Aprecierea caracterului distinctiv al unei marci.
(Decizie nr. 246A din data de 20.10.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)APEL. Utilizarea fara drept a marcii. Actiune in contrafacere. Aprecierea caracterului distinctiv al unei marci.
Art. 36 alin 2 lit b din Lg. 84/1998 , art. 36 alin 3 lit b si d din Lg. 84/1998
Domeniu: proprietate intelectuala (134)
Conform art. 36 din legea 84/1998 , in virtutea dreptului exclusiv conferit de legiuitor la alin 1 titularului unei marci ca urmare a inregistrarii , acesta poate solicita instantelor judecatoresti sa interzica tertilor sa foloseasca in activitatea lor comerciala , fara consimtamantul sau, a unui semn pentru care , datorita faptului ca este identic sau asemanator cu o marca si din cauza ca produsele sau serviciile carora li se aplica marca sunt identice sau similare , exista un risc de confuzie in perceptia publicului, incluzand riscul de asociere intre semn si marca.
Daca semnul este inregistrat ca marca , aceasta inregistrare creaza o prezumtie de validitate si obliga la recunoasterea protectiei marcii , chiar si in conditiile in care aceasta este o marca slaba.
Puterea distinctiva a marcii nu se confunda cu conditia distinctivitatii la inregistrarea acesteia , singurul mijloc procesual care poate declansa , ulterior inregistrarii , cercetarea acestei conditii , fiind actiunea in anulare .
Aprecierea caracterului distinctiv al unei marci porneste de la raportul semn- produs-consumator , distinctivitatea nefiind o trasatura doar a semnului insusi , ci a relatiei semn- produs –consumator , in sensul aptitudinii de a-l distinge de alte produse sau servicii in privinta provenientei , iar simplitatea semnului are incidenta exclusiv asupra puterii distinctive a acestuia .
Pentru a se putea aprecia intrunite cerintele art 36 din lege , privind contrafacerea , in situatia cand exista un conflict intre marca slaba si un alt semn, este necesar ca intre ele sa existe un mai mare grad de similaritate decat cel cerut in mod obisnuit , avand in vedere tocmai nivelul scazut al distinctivitatii marcii care se pretinde a fi incalcata si care atrage o protectie mai putin intinsa.
Conditia distinctivitatii la momentul inregistrarii marcii nu face obiectul analizei in cadrul actiunii in contrafacere , ci eventual in cadrul actiunii in anularea marcii .
Atata vreme cat marca a fost admisa la inregistrare , cu analiza prealabila a cerintelor obligatorii impuse de lege in acest sens, exista o prezumtie a indeplinirii acestor conditii .
Ceea ce face obiectul analizei in actiunea in contrafacere este puterea distinctiva a marcii , in sensul aptitudinii de a distinge in baza sa produsele si serviciile pe care este aplicat semnul de alte produse si servicii de pe piata in privinta provenientei acestora de la o intreprindere determinata . ( Decizia civila nr. 246A/ 20.10. 2011 CURTEA DE APEL BUCURESTI--SECTIA A IX-A CIVILA SI PENTRUCAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALA, CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE) .
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Brasov - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ sub nr. 740116212007, la data de 12.10.2007, reclamantele S.C. M I S.R.L. si S.C. F E S.R.L., au solicitat instantei, in contradictoriu cu parata SC R H R SRL, sa constate ca utilizarea fara drept de catre parata a sintagmei "fara egal" in activitatea sa comerciala, precum si in publicitate, aduce atingere dreptului exclusiv asupra marcii "fara egal" a reclamantei S.C. M I S.R.L., precum si dreptului exclusiv privind numele comercial al S.C. F E S.R.L.; sa se dispuna interzicerea utilizarii de catre parata in activitatea sa comerciala, precum si pentru publicitate, a sintagmei "fara egal", cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantele au aratat ca S.C. M I S.R.L. este titulara a drepturilor asupra marcii „fara egal" (certificat nr. 60545/06.04.2004 - clasele 11, 35, 37 si 39, emis de O.S.I.M.), drepturi protejate conform acestui certificat de inregistrare, care confera nu numai protectie asupra marcii, ci si un drept exclusiv pe intreg teritoriul Romaniei.
In temeiul acestui drept, au specificat reclamantele, S.C. M I S.R.L. foloseste si a folosit frecvent (de peste 3 ani) in activitatea sa comerciala, precum si pentru publicitate marca "fara egal". Se arata ca S.C. M I S.R.L., urmare a obtinerii protectiei legale asupra marcii mentionate, a investit sume considerabile in promovarea marcii, suportand toate cheltuielile necesare obtinerii protectiei asupra marcii, cheltuieli care sunt considerabile.
Se mai arata ca parata utilizeaza fara drept in activitatea sa comerciala, precum si prin publicitate sintagma "fara egal", fara consimtamantul titularului, fapt ce duce la o incalcare a dreptului S.C. M I S.R.L. de proprietate intelectuala, creand confuzie in randul consumatorilor, inclusiv riscul de asociere in randul acestora. Parata recurge la o reclamizare agresiva, folosind sintagma mentionata in toate campaniile publicitate desfasurate (pliante, brosuri, pancarte publicitare, site internet, publicitate in presa, spoturi radio etc.), pe o arie foarte extinsa: Brasov, Satu Mare, Sibiu, Mures, Arad, Dolj, Constanta, Timisoara, Baia Mare etc., comercializand si recurgand la reclamizarea acelorasi produse si servicii.
Reclamanta S.C. F E S.R.L., specifica reclamantele, detine numele comercial "fara egal ", iar parata, prin utilizarea fara drept a acestei denumiri, aduce atingere dreptului exclusiv la denumire, creand confuzie in randul consumatorilor, inclusiv un risc de asociere in ceea ce priveste activitatea comerciala desfasurata de reclamante.
Totodata, reclamantele au precizat faptul ca, desi parata a fost notificata in repetate randuri, continua sa foloseasca fara drept in activitatea sa comerciala, precum si pentru publicitate marca "fara egal", chiar si in conditiile in care a fost instiintata dupa notificare, faptul folosirii fara drept a marcii "fara egal" poate fi calificat drept infractiune. In speranta solutionarii litigiului pe cale amiabila, parat a fost convocata in vederea concilierii pentru data de 25 iulie 2007, ocazie cu care, inclusiv prin raspunsul comunicat ulterior, parata a declarat ca nu intelege sa renunte la utilizarea sintagmei "fara egal", nici in activitatea sa comerciala si nici in publicitate.
Reclamantele mentioneaza ca toate initiativele acestora au fost exercitate cu buna¬credinta, in scopul de a aduce la cunostinta paratei faptul ca se creeaza confuzie in randul terti lor consumatori si un evident risc de asociere.
In drept, cererea a fost intemeiata pe prevederile art. 1, 4, 35 alin. 2 lit. b si alin. 3 lit. b, d din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, cu modificarile ulterioare, art. 30 si urmatoarele din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comertului, Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii industriale din 20.03.1883, art. 112 si urmatoarele Codul din procedura civila, art. 274 Codul de procedura civila.
Prin intampinare, parata S.C. R H R S.R.L. a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Brasov, conform art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, aratand ca este aplicabil art. 5 Cod procedura civila, sediul principal al paratei fiind in Bucuresti, Sector 3.
Pe fondul cauzei, parata a aratat ca in sustinerea actiunii, anterioritatea marcii reclamantei S.C. M I S.R.L. «Fara egal & elem.fig.» nr. 60545/06.04.2004 precum si anterioritatea numelui comercial «S.c. F E S.R.L.» nu au fost incalcate, solicitand respingerea actiunii.
In drept, parata a invocat art. 115 - 118 Cod procedura civila, art. 5, 35, 40 din Legea 8411998, art. 30 si urmatoarele din Legea 26/1990.
Prin precizarea de actiune din data de 12.11.2007, reclamanta a aratat ca intelege sa cheme in judecata si pe parata M M G I P GmbH & C.K.
Prin sentinta civila nr. 3735/C/26.11.2007, Tribunalul Brasov a admis exceptia de necompetenta teritoriala a acestei instante si a declinat competenta de solutionare a cererii in favoarea Tribunalului Bucuresti .
Ca urmare a acestei masuri, dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti ¬Sectia a VI-a Comerciala sub nr. 3281/312008, la data de 25.01.2008.
Parata M M G I P GmbH & C.K., la data de 29.04.2008, a depus intampinare, solicitand respingerea cererii precizatoare la actiune prin care se solicita introducerea in cauza a acesteia. Pe fond, a solicitat respingerea in tot a actiunii formulate impotriva sa de reclamante, cu cheltuieli de judecata.
Prin incheierea din data de 05.05.2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, pentru considerentele expuse in continutul acesteia, a dispus scoaterea cauzei de pe rol si inaintarea dosarului conducerii Tribunalului Bucuresti in vederea repartizarii Sectiei Civile, la un complet specializat in Proprietate Intelectuala.
Ca urmare a acestei masuri, dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila sub nr. 27692/3/2008. la data de 16.07.2008.
Prin incheierea din data de 09.09.2008, tribunalul, pentru considerentele expuse in cuprinsul acesteia, a respins exceptia tardivitatii formularii cererii precizatoare aflata la fila 39 din dosarul nr. 7401/6212007 al Tribunalului Brasov, la acelasi termen incuviintand pentru parti proba cu inscrisuri si interogatoriul.
La termenul din data de 09.12.2008, parata M M G I P GmbH & C.K. a depus la dosar note prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii in contrafacere precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei M M G I P GmbH & C.K.
Prin sentinta civila nr. 91/22.01.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila, s-a respins exceptia inadmisibilitatii cererii, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei M M G I P GmbH & C.K. fiind respinsa cererea impotriva acestei parate, ca formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva. A fost respinsa ca nefondata actiunea formulata impotriva paratei S.C. R H R S.R.L.
Solutionand astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Pentru o abordare structurala a motivelor de netemeinicie si nelegalitate a actiunii formulate de catre cele doua reclamante, Tribunalul a analizat separat conflictul cu fiecare din cele doua drepturi anterioare invocate:
In ceea ce priveste conflictul cu marca anterioara, parata a aratat ca reclamanta S.C. M I S.R.L. sustine a fi titulara marcii "fara egal" in activitatea comerciala si in publicitate. In realitate, reclamantele au omis in mod intentionat, cu scopul vadit de a dezinforma instanta, sa arate faptul ca marca/semnul folosit de parata in forma completa in care este inregistrata/respectiv folosita. Astfel, reclamanta S.c. M IS.RL. este titulara unei marci figurative avand reprezentarea unui element intr-un cap de om stilizat colorat in galben, avand dedesubt inscriptionate elementul verbal „fara egal”
Parata R H R S.R.L. foloseste sintagma "real - fara egal", folosind culorile rosu (pentru cuvantul "real") si respectiv albastru (pentru sintagma "fara egal"). R H R S.R.L. foloseste sintagma "real - fara egal", in calitate de tert autorizat de grupul M, respectiv de M M G I P GmbH & C.K companie ce a depus la inregistrare, pe cale nationala, marca "real - fara egal" nr. M 2006 02641.
Se retine ca nici reclamanta S.C. M I S.R.L., nu este titulara marcii verbale „fara egal” astfel cum in mod nejustificat sustine si nici parata nu foloseste sintagma "fara egal" de sine statatoare, ci doar impreuna cu elementul "real". Doctrina a stabilit ca atunci cand se invoca un drept anterior, acesta trebuie analizat astfel cum el a fost inregistrat, neputandu-se invoca doar o componenta a lui, cum ar fi elementul verbal "fara egal", facandu-se abstractie de elementul figurativ.
Actiunea este intemeiata pe dispozitiile art. 35 alin.2 din Legea 84/1998 care prevad: "titularul marcii poate cere instantei judecatoresti competente sa interzica terti lor sa foloseasca, in activitatea lor comerciala, fara consimtamantul titularu1ui:
b)un semn care, data fiind identitatea sau asemanarea cu marca ori data fiind identitatea sau asemanarea produselor sau serviciilor carora li se aplica semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata, ar produce in perceptia publicului un risc de confuzie, incluzand si riscul de asociere a marcii cu semnul.”
Conform textului de lege mai sus reprodus, trebuie indeplinite trei conditii pentru a se constata folosirea fara drept a unui semn de catre un tert:
-sa existe identitate/similaritate intre marca si semn. Pentru analiza indeplinirii acestei conditii, este evident ca instanta urmeaza sa analizeze similaritatea intre marca astfel cum aceasta a fost inregistrata si semnul astfel cum acesta este folosit si nu doar elemente din cadrul acestora, astfel cum incearca sa sugereze reclamanta;
-sa existe asemanare intre produsele/serviciile pe care le protejeaza marca si produsele/serviciile pe care se aplica semnul;
-asemanarile sus mentionate sa produca un risc de confuzie care include si riscul de asociere.
In ceea ce priveste indeplinirea primei conditii impuse de textul de lege - similaritatea intre marca si semn, aceasta trebuie apreciata prin raportare la marca si semn in integralitatea lor. Elementul "fara egal" din componenta marcii/semnului folosit de parata, este un element descriptiv ce desemneaza calitatea produselor, astfel incat nu poate fi apropriat in mod exclusiv de nici un titular. Marca anterioara invocata de S.C. M I S.R.L., cuprinde un element figurativ ce confera distinctivitate marcii, elementul verbal "fara egal" nefiind in masura sa confere distinctivitate. Astfel, marca apartinand S.C. M I S.R.L., a putut fi inregistrata doar datorita distinctivitatii conferite de elementul figurativ. Expresia verbala "fara egal" asupra careia reclamanta revendica un drept exclusiv, este echivalenta cu alte atribute, ce fac referire la calitatea produselor/serviciilor ca: nemaiintalnit, nemaipomenit, extraordinar etc. Potrivit dispozitiilor art. 5 alin. lit. d: "sunt excluse de la protectie si nu pot fi inregistrate marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau alte indicatii purtand servi in comert pentru a desemna ... calitatea produsului ori serviciului"; inregistrarea marcii apartinand S.C. M I S.R.L., a fost posibila doar datorita existentei elementului figurativ considerat ca fiind distinctiv in raport cu produsele si serviciile solicitate. Drept urmare, drepturile exclusive pe care le pretinde reclamanta sunt date de combinatia elementului figurativ distinctiv - elementul puternic, dominant al marcii acesteia - cu expresia verbala descriptiva „fara egal", si nu doar de aceasta din urma.
Faptul ca expresia "fara egal" este una descriptiva in raport cu calitatea produselor, reiese si din practica Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci, de unde rezulta ca mai sunt inregistrate inca doua marci continand expresia "fara egal", respectiv marca "Regal - un produs fara egal" cu nr. de inregistrare 46580 si marca "Regal - gustul fara egal" cu nr. de inregistrare 45516. Drept urmare, comparand marca anterioara invocata de reclamanta cu marca folosita de catre parata, se constata ca acestea nu sunt similare, elementele distinctive si dominante in cadrul celor doua marci fiind elementul figurativ pentru marca reclamantei, respectiv elementul verbal "real” iar nu expresia "fara egal ‘‘pentru marca paratei .
In plus „real” reprezinta o marca notorie pe teritoriul Romaniei, fiind folosita de vreme indelungata tot de catre R H Romania S.R.L., in calitate de persoana autorizata si fiind inregistrata pe cale internationala, prin intermediul O.M.P.I. si in Romania inca din anul 2005 sub nr. 869043. Alaturarea langa marca notorie "real” a elementului descriptiv "fara egal" se inscrie in cadrul folosirii marcii prevazute de art. 46 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998 care prevede: "Este asimilata folosirii efective a marcii: folosirea marcii sub o forma care difera de aceea inregistrata prin anumite elemente ce nu altereaza caracterul distinctiv al acesteia".
Alaturarea expresiei descriptive "fara egal" la marca "real" nu altereaza caracterul distinctiv al acesteia, in sensul ca, consumatorul mediu va percepe marca la fel si apartinand aceluiasi producator si nicidecum reclamantei S.C. M I S.R.L. Acest fapt este intarit de faptul ca marca "real" este o marca notorie pe teritoriul Romaniei, fapt care exclude total riscul de confuzie si asociere. Alaturarea la o marca notorie a unor elemente lipsite de caracter distinctiv "fara egal", nu poate schimba perceptia consumatorului asupra acelei marci, astfel incat sa o poata confunda cu o alta marca (ce contine acelasi element descriptiv).
Marca "real - fara egal" a fost solicitata la inregistrare de firma M M G I P din Germania, firma ce detine portofoliul de marci al grupului M din care face parte si parata si care a autorizat folosirea de catre aceasta a marcii "real - fara egal". Aceasta marca a fost depusa la inregistrare pe cale nationala, la data de 14.03.2006 si a primit numarul de depozit M 2006 02641.
In ceea ce priveste conflictul cu numele comercial anterior, se invoca de catre cea de ¬a doua reclamanta S.C. F E S.R.L. in sustinerea actiunii, anterioritatea numelui comercial. In sustinerea acestei anterioritati, se invoca dispozitiile art. 30 si urm. din Legea 26/1990. Intr-adevar, orice firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente, cum stabileste art. 38 din legea susmentionata, iar pe de alta parte la alin. 2 se prevede ca atunci "cand o firma noua este asemanatoare cu o alta, trebuie sa se adauge o mentiune care sa o deosebeasca de aceasta, fie prin desemnarea mai precisa a persoanei, fie prin indicarea felului de comert exercitat sau in orice alt mod".
Asadar Legea 26/1990 prevede - in cazul identitatii de nume comerciale - ca un nume comercial subsecvent va putea fi inregistrat daca contine un element de diferentiere fata de numele anterior. Aceasta prevedere legala exclude analiza similaritatii numelor comerciale, practic discutandu-se de incalcare de nume comercial, doar in caz de identitate. In aceste conditii, atata timp cat „real - fara egal” ar putea fi inregistrat ca nume comercial, fara a constitui o incalcare a numelui comercial anterior „fara egal”, cu atat mai mult „real - fara egal” va putea fi folosita ca marca, fara a incalca numele comercial.
In acest sens, la fila 126 din dosar este depusa o dovada a verificarii disponibilitatii numelui de domeniu "real - fara egal" prin care registrul comertului informeaza ca denumirea "real - fara egal" poate fi inregistrata.
In concluzie, atata timp cat se apreciaza ca intre numele comercial "fara egal" si "real - fara egal" nu exista risc de confuzie, cu atat mai mult nu poate exista risc de confuzie intre marca "real - fara egal" si numele comercial "fara egal".
Tribunalul a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, in raport de dispozitiile. art. 35 alin.2 din Legea nr. 84/1998.
Prin sentinta civila nr. 1023/14.07.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila, s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentintei civile nr. 91/22.01.2009, in sensul obligarii reclamantelor la plata cheltuielilor de judecata catre parata SC R H SRL, in cuantum de 4.520 euro.
Impotriva sentintei civile nr. 91/22.01.2009, reclamantele au declarat apel la data de 24.07.2009 (conform stampilei postale aplicate pe plicul de expediere).
Prin cereri inaintate separat, la data de 03.09.2009, reclamantele au indicat un nou sediu ales in vederea comunicarii actelor de procedura, respectiv au solicitat repunerea in termenul de apel, sustinand prin administratorul acestora, ca au luat cunostinta de continutul hotararii atacate, numai la data de 19.08.2009 si nu la 15.06.2009, cum consemneaza dovezile de comunicare prin afisare, aflate la dosar. S-a aratat ca aceasta stare de fapt se datoreaza, pe de o parte, faptului ca s-a realizat vanzarea sediului situat in Brasov, Bd. 13 Decembrie 2009 nr. 213, judet Brasov, reclamantele nemaiavand acest sediu, iar pe de alta parte, angajatul insarcinat cu preluarea corespondentei, nu a incunostiintat administratorul.
Intimatele-parate au formulat intampinare la cererea de repunere in termenul de apel, solicitand respingerea acesteia, respectiv respingerea apelului ca tardiv formulat.
Prin DC nr. 68A/ 2.03.2005 Curtea a respins cererea de repunere in termenul de declarare a apelului , a respins ca nefondata exceptia de nulitate a procedurii de comunicare catre reclamanti a SC nr. 1023/2009 si a admis exceptia tardivitatii declararii apelului , care a fost respins in consecinta .
In motivarea hotararii s-au retinut urmatoarele :
Sentinta civila nr. 91/22.01.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila, in discutie in aceasta cale de atac, a fost comunicata prin afisare pe usa principala a locuintei destinatarelor, la data de 15.06.2009, la sediul indicat al acestora, uzitat pe parcursul judecatii in fond, situat in Brasov, str. 13 Decembrie nr. 209, judet Brasov, conform dovezilor atasate la dosarul de fond (filele 251 si 252), procedandu-se astfel, datorita faptului ca nu a fost gasita nici o persoana pentru primirea corespondentei.
Desi initial apelantele au argumentat cererea de repunere in termenul de apel, prin luarea la cunostinta cu intarziere datorita vanzarii propriului sediu, respectiv datorita neglijentei de incunostiintare a propriului angajat insarcinat cu primirea corespondentei, ulterior apararile acestora au fost reformulate, in sensul indicarii culpei agentului procedural, prin lipsa de diligenta la identificarea usii principale a destinatarului, in vederea afisarii.
Dincolo de inconsecventa sustinerilor apelantelor asupra primirii comunicarii, Curtea a retinut ca in lipsa unei dovezi care sa certifice afisarea pe o alta usa decat cea principala a sediului reclamantelor (situat intr-un imobil cu mai multe usi principale de acces, atat la parter, cat si la etaj), consemnarea procesului-verbal de comunicare este completa si legala.
Existenta unui risc de confuzie asupra unei atare identificari, este imputabila destinatarului care a indicat o adresa insuficient delimitata si nu agentului procedural care a intocmit procesul-verbal cu respectarea dispozitiilor enuntate de art. 92 si 921 Cod pr. civila.
Distinctia efectuata de catre apelante in definirea notiunilor de „sediu” si „loc al afisarii”, nu este de natura a inlatura ori a dilua obligatia persoanei interesate in comunicare, de indicare a tuturor elementelor sediului sau, ca spatiu identificabil intr-o cladire cu mai multe cai de acces.
Ca atare, este nefondata exceptia de nulitate a procedurii de comunicare a sentintei civile atacate, prin invocarea propriei culpe a reclamantelor la identificarea sediului comunicarii.
Nefiind primite aceste sustineri si constatand, pe cale de consecinta, ca argumentele cererii de repunere in termenul de apel devin nefondate, prin lipsa unei dovezi asupra impiedicarii exercitarii actului procedural de catre o imprejurare mai presus de propria vointa, conform art. 103 alin. 1 Cod pr. civila, Curtea a constat ca declararea apelului s-a efectuat la data de 24.07.2009, peste termenul legal de 15 zile de la comunicare, declansat la data de 15.06.2009, ceea ce atrage ca sanctiune, decaderea din dreptul formularii caii de atac, cu consecinta respingerii apelului reclamantelor, ca tardiv formulat.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantele , iar prin DC nr. 1478/ 18.02.2011 Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul , a casat decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiasi instante .
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Procesele — verbale intocmite de catre agentul constatator cu ocazia efectuarii actului procedural al comunicarii sentintei civile nr. 91/22.01.2009 catre fiecare dintre cele doua reclamante cuprind mentiunea afisarii „pe usa principala a cladirii”.
Cu privire la dispozitiile legale in materia afisarii si sanctiunea nerespectarii acestora, inalta Curte retine urmatoarele:
Potrivit art. 921 Cod procedura civila, „Comunicarea citatiei si a altor acte de procedura nu se poate realiza prin afisare in cazul persoanelor juridice..., cu exceptia cazurilor in care se refuza primirea sau daca se constata lipsa oricaror persoane la sediul acestora”.
Comunicarea prin afisare fiind permisa de legiuitor si in cazul persoanelor juridice si in absenta vreunei indicatii privind realizarea afisarii in cuprinsul art. 92l, sunt incidente regulile generale referitoare la comunicarea actelor de procedura, inclusiv prin afisare, ca situatie de exceptie de la regula comunicarii prin inmanare.
Modalitatea de afisare „pe usa principala a cladirii” este prevazuta doar in art. 92 alin. 4 teza ultima, pentru ipoteza in care citatia nu este primita sau toate persoanele abilitate in alin. 3 sa primeasca actul comunicat sunt lipsa, iar afisarea „pe usa locuintei” destinatarului actului nu este posibila, „daca nu are indicatia apartamentului sau camerei locuite”.
In art. 92 alin. 4 nu se precizeaza contextul celei din urma situatii anterior mentionate, insa acesta este relevat in alin. 3 din aceeasi norma, aplicabil pentru identitate de ratiune, deoarece vizeaza (in partea a doua) aceeasi situatie care genereaza afisarea, insa, spre deosebire de alin. 4, presupune prezenta altor persoane carora li se poate inmana actul.
Astfel, in conformitate cu art. 92 alin. 3, ipoteza neindicarii de catre destinatarul actului a camerei sau apartamentului in care locuieste este formulata in legatura cu hoteluri sau cladiri compuse din mai multe apartamente.
Din coroborarea normelor citate, rezulta ca se recurge la afisarea „pe usa principala a cladirii”, chiar si in cazul persoanelor juridice, atunci cand destinatarul actului ce trebuie comunicat locuieste/are sediul intr-un imobil cu mai multe camere sau apartamente, destinatarul nu a indicat camera sau apartamentul in care locuieste si sunt lipsa toate persoanele carora li s-ar fi putut inmana actul.
In plus, chiar daca nu se prevede expres, normele citate vizeaza un imobil cu o singura usa principala, acest fapt deducandu-se din interpretarea literala a normelor, care folosesc forma de singular a cuvantului ce desemneaza locul prin care se face accesul in cladire.
Agentul constatator a considerat ca sunt intrunite toate cerintele anterior aratate si a procedat la afisarea sentintei tribunalului „pe usa principala a cladirii” indicate de catre reclamante drept loc al comunicarii actelor de procedura.
Or, dupa cum a retinut chiar instanta de apel in considerentele deciziei recurate, cladirea unde s-a efectuat comunicarea (situata in Brasov, str. 13 Decembrie nr. 209) are mai multe nivele si mai multe usi principale de acces, atat la parter, cat si la etaj.
Aceasta situatie de fapt rezultata din probatoriul administrat nu a fost contestata si este certa, retinandu-se, din fotografiile depuse la dosar (file 105 — 110 dosar apel) ca accesul la etaj se realizeaza prin mai multe scari exterioare.
Confruntandu-se cu aceasta situatie inedita si avand la indemana doar posibilitatile oferite de art. 92, agentul constatator, inainte de afisarea actului, trebuia sa se asigure ca exista o singura usa principala, in sensul art. 92. Desi norma nu contine o definitie, prin „usa principala” se intelege nu numai intrarea cea mai importanta in imobil (de exemplu, cea mai larga sau cea dinspre strada etc), dar si intrarea care asigura accesul prin interior la toate apartamentele si camerele cladirii, intocmai ca in cazul hotelului sau al cladirii cu mai multe apartamente, reglementat de art. 92.
Diligentele in aceasta directie presupuse in sarcina agentului constatator sunt necesare pentru completarea corespunzatoare a procesului — verbal de comunicare, ale carei mentiuni sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 100 alin. 3 Cod procedura civila.
Desi in ipotezele din art. 92, in care se arata in concret atributiile agentului constatator, nu se prevede efectuarea vreunui demers de catre acesta, chiar in situatia in care nu este indicat numarul camerei sau al apartamentului, procedandu-se pur si simplu la afisare, efectuarea unor diligente se impune in cazul in care norma nu mai prevede o solutie anume, iar procesul — verbal trebuie sa cuprinda mentiuni reale, in caz contrar, fiind nul.
Aceste demersuri nu depasesc, in speta, sfera unei simple identificari a usii principale de acces in cladire.
In raport de situatia de fapt redata anterior, in care nu este indicat numarul camerei sau apartamentului, agentul ar fi trebuit sa verifice daca intrarea pe care o considera drept principala asigura accesul prin interior la toate apartamentele ori accesul la acestea sau chiar la unele dintre acestea se face doar prin exterior.
In acest din urma caz, ar fi trebuit sa constate ca exista mai multe usi principale (aceasta este, in fapt, situatia de fapt retinuta in speta de instanta de apel), astfel incat nu putea insera in cuprinsul procesului — verbal o mentiune eronata. Aceeasi concluzie se impune si daca agentul avea vreun dubiu in privinta situatiei de fapt.
Procedandu-se in sensul contrar, procesul — verbal de comunicare este lovit de nulitate absoluta, in baza art. 100 alin. 3 cu referire la art. 100 alin. 1 pct. 4 Cod procedura civila, in conditiile in care procesul — verbal contine o mentiune eronata in raport de situatia de la fata locului, respectiv afisarea „pe usa principala a cladirii”, cladire ce avea mai multe usi principale.
De altfel, potrivit art. 100 alin. 1 pct. 4, procesul - verbal ar fi trebuit sa mentioneze - de asemenea, sub sanctiunea nulitatii -, imprejurarea daca cel caruia i s-a facut comunicarea locuieste intr-o cladire cu mai multe etaje sau apartamente, ceea ce nu s-a intamplat in cauza.
Cu privire la aplicarea acestei sanctiuni procedurale, inalta Curte retine urmatoarele:
Respingand exceptia nulitatii actului procedural al comunicarii, instanta de apel a argumentat, pe de o parte, ca existenta riscului de confuzie in identificarea locului comunicarii este imputabila reclamantelor, care au indicat o adresa insuficient delimitata iar, pe de alta parte, ca, in lipsa unei dovezi care sa certifice afisarea pe o alta usa decat cea principala a sediului reclamantelor, consemnarea din procesul — verbal de comunicare este completa si legala.
Se observa ca primul argument mentionat corespunde principiului potrivit caruia „nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuita prin propriul sau fapt”, inserat in art. 108 alin. 4 Cod procedura civila.
Evocand acest principiu, chiar daca nu a facut explicit referire la norma anterior mentionata, instanta de apel a constatat indirect o neregularitate a comunicarii, pe care nu a enuntat-o si nici nu a sanctionat-o, in virtutea culpei titularului exceptiei nulitatii.
Nelegalitatea comunicarii, dupa cum s-a aratat anterior, rezida in mentiunea eronata inserata in procesul - verbal de comunicare, privind afisarea pe usa principala a cladirii care avea mai multe usi principale.
Or, astfel enuntata, neregularitatea nu putea fi pricinuita prin fapta reclamantelor, dupa cum, in mod corect, s-a sustinut prin motivele de recurs, in absenta unei obligatii de natura celei aratate in decizia de apel, in sarcina reclamantelor, ca destinatare ale actului comunicat, a carei neindeplinire sa le impiedice pe acestea de a invoca exceptia nulitatii actului procedural.
Art. 92 Cod procedura civila, anterior citat, nu impune destinatarului actului de comunicat sa indice numarul camerei sau apartamentului, dintr-o cladire cu mai multe apartamente. Chiar daca destinatarul suporta efectele acestei neindicari, prin afisarea actului pe usa principala a cladirii, legiuitorul nu il obliga in niciun fel sa inlesneasca activitatea agentului, ci doar reglementeaza modalitatea de comunicare in acest caz, respectiv afisarea.
Daca am accepta ideea ca afisarea, ca modalitate de comunicare, reprezinta, prin ea insasi, o sanctiune pentru neindicarea numarului camerei sau al apartamentului, ar insemna ca, intr-adevar, exista o obligatie de furnizare a acestor indicatii. Pentru neindeplinirea acesteia, legiuitorul a prevazut, insa, o sanctiune, aceea a afisarii, caz in care nu s-ar putea aplica inca o sanctiune pentru aceeasi fapta, respectiv sanctiunea valabilitatii procesului — verbal de comunicare in cazul unor mentiuni eronate provocate prin eventuala fapta culpabila a destinatarului actului.
Obligatiile reclamantului in vederea comunicarii actelor de procedura sunt cele prevazute de art. 112 Cod procedura civila, vizand indicarea denumirii si a sediului persoanei juridice. Or, in cauza, acestea au fost respectate, adresa postala a imobilului corespunzand unui spatiu in care reclamantele desfasurau activitate comerciala, mentionat fiind in evidentele de la acel moment ale Registrului Comertului la „alte categorii” decat sediul principal si secundar pentru reclamanta SC M I SRL (fila 155 apel) si ca punct de lucru pentru reclamanta SC F E SRL (fila 157 apel).
Este de observat ca sediul principal al reclamantelor nu era situat la acel moment in imobilul din str. 13 Decembrie nr. 209, astfel cum impune art. 87 pct. 2 Cod procedura civila, ci in str. Codrul Cosminului nr. 56.
Fiind vorba despre un sediu ales, sunt incidente dispozitiile art. 93 Cod procedura civila, in baza carora reclamantele aveau obligatia indicarii persoanei primitorului actului. Daca aceasta obligatie nu este indeplinita, sanctiunea, prevazuta expres, consta in comunicarea actelor de procedura la domiciliul/sediul partii, iar procesul - verbal vizand sediul ales, fara mentiunea primitorului actului, este nul.
Aceasta constatare confirma concluzia deja enuntata, aceea ca procesul — verbal de comunicare a sentintei catre reclamante este nul, chiar daca nu s-ar fi retinut motivul de nulitate prevazut de art. 100 alin. 1 pct. 4 Cod procedura civila.
Nici cel de-al doilea argument din decizia de apel nu poate fi retinut, deoarece prezumtia absoluta de adevar de care beneficiaza procesul — verbal de comunicare, pana la inscrierea in fals, astfel cum prevede art. 100 alin. 4 Cod procedura civila, nu se aplica daca actul procedural contine mentiuni eronate, fiind nul din acest motiv.
Sunt fondate sustinerile recurentelor si in ceea ce priveste lipsa de relevanta a atitudinii inconsecvente a reprezentantului legal al reclamantelor in formularea apararii in contextul exceptiei tardivitatii apelului.
Chiar daca a fost investita atat cu o cerere de repunere in termenul de declarare a apelului, cat si cu solutionarea exceptiei nulitatii procesului — verbal de comunicare, instanta de apel are obligatia calificarii corecte a mijloacelor de aparare adecvate si sa verifice, chiar din oficiu, legalitatea comunicarii hotararii tribunalului.
In conditiile in care recurgerea concomitenta la ambele mijloace procedurale ar fi fost calificata de catre instanta drept un abuz de drept procesual, trebuia sanctionata prin respingerea demersurilor procesuale fara o cercetare a temeiniciei sustinerilor partii; or, acest lucru nu s-a intamplat in cauza, motiv pentru care argumentul referitor la atitudinea procesuala a reclamantelor este irelevant in analiza exceptiei tardivitatii.
Fata de cele expuse, inalta Curte a constatat ca instanta de apel nu a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale in materia comunicarii actelor de procedura, fara a fi necesar, din acest motiv, sa se analizeze incidenta in speta a Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a jurisprudentei relevante a Curtii Europene, din perspectiva invocata prin motivele de recurs.
Procesul — verbal de comunicare a hotararii primei instante fiind nul , termenul de declarare a apelului prevazut de art. 284 alin. 1 Cod procedura civila nu a curs, astfel incat instanta de apel trebuia sa constate ca cererea de apel a fost depusa in termenul legal.
Ca atare, apreciaza instanta de recurs ca cererea de repunere in termenul de declarare a apelului este lipsita de obiect.
Dupa casare pricina a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti sub nr. 6557/2/2011 .
In sedinta publica de la 8.09.2011 apelantele- reclamante invoca exceptia tardivitatii declararii apelului incident, iar prin incheierea de sedinta de la acea data Curtea a respins aceasta exceptie , pentru considerentele cuprinse in aceasta hotarare .
Tot la acest termen de judecata a fost incuviintata si proba cu inscrisuri , solicitata atat de catre apelante , cat si de catre parate .
Apelantele reclamante au criticat sentinta pronuntata pentru urmatoarele motive :
I. Instanta de fond in mod gresit a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei M M G I P GmbH & C.K. ; aceasta are calitate procesuala pasiva pentru ca foloseste in activitatea comerciala semnul „fara egal” prin:
a. Autorizarea Societatii RH sa foloseasca in activitatea comerciala desfasurata semnul „real - fara egal”.
b. Depunerea cererii de inregistrare a semnului „real-fara egal” la OSIM are natura unui act comercial. In acest sens este orientata si practica Oficiului de Armonizare a Pietei Interne (OHIM) prin care se statueaza ca scopul inregistrarii semnului este folosirea in relatiile comerciale.
II. Nelegalitatea si netemeinicia hotararii primei instante
Tribunalul Bucuresti considera in mod eronat ca nu exista un conflict intre marca anterioara „fara egal” a carei titulara este SC M I Srl si utilizarea sintagmei „fara egal” de catre intimatele-parate S.c. R H R SRL si M M G I P din Germania si prin urmare nu exista folosire fara drept a unui semn de catre tert deoarece nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 35 alin. 2 din Legea nr. 84/1998. si ca numele comercial beneficiaza de protectie numai impotriva folosirii unor semne identice.
A) Marca: existenta riscului de confuzie
In principal, instanta a considerat, in esenta, ca:
- elementul verbal „fara egal” din compunerea marcii este lipsit de putere distinctiva si, in consecinta, nu poate fi elementul dominant, nejucand asadar nici un rol in aprecierea riscului de confuzie;
- marca „real” este una notorie, astfel incat alaturarea elementului „fara egal” nu poate conduce la un risc de confuzie cu marca anterioara.
(1) Cat priveste aprecierea riscului de confuzie , apelantele invoca practica instantelor europene in aceasta materie - principii pertinente pentru cauza de fata .
a) Marca anterioara („fara egal”) este inclusa totalmente in semnul complex ulterior alaturi de o marca notorie („real - fara egal”)
Principiile stabilite de Curtea Europeana de Justitie: Ipoteza in care semnul utilizat de catre un tert este compus dintr-o marca anterioara si marca sa renumita, nu este subordonata conditiei ca impresia de ansamblu produsa de semnul compus sa fie dominat de partea celui care compune marca anterioara. Daca s-ar cere o astfel de conditie, titularul marcii anterioare ar fi privat de dreptul exclusiv prevazut de art. 5, paragraful 1 din Directiva 89/104/CEE.2
b) Aprecierea riscului de confuzie si elementul dominant al marcii
Principii stabilite de Curtea Europeana de Justitie:
i) Rolul elementului dominant in aprecierea globala a riscului de confuzie
In ceea ce priveste similaritatea vizuala, fonetica sau conceptuala a semnelor in conflict, aprecierea globala a riscului de confuzie trebuie fondata pe impresia de ansamblu produsa de acestea, tinand seama, mai ales, de elementele lor distinctive si dominante.
Jurisprudenta este de altfel constanta in sensul ca nu pot fi considerate ca fiind similare o marca complexa si un alt semn, identic sau prezentand o similitudine cu unul din elementele componente ale marcii complexe decat atunci cand acesta constituie elementul dominant in impresia de ansamblu produsa de marca complexa, adica atunci cand acest element component este susceptibil sa domine singur imaginea acestei marci pe care publicul pertinent o pastreaza in memorie, astfel incat toate celelalte componente ale marcii sunt neglijabile in impresia de ansamblu produsa de aceasta.
ii) Aprecierea caracterului dominant
Consumatorul nu are decat rareori posibilitatea de a proceda la o comparatie directa a diferitelor semne si trebuie deci sa se increada in imaginea imperfecta pe care a pastrat-o in memorie. In general, caracteristicile dominante si distinctive ale unui semn sunt cel mai usor de memorat.‘ In consecinta, necesitatea de a aprecia impresia de ansamblu produsa de un semn nu exclude examinarea fiecarui element component in vederea determinarii elementelor dominante .
Pentru aprecierea caracterului dominant al unuia sau mai multor elemente ale unei marci complexe, trebuie avute in vedere calitatile intrinseci ale fiecarui element component, comparandu-le cu cele ale celorlalte elemente componente. In plus, in mod accesoriu, poate fi avuta in vedere si pozitia relativa a diferitelor componente in configuratia marcii.
Atunci cand o marca este compusa din elemente verbale si figurative, in principiu, elementele verbale sunt mai distinctive decat cele figurative, deoarece consumatorul mediu se va referi mai usor la produsele in cauza citand numele decat descriind elementul figurativ al marcii.” In mai multe cauze, cautand sa determine elementul dominant al unei marci complexe, Tribunalul a realizat compararea semnelor retinand numai elementele verbale, respectand principiul conform caruia aprecierea riscului de confuzie, in ceea ce priveste similaritatea semnelor, trebuie sa se fondeze pe impresia de ansamblu produsa de acestea.”
c) Riscul de confuzie si caracterul distinctiv
Principii stabilite de Curtea Europeana de Justitie: Riscul de confuzie este cu atat mai mare cu cat caracterul distinctiv al marcii anterioare se dovedeste important. Caracterul distinctiv al marcii anterioare si, in special, renumele sau, este deci un element ce trebuie avut in vedere pentru a aprecia daca similaritatea semnelor sau produselor este suficienta pentru a da nastere unui risc de confuzie.‘‘
Pentru a determina caracterul distinctiv al unei marci si, in consecinta, a evalua daca are un caracter distinctiv ridicat, trebuie apreciata global aptitudinea mai mare sau mai mica a marcii de a identifica produsele sau serviciile pentru care a fost inregistrata ca provenind de la o intreprindere determinata si deci, sa distinga aceste produse sau servicii de cele ale altor intreprinderi.
(2) Aplicarea principiilor mentionate anterior in concreto
a) Elementul dominant al marcii ; „ fara egal”
Marca detinuta de apelante ” fara egal” este compusa din doua elemente: unul verbal - „fara egal” si unul figurativ „smiley face” - „?. Elementul dominant, singurul care poate ramane in memoria publicului ca desemnand originea comerciala a produselor este elementul verbal „fara egal”, pentru urmatoarele argumente:
i) Este elementul verbal
Se arata ca , intr-o marca compusa dintr-un element verbal si unul figurativ, cel verbal este cel dominant, fiind perceput de catre consumatorul mediu ca un indicator al provenientei produselor. In cazul de fata, elementul verbal „fara egal” este cel dominant.
ii) Pozitia si caracterele tipografice
Pozitionarea centrala, sub „smiley face”, si caracterele tipografice mari, cursive, fac imposibil de neglijat elementul verbal, aceasta fiind cel care transmite mesajul conceptual al marcii catre consumatori.
iii) Calitatile intrinseci
Instanta a retinut ca expresia „fara egal” are caracter descriptiv, ceea ce a condus la concluzia ca elementul figurativ este cel distinctiv si dominant. In realitate, asa cum vom demonstra mai jos, „smiley face” nu are caracter distinctiv iar expresia „fara egal”, conform jurisprudentei Curtii Europene de Justitie, nu este descriptiva.
1) „Smiley face” nu are caracter distinctiv
a) „Smiley face” se regaseste pe un mare numar de produse de o natura foarte variata.
b) „Smiley face” are un inteles propriu de buna dispozitie dobandit ca urmare a folosirii intensive pe internet.
2) „Fara egal” nu este descriptiv
In primul rand, „fara egal” nu desemneaza nici un tip de produs si nici o caracteristica a unor produse din domeniul sanitar sau din orice alt domeniu. Un termen este descriptiv atunci cand descrie o anume caracteristica a produsului: natura, destinatia, culoarea, cantitatea, caracteristici tehnice, etc. Textul legal - art. 5 lit d) - vorbeste de asemenea si de „calitatea” produsului, dar acest lucru este gresit interpretat de prima instanta ca interzicand inregistrarea oricarui termen ce ar sugera unui consumator o calitate ridicata a produsului.
Se arata ca trebuie facuta o diferenta intre termenii care se refera la o anume calitate a unui produs si cele care induc consumatorului ideea ca este vorba despre un produs foarte bun. In primul caz se incadreaza termenii care descriu calitatea unui produs ce prezinta, in baza legii sau a practicilor comerciale, mai multe grade/ trepte de calitate: spre exemplu, mere de calitatea 1, sau faina de calitatea a II a, alcool de calitate superioara, etc. In acest gen de cazuri, termenii respectivi sunt descriptivi. In acest gen de situatii, calitatea respectiva (1, II, superioara, etc.) reprezinta o caracteristica obiectiva ce defineste produsul si nu o apreciere subiectiva facuta de un comerciant.
In schimb, daca pentru a vinde un produs comerciantul il prezinta ca fiind „de calitate”, „foarte bun”, „cel mai bun”, etc., este clar ca termenii respectivi nu desemneaza o anume caracteristica a produsului, obiectiva, inerenta naturii sale, ci reprezinta un instrument de marketing, o forma de publicitate, in care comerciantul isi prezinta produsele sale ca fiind superioare produselor celorlalti. In acest caz, termenii respectivi nu mai sunt unii descriptivi (neraportandu-se la caracteristicile obiective ale produsului) adica nu se incadreaza la art. 5 lit. d), ci sunt „semne sau indicatii devenite uzuale in limbajul curent sau in practicile loiale si constante” in sensul articolului 5 lit. c). Este cazul clasic al sloganelor.
De aceea, semnul „fara egal” este, in realitate, folosit atat de reclamanta cat si de parata pe post de slogan, pentru a indica consumatorilor calitatea ridicata a produselor/ serviciilor comercializate/prestate in opinia lor, a comerciantilor. „Fara egal” nu desemneaza o calitate definita si obiectiva, caracteristica naturii unui produs/ serviciu, ci este un slogan, un semn folosit in legatura cu produse/ servicii ca element de marketing.
Pentru asemenea situatii, in cauza BRAVO, prin decizia C-517/99 din 04.10.2001, Curtea Europeana de Justitie a stabilit ca „inregistrarea unei marci ce consta exclusiv in semne sau indicatii ce sunt folosite ca slogan publicitar, indicatii ale calitatii sau stimulente pentru a cumpara produsele sau serviciile desemnate prin marca nu este exclusa ca atare in baza unei asemenea folosiri. Revine instantei nationale sa determine, in fiecare caz in parte, daca asemenea semne sau indicatii au devenit uzuale in limbajul curent sau in practicile comerciale constante si oneste pentru a desemna bunurile sau serviciile desemnate de marca” .
Altfel spus, in opinia instantei europene, o indicatie a calitatii unui produs poate fi considerata ca lipsita de caracter distinctiv numai atunci cand se stabileste ca a devenit uzuala in limbajul curent sau in practicile comerciale constante si oneste pentru a desemna bunurile sau serviciile desemnate de marca.
Or, la dosarul cauzei nu exista nici o asemenea dovada. Nu exista nici o dovada ca, la momentul inregistrarii marcii , expresia „fara egal” era curenta in limbajul curent sau practicile comerciale pentru a desemna produse ca instalatii sanitare, echipamente, utilaje accesorii si piese de schimb pentru instalatii termice, sanitare si de climatizare.
In plus, in aprecierea ca expresia „fara egal” este descriptiva, instanta a nesocotit principiile stabilite de Curtea Europeana de Justitie in hotarare a Baby Dry: ,,( ... ) un eventual caracter descriptiv trebuie sa fie constatat nu numai pentru fiecare termen luat separat, ci prin intregul pe care il creeaza. Toata diferenta ce poate fi observata in sintagma propusa la inregistrare se realizeaza prin raportare la terminologia folosita in vorbirea curenta a consumatorului tinta, pentru desemnarea produsului sau serviciului ori a caracteristicilor esentiale, fiind in masura sa confere sintagmei caracter distinctiv”.
Expresia „fara egal” nu este una uzuala pentru a desemna calitatea aparatelor de iluminat, de incalzire, de gatit, de racire, de uscare, de ventilatie, de distributie a apei si instalatii sanitare, precum si a celorlalte servicii pentru care a fost instituita protectia, astfel incat este eliminata legatura cu produsul.
In sfarsit, in componenta marcii „fara egal” nu mai exista vreun alt element verbal, respectiv vreun substantiv, pentru a argumenta faptul ca aceasta expresie ar avea caracterul doar a unui atribut de natura sa desemneze calitatea produselor.
In concluzie, doar elementul „fara egal” domina prin el insusi imaginea de ansamblu a marcii pe care publicul pertinent o pastreaza in memorie, elementul figurativ este neglijabil. Elementul figurativ al marcii nu poate schimba perceptia marcii si implicit originea comerciala a produselor si serviciilor, ci el este interpretat de consumatori ca un semn „friendly” cu rol in atragerea clientelei. Acest aspect este sustinut si de faptul ca este utilizat de catre Sc Mondo Instal Srl si in alte sintagme ca „preturi negQciabile” dupa cum rezulta din pliantele depuse la dosar.
b) Notorietatea marcii „real” nu inlatura riscul de confuzie: „fara egal” ramane independenta si autonoma .
Curtea de Justitie a Consiliului Europei intr-un litigiu referitor la marcile Thomson si Thomson Life a analizat cazul in care un tert foloseste un semn compus dintr-o marca anterioara care nu este prin ea insasi renumita si din marca sa renumita sau numele sau comercial. Concluzia, expusa anterior, a fost aceea ca poate exista risc de confuzie intre cele doua semne daca marca anterioara pastreaza o pozitie autonoma in semnul compus folosit de tert, chiar daca impresia de ansamblu este dominata de marca renumita sau numele comercial renumit.
Or, prima instanta a nesocotit tocmai acest principiu. Rationamentul sau este exact invers celui facut de Curtea Europeana de Justitie: pentru ca „Real” este o marca notorie, „fara egal” nu mai conteaza absolut deloc. Altfel spus, instanta a aplicat cu totul alte criterii, neglijand regulile stabilite pentru exact acelasi tip de situatie in practica europeana.
Singurul lucru pe care trebuia sa il faca instanta era sa stabileasca daca elementul „fara egal” si-a pastrat autonomia, independenta in semnul complex „Real fara egal”; ori este fara doar si poate ca o asemenea autonomie exista atat din punct de vedere vizual si auditiv cat si din punct de vedere conceptuala. „Fara egal” este perceput distinct din punct de vedere vizual! auditiv, el nu se integreaza in semnul complex in asa fel incat sa nu mai poata fi perceput de consumator. Din punct de vedere conceptual, prin asocierea cu „Real” e transmite exact acelasi mesaj, „cel mai bun”, definind in acest mod elementul „Real”; tocmai de aceea, si din punct de vedere conceptual, elementul „fara egal” isi pastreaza autonomia si intelesul.
c) Similaritatea semnelor
i) Similaritatea vizuala
Gradul de similaritate vizuala este foarte ridicat, dat fiind faptul ca elementul dominant este elementul verbal „fara egal”, acesta fiind si elementul care se contraface. De aceea, impactul impresiei puternice in perceptia vizuala de ansamblu a consumatorului este determinat de literele comune, reproducerea semnului cu aceleasi caractere grafice, acelasi fond si dimensiuni ale literelor existente in marca detinuta de SC Mondo Instal Srl, deoarece intimata foloseste exact acelasi semn, desi se apara ca s-a depus spre inregistrare marca „real fara egal” cu alte caractere grafice, fond si dimensiuni, fapt care nu prezinta relevanta in speta.
ii) Similaritatea fonetica
Sub aspect auditiv, gradul de similaritate a semnelor „fara egal” este foarte ridicat chiar daca mai exista si marca „real” utilizata de intimata. Mai mult, reclamanta desfasoara si activitati de publicitate audio (ex. radio), utilizand sintagma „fara egal”, iar elementul grafic” ? „ de care se prevaleaza intimata-parata nu ar putea fi redat in utilizarea acestei modalitati de publicitate. In mod similar si intimata parata desfasoara activitati de publicitate intensiva audio, utilizand fara drept aceleasi elementele verbale „fara egal”, fiind insusita inclusiv intonatia in spoturile radio, creand aceeasi asonanta.
iii) Similaritatea conceptuala
In ceea ce priveste aspectul conceptual si semantic, cele doua semne contin elementele verbale „fara egal” si evoca ideea de „nemaiintalnit”, „cel mai bun”, de aici rezultand si identitatea conceptuala.
d) Identitatea produselor si serviciilor
Marca reclamantelor este inregistrata pentru produse si servicii din clasele 11, 35, 37 si 39, iar de cealalta parte, intimata comercializeaza sub semnul similar produse si servicii identice cu ale noastre.
Dovada o fac cataloagele promotionale ale Societatii R H depuse la dosar in care gasim produse ca aeroterme, radiatoare cu halogen, aparate de aer conditionat, toate acestea fiind identice cu produsele pentru care noi am instituit protectie prin inregistrarea marcii pe clasa 11.
De asemenea, in magazinele R se gasesc spre a fi comercializate si alte produse identice cu ale noastre ca: centrale termice, boilere, echipamente, accesorii si piese de schimb pentru instalatii termice, sanitare si climatizare.
Societatea intimata ofera aceeasi categorie de servicii prevazute in clasa 39 pentru care reclamantele au obtinut exclusivitate, respectiv de transport, de ambalare si depozitare marfuri, dupa cum se poate constata atat de pe site-ul acestora, dar si din ofertele promotionale existente in pliantele publicitare atasate la dosar.
Si serviciile din clasa 35, respectiv publicitate sunt identice cu ale reclamantelor , intimata intelegand sa promoveze produsele prin utilizarea acelorasi modalitati si materiale publicitare: spoturi audio si video (prin posturile de radio si tv), cataloage promotionale, pliante, participari la targuri organizate pe plan local si national etc.
e) Distinctivitatea dobandita prin folosire a marcii „?fara egal” .
Semnul „fara egal” este utilizat de catre SC M I SRL inainte de a fi inregistrat ca marca, fapt dovedit prin:
Publicitatea produselor si serviciilor care este sustinuta de incheierea cu TI&M PRINT SRL a unor contracte de care a avut ca obiect efectuarea de materiale publicitare pentru produsele comandante de beneficiar, precum si de derularea de proiecte de amplasare panouri publicitare in Asociatiile de Locatari din Brasov si Sinaia, proiect desfasurat in colaborare cu SC Advertising M C SRL Brasov.
Aparitiile in publicatii ca reviste, ziare a determinat in egala masura o crestere a gradului de cunoastere a produselor si serviciilor comercializate de catre Sc M I Srl. Dovada in acest sens o reprezinta incheierea de contracte care au avut ca obiect desfasurarea unor Campanii de publicitate in Publicatia” Transilvania Expres, in Revista Regionala de Publicitate. Alte aparitii relevante au fost in publicatia „Solutii pentru casa ta” - editia 2005.
Publicitatea produselor si serviciilor s-a realizat si prin modalitati video si audio, prin desfasurarea de reprezentari publicitare prin care s-au difuzat spoturi. Orice tip de centrale termice Ariston”, pe canalul PRO TV Brasov si spotul „Ariston Family TX 2004”. Alte spoturi care au vizat produsele si serviciile oferite de Sc Mondo Instal Srl au fost difuzate pe o perioada de 1 an la Tv Mixz.
Publicitatea de tip Caravana pe anul 2004, desfasurata in colaborare cu Sc Cool Events Srl care a cuprins productie de materiale promotionale (30 tricouri si 30 sepcute personalizate), baloane inscriptionate pe bat si rozeta, productie film eveniment, filmare digitala, montaj, transpunere pe dvd, productie stire publicitara), a avut ca efect marirea gradului de cunoastere a semnului „fara egal” in randul publicului.
Un alt element de utilizare a semnului ,,fara egal” il reprezinta faptul inscriptionarii acestuia pe facturile fiscale emise de Sc Mondo Instal, depuse la dosarul cauzei.
Publicitatea produselor si serviciilor s-a realizat in maniera intensiva nu doar pe plan regional, fiind desfasurate servicii de publicitate si in alte zone ale tarii cum ar fi Bucuresti si Judetul Ilfov, prin aparitii in Publicatia Pagini Aurii pe anul 2004-2005.
Comercializarea produselor si serviciilor se face prin reteaua de distributie dezvoltata de SC M I Srl care cuprinde atat zona Brasovului, orase vecine cum ar fi Codlea, Sf. Gheorghe, Tg. Secuiesc, Covasna, Predeal, Sinaia, Campina, insa cresterea gradului de cunoastere de catre consumatori a determinat extinderea comercializarii pe intreg teritoriul tarii.
Cunoasterea semnului” ? fara egal” este dovedita si de faptul ca in cadrul Expozitiilor TERMICA, organizate la Brasov, Societatea a obtinut trei ani la rand 2000 si 2001, 2002 Certificat de Excelenta pentru noutatea si calitatea deosebita a produselor si serviciilor oferite, precum si pentru modul ingenios de expunere a produselor si de promovare a firmei in relatia cu marele public.
Rata vanzarilor de produse si servicii ale reclamantei s-a marit de la an la an, ceea ce reflecta implicit interesul si cresterea numarului de consumatori de produse si servicii care poarta marca subscrisei. Astfel, Se M I Srl a obtinut in 2003, Certificat de merit si locul 1 pe tara pentru volumul record de vanzari al produselor Termomax Romania, in 2004, Diploma de Onoare si locul 1, pentru rezultatele obtinute in vanzarea produselor Termomax Romania.
Din toate aspectele relevate mai sus rezulta faptul ca la momentul constituirii depozitului national reglementar, semnul „?fara egal” era cunoscut de o parte notabila de consumatori de pe intreg teritoriul tarii. De asemenea, datorita ultilizarii marcii „?fara egal” de catre Societatea M I Srl, in sensul prezentat mai sus, publicul este capabil sa distinga produsele si serviciile pe care este aplicat semnul de alte produse si servicii de pe piata in privinta provenientei acestora.
In concluzie , apreciaza apelantele , in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 35 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 , astfelincat instanta trebuie sa sanctioneze comportamentul celor doua intimate.
Mai arata apelantele ca , si in situatia in care s-ar accepta ideea ca SC R H Srl comercializeaza produsele numai prin magazine R , nu este exclus ca un consumator intrat intr-un astfel de magazin sa aiba impresia datorita similaritatii intre semn si marca, faptul ca exista o legatura, fie intre produsele pe care se aplica, in sensul ca apartin aceluiasi producator SC M I Srl, fie intre titularul marcii si intreprinderea care foloseste semnul, in sensul ca exista cel putin o autorizare a titularului pentru ca Sc R H sa comercializeze produse sub aceeasi marca.
Prin urmare, consumatorul mediu va putea substitui involuntar produsele, iar aceste relatii care se creeaza in mintea consumatorilor aduc prejudicii insemnate titularului marcii, aceasta nemaiputand sa isi exercite functia sa esentiala de a distinge produsele si serviciile unui comerciant de cele ale altui comerciant.
Consumatorul nu are la indemana ambele produse pentru a le compara in mod direct, ci ramane cu imaginea de ansamblu a marcii, pe care o suprapune peste semnul folosit de catre concurent si tinde sa creada ca are in fata aceeasi marca.
In cazul de fata, riscul de confuzie sau de asociere rezulta din analiza coroborata a similaritatii semnelor facuta anterior, din identitatea serviciilor si a produselor, dar si din faptul ca ambii comercianti se adreseaza aceluiasi segment de consumatori.
Pentru produse si servicii identice, parata a preluat intocmai elementul dominant al marcii. Faptul ca expresia „fara egal” este alaturata marcii „real” este irelevant, cata vreme sintagma isi pastreaza autonomia si independenta, transmitand clar acelasi mesaj conceptual.
De aceea, semnul folosit de catre societatile parate in activitatea de comert este similar cu marca noastra inregistrata si exista risc de confuzie.
B) Protectia numelui comercial „fara egal”
1. Numele comercial ca drept de proprietate intelectuala protejat in temeiul legii .
Faptul ca numele comercial da nastere unui drept de proprietate industriala, rezulta din dispozitiile art. 1 alin. 2, din Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii industriale din 20 martie 1883, ratificata de Romania prin Decretul nr. 1.177/1968 potrivit caruia „Protectia proprietatii industriale are ca obiect brevetele de inventie, modele de utilitate, desenele sau modelele industriale, marcile de fabrica sau de comert, marcile de serviciu, numele comercial si indicatiile de provenienta sau denumirile de origine, precum si reprimarea concurentei neloiale”. Conform art. 8 din aceeasi conventie „Numele comercial va fi protejat in toate tarile uniunii, fara obligatia de depunere sau inregistrare, indiferent daca el face sau nu parte dintr-o marca de fabrica sau de comert”.
In dreptul romanesc, numele comercial este reglementat prin Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comertului in 30 alin. 4 ca: „Dreptul de folosinta exclusiva asupra firmei si emblemei se dobandeste prin inscrierea acestora in registrul comertului”, iar Conventia de la Paris, odata ratificata, face parte, de asemenea, din dreptul intern si permite calificarea numelui comercial ca obiect de protectie al dreptului de proprietate industriala, indiferent daca face sau nu parte dintr-o marca.
De asemenea, comportamentele generatoare de risc de confuzie cu activitatea unui concurent sunt in mod constant sanctionate ca acte de concurenta neloiala, in conformitate cu dispozitiile art. 10 bis al Conventiei de la Paris. Astfel, in alineatul 3 al acestui articol se dispune ca vor trebui sa fie interzise mai ales „ orice fapte care sunt de natura sa creeze prin orice mijloc o confuzie cu intreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui concurent.”
2. Existenta riscului de confuzie creat de utilizarea intimatelor a numelui comercial „Fara Egal”
Legea concurentei neloiale in cuprinsul art. 5 lit. a) incrimineaza „folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant”.
Referitor la conflictul cu numele comercial „Fara Egal”, instanta de fond apreciaza in mod gresit ca se poate discuta de o incalcare de nume comercial anterior doar in situatia in care exista identitate, iar nu si similaritate intre numele comercial si semnul utilizat de catre intimatele parate.
Invederam instantei de apel ca numele comercial este protejat in sectorul economic in care este exploatat, aceasta protectie se intinde si impotriva semnelor similare, nu doar identice astfel cum eronat retine instanta de fond, tocmai pe considerentul evitarii riscului de confuzie in comert.
Intr-un litigiu referitor la incalcarea numelui comercial „SZABADSAG” instanta a apreciat in sensul ca desi, in numele comercial al recurentei apar si alte cuvinte sau faptul ca aceasta societate comerciala are ca obiect si alte activitati comerciale, nu este de natura sa inlature riscul de confuzie, atat timp cat elementul principal distinctiv al numelui comercial il constituie cuvantul „SZABADSAG” .
Utilizarea fara drept de catre intimate a numelui comercial „Fara Egal” reprezinta acte de concurenta neloiala in sensul art. 2 din Legea privind concurenta neloiala.
Totodata, SC F E Srl foloseste numele sau comercial, de la momentul pronuntarii de catre judecatorul delegat a incheierii nr. IJ/866161 din 22.12.2005, astfel incat poate reclama masuri de protectie impotriva utilizarii ulterioare si pe nedrept a semnului identic sau similar de catre intimate.
Astfel, confuzia exista in randul publicului deoarece acesti comercianti au un obiect de activitate identic, activitatea principala a reclamantei F E fiind come
Dreptul de autor. Admisibilitate despagubiri - Decizie nr. 259/R din data de 21.05.2014
Dreptul proprietatii intelectuale. Dreptul de autor si drepturi conexe. Gestiunea colectiva obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publica a operelor muzicale. - Decizie nr. 157/A din data de 17.10.2008
Drept de creatie intelectuala. Natura juridica a cauzelor. Nesemnarea minutei de catre judecator. Efecte. - Decizie nr. 274/A din data de 05.11.2004
Proprietate intelectuala - Decizie nr. 10763/3/2010 din data de 11.01.2011
Ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 1413 din data de 26.11.2009
Ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 1123 din data de 28.08.2007
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017
Societati. Constatarea legalitatii fuziunii. Necesitatea formei autentice a hotararii de aprobare a fuziunii prin absorbtie, in cazul terenurilor. - Decizie nr. 703A din data de 10.04.2017
Procedura de insolventa. Cesionarea creantei unui creditor. Nedobandirea calitatii de membru al comitetului creditorilor de catre creditorul cesionar. - Decizie nr. 871A din data de 10.05.2017
Cererea de obligare a Fondului de Garantare a Asiguratilor la despagubiri ca urmare a producerii unor riscuri acoperite de asigurarea RCA. Procedura speciala de reglementare a legii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 863A din data de 18.05.2017
Art. 36 alin 2 lit b din Lg. 84/1998 , art. 36 alin 3 lit b si d din Lg. 84/1998
Domeniu: proprietate intelectuala (134)
Conform art. 36 din legea 84/1998 , in virtutea dreptului exclusiv conferit de legiuitor la alin 1 titularului unei marci ca urmare a inregistrarii , acesta poate solicita instantelor judecatoresti sa interzica tertilor sa foloseasca in activitatea lor comerciala , fara consimtamantul sau, a unui semn pentru care , datorita faptului ca este identic sau asemanator cu o marca si din cauza ca produsele sau serviciile carora li se aplica marca sunt identice sau similare , exista un risc de confuzie in perceptia publicului, incluzand riscul de asociere intre semn si marca.
Daca semnul este inregistrat ca marca , aceasta inregistrare creaza o prezumtie de validitate si obliga la recunoasterea protectiei marcii , chiar si in conditiile in care aceasta este o marca slaba.
Puterea distinctiva a marcii nu se confunda cu conditia distinctivitatii la inregistrarea acesteia , singurul mijloc procesual care poate declansa , ulterior inregistrarii , cercetarea acestei conditii , fiind actiunea in anulare .
Aprecierea caracterului distinctiv al unei marci porneste de la raportul semn- produs-consumator , distinctivitatea nefiind o trasatura doar a semnului insusi , ci a relatiei semn- produs –consumator , in sensul aptitudinii de a-l distinge de alte produse sau servicii in privinta provenientei , iar simplitatea semnului are incidenta exclusiv asupra puterii distinctive a acestuia .
Pentru a se putea aprecia intrunite cerintele art 36 din lege , privind contrafacerea , in situatia cand exista un conflict intre marca slaba si un alt semn, este necesar ca intre ele sa existe un mai mare grad de similaritate decat cel cerut in mod obisnuit , avand in vedere tocmai nivelul scazut al distinctivitatii marcii care se pretinde a fi incalcata si care atrage o protectie mai putin intinsa.
Conditia distinctivitatii la momentul inregistrarii marcii nu face obiectul analizei in cadrul actiunii in contrafacere , ci eventual in cadrul actiunii in anularea marcii .
Atata vreme cat marca a fost admisa la inregistrare , cu analiza prealabila a cerintelor obligatorii impuse de lege in acest sens, exista o prezumtie a indeplinirii acestor conditii .
Ceea ce face obiectul analizei in actiunea in contrafacere este puterea distinctiva a marcii , in sensul aptitudinii de a distinge in baza sa produsele si serviciile pe care este aplicat semnul de alte produse si servicii de pe piata in privinta provenientei acestora de la o intreprindere determinata . ( Decizia civila nr. 246A/ 20.10. 2011 CURTEA DE APEL BUCURESTI--SECTIA A IX-A CIVILA SI PENTRUCAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALA, CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE) .
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Brasov - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ sub nr. 740116212007, la data de 12.10.2007, reclamantele S.C. M I S.R.L. si S.C. F E S.R.L., au solicitat instantei, in contradictoriu cu parata SC R H R SRL, sa constate ca utilizarea fara drept de catre parata a sintagmei "fara egal" in activitatea sa comerciala, precum si in publicitate, aduce atingere dreptului exclusiv asupra marcii "fara egal" a reclamantei S.C. M I S.R.L., precum si dreptului exclusiv privind numele comercial al S.C. F E S.R.L.; sa se dispuna interzicerea utilizarii de catre parata in activitatea sa comerciala, precum si pentru publicitate, a sintagmei "fara egal", cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantele au aratat ca S.C. M I S.R.L. este titulara a drepturilor asupra marcii „fara egal" (certificat nr. 60545/06.04.2004 - clasele 11, 35, 37 si 39, emis de O.S.I.M.), drepturi protejate conform acestui certificat de inregistrare, care confera nu numai protectie asupra marcii, ci si un drept exclusiv pe intreg teritoriul Romaniei.
In temeiul acestui drept, au specificat reclamantele, S.C. M I S.R.L. foloseste si a folosit frecvent (de peste 3 ani) in activitatea sa comerciala, precum si pentru publicitate marca "fara egal". Se arata ca S.C. M I S.R.L., urmare a obtinerii protectiei legale asupra marcii mentionate, a investit sume considerabile in promovarea marcii, suportand toate cheltuielile necesare obtinerii protectiei asupra marcii, cheltuieli care sunt considerabile.
Se mai arata ca parata utilizeaza fara drept in activitatea sa comerciala, precum si prin publicitate sintagma "fara egal", fara consimtamantul titularului, fapt ce duce la o incalcare a dreptului S.C. M I S.R.L. de proprietate intelectuala, creand confuzie in randul consumatorilor, inclusiv riscul de asociere in randul acestora. Parata recurge la o reclamizare agresiva, folosind sintagma mentionata in toate campaniile publicitate desfasurate (pliante, brosuri, pancarte publicitare, site internet, publicitate in presa, spoturi radio etc.), pe o arie foarte extinsa: Brasov, Satu Mare, Sibiu, Mures, Arad, Dolj, Constanta, Timisoara, Baia Mare etc., comercializand si recurgand la reclamizarea acelorasi produse si servicii.
Reclamanta S.C. F E S.R.L., specifica reclamantele, detine numele comercial "fara egal ", iar parata, prin utilizarea fara drept a acestei denumiri, aduce atingere dreptului exclusiv la denumire, creand confuzie in randul consumatorilor, inclusiv un risc de asociere in ceea ce priveste activitatea comerciala desfasurata de reclamante.
Totodata, reclamantele au precizat faptul ca, desi parata a fost notificata in repetate randuri, continua sa foloseasca fara drept in activitatea sa comerciala, precum si pentru publicitate marca "fara egal", chiar si in conditiile in care a fost instiintata dupa notificare, faptul folosirii fara drept a marcii "fara egal" poate fi calificat drept infractiune. In speranta solutionarii litigiului pe cale amiabila, parat a fost convocata in vederea concilierii pentru data de 25 iulie 2007, ocazie cu care, inclusiv prin raspunsul comunicat ulterior, parata a declarat ca nu intelege sa renunte la utilizarea sintagmei "fara egal", nici in activitatea sa comerciala si nici in publicitate.
Reclamantele mentioneaza ca toate initiativele acestora au fost exercitate cu buna¬credinta, in scopul de a aduce la cunostinta paratei faptul ca se creeaza confuzie in randul terti lor consumatori si un evident risc de asociere.
In drept, cererea a fost intemeiata pe prevederile art. 1, 4, 35 alin. 2 lit. b si alin. 3 lit. b, d din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, cu modificarile ulterioare, art. 30 si urmatoarele din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comertului, Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii industriale din 20.03.1883, art. 112 si urmatoarele Codul din procedura civila, art. 274 Codul de procedura civila.
Prin intampinare, parata S.C. R H R S.R.L. a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Brasov, conform art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, aratand ca este aplicabil art. 5 Cod procedura civila, sediul principal al paratei fiind in Bucuresti, Sector 3.
Pe fondul cauzei, parata a aratat ca in sustinerea actiunii, anterioritatea marcii reclamantei S.C. M I S.R.L. «Fara egal & elem.fig.» nr. 60545/06.04.2004 precum si anterioritatea numelui comercial «S.c. F E S.R.L.» nu au fost incalcate, solicitand respingerea actiunii.
In drept, parata a invocat art. 115 - 118 Cod procedura civila, art. 5, 35, 40 din Legea 8411998, art. 30 si urmatoarele din Legea 26/1990.
Prin precizarea de actiune din data de 12.11.2007, reclamanta a aratat ca intelege sa cheme in judecata si pe parata M M G I P GmbH & C.K.
Prin sentinta civila nr. 3735/C/26.11.2007, Tribunalul Brasov a admis exceptia de necompetenta teritoriala a acestei instante si a declinat competenta de solutionare a cererii in favoarea Tribunalului Bucuresti .
Ca urmare a acestei masuri, dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti ¬Sectia a VI-a Comerciala sub nr. 3281/312008, la data de 25.01.2008.
Parata M M G I P GmbH & C.K., la data de 29.04.2008, a depus intampinare, solicitand respingerea cererii precizatoare la actiune prin care se solicita introducerea in cauza a acesteia. Pe fond, a solicitat respingerea in tot a actiunii formulate impotriva sa de reclamante, cu cheltuieli de judecata.
Prin incheierea din data de 05.05.2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, pentru considerentele expuse in continutul acesteia, a dispus scoaterea cauzei de pe rol si inaintarea dosarului conducerii Tribunalului Bucuresti in vederea repartizarii Sectiei Civile, la un complet specializat in Proprietate Intelectuala.
Ca urmare a acestei masuri, dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila sub nr. 27692/3/2008. la data de 16.07.2008.
Prin incheierea din data de 09.09.2008, tribunalul, pentru considerentele expuse in cuprinsul acesteia, a respins exceptia tardivitatii formularii cererii precizatoare aflata la fila 39 din dosarul nr. 7401/6212007 al Tribunalului Brasov, la acelasi termen incuviintand pentru parti proba cu inscrisuri si interogatoriul.
La termenul din data de 09.12.2008, parata M M G I P GmbH & C.K. a depus la dosar note prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii in contrafacere precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei M M G I P GmbH & C.K.
Prin sentinta civila nr. 91/22.01.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila, s-a respins exceptia inadmisibilitatii cererii, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei M M G I P GmbH & C.K. fiind respinsa cererea impotriva acestei parate, ca formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva. A fost respinsa ca nefondata actiunea formulata impotriva paratei S.C. R H R S.R.L.
Solutionand astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Pentru o abordare structurala a motivelor de netemeinicie si nelegalitate a actiunii formulate de catre cele doua reclamante, Tribunalul a analizat separat conflictul cu fiecare din cele doua drepturi anterioare invocate:
In ceea ce priveste conflictul cu marca anterioara, parata a aratat ca reclamanta S.C. M I S.R.L. sustine a fi titulara marcii "fara egal" in activitatea comerciala si in publicitate. In realitate, reclamantele au omis in mod intentionat, cu scopul vadit de a dezinforma instanta, sa arate faptul ca marca/semnul folosit de parata in forma completa in care este inregistrata/respectiv folosita. Astfel, reclamanta S.c. M IS.RL. este titulara unei marci figurative avand reprezentarea unui element intr-un cap de om stilizat colorat in galben, avand dedesubt inscriptionate elementul verbal „fara egal”
Parata R H R S.R.L. foloseste sintagma "real - fara egal", folosind culorile rosu (pentru cuvantul "real") si respectiv albastru (pentru sintagma "fara egal"). R H R S.R.L. foloseste sintagma "real - fara egal", in calitate de tert autorizat de grupul M, respectiv de M M G I P GmbH & C.K companie ce a depus la inregistrare, pe cale nationala, marca "real - fara egal" nr. M 2006 02641.
Se retine ca nici reclamanta S.C. M I S.R.L., nu este titulara marcii verbale „fara egal” astfel cum in mod nejustificat sustine si nici parata nu foloseste sintagma "fara egal" de sine statatoare, ci doar impreuna cu elementul "real". Doctrina a stabilit ca atunci cand se invoca un drept anterior, acesta trebuie analizat astfel cum el a fost inregistrat, neputandu-se invoca doar o componenta a lui, cum ar fi elementul verbal "fara egal", facandu-se abstractie de elementul figurativ.
Actiunea este intemeiata pe dispozitiile art. 35 alin.2 din Legea 84/1998 care prevad: "titularul marcii poate cere instantei judecatoresti competente sa interzica terti lor sa foloseasca, in activitatea lor comerciala, fara consimtamantul titularu1ui:
b)un semn care, data fiind identitatea sau asemanarea cu marca ori data fiind identitatea sau asemanarea produselor sau serviciilor carora li se aplica semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata, ar produce in perceptia publicului un risc de confuzie, incluzand si riscul de asociere a marcii cu semnul.”
Conform textului de lege mai sus reprodus, trebuie indeplinite trei conditii pentru a se constata folosirea fara drept a unui semn de catre un tert:
-sa existe identitate/similaritate intre marca si semn. Pentru analiza indeplinirii acestei conditii, este evident ca instanta urmeaza sa analizeze similaritatea intre marca astfel cum aceasta a fost inregistrata si semnul astfel cum acesta este folosit si nu doar elemente din cadrul acestora, astfel cum incearca sa sugereze reclamanta;
-sa existe asemanare intre produsele/serviciile pe care le protejeaza marca si produsele/serviciile pe care se aplica semnul;
-asemanarile sus mentionate sa produca un risc de confuzie care include si riscul de asociere.
In ceea ce priveste indeplinirea primei conditii impuse de textul de lege - similaritatea intre marca si semn, aceasta trebuie apreciata prin raportare la marca si semn in integralitatea lor. Elementul "fara egal" din componenta marcii/semnului folosit de parata, este un element descriptiv ce desemneaza calitatea produselor, astfel incat nu poate fi apropriat in mod exclusiv de nici un titular. Marca anterioara invocata de S.C. M I S.R.L., cuprinde un element figurativ ce confera distinctivitate marcii, elementul verbal "fara egal" nefiind in masura sa confere distinctivitate. Astfel, marca apartinand S.C. M I S.R.L., a putut fi inregistrata doar datorita distinctivitatii conferite de elementul figurativ. Expresia verbala "fara egal" asupra careia reclamanta revendica un drept exclusiv, este echivalenta cu alte atribute, ce fac referire la calitatea produselor/serviciilor ca: nemaiintalnit, nemaipomenit, extraordinar etc. Potrivit dispozitiilor art. 5 alin. lit. d: "sunt excluse de la protectie si nu pot fi inregistrate marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau alte indicatii purtand servi in comert pentru a desemna ... calitatea produsului ori serviciului"; inregistrarea marcii apartinand S.C. M I S.R.L., a fost posibila doar datorita existentei elementului figurativ considerat ca fiind distinctiv in raport cu produsele si serviciile solicitate. Drept urmare, drepturile exclusive pe care le pretinde reclamanta sunt date de combinatia elementului figurativ distinctiv - elementul puternic, dominant al marcii acesteia - cu expresia verbala descriptiva „fara egal", si nu doar de aceasta din urma.
Faptul ca expresia "fara egal" este una descriptiva in raport cu calitatea produselor, reiese si din practica Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci, de unde rezulta ca mai sunt inregistrate inca doua marci continand expresia "fara egal", respectiv marca "Regal - un produs fara egal" cu nr. de inregistrare 46580 si marca "Regal - gustul fara egal" cu nr. de inregistrare 45516. Drept urmare, comparand marca anterioara invocata de reclamanta cu marca folosita de catre parata, se constata ca acestea nu sunt similare, elementele distinctive si dominante in cadrul celor doua marci fiind elementul figurativ pentru marca reclamantei, respectiv elementul verbal "real” iar nu expresia "fara egal ‘‘pentru marca paratei .
In plus „real” reprezinta o marca notorie pe teritoriul Romaniei, fiind folosita de vreme indelungata tot de catre R H Romania S.R.L., in calitate de persoana autorizata si fiind inregistrata pe cale internationala, prin intermediul O.M.P.I. si in Romania inca din anul 2005 sub nr. 869043. Alaturarea langa marca notorie "real” a elementului descriptiv "fara egal" se inscrie in cadrul folosirii marcii prevazute de art. 46 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998 care prevede: "Este asimilata folosirii efective a marcii: folosirea marcii sub o forma care difera de aceea inregistrata prin anumite elemente ce nu altereaza caracterul distinctiv al acesteia".
Alaturarea expresiei descriptive "fara egal" la marca "real" nu altereaza caracterul distinctiv al acesteia, in sensul ca, consumatorul mediu va percepe marca la fel si apartinand aceluiasi producator si nicidecum reclamantei S.C. M I S.R.L. Acest fapt este intarit de faptul ca marca "real" este o marca notorie pe teritoriul Romaniei, fapt care exclude total riscul de confuzie si asociere. Alaturarea la o marca notorie a unor elemente lipsite de caracter distinctiv "fara egal", nu poate schimba perceptia consumatorului asupra acelei marci, astfel incat sa o poata confunda cu o alta marca (ce contine acelasi element descriptiv).
Marca "real - fara egal" a fost solicitata la inregistrare de firma M M G I P din Germania, firma ce detine portofoliul de marci al grupului M din care face parte si parata si care a autorizat folosirea de catre aceasta a marcii "real - fara egal". Aceasta marca a fost depusa la inregistrare pe cale nationala, la data de 14.03.2006 si a primit numarul de depozit M 2006 02641.
In ceea ce priveste conflictul cu numele comercial anterior, se invoca de catre cea de ¬a doua reclamanta S.C. F E S.R.L. in sustinerea actiunii, anterioritatea numelui comercial. In sustinerea acestei anterioritati, se invoca dispozitiile art. 30 si urm. din Legea 26/1990. Intr-adevar, orice firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente, cum stabileste art. 38 din legea susmentionata, iar pe de alta parte la alin. 2 se prevede ca atunci "cand o firma noua este asemanatoare cu o alta, trebuie sa se adauge o mentiune care sa o deosebeasca de aceasta, fie prin desemnarea mai precisa a persoanei, fie prin indicarea felului de comert exercitat sau in orice alt mod".
Asadar Legea 26/1990 prevede - in cazul identitatii de nume comerciale - ca un nume comercial subsecvent va putea fi inregistrat daca contine un element de diferentiere fata de numele anterior. Aceasta prevedere legala exclude analiza similaritatii numelor comerciale, practic discutandu-se de incalcare de nume comercial, doar in caz de identitate. In aceste conditii, atata timp cat „real - fara egal” ar putea fi inregistrat ca nume comercial, fara a constitui o incalcare a numelui comercial anterior „fara egal”, cu atat mai mult „real - fara egal” va putea fi folosita ca marca, fara a incalca numele comercial.
In acest sens, la fila 126 din dosar este depusa o dovada a verificarii disponibilitatii numelui de domeniu "real - fara egal" prin care registrul comertului informeaza ca denumirea "real - fara egal" poate fi inregistrata.
In concluzie, atata timp cat se apreciaza ca intre numele comercial "fara egal" si "real - fara egal" nu exista risc de confuzie, cu atat mai mult nu poate exista risc de confuzie intre marca "real - fara egal" si numele comercial "fara egal".
Tribunalul a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, in raport de dispozitiile. art. 35 alin.2 din Legea nr. 84/1998.
Prin sentinta civila nr. 1023/14.07.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila, s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentintei civile nr. 91/22.01.2009, in sensul obligarii reclamantelor la plata cheltuielilor de judecata catre parata SC R H SRL, in cuantum de 4.520 euro.
Impotriva sentintei civile nr. 91/22.01.2009, reclamantele au declarat apel la data de 24.07.2009 (conform stampilei postale aplicate pe plicul de expediere).
Prin cereri inaintate separat, la data de 03.09.2009, reclamantele au indicat un nou sediu ales in vederea comunicarii actelor de procedura, respectiv au solicitat repunerea in termenul de apel, sustinand prin administratorul acestora, ca au luat cunostinta de continutul hotararii atacate, numai la data de 19.08.2009 si nu la 15.06.2009, cum consemneaza dovezile de comunicare prin afisare, aflate la dosar. S-a aratat ca aceasta stare de fapt se datoreaza, pe de o parte, faptului ca s-a realizat vanzarea sediului situat in Brasov, Bd. 13 Decembrie 2009 nr. 213, judet Brasov, reclamantele nemaiavand acest sediu, iar pe de alta parte, angajatul insarcinat cu preluarea corespondentei, nu a incunostiintat administratorul.
Intimatele-parate au formulat intampinare la cererea de repunere in termenul de apel, solicitand respingerea acesteia, respectiv respingerea apelului ca tardiv formulat.
Prin DC nr. 68A/ 2.03.2005 Curtea a respins cererea de repunere in termenul de declarare a apelului , a respins ca nefondata exceptia de nulitate a procedurii de comunicare catre reclamanti a SC nr. 1023/2009 si a admis exceptia tardivitatii declararii apelului , care a fost respins in consecinta .
In motivarea hotararii s-au retinut urmatoarele :
Sentinta civila nr. 91/22.01.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila, in discutie in aceasta cale de atac, a fost comunicata prin afisare pe usa principala a locuintei destinatarelor, la data de 15.06.2009, la sediul indicat al acestora, uzitat pe parcursul judecatii in fond, situat in Brasov, str. 13 Decembrie nr. 209, judet Brasov, conform dovezilor atasate la dosarul de fond (filele 251 si 252), procedandu-se astfel, datorita faptului ca nu a fost gasita nici o persoana pentru primirea corespondentei.
Desi initial apelantele au argumentat cererea de repunere in termenul de apel, prin luarea la cunostinta cu intarziere datorita vanzarii propriului sediu, respectiv datorita neglijentei de incunostiintare a propriului angajat insarcinat cu primirea corespondentei, ulterior apararile acestora au fost reformulate, in sensul indicarii culpei agentului procedural, prin lipsa de diligenta la identificarea usii principale a destinatarului, in vederea afisarii.
Dincolo de inconsecventa sustinerilor apelantelor asupra primirii comunicarii, Curtea a retinut ca in lipsa unei dovezi care sa certifice afisarea pe o alta usa decat cea principala a sediului reclamantelor (situat intr-un imobil cu mai multe usi principale de acces, atat la parter, cat si la etaj), consemnarea procesului-verbal de comunicare este completa si legala.
Existenta unui risc de confuzie asupra unei atare identificari, este imputabila destinatarului care a indicat o adresa insuficient delimitata si nu agentului procedural care a intocmit procesul-verbal cu respectarea dispozitiilor enuntate de art. 92 si 921 Cod pr. civila.
Distinctia efectuata de catre apelante in definirea notiunilor de „sediu” si „loc al afisarii”, nu este de natura a inlatura ori a dilua obligatia persoanei interesate in comunicare, de indicare a tuturor elementelor sediului sau, ca spatiu identificabil intr-o cladire cu mai multe cai de acces.
Ca atare, este nefondata exceptia de nulitate a procedurii de comunicare a sentintei civile atacate, prin invocarea propriei culpe a reclamantelor la identificarea sediului comunicarii.
Nefiind primite aceste sustineri si constatand, pe cale de consecinta, ca argumentele cererii de repunere in termenul de apel devin nefondate, prin lipsa unei dovezi asupra impiedicarii exercitarii actului procedural de catre o imprejurare mai presus de propria vointa, conform art. 103 alin. 1 Cod pr. civila, Curtea a constat ca declararea apelului s-a efectuat la data de 24.07.2009, peste termenul legal de 15 zile de la comunicare, declansat la data de 15.06.2009, ceea ce atrage ca sanctiune, decaderea din dreptul formularii caii de atac, cu consecinta respingerii apelului reclamantelor, ca tardiv formulat.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantele , iar prin DC nr. 1478/ 18.02.2011 Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul , a casat decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiasi instante .
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Procesele — verbale intocmite de catre agentul constatator cu ocazia efectuarii actului procedural al comunicarii sentintei civile nr. 91/22.01.2009 catre fiecare dintre cele doua reclamante cuprind mentiunea afisarii „pe usa principala a cladirii”.
Cu privire la dispozitiile legale in materia afisarii si sanctiunea nerespectarii acestora, inalta Curte retine urmatoarele:
Potrivit art. 921 Cod procedura civila, „Comunicarea citatiei si a altor acte de procedura nu se poate realiza prin afisare in cazul persoanelor juridice..., cu exceptia cazurilor in care se refuza primirea sau daca se constata lipsa oricaror persoane la sediul acestora”.
Comunicarea prin afisare fiind permisa de legiuitor si in cazul persoanelor juridice si in absenta vreunei indicatii privind realizarea afisarii in cuprinsul art. 92l, sunt incidente regulile generale referitoare la comunicarea actelor de procedura, inclusiv prin afisare, ca situatie de exceptie de la regula comunicarii prin inmanare.
Modalitatea de afisare „pe usa principala a cladirii” este prevazuta doar in art. 92 alin. 4 teza ultima, pentru ipoteza in care citatia nu este primita sau toate persoanele abilitate in alin. 3 sa primeasca actul comunicat sunt lipsa, iar afisarea „pe usa locuintei” destinatarului actului nu este posibila, „daca nu are indicatia apartamentului sau camerei locuite”.
In art. 92 alin. 4 nu se precizeaza contextul celei din urma situatii anterior mentionate, insa acesta este relevat in alin. 3 din aceeasi norma, aplicabil pentru identitate de ratiune, deoarece vizeaza (in partea a doua) aceeasi situatie care genereaza afisarea, insa, spre deosebire de alin. 4, presupune prezenta altor persoane carora li se poate inmana actul.
Astfel, in conformitate cu art. 92 alin. 3, ipoteza neindicarii de catre destinatarul actului a camerei sau apartamentului in care locuieste este formulata in legatura cu hoteluri sau cladiri compuse din mai multe apartamente.
Din coroborarea normelor citate, rezulta ca se recurge la afisarea „pe usa principala a cladirii”, chiar si in cazul persoanelor juridice, atunci cand destinatarul actului ce trebuie comunicat locuieste/are sediul intr-un imobil cu mai multe camere sau apartamente, destinatarul nu a indicat camera sau apartamentul in care locuieste si sunt lipsa toate persoanele carora li s-ar fi putut inmana actul.
In plus, chiar daca nu se prevede expres, normele citate vizeaza un imobil cu o singura usa principala, acest fapt deducandu-se din interpretarea literala a normelor, care folosesc forma de singular a cuvantului ce desemneaza locul prin care se face accesul in cladire.
Agentul constatator a considerat ca sunt intrunite toate cerintele anterior aratate si a procedat la afisarea sentintei tribunalului „pe usa principala a cladirii” indicate de catre reclamante drept loc al comunicarii actelor de procedura.
Or, dupa cum a retinut chiar instanta de apel in considerentele deciziei recurate, cladirea unde s-a efectuat comunicarea (situata in Brasov, str. 13 Decembrie nr. 209) are mai multe nivele si mai multe usi principale de acces, atat la parter, cat si la etaj.
Aceasta situatie de fapt rezultata din probatoriul administrat nu a fost contestata si este certa, retinandu-se, din fotografiile depuse la dosar (file 105 — 110 dosar apel) ca accesul la etaj se realizeaza prin mai multe scari exterioare.
Confruntandu-se cu aceasta situatie inedita si avand la indemana doar posibilitatile oferite de art. 92, agentul constatator, inainte de afisarea actului, trebuia sa se asigure ca exista o singura usa principala, in sensul art. 92. Desi norma nu contine o definitie, prin „usa principala” se intelege nu numai intrarea cea mai importanta in imobil (de exemplu, cea mai larga sau cea dinspre strada etc), dar si intrarea care asigura accesul prin interior la toate apartamentele si camerele cladirii, intocmai ca in cazul hotelului sau al cladirii cu mai multe apartamente, reglementat de art. 92.
Diligentele in aceasta directie presupuse in sarcina agentului constatator sunt necesare pentru completarea corespunzatoare a procesului — verbal de comunicare, ale carei mentiuni sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 100 alin. 3 Cod procedura civila.
Desi in ipotezele din art. 92, in care se arata in concret atributiile agentului constatator, nu se prevede efectuarea vreunui demers de catre acesta, chiar in situatia in care nu este indicat numarul camerei sau al apartamentului, procedandu-se pur si simplu la afisare, efectuarea unor diligente se impune in cazul in care norma nu mai prevede o solutie anume, iar procesul — verbal trebuie sa cuprinda mentiuni reale, in caz contrar, fiind nul.
Aceste demersuri nu depasesc, in speta, sfera unei simple identificari a usii principale de acces in cladire.
In raport de situatia de fapt redata anterior, in care nu este indicat numarul camerei sau apartamentului, agentul ar fi trebuit sa verifice daca intrarea pe care o considera drept principala asigura accesul prin interior la toate apartamentele ori accesul la acestea sau chiar la unele dintre acestea se face doar prin exterior.
In acest din urma caz, ar fi trebuit sa constate ca exista mai multe usi principale (aceasta este, in fapt, situatia de fapt retinuta in speta de instanta de apel), astfel incat nu putea insera in cuprinsul procesului — verbal o mentiune eronata. Aceeasi concluzie se impune si daca agentul avea vreun dubiu in privinta situatiei de fapt.
Procedandu-se in sensul contrar, procesul — verbal de comunicare este lovit de nulitate absoluta, in baza art. 100 alin. 3 cu referire la art. 100 alin. 1 pct. 4 Cod procedura civila, in conditiile in care procesul — verbal contine o mentiune eronata in raport de situatia de la fata locului, respectiv afisarea „pe usa principala a cladirii”, cladire ce avea mai multe usi principale.
De altfel, potrivit art. 100 alin. 1 pct. 4, procesul - verbal ar fi trebuit sa mentioneze - de asemenea, sub sanctiunea nulitatii -, imprejurarea daca cel caruia i s-a facut comunicarea locuieste intr-o cladire cu mai multe etaje sau apartamente, ceea ce nu s-a intamplat in cauza.
Cu privire la aplicarea acestei sanctiuni procedurale, inalta Curte retine urmatoarele:
Respingand exceptia nulitatii actului procedural al comunicarii, instanta de apel a argumentat, pe de o parte, ca existenta riscului de confuzie in identificarea locului comunicarii este imputabila reclamantelor, care au indicat o adresa insuficient delimitata iar, pe de alta parte, ca, in lipsa unei dovezi care sa certifice afisarea pe o alta usa decat cea principala a sediului reclamantelor, consemnarea din procesul — verbal de comunicare este completa si legala.
Se observa ca primul argument mentionat corespunde principiului potrivit caruia „nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuita prin propriul sau fapt”, inserat in art. 108 alin. 4 Cod procedura civila.
Evocand acest principiu, chiar daca nu a facut explicit referire la norma anterior mentionata, instanta de apel a constatat indirect o neregularitate a comunicarii, pe care nu a enuntat-o si nici nu a sanctionat-o, in virtutea culpei titularului exceptiei nulitatii.
Nelegalitatea comunicarii, dupa cum s-a aratat anterior, rezida in mentiunea eronata inserata in procesul - verbal de comunicare, privind afisarea pe usa principala a cladirii care avea mai multe usi principale.
Or, astfel enuntata, neregularitatea nu putea fi pricinuita prin fapta reclamantelor, dupa cum, in mod corect, s-a sustinut prin motivele de recurs, in absenta unei obligatii de natura celei aratate in decizia de apel, in sarcina reclamantelor, ca destinatare ale actului comunicat, a carei neindeplinire sa le impiedice pe acestea de a invoca exceptia nulitatii actului procedural.
Art. 92 Cod procedura civila, anterior citat, nu impune destinatarului actului de comunicat sa indice numarul camerei sau apartamentului, dintr-o cladire cu mai multe apartamente. Chiar daca destinatarul suporta efectele acestei neindicari, prin afisarea actului pe usa principala a cladirii, legiuitorul nu il obliga in niciun fel sa inlesneasca activitatea agentului, ci doar reglementeaza modalitatea de comunicare in acest caz, respectiv afisarea.
Daca am accepta ideea ca afisarea, ca modalitate de comunicare, reprezinta, prin ea insasi, o sanctiune pentru neindicarea numarului camerei sau al apartamentului, ar insemna ca, intr-adevar, exista o obligatie de furnizare a acestor indicatii. Pentru neindeplinirea acesteia, legiuitorul a prevazut, insa, o sanctiune, aceea a afisarii, caz in care nu s-ar putea aplica inca o sanctiune pentru aceeasi fapta, respectiv sanctiunea valabilitatii procesului — verbal de comunicare in cazul unor mentiuni eronate provocate prin eventuala fapta culpabila a destinatarului actului.
Obligatiile reclamantului in vederea comunicarii actelor de procedura sunt cele prevazute de art. 112 Cod procedura civila, vizand indicarea denumirii si a sediului persoanei juridice. Or, in cauza, acestea au fost respectate, adresa postala a imobilului corespunzand unui spatiu in care reclamantele desfasurau activitate comerciala, mentionat fiind in evidentele de la acel moment ale Registrului Comertului la „alte categorii” decat sediul principal si secundar pentru reclamanta SC M I SRL (fila 155 apel) si ca punct de lucru pentru reclamanta SC F E SRL (fila 157 apel).
Este de observat ca sediul principal al reclamantelor nu era situat la acel moment in imobilul din str. 13 Decembrie nr. 209, astfel cum impune art. 87 pct. 2 Cod procedura civila, ci in str. Codrul Cosminului nr. 56.
Fiind vorba despre un sediu ales, sunt incidente dispozitiile art. 93 Cod procedura civila, in baza carora reclamantele aveau obligatia indicarii persoanei primitorului actului. Daca aceasta obligatie nu este indeplinita, sanctiunea, prevazuta expres, consta in comunicarea actelor de procedura la domiciliul/sediul partii, iar procesul - verbal vizand sediul ales, fara mentiunea primitorului actului, este nul.
Aceasta constatare confirma concluzia deja enuntata, aceea ca procesul — verbal de comunicare a sentintei catre reclamante este nul, chiar daca nu s-ar fi retinut motivul de nulitate prevazut de art. 100 alin. 1 pct. 4 Cod procedura civila.
Nici cel de-al doilea argument din decizia de apel nu poate fi retinut, deoarece prezumtia absoluta de adevar de care beneficiaza procesul — verbal de comunicare, pana la inscrierea in fals, astfel cum prevede art. 100 alin. 4 Cod procedura civila, nu se aplica daca actul procedural contine mentiuni eronate, fiind nul din acest motiv.
Sunt fondate sustinerile recurentelor si in ceea ce priveste lipsa de relevanta a atitudinii inconsecvente a reprezentantului legal al reclamantelor in formularea apararii in contextul exceptiei tardivitatii apelului.
Chiar daca a fost investita atat cu o cerere de repunere in termenul de declarare a apelului, cat si cu solutionarea exceptiei nulitatii procesului — verbal de comunicare, instanta de apel are obligatia calificarii corecte a mijloacelor de aparare adecvate si sa verifice, chiar din oficiu, legalitatea comunicarii hotararii tribunalului.
In conditiile in care recurgerea concomitenta la ambele mijloace procedurale ar fi fost calificata de catre instanta drept un abuz de drept procesual, trebuia sanctionata prin respingerea demersurilor procesuale fara o cercetare a temeiniciei sustinerilor partii; or, acest lucru nu s-a intamplat in cauza, motiv pentru care argumentul referitor la atitudinea procesuala a reclamantelor este irelevant in analiza exceptiei tardivitatii.
Fata de cele expuse, inalta Curte a constatat ca instanta de apel nu a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale in materia comunicarii actelor de procedura, fara a fi necesar, din acest motiv, sa se analizeze incidenta in speta a Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a jurisprudentei relevante a Curtii Europene, din perspectiva invocata prin motivele de recurs.
Procesul — verbal de comunicare a hotararii primei instante fiind nul , termenul de declarare a apelului prevazut de art. 284 alin. 1 Cod procedura civila nu a curs, astfel incat instanta de apel trebuia sa constate ca cererea de apel a fost depusa in termenul legal.
Ca atare, apreciaza instanta de recurs ca cererea de repunere in termenul de declarare a apelului este lipsita de obiect.
Dupa casare pricina a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti sub nr. 6557/2/2011 .
In sedinta publica de la 8.09.2011 apelantele- reclamante invoca exceptia tardivitatii declararii apelului incident, iar prin incheierea de sedinta de la acea data Curtea a respins aceasta exceptie , pentru considerentele cuprinse in aceasta hotarare .
Tot la acest termen de judecata a fost incuviintata si proba cu inscrisuri , solicitata atat de catre apelante , cat si de catre parate .
Apelantele reclamante au criticat sentinta pronuntata pentru urmatoarele motive :
I. Instanta de fond in mod gresit a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei M M G I P GmbH & C.K. ; aceasta are calitate procesuala pasiva pentru ca foloseste in activitatea comerciala semnul „fara egal” prin:
a. Autorizarea Societatii RH sa foloseasca in activitatea comerciala desfasurata semnul „real - fara egal”.
b. Depunerea cererii de inregistrare a semnului „real-fara egal” la OSIM are natura unui act comercial. In acest sens este orientata si practica Oficiului de Armonizare a Pietei Interne (OHIM) prin care se statueaza ca scopul inregistrarii semnului este folosirea in relatiile comerciale.
II. Nelegalitatea si netemeinicia hotararii primei instante
Tribunalul Bucuresti considera in mod eronat ca nu exista un conflict intre marca anterioara „fara egal” a carei titulara este SC M I Srl si utilizarea sintagmei „fara egal” de catre intimatele-parate S.c. R H R SRL si M M G I P din Germania si prin urmare nu exista folosire fara drept a unui semn de catre tert deoarece nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 35 alin. 2 din Legea nr. 84/1998. si ca numele comercial beneficiaza de protectie numai impotriva folosirii unor semne identice.
A) Marca: existenta riscului de confuzie
In principal, instanta a considerat, in esenta, ca:
- elementul verbal „fara egal” din compunerea marcii este lipsit de putere distinctiva si, in consecinta, nu poate fi elementul dominant, nejucand asadar nici un rol in aprecierea riscului de confuzie;
- marca „real” este una notorie, astfel incat alaturarea elementului „fara egal” nu poate conduce la un risc de confuzie cu marca anterioara.
(1) Cat priveste aprecierea riscului de confuzie , apelantele invoca practica instantelor europene in aceasta materie - principii pertinente pentru cauza de fata .
a) Marca anterioara („fara egal”) este inclusa totalmente in semnul complex ulterior alaturi de o marca notorie („real - fara egal”)
Principiile stabilite de Curtea Europeana de Justitie: Ipoteza in care semnul utilizat de catre un tert este compus dintr-o marca anterioara si marca sa renumita, nu este subordonata conditiei ca impresia de ansamblu produsa de semnul compus sa fie dominat de partea celui care compune marca anterioara. Daca s-ar cere o astfel de conditie, titularul marcii anterioare ar fi privat de dreptul exclusiv prevazut de art. 5, paragraful 1 din Directiva 89/104/CEE.2
b) Aprecierea riscului de confuzie si elementul dominant al marcii
Principii stabilite de Curtea Europeana de Justitie:
i) Rolul elementului dominant in aprecierea globala a riscului de confuzie
In ceea ce priveste similaritatea vizuala, fonetica sau conceptuala a semnelor in conflict, aprecierea globala a riscului de confuzie trebuie fondata pe impresia de ansamblu produsa de acestea, tinand seama, mai ales, de elementele lor distinctive si dominante.
Jurisprudenta este de altfel constanta in sensul ca nu pot fi considerate ca fiind similare o marca complexa si un alt semn, identic sau prezentand o similitudine cu unul din elementele componente ale marcii complexe decat atunci cand acesta constituie elementul dominant in impresia de ansamblu produsa de marca complexa, adica atunci cand acest element component este susceptibil sa domine singur imaginea acestei marci pe care publicul pertinent o pastreaza in memorie, astfel incat toate celelalte componente ale marcii sunt neglijabile in impresia de ansamblu produsa de aceasta.
ii) Aprecierea caracterului dominant
Consumatorul nu are decat rareori posibilitatea de a proceda la o comparatie directa a diferitelor semne si trebuie deci sa se increada in imaginea imperfecta pe care a pastrat-o in memorie. In general, caracteristicile dominante si distinctive ale unui semn sunt cel mai usor de memorat.‘ In consecinta, necesitatea de a aprecia impresia de ansamblu produsa de un semn nu exclude examinarea fiecarui element component in vederea determinarii elementelor dominante .
Pentru aprecierea caracterului dominant al unuia sau mai multor elemente ale unei marci complexe, trebuie avute in vedere calitatile intrinseci ale fiecarui element component, comparandu-le cu cele ale celorlalte elemente componente. In plus, in mod accesoriu, poate fi avuta in vedere si pozitia relativa a diferitelor componente in configuratia marcii.
Atunci cand o marca este compusa din elemente verbale si figurative, in principiu, elementele verbale sunt mai distinctive decat cele figurative, deoarece consumatorul mediu se va referi mai usor la produsele in cauza citand numele decat descriind elementul figurativ al marcii.” In mai multe cauze, cautand sa determine elementul dominant al unei marci complexe, Tribunalul a realizat compararea semnelor retinand numai elementele verbale, respectand principiul conform caruia aprecierea riscului de confuzie, in ceea ce priveste similaritatea semnelor, trebuie sa se fondeze pe impresia de ansamblu produsa de acestea.”
c) Riscul de confuzie si caracterul distinctiv
Principii stabilite de Curtea Europeana de Justitie: Riscul de confuzie este cu atat mai mare cu cat caracterul distinctiv al marcii anterioare se dovedeste important. Caracterul distinctiv al marcii anterioare si, in special, renumele sau, este deci un element ce trebuie avut in vedere pentru a aprecia daca similaritatea semnelor sau produselor este suficienta pentru a da nastere unui risc de confuzie.‘‘
Pentru a determina caracterul distinctiv al unei marci si, in consecinta, a evalua daca are un caracter distinctiv ridicat, trebuie apreciata global aptitudinea mai mare sau mai mica a marcii de a identifica produsele sau serviciile pentru care a fost inregistrata ca provenind de la o intreprindere determinata si deci, sa distinga aceste produse sau servicii de cele ale altor intreprinderi.
(2) Aplicarea principiilor mentionate anterior in concreto
a) Elementul dominant al marcii ; „ fara egal”
Marca detinuta de apelante ” fara egal” este compusa din doua elemente: unul verbal - „fara egal” si unul figurativ „smiley face” - „?. Elementul dominant, singurul care poate ramane in memoria publicului ca desemnand originea comerciala a produselor este elementul verbal „fara egal”, pentru urmatoarele argumente:
i) Este elementul verbal
Se arata ca , intr-o marca compusa dintr-un element verbal si unul figurativ, cel verbal este cel dominant, fiind perceput de catre consumatorul mediu ca un indicator al provenientei produselor. In cazul de fata, elementul verbal „fara egal” este cel dominant.
ii) Pozitia si caracterele tipografice
Pozitionarea centrala, sub „smiley face”, si caracterele tipografice mari, cursive, fac imposibil de neglijat elementul verbal, aceasta fiind cel care transmite mesajul conceptual al marcii catre consumatori.
iii) Calitatile intrinseci
Instanta a retinut ca expresia „fara egal” are caracter descriptiv, ceea ce a condus la concluzia ca elementul figurativ este cel distinctiv si dominant. In realitate, asa cum vom demonstra mai jos, „smiley face” nu are caracter distinctiv iar expresia „fara egal”, conform jurisprudentei Curtii Europene de Justitie, nu este descriptiva.
1) „Smiley face” nu are caracter distinctiv
a) „Smiley face” se regaseste pe un mare numar de produse de o natura foarte variata.
b) „Smiley face” are un inteles propriu de buna dispozitie dobandit ca urmare a folosirii intensive pe internet.
2) „Fara egal” nu este descriptiv
In primul rand, „fara egal” nu desemneaza nici un tip de produs si nici o caracteristica a unor produse din domeniul sanitar sau din orice alt domeniu. Un termen este descriptiv atunci cand descrie o anume caracteristica a produsului: natura, destinatia, culoarea, cantitatea, caracteristici tehnice, etc. Textul legal - art. 5 lit d) - vorbeste de asemenea si de „calitatea” produsului, dar acest lucru este gresit interpretat de prima instanta ca interzicand inregistrarea oricarui termen ce ar sugera unui consumator o calitate ridicata a produsului.
Se arata ca trebuie facuta o diferenta intre termenii care se refera la o anume calitate a unui produs si cele care induc consumatorului ideea ca este vorba despre un produs foarte bun. In primul caz se incadreaza termenii care descriu calitatea unui produs ce prezinta, in baza legii sau a practicilor comerciale, mai multe grade/ trepte de calitate: spre exemplu, mere de calitatea 1, sau faina de calitatea a II a, alcool de calitate superioara, etc. In acest gen de cazuri, termenii respectivi sunt descriptivi. In acest gen de situatii, calitatea respectiva (1, II, superioara, etc.) reprezinta o caracteristica obiectiva ce defineste produsul si nu o apreciere subiectiva facuta de un comerciant.
In schimb, daca pentru a vinde un produs comerciantul il prezinta ca fiind „de calitate”, „foarte bun”, „cel mai bun”, etc., este clar ca termenii respectivi nu desemneaza o anume caracteristica a produsului, obiectiva, inerenta naturii sale, ci reprezinta un instrument de marketing, o forma de publicitate, in care comerciantul isi prezinta produsele sale ca fiind superioare produselor celorlalti. In acest caz, termenii respectivi nu mai sunt unii descriptivi (neraportandu-se la caracteristicile obiective ale produsului) adica nu se incadreaza la art. 5 lit. d), ci sunt „semne sau indicatii devenite uzuale in limbajul curent sau in practicile loiale si constante” in sensul articolului 5 lit. c). Este cazul clasic al sloganelor.
De aceea, semnul „fara egal” este, in realitate, folosit atat de reclamanta cat si de parata pe post de slogan, pentru a indica consumatorilor calitatea ridicata a produselor/ serviciilor comercializate/prestate in opinia lor, a comerciantilor. „Fara egal” nu desemneaza o calitate definita si obiectiva, caracteristica naturii unui produs/ serviciu, ci este un slogan, un semn folosit in legatura cu produse/ servicii ca element de marketing.
Pentru asemenea situatii, in cauza BRAVO, prin decizia C-517/99 din 04.10.2001, Curtea Europeana de Justitie a stabilit ca „inregistrarea unei marci ce consta exclusiv in semne sau indicatii ce sunt folosite ca slogan publicitar, indicatii ale calitatii sau stimulente pentru a cumpara produsele sau serviciile desemnate prin marca nu este exclusa ca atare in baza unei asemenea folosiri. Revine instantei nationale sa determine, in fiecare caz in parte, daca asemenea semne sau indicatii au devenit uzuale in limbajul curent sau in practicile comerciale constante si oneste pentru a desemna bunurile sau serviciile desemnate de marca” .
Altfel spus, in opinia instantei europene, o indicatie a calitatii unui produs poate fi considerata ca lipsita de caracter distinctiv numai atunci cand se stabileste ca a devenit uzuala in limbajul curent sau in practicile comerciale constante si oneste pentru a desemna bunurile sau serviciile desemnate de marca.
Or, la dosarul cauzei nu exista nici o asemenea dovada. Nu exista nici o dovada ca, la momentul inregistrarii marcii , expresia „fara egal” era curenta in limbajul curent sau practicile comerciale pentru a desemna produse ca instalatii sanitare, echipamente, utilaje accesorii si piese de schimb pentru instalatii termice, sanitare si de climatizare.
In plus, in aprecierea ca expresia „fara egal” este descriptiva, instanta a nesocotit principiile stabilite de Curtea Europeana de Justitie in hotarare a Baby Dry: ,,( ... ) un eventual caracter descriptiv trebuie sa fie constatat nu numai pentru fiecare termen luat separat, ci prin intregul pe care il creeaza. Toata diferenta ce poate fi observata in sintagma propusa la inregistrare se realizeaza prin raportare la terminologia folosita in vorbirea curenta a consumatorului tinta, pentru desemnarea produsului sau serviciului ori a caracteristicilor esentiale, fiind in masura sa confere sintagmei caracter distinctiv”.
Expresia „fara egal” nu este una uzuala pentru a desemna calitatea aparatelor de iluminat, de incalzire, de gatit, de racire, de uscare, de ventilatie, de distributie a apei si instalatii sanitare, precum si a celorlalte servicii pentru care a fost instituita protectia, astfel incat este eliminata legatura cu produsul.
In sfarsit, in componenta marcii „fara egal” nu mai exista vreun alt element verbal, respectiv vreun substantiv, pentru a argumenta faptul ca aceasta expresie ar avea caracterul doar a unui atribut de natura sa desemneze calitatea produselor.
In concluzie, doar elementul „fara egal” domina prin el insusi imaginea de ansamblu a marcii pe care publicul pertinent o pastreaza in memorie, elementul figurativ este neglijabil. Elementul figurativ al marcii nu poate schimba perceptia marcii si implicit originea comerciala a produselor si serviciilor, ci el este interpretat de consumatori ca un semn „friendly” cu rol in atragerea clientelei. Acest aspect este sustinut si de faptul ca este utilizat de catre Sc Mondo Instal Srl si in alte sintagme ca „preturi negQciabile” dupa cum rezulta din pliantele depuse la dosar.
b) Notorietatea marcii „real” nu inlatura riscul de confuzie: „fara egal” ramane independenta si autonoma .
Curtea de Justitie a Consiliului Europei intr-un litigiu referitor la marcile Thomson si Thomson Life a analizat cazul in care un tert foloseste un semn compus dintr-o marca anterioara care nu este prin ea insasi renumita si din marca sa renumita sau numele sau comercial. Concluzia, expusa anterior, a fost aceea ca poate exista risc de confuzie intre cele doua semne daca marca anterioara pastreaza o pozitie autonoma in semnul compus folosit de tert, chiar daca impresia de ansamblu este dominata de marca renumita sau numele comercial renumit.
Or, prima instanta a nesocotit tocmai acest principiu. Rationamentul sau este exact invers celui facut de Curtea Europeana de Justitie: pentru ca „Real” este o marca notorie, „fara egal” nu mai conteaza absolut deloc. Altfel spus, instanta a aplicat cu totul alte criterii, neglijand regulile stabilite pentru exact acelasi tip de situatie in practica europeana.
Singurul lucru pe care trebuia sa il faca instanta era sa stabileasca daca elementul „fara egal” si-a pastrat autonomia, independenta in semnul complex „Real fara egal”; ori este fara doar si poate ca o asemenea autonomie exista atat din punct de vedere vizual si auditiv cat si din punct de vedere conceptuala. „Fara egal” este perceput distinct din punct de vedere vizual! auditiv, el nu se integreaza in semnul complex in asa fel incat sa nu mai poata fi perceput de consumator. Din punct de vedere conceptual, prin asocierea cu „Real” e transmite exact acelasi mesaj, „cel mai bun”, definind in acest mod elementul „Real”; tocmai de aceea, si din punct de vedere conceptual, elementul „fara egal” isi pastreaza autonomia si intelesul.
c) Similaritatea semnelor
i) Similaritatea vizuala
Gradul de similaritate vizuala este foarte ridicat, dat fiind faptul ca elementul dominant este elementul verbal „fara egal”, acesta fiind si elementul care se contraface. De aceea, impactul impresiei puternice in perceptia vizuala de ansamblu a consumatorului este determinat de literele comune, reproducerea semnului cu aceleasi caractere grafice, acelasi fond si dimensiuni ale literelor existente in marca detinuta de SC Mondo Instal Srl, deoarece intimata foloseste exact acelasi semn, desi se apara ca s-a depus spre inregistrare marca „real fara egal” cu alte caractere grafice, fond si dimensiuni, fapt care nu prezinta relevanta in speta.
ii) Similaritatea fonetica
Sub aspect auditiv, gradul de similaritate a semnelor „fara egal” este foarte ridicat chiar daca mai exista si marca „real” utilizata de intimata. Mai mult, reclamanta desfasoara si activitati de publicitate audio (ex. radio), utilizand sintagma „fara egal”, iar elementul grafic” ? „ de care se prevaleaza intimata-parata nu ar putea fi redat in utilizarea acestei modalitati de publicitate. In mod similar si intimata parata desfasoara activitati de publicitate intensiva audio, utilizand fara drept aceleasi elementele verbale „fara egal”, fiind insusita inclusiv intonatia in spoturile radio, creand aceeasi asonanta.
iii) Similaritatea conceptuala
In ceea ce priveste aspectul conceptual si semantic, cele doua semne contin elementele verbale „fara egal” si evoca ideea de „nemaiintalnit”, „cel mai bun”, de aici rezultand si identitatea conceptuala.
d) Identitatea produselor si serviciilor
Marca reclamantelor este inregistrata pentru produse si servicii din clasele 11, 35, 37 si 39, iar de cealalta parte, intimata comercializeaza sub semnul similar produse si servicii identice cu ale noastre.
Dovada o fac cataloagele promotionale ale Societatii R H depuse la dosar in care gasim produse ca aeroterme, radiatoare cu halogen, aparate de aer conditionat, toate acestea fiind identice cu produsele pentru care noi am instituit protectie prin inregistrarea marcii pe clasa 11.
De asemenea, in magazinele R se gasesc spre a fi comercializate si alte produse identice cu ale noastre ca: centrale termice, boilere, echipamente, accesorii si piese de schimb pentru instalatii termice, sanitare si climatizare.
Societatea intimata ofera aceeasi categorie de servicii prevazute in clasa 39 pentru care reclamantele au obtinut exclusivitate, respectiv de transport, de ambalare si depozitare marfuri, dupa cum se poate constata atat de pe site-ul acestora, dar si din ofertele promotionale existente in pliantele publicitare atasate la dosar.
Si serviciile din clasa 35, respectiv publicitate sunt identice cu ale reclamantelor , intimata intelegand sa promoveze produsele prin utilizarea acelorasi modalitati si materiale publicitare: spoturi audio si video (prin posturile de radio si tv), cataloage promotionale, pliante, participari la targuri organizate pe plan local si national etc.
e) Distinctivitatea dobandita prin folosire a marcii „?fara egal” .
Semnul „fara egal” este utilizat de catre SC M I SRL inainte de a fi inregistrat ca marca, fapt dovedit prin:
Publicitatea produselor si serviciilor care este sustinuta de incheierea cu TI&M PRINT SRL a unor contracte de care a avut ca obiect efectuarea de materiale publicitare pentru produsele comandante de beneficiar, precum si de derularea de proiecte de amplasare panouri publicitare in Asociatiile de Locatari din Brasov si Sinaia, proiect desfasurat in colaborare cu SC Advertising M C SRL Brasov.
Aparitiile in publicatii ca reviste, ziare a determinat in egala masura o crestere a gradului de cunoastere a produselor si serviciilor comercializate de catre Sc M I Srl. Dovada in acest sens o reprezinta incheierea de contracte care au avut ca obiect desfasurarea unor Campanii de publicitate in Publicatia” Transilvania Expres, in Revista Regionala de Publicitate. Alte aparitii relevante au fost in publicatia „Solutii pentru casa ta” - editia 2005.
Publicitatea produselor si serviciilor s-a realizat si prin modalitati video si audio, prin desfasurarea de reprezentari publicitare prin care s-au difuzat spoturi. Orice tip de centrale termice Ariston”, pe canalul PRO TV Brasov si spotul „Ariston Family TX 2004”. Alte spoturi care au vizat produsele si serviciile oferite de Sc Mondo Instal Srl au fost difuzate pe o perioada de 1 an la Tv Mixz.
Publicitatea de tip Caravana pe anul 2004, desfasurata in colaborare cu Sc Cool Events Srl care a cuprins productie de materiale promotionale (30 tricouri si 30 sepcute personalizate), baloane inscriptionate pe bat si rozeta, productie film eveniment, filmare digitala, montaj, transpunere pe dvd, productie stire publicitara), a avut ca efect marirea gradului de cunoastere a semnului „fara egal” in randul publicului.
Un alt element de utilizare a semnului ,,fara egal” il reprezinta faptul inscriptionarii acestuia pe facturile fiscale emise de Sc Mondo Instal, depuse la dosarul cauzei.
Publicitatea produselor si serviciilor s-a realizat in maniera intensiva nu doar pe plan regional, fiind desfasurate servicii de publicitate si in alte zone ale tarii cum ar fi Bucuresti si Judetul Ilfov, prin aparitii in Publicatia Pagini Aurii pe anul 2004-2005.
Comercializarea produselor si serviciilor se face prin reteaua de distributie dezvoltata de SC M I Srl care cuprinde atat zona Brasovului, orase vecine cum ar fi Codlea, Sf. Gheorghe, Tg. Secuiesc, Covasna, Predeal, Sinaia, Campina, insa cresterea gradului de cunoastere de catre consumatori a determinat extinderea comercializarii pe intreg teritoriul tarii.
Cunoasterea semnului” ? fara egal” este dovedita si de faptul ca in cadrul Expozitiilor TERMICA, organizate la Brasov, Societatea a obtinut trei ani la rand 2000 si 2001, 2002 Certificat de Excelenta pentru noutatea si calitatea deosebita a produselor si serviciilor oferite, precum si pentru modul ingenios de expunere a produselor si de promovare a firmei in relatia cu marele public.
Rata vanzarilor de produse si servicii ale reclamantei s-a marit de la an la an, ceea ce reflecta implicit interesul si cresterea numarului de consumatori de produse si servicii care poarta marca subscrisei. Astfel, Se M I Srl a obtinut in 2003, Certificat de merit si locul 1 pe tara pentru volumul record de vanzari al produselor Termomax Romania, in 2004, Diploma de Onoare si locul 1, pentru rezultatele obtinute in vanzarea produselor Termomax Romania.
Din toate aspectele relevate mai sus rezulta faptul ca la momentul constituirii depozitului national reglementar, semnul „?fara egal” era cunoscut de o parte notabila de consumatori de pe intreg teritoriul tarii. De asemenea, datorita ultilizarii marcii „?fara egal” de catre Societatea M I Srl, in sensul prezentat mai sus, publicul este capabil sa distinga produsele si serviciile pe care este aplicat semnul de alte produse si servicii de pe piata in privinta provenientei acestora.
In concluzie , apreciaza apelantele , in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 35 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 , astfelincat instanta trebuie sa sanctioneze comportamentul celor doua intimate.
Mai arata apelantele ca , si in situatia in care s-ar accepta ideea ca SC R H Srl comercializeaza produsele numai prin magazine R , nu este exclus ca un consumator intrat intr-un astfel de magazin sa aiba impresia datorita similaritatii intre semn si marca, faptul ca exista o legatura, fie intre produsele pe care se aplica, in sensul ca apartin aceluiasi producator SC M I Srl, fie intre titularul marcii si intreprinderea care foloseste semnul, in sensul ca exista cel putin o autorizare a titularului pentru ca Sc R H sa comercializeze produse sub aceeasi marca.
Prin urmare, consumatorul mediu va putea substitui involuntar produsele, iar aceste relatii care se creeaza in mintea consumatorilor aduc prejudicii insemnate titularului marcii, aceasta nemaiputand sa isi exercite functia sa esentiala de a distinge produsele si serviciile unui comerciant de cele ale altui comerciant.
Consumatorul nu are la indemana ambele produse pentru a le compara in mod direct, ci ramane cu imaginea de ansamblu a marcii, pe care o suprapune peste semnul folosit de catre concurent si tinde sa creada ca are in fata aceeasi marca.
In cazul de fata, riscul de confuzie sau de asociere rezulta din analiza coroborata a similaritatii semnelor facuta anterior, din identitatea serviciilor si a produselor, dar si din faptul ca ambii comercianti se adreseaza aceluiasi segment de consumatori.
Pentru produse si servicii identice, parata a preluat intocmai elementul dominant al marcii. Faptul ca expresia „fara egal” este alaturata marcii „real” este irelevant, cata vreme sintagma isi pastreaza autonomia si independenta, transmitand clar acelasi mesaj conceptual.
De aceea, semnul folosit de catre societatile parate in activitatea de comert este similar cu marca noastra inregistrata si exista risc de confuzie.
B) Protectia numelui comercial „fara egal”
1. Numele comercial ca drept de proprietate intelectuala protejat in temeiul legii .
Faptul ca numele comercial da nastere unui drept de proprietate industriala, rezulta din dispozitiile art. 1 alin. 2, din Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii industriale din 20 martie 1883, ratificata de Romania prin Decretul nr. 1.177/1968 potrivit caruia „Protectia proprietatii industriale are ca obiect brevetele de inventie, modele de utilitate, desenele sau modelele industriale, marcile de fabrica sau de comert, marcile de serviciu, numele comercial si indicatiile de provenienta sau denumirile de origine, precum si reprimarea concurentei neloiale”. Conform art. 8 din aceeasi conventie „Numele comercial va fi protejat in toate tarile uniunii, fara obligatia de depunere sau inregistrare, indiferent daca el face sau nu parte dintr-o marca de fabrica sau de comert”.
In dreptul romanesc, numele comercial este reglementat prin Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comertului in 30 alin. 4 ca: „Dreptul de folosinta exclusiva asupra firmei si emblemei se dobandeste prin inscrierea acestora in registrul comertului”, iar Conventia de la Paris, odata ratificata, face parte, de asemenea, din dreptul intern si permite calificarea numelui comercial ca obiect de protectie al dreptului de proprietate industriala, indiferent daca face sau nu parte dintr-o marca.
De asemenea, comportamentele generatoare de risc de confuzie cu activitatea unui concurent sunt in mod constant sanctionate ca acte de concurenta neloiala, in conformitate cu dispozitiile art. 10 bis al Conventiei de la Paris. Astfel, in alineatul 3 al acestui articol se dispune ca vor trebui sa fie interzise mai ales „ orice fapte care sunt de natura sa creeze prin orice mijloc o confuzie cu intreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui concurent.”
2. Existenta riscului de confuzie creat de utilizarea intimatelor a numelui comercial „Fara Egal”
Legea concurentei neloiale in cuprinsul art. 5 lit. a) incrimineaza „folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant”.
Referitor la conflictul cu numele comercial „Fara Egal”, instanta de fond apreciaza in mod gresit ca se poate discuta de o incalcare de nume comercial anterior doar in situatia in care exista identitate, iar nu si similaritate intre numele comercial si semnul utilizat de catre intimatele parate.
Invederam instantei de apel ca numele comercial este protejat in sectorul economic in care este exploatat, aceasta protectie se intinde si impotriva semnelor similare, nu doar identice astfel cum eronat retine instanta de fond, tocmai pe considerentul evitarii riscului de confuzie in comert.
Intr-un litigiu referitor la incalcarea numelui comercial „SZABADSAG” instanta a apreciat in sensul ca desi, in numele comercial al recurentei apar si alte cuvinte sau faptul ca aceasta societate comerciala are ca obiect si alte activitati comerciale, nu este de natura sa inlature riscul de confuzie, atat timp cat elementul principal distinctiv al numelui comercial il constituie cuvantul „SZABADSAG” .
Utilizarea fara drept de catre intimate a numelui comercial „Fara Egal” reprezinta acte de concurenta neloiala in sensul art. 2 din Legea privind concurenta neloiala.
Totodata, SC F E Srl foloseste numele sau comercial, de la momentul pronuntarii de catre judecatorul delegat a incheierii nr. IJ/866161 din 22.12.2005, astfel incat poate reclama masuri de protectie impotriva utilizarii ulterioare si pe nedrept a semnului identic sau similar de catre intimate.
Astfel, confuzia exista in randul publicului deoarece acesti comercianti au un obiect de activitate identic, activitatea principala a reclamantei F E fiind come
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Proprietate intelectuala
Folosire si stocare in format digital in cadrul societatii de programe de calculator fara acordul titularului de drepturi. Inchirierea calculatoarelor fundatiei catre diverse persoane fizice in scopul rularii programelor reproduse pe acestea fara a a... - Sentinta penala nr. 75 din data de 23.04.2008Dreptul de autor. Admisibilitate despagubiri - Decizie nr. 259/R din data de 21.05.2014
Dreptul proprietatii intelectuale. Dreptul de autor si drepturi conexe. Gestiunea colectiva obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publica a operelor muzicale. - Decizie nr. 157/A din data de 17.10.2008
Drept de creatie intelectuala. Natura juridica a cauzelor. Nesemnarea minutei de catre judecator. Efecte. - Decizie nr. 274/A din data de 05.11.2004
Proprietate intelectuala - Decizie nr. 10763/3/2010 din data de 11.01.2011
Ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 1413 din data de 26.11.2009
Ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 1123 din data de 28.08.2007
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017
Societati. Constatarea legalitatii fuziunii. Necesitatea formei autentice a hotararii de aprobare a fuziunii prin absorbtie, in cazul terenurilor. - Decizie nr. 703A din data de 10.04.2017
Procedura de insolventa. Cesionarea creantei unui creditor. Nedobandirea calitatii de membru al comitetului creditorilor de catre creditorul cesionar. - Decizie nr. 871A din data de 10.05.2017
Cererea de obligare a Fondului de Garantare a Asiguratilor la despagubiri ca urmare a producerii unor riscuri acoperite de asigurarea RCA. Procedura speciala de reglementare a legii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 863A din data de 18.05.2017