si-a executat obligatia de a face constatata in sentinta arbitrala nr.504/2002, astfel cum reiese din decizia nr.1583/A/18.12.2007 data de Tribunalul Bucuresti - Sectia Civila, decizie prin care a fost mentinuta sentinta nr.10119/13.12.2005 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, prin care s-a admis cererea recurentei din prezenta cauza si s-a validat oferta reala a acesteia de predare a spatiului.
      Prin urmare, din acest moment, pretentiile debitoarei pentru prejudiciul invocat ca urmare a unei eventuale intarzieri in executare, nu se pot intemeia decat pe un titlu, o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, care sa transforme daunele cominatorii in daune compensatorii, in despagubiri.
      Pentru considerentele mai sus invocate, Curtea retine ca sentinta de fond este nelegala, incalcand conditiile impuse de art.1143-1144 Cod civil privind compensatia legala, instanta de fond facand compensarea unei creante certe, lichide si exigibile pretinsa de recurenta cu creanta debitoarei care nu intruneste acest caracter, conditiile mentionate anterior pentru a opera compensatia legala fiind impuse cumulativ.
      Curtea nu poate analiza motivul de recurs invocat la pct.3 din cererea de recurs, privind nelegalitatea daunelor cominatorii acordate prin sentinta arbitrala, intrucat excede procesului de fata.
      Pentru motivele mai sus invocate, in baza art.312 Cod procedura civila raportat la art.304 pct.9 Cod procedura civila coroborat cu art.1143 si urmatoarele Cod procedura civila, Curtea va admite recursul, va modifica in tot sentinta atacata, iar pe fond, va respinge contestatia debitoarei si va admite cererea creditoarei, trimitand cauza aceleiasi instante, in vederea deschiderii procedurii.

??

??

??

??




1