Ordonanta presedintiala

ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A IV A CIVILA
Sentinta civila nr. 1123
Sedinta publica de la 28.08.2007
Tribunalul compus din :
PRESEDINTE : CORALIA CONSTANTINA IACOB
GREFIER       : MIHAELA VOINEA

Pe rol fiind solutionarea actiunii  civile de fata formulata de reclamantii SC DYO BALKAN SRL, DURMUS YASAR VE OGULLARI BOYA VERNIK VE RECINE FABRIKALARI AS in contradictoriu cu parata SC CHEMICAL COM ADYA SRL , avand ca obiect ordonanta presedintiala.
Dezbaterile in fond si sustinerile orale ale partilor au avut loc in sedinta publica din data de 23.08.2007 fiind consemnate incheierea de la acea data care face parte integranta din prezenta, cand tribunalul,  avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat  pronuntarea la data de 27.08.2007,  apoi la 28.08.2007, cand a pronuntat urmatoarea hotarare:
 
TRIBUNALUL,

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala sub nr. 15464/3/2007, la data de 10.05.2007, reclamantii SC DYO BALKAN SRL si DURMUS YASAR VE OGULLARI BOYA VERNIK VE RECINE FABRIKALARI AS au chemat in judecata pe parata SC CHEMICAL COM AYDA SRL, solicitand pe calea ordonantei presedintiale ca prin hotararea ce se va pronunta, in temeiul art. 581 alin. 3 C.proc.civ., sa fie obligata parata la oprirea vremelnica a folosirii tuturor formelor materiale de utilizare nelegala a marcii Dyo, respectiv utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate; aplicarea semnului pe produse, pe ambalaje, sau pe alte bunuri mobile sau imobile folosite in scop comercial pana la solutionarea irevocabila a fondului litigiului care se afla in prima instanta pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala, formand dosarul nr. 14044/3/2007. Reclamanta a mai solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantele au aratat ca Dyo Balkan este o societate comerciala de nationalitate romana infiintata in anul 1991, avand ca obiect principal de activitate „fabricarea vopselelor, lacurilor, cernelii tipografice si masticurilor‘”, iar printre obiectele secundare de activitate se numara si „comertul cu amanuntul al articolelor de fierarie, al articolelor din sticla si a celor pentru vopsit”. Grupul Yasar, din care fac parte Durmus Boya, precum si Dyo Boya Fabrikalari Sanayi ve Ticaret AS., a decis asocierea cu Adem Gürdal in scopul promovarii produselor sub marca Dyo pe teritoriul Romaniei. Astfel, la momentul infiintarii societatii Dyo Balkan, asociati ai acesteia au fost: Adem Gürdal, Durmus Boya si Dyo Boya Fabrikalari Sanayi ve Ticaret AS. O buna perioada de timp relatiile dintre Dyo Balkan si societatea parata au fost foarte bune, acestea fiind unite si prin identitatea unora dintre asociati. Adem Gürdal avea calitatea de asociat atat la Dyo Balkan, cat si la Chemicalcom, conform hotararea Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor Dyo Balkan din data de 6.11.2006, prin care s-a aprobat cesionarea partilor sociale detinute de Adem Gürdal in Dyo Balkan. Fundamentata pe aceasta legatura intre asociati, relatia comerciala dintre partile prezentului litigiu s-a concretizat in distribuirea prin intermediul Chemicalcom a produselor Dyo fabricate de Dyo Balkan.
Aceasta legatura a incetat insa odata cu cesionarea partilor sociale detinute de Adem Gürdal in Dyo Balkan catre Dyo Boya Fabrikalari Sanayi ve Ticaret AS", cesiune aprobata prin hotararea Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor Dyo Balkan din data de 6.11.2006. In acest mod a incetat, asadar, orice legatura existenta intre societatea-reclamanta Dyo Balkan si parata Chemicalcom in ceea ce priveste structura asociatilor. De fapt, aceasta cesiune nu a reprezentat altceva decat o retragere a dlui Adem Gürdal din intreaga afacere si, implicit, a societatii distribuitoare Chemicalcom, in care este in continuare asociat. La baza deciziei prin care a fost aprobata cesiunea a stat si faptul ca distribuirea produselor Dyo prin Chemicalcom nu a adus la obtinerea veniturilor dorite. Asa cum rezulta din certificatul emis de Oficiul Registrului Comertului in anii 2004-2005, cat societatea parata Chemicalcom a distribuit produsele Dyo, Dyo Balkan nu obtinut niciun profit. 
In ceea ce priveste societatea parata Chemicalcom, aceasta are ca obiect principal de activitate „comert cu amanuntul al articolelor de fierarie, al articolelor din sticla si a celor pentru vopsit”. 
Avand in vedere bunele relatii dintre parti, precum si increderea reciproca existenta, la data de 01.04.2003 s-a incheiat intre reclamanta Dyo Balkan si parata Chemicalcom un contract de distributie, contract prin care reclamanta Dyo Balkan a transferat paratei „dreptul de desfacere a produselor” Dyo, respectiv vopsele lavabile, vopsele sintetice, adezivi tip aracet, diluanti, grunduri, la acestea putandu-se adauga si alte produse, in cazul unui acord intre parti.
Avand in vedere buna intelegere existenta la acel moment intre parti, relatia dintre cele doua societati a continuat sa se dezvolte, astfel incat incepand cu data incheierii contractului, Dyo Balkan, in calitate de furnizor, si-a distribuit produsele sub marca Dyo exclusiv prin Chemicalcom, care a comercializat aceste produse in calitate de distribuitor.
Fata de calitatea paratei Chemicalcom de distribuitor exclusiv al produselor Dyo, i s-a permis acestei societati comerciale utilizarea marcii Dyo pentru a se putea promova in acest fel produsele comercializate. Astfel, in magazinele de desfacere ale paratei au fost utilizate materiale publicitare menite sa promoveze vanzarea produselor sub marca Dyo. De asemenea, pe fatadele magazinelor, punctelor, depozitelor de desfacere au fost montate reclame cu semnul marcii Dyo.
Potrivit Certificatului de inregistrare de marca nr. 30930/24.12.1996, emis de O.S.I.M. si prelungit in conformitate cu dispozitiile legale, reclamanta Durmus Boya asociat al Dyo Balkan, este titularul marcii Dyo. Prin urmare, marca Dyo beneficiaza de protectia conferita de dispozitiile legale in materie pentru clasa 2 si pentru clasa 16 de produse.
Marca Dyo s-a impus pe piata ca fiind o marca de succes si fiind in acelasi timp un produs de calitate, creand in ochii consumatorilor imaginea reala a unui produs a carei achizitionare aduce numai beneficii.
Pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate, parata Chemicalcom comercializa totodata si produse sub marca Adya, inregistrata pentru clasele 2 (vopsele, lacuri) si 19 (parchet). In anul 2004, la momentul inregistrarii marcii Adya, parata purta denumirea de Chemicalcom Dyo, si nu Chemicalcom Adya, lucru permis de subscrisa Durmus Boya cu scopul comercializarii produselor sub marca Dyo.
Ca urmare a neintelegerilor aparute intre Dyo Balkan si Chemicalcom cu privire la distributia produselor Dyo, legate in principal de incapacitatea paratei de a respecta anumite standarde impuse de reclamanta in ceea ce priveste vanzarea produselor, precum si pretul de vanzare a acestora, reclamanta Dyo Balkan a decis sa-si comercializeze propriile produse, astfel incat partile au convenit incheierea relatiilor comerciale.
Ulterior, datorita incetarii relatiilor comerciale de distributie dintre subscrisa Dyo Balkan si parata Chemicalcom, dl Adem Gürdal a cesionat partile sale sociale detinute in societatea reclamanta catre Dyo Boya Fabrikalari Sanayi ve Ticaret A.S., cesiune aprobata prin decizia AGA din noiembrie 2006.
Pentru a nu exista niciun dubiu cu privire la incetarea relatiilor dintre parti, la data de 10.05.2006 si apoi la data de 19.12.2006, reclamantele Dyo Balkan si Durmus Boya au trimis notificari catre parata cu privire la incetarea contractului avand ca obiect distributia produselor marca Dyo, solicitand totodata si incetarea folosintei oricaror materiale publicitare privitoare la marca Dyo.
Cu toate acestea, desi contractul mentionat a incetat, Chemicalcom nemaiavand calitatea de distribuitor al produselor purtand marca Dyo, parata nu a incetat nici pana in prezent sa foloseasca materialele publicitare. In mod evident, unicul scop al continuarii folosintei materialelor publicitare cu marca Dyo nu poate fi decat acela de a atrage clientela pe baza renumelui reclamantei. Clientela este astfel atrasa prin asocierea inselatoare a produselor acestei societati comerciale cu produsele paratei (Adya), obtinandu-se un profit de pe urma calitatii produselor Dyo.
In aceste conditii, efectele folosintei materialelor publicitare privind marca Dyo se concretizeaza, pe de-o parte, in faptul ca parata obtine profituri nelegale pe seama renumelui societatii reclamante si a marcii Dyo si, pe de alta parte, in faptul ca insasi clientela care achizitioneaza produse din magazinele paratei, crezand ca sunt fabricate de acelasi producator, ar putea avea de suferit de pe urma marfii astfel cumparate, care nu se ridica la standardele de calitate cu care au fost obisnuiti din partea produselor ce poarta marca Dyo. Rezulta astfel ca asocierea celor doua tipuri de produse induce in constiinta consumatorului convingerea ca cele doua sunt calitativ egale sau cel putin similare, determinandu-l pe acesta sa achizitioneze produsele paratei. Mai mult decat atat, autovehiculele pe care parata le foloseste sunt inca inscriptionate cu marca Dyo (element figurativ si denumire), desi parata nu mai are calitatea de distribuitor al acestor produse.
In concluzie, utilizarea marcii Dyo este nelegala, realizandu-se fara acordul titularului acestui drept. Desi reclamanta a dat dovada de buna-credinta si a incercat o solutionare amiabila a problemelor ivite ca urmare a incheierii relatiilor comerciale cu parata, solicitand acesteia prin notificarea din data de 19.12.2006 sa inceteze folosinta marcii, Chemicalcom continua totusi sa foloseasca abuziv marca Dyo, atat in punctele de lucru, cat si pe autovehiculele sale.
Reclamantele au mai aratat ca in speta sunt indeplinite toate conditiile cerute de lege pentru admisibilitatea cererii de ordonanta presedintiala.
Cu privire la conditia urgentei, reclamantele au aratat ca in conditiile in care, chiar si dupa incetarea raporturilor comerciale dintre parti, parata Chemicalcom da dovada de rea-credinta prin folosirea in continuare a elementelor de publicitate ale marcii Dyo fara niciun drept, avand drept consecinta prejudicierea grava a reclamantelor, se impune obligarea de urgenta a paratei Chemicalcom la oprirea vremelnica a folosirii tuturor formelor materiale de utilizare nelegala a marcii Dyo, pana la solutionarea fondului litigiului.
Oprirea se refera la actele de incalcare a dreptului exclusiv la marca si de concurenta neloiala, constand in utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate; aplicarea semnului pe produse, pe ambalaje, sau pe alte bunuri mobile sau imobile folosite in scop comercial. Incalcarea dreptului la marca reprezinta un fenomen care provoaca titularului prejudicii considerabile, deoarece are ca principal efect dereglarea comertului si denaturarea regulilor. Astfel, se realizeaza un dezechilibru comercial prin inducerea in eroare a clientelei cu privire la produsele promovate prin intermediul altei marci. Acesta este si cazul utilizarii de catre Chemicalcom a marcii Dyo fara sa existe vreun drept al paratei asupra acestei marci.
Mai mult, intrucat produsele paratei („Adya”) nu se bucura de un renume similar cu cel al produselor reclamantei, consumatorul nemultumit de calitatea produselor achizitionate de la parata le va asimila pe acestea cu cele purtand marca Dyo evitand in acest mod sa cumpere pe viitor produse Dyo.
Caracterul urgent al masurii se impune avand in vedere faptul ca, pana la solutionarea irevocabila a fondului cauzei, exista riscul producerii unui prejudiciu deosebit de grav, a carui reparare ar fi imposibila.
Cu privire la caracterul vremelnic, reclamantele au aratat ca masura solicitata este vremelnica, urmand a fi dispusa numai pana la solutionarea irevocabila a fondului litigiului, care se afla in prima instanta pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, formand dosarul nr. 14044/3/2007•
De asemenea, reclamantele au aratat cu privire la conditia privind neprejudecarea fondului ca, analizand motivele expuse anterior, fara a fi necesara o analiza in fond a cauzei, printr-o simpla pipaire a fondului, se poate aprecia cu usurinta ca aparenta dreptului este in favoarea lor, aparenta care reprezinta o conditie pentru admiterea ordonantei presedintiale.
Astfel, in primul rand, aparenta in drept deriva din dispozitiile Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice. In acest sens, s-a aratat ca potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 „Inregistrarea marcii confera titularului sau un drept exclusiv asupra marcii”; prin urmare, legea instituie un drept exclusiv de folosinta asupra marcii numai in persoana titularului acesteia, exceptand situatia in care acesta din urma si-a dat consimtamantul cu privire la folosirea marcii respective de terte persoane.
In conditiile in care relatiile de distributie dintre Dyo Balkan si Chemicalcom au incetat, iar Durmus Boya, in calitate de titular al dreptului exclusiv asupra marcii Dyo, a notificat parata sa inceteze folosirea marcii Dyo sub orice forma, orice act de folosinta a marcii Dyo din partea Chemicalcom este nelegala.
Mai mult, potrivit dispozitiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 „Titularul marcii poate cere instantei judecatoresti competente sa interzica terti lor sa foloseasca, in activitatea lor comerciala, fara consimtamantul titularului: un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea, pentru care marca a fost inregistrata”.
Reclamantele au mai aratat ca cele doua clase de produse care sunt protejate sub marca Dyo se refera la vopsele plastice si celulozice, grund, firnisuri, chit, tiner, ipsos, substante de protectia lemnului, clei pentru lemn; baituri, rasini alchidice; substante pentru indepartarea vopselei, minerale micronizate, cerneala pentru piesele de tipar inalt, cerneala offset pentru alimentare pagina si pentru tesaturi, cerneala pentru ecran; matase, cerneluri flexografice, cerneluri pentru rotogravura, tinprinting inks, solutii pentru rezervoare de cerneala, lacuri pentru supra imprimare, paste pentru subtiere, sicativ, invelisuri pentru picioarele literelor, lacuri transparente, lacuri pentru aurire (clasa 2), precum si pensule pentru vopsit (clasa 16).
In ceea ce priveste produsele pentru care marca Adya a fost inregistrata pe numele paratei, acestea sunt incadrate la clasele 2 si 19.
In aceste conditii, data fiind identitatea produselor carora li se aplica semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata, s-ar putea produce in perceptia consumatorului un risc de confuzie, ce nu poate avea decat efecte daunatoare pentru activitatea reclamantei, cauzand un prejudiciu iremediabil.
In plus, art. 35 alin. (3) din Legea nr. 84/1998 permite titularului marcii ca, in ¬aplicarea dispozitiilor art. 35 alin. (2), sa solicite sa fie interzise tertilor chiar si „utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate”.
Aparenta in drept este asadar in favoarea reclamantei Durmus Boya, dat fiind ca are calitatea de titular al marcii Dyo, calitate ce confera un drept exclusiv asupra marcii.
Aparenta in drept este determinata si de incidenta in cauza a dispozitiilor Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.
Potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991, sunt calificate ca fiind acte de concurenta neloiala actele constand in „folosirea unei firme, marci, unei embleme sau unui ambalaj, de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de un alt comerciant”.
Sunt incalcate si dispozitiile Legii nr. 148/2000 privind publicitatea, intrucat prin actele savarsite de parata se aduce atingere dispozitiilor imperative prevazute de art. 8, privitoare la publicitatea comparativa care este interzisa daca:  se creeaza confuzie pe piata intre cel care isi face publicitate si un concurent sau intre marcile de comert, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care isi face publicitate si cele apartinand unui concurent; se profita in mod incorect de renumele unei marci de comert de denumirea comerciala sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicatia geografica a unui produs al unui concurent, conform art. 8 lit. d si g.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 581 C.proc.civ., textele legale mentionate.
In dovedirea cererii, s-au depus la dosar urmatoarele inscrisuri: date informative emise de Oficiul Registrului Comertului privind capitalul social, obiectul de activitate, asociati, administratori si bilantul societatii Dyo Balkan; Hotararea Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor Dyo Balkan din data de 6.11.2006 prin care s-a aprobat cesionarea partilor sociale detinute de Adem Gürdal in Dyo Balkan catre Dyo Boya Fabrikalari Sanayi ve Ticaret A.S.; date informative emise de Oficiul Registrului Comertului privind capitalul social, obiectul de activitate, asociati, administratori, puncte de lucru si bilantul societatii Chemicalcom; Contract de distributie incheiat intre Dyo Balkan si Chemicalcom; Certificatul de inregistrare de marca nr. 30930/24.12.21996 emis de O.S.I.M., precum si cererea de reinnoire a acestei marci, din care rezulta faptul ca Durmus Boya este titularul marcii Dyo; extras din Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuala sectiunea marci nr. 11/2004 din care rezulta ca Chemicalcom este titularul marcii Adya; certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comertului privind istoricul denumirii, capitalul social, obiectul de activitate, asociati, administratori, puncte de lucru ale societatii parate Chemicalcom; notificarea emisa pe data de 10.05.2006 privind incetarea Contractului de distributie; notificarea emisa pe data de 19.12.2006 privind incetarea folosintei oricaror materiale publicitare privitoare la marca Dyo; planse foto din care rezulta folosirea materialelor publicitare ale marcii Dyo pe fatadele magazinelor/depozitelor paratei Chemicalcom; planse foto ale autoturismelor inscriptionate cu marca Dyo (element figurativ si denumire) parcate la unul dintre depozitele paratei, situat pe soseaua de centura, sat Stefanestii de Jos, jud. Ilfov; certificat de grefa emis de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala, care atesta existenta pe rolul acestei instante a dosarului nr. 14044/3/2007 ce priveste fondul litigiului.
Prin incheierea din data de 17.05.2007, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala a dispus admiterea exceptiei necompetentei functionale a instantei, a dispus scoaterea cauzei de pe rol si inaintarea cauzei registraturii generale a sectiilor civile ale Tribunalului Bucuresti, in vederea repartizarii cauzei unei sectii civile.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a retinut ca art. 2 pct. 1 din Codul de procedura civila stabileste competentele tribunalelor in prima instanta, dupa materia litigiului dedus judecatii. In acest sens, de competenta sectiei comerciale a tribunalului sunt, potrivit art. 1 pct. 1 lit. a) Cod procedura civila, procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum si procesele si cererile in aceasta materie al caror obiect este neevaluabil in bani. In cauza, instanta a fost investita cu o cerere de ordonanta presedintiala conform art. 581 Cod procedura civila, care, la alin. 2, stipuleaza: „cererea de ordonanta presedintiala se va introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului”.
Ori, cererea reclamantului precizeaza drept temei cu privire la raporturile juridice dintre parti Legea nr. 84/1998 privind marcile, care prevede drepturile si obligatiile titularului marcii, modalitatea de inregistrare, de folosire sau de anulare a inregistrarii marcii. In speta, reclamanta, in calitate de titular, solicita oprirea vremelnica a folosirii tuturor formelor materiale de utilizare nelegala a marcii Dyo. Astfel, tribunalul nu a putut retine prezumtia de comercialitate, in conditiile art. 3 si 4 C.com si nici incidenta art. 56 C.com, avand in vedere Legea nr. 84/1998, astfel ca asupra fondului litigiului dintre parti se poate pronunta doar o instanta civila.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila sub nr. 19552/3/2007, la data de 02.06.2007.
La data de 22.06.2007, parata SC CHEMICALCOM ADYA SRL a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
In motivarea intampinarii, s-a aratat ca actiunea reclamantei contine toate elementele unei actiuni in contrafacere de marca, intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 84/1998, coroborata cu dispozitiile art. 581 C.proc.civ.
Astfel, petitul principal al cererii de chemare in judecata este solicitarea reclamantei ca instanta sa pronunte o hotarare prin care sa interzica paratei SC CHEMICALCOM ADYA SRL folosirea tuturor formelor materiale de utilizare nelegala a marcii „ Dyo”, inclusiv aplicarea semnului pe produse.
Avand in vedere acest petit al actiunii si desi reclamantele nu invoca drept temei al actiunii decat art. 581 si urm. C.proc.civ., nu exista niciun dubiu ca, in realitate, urmaresc sa impiedice parata sa foloseasca marca „Dyo” in activitatea comerciala, probabil in aplicarea articolului 35 din Legea nr. 84/1998 a marcilor. Este asadar vorba despre o veritabila actiune in contrafacere, ceruta pe calea ordonantei presedintiale.
In ceea ce priveste scopul actiunii din petitul cererii de chemare in judecata, cererea reclamantei se refera in primul rand la sistarea folosirii de catre societatea SC CHEMICALCOM ADYA SRL a materialelor publicitare prin folosirea marcii „DYO”, insa, in realitate, miza acestei actiuni este pronuntarea unei sentinte prin care societatea parata SC CHEMICALCOM ADYA sa fie obligata sa inceteze comercializarea produselor originale cumparate de la reclamanta SC DYO BALKAN SRL. Asadar, se tinde la blocarea comercializarii unor produse de o valoare considerabila, care ar putea bloca activitatea societatii SC CHEMICALCOM ADYA SRL data fiind valoarea mare a stocului de marfa aflat in posesia paratei.
Parata a mai aratat ca, in speta, nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a ordonantei presedintiale pentru ca instanta sa pronunte o hotarare intemeiata pe dispozitiile art. 581 si urm. C.proc.civ.
Astfel, cu privire la conditia privind neprejudecarea fondului si aparenta dreptului, in opinia paratei, contractul de distributie nu a fost reziliat in conditiile prevazute de lege. Rezilierea contractelor, ca modalitate de incetare a efectelor contractelor cu executare succesiva, este de doua feluri: reziliere judiciara si reziliere conventionala sau prin declaratie unilaterala a uneia dintre partile contractului. In speta, art. 5 din contractul incheiat intre cele doua parti stipuleaza ca rezilierea contractului se poate face „imediat cu acordul partilor”.  Asadar, nu este stipulata expres in contract posibilitatea de denuntare unilaterala a contractului si nu este stipulat un pact comisoriu care sa dea posibilitatea rezilierii fara interventia instantei de judecata.
In aceste conditii, singura modalitate de reziliere a contractului mentionat este o actiune in justitie si pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa constate ca a intervenit rezilierea contractului. Reclamanta nu a depus la dosar o dovada care sa probeze ca a intervenit rezilierea, respectiv o sentinta judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila, ori un acord al partilor in acest sens. Cele doua notificari invocate de reclamante nu produc niciun efect juridic in lipsa unui pact comisoriu care sa prevada posibilitatea ca una dintre partile contractului sa denunte unilateral contractul. Mai mult decat atat, chiar si in ipoteza existentei unui pact comisoriu expres, posibilitatea de a recurge la justitie a fost recunoscuta in practica judiciara. 
Asadar, daca in ipoteza stipularii unui pact comisoriu in contract, instanta poate fi totusi chemata sa decida daca a intervenit rezilierea contractului, cu atat mai mult o denuntare notificata de una dintre partile contractului celeilalte parti, in lipsa unui pact comisoriu nu produce efectul rezilierii pana cand instanta nu pronunta o hotarare ramasa definitiva si irevocabila care sa constate ca a intervenit rezilierea. Chestiunile referitoare la interventia sau nu a rezilierii sunt oricum chestiuni care pun in discutie fondul litigiului, asa incat instanta nu poate proceda la o analiza fara a intra pe fond. In plus, in lipsa unei hotarari de reziliere, contractul este valabil si aparenta dreptului de a comercializa produsele dobandite in baza sa este in favoarea paratei si nu a reclamantelor.
Parata a mai aratat ca are in continuare dreptul de a comercializa produsele dobandite in baza contractului de distributie, mentionand ca nu accepta, in nici un fel, ca prin notificarile reclamantelor contractul de distributie ar fi fost reziliat in vreun fel.
Dar, ad absurdum, chiar si in cazul in care s-ar considera contractul reziliat, parata avea in continuare dreptul de a comercializa produsele dobandite in baza sa, pe baza urmatoarelor argumente: accesorium sequitur principalem, in sensul ca odata cu dreptul de proprietate asupra produselor s-a transmis si dreptul de a le comercializa, in baza articolului 2 din contractul de distributie: „Vanzatorul acorda cumparatorului dreptul de desfacere a produselor ( ... )”. Acest drept de comercializare, accesoriu dreptului de proprietate asupra produselor, s-a transmis la momentul transferului dreptului de proprietate. Acest drept nu este in nici un fel afectat de rezilierea contractului, care produce efecte numai pentru viitor. Dreptul de comercializare a ramas in patrimoniul paratei alaturi de dreptul de proprietate si are posibilitatea legala de a le exercita pe amandoua. Mai mult, garantia pentru evictiune presupune ca vanzatorul nu il  poate impiedica pe cumparator sa foloseasca produsele dobandite in scopul pentru care au fost cumparate, acela de a le comercializa; faptul sau personal, care consta in introducerea cererii de ordonanta este de natura sa tulbure „linistita folosinta a lucrului”, in sensul articolului 1339 C.civ.
In concluzie, nici in ipoteza in care contractul de distributie ar fi fost reziliat, reclamantele nu se pot opune comercializarii in continuare, pana la epuizarea stocului existent, a produselor dobandite de la reclamante anterior rezilierii. Dar aceste aspecte inseamna mult mai mult decat o simpla „pipaire” a fondului si, in plus, aparenta joaca in favoarea paratei.
Parata a mai aratat ca reclamantele nu pot solicitat interzicerea comercializarii produselor originale „DYO” care au fost vandute de insasi una dintre reclamante in baza unui contract valabil incheiat, dreptul la marca epuizandu-se in sensul art. 35 din Legea nr. 84/1998.
Consecinta recunoasterii epuizarii dreptului este ca, odata puse in circulatie produse acoperite de marca, dreptul la marca nu poate impiedica libera circulatie a produselor „marcate” si nu constituie un obstacol pentru tranzactii ulterioare.
Asadar, a aratat parata, reclamantele nu justifica in favoarea lor o aparenta a dreptului, iar chestiunile puse in discutie sunt chestiuni de fond si nu pot fi apreciate de instanta de judecata pe calea cererii de ordonantei presedintiale.
Cu privire la conditia urgentei, parata a aratat ca aceasta nu este indeplinita, intrucat reclamantele nu au facut dovada „pagubei iminente” pe care o vor suferi daca instanta nu pronunta o ordonanta presedintiala de interzicere a comercializarii produselor indicate.
Totodata, parata a mai aratat ca toate produsele pe care le comercializeaza sunt produse dobandite de la insesi reclamantele, deci nu se poate invoca faptul ca parata se foloseste de renumele marcii „DYO” pentru a-si dezvolta intreprinderea si nici ca ar produce in acest mod prejudicii irecuperabile reclamantelor.
Prin cererea formulata la data de 05.07.2007, parata a invocat exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant al societatii reclamante, DURMUS YASAR VE OGULLARI BOYA VERNIK VA RECI NE FABRIKALARI A.S., motivat de faptul ca in cauza au calitatea de reclamante doua societati comerciale, dintre care una este inregistrata in Turcia. Astfel, normele speciale si cele de procedura civila stabilesc ca reprezentantul unei societati comerciale din afara tarii poate reprezenta societatea in temeiul unei procuri, iar in acest caz este necesara si apostilarea acestei procuri.
De asemenea, parata a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active si a lipsei de interes a societatii SC DYO BALKAN SRL in formularea actiunii.
Astfel, potrivit dispozitiilor Legii nr. 84/1998, respectiv art. 35 si urm., se recunoaste titularului marcii posibilitatea de a-si proteja dreptul la marca prin introducerea unei actiuni in contrafacere. Singurul indreptatit sa formuleze o astfel de actiune este, potrivit legii, titularul marcii „DYO”, calitate pe care o are societatea DURMUS YASAR VE OGULLARI BOY A VERNIK VE RECINE F ABRIKALARI A.5., asa cum rezulta din certificatul de inregistrare marca nr. 30930 emis de OSIM. In aceste conditii, societatea reclamanta SC DYO BALKAN SRL nu are calitate procesuala activa si nici interes in promovarea cererii de ordonanta presedintiala.
Prin incheierea de sedinta din data de 05.07.2007, tribunalul a respins ca neintemeiate exceptiile invocate de parata, avand in vedere ca reclamanta SC Dyo Balkan SRL care a promovat cererea de ordonanta presedintiala, desi nu are calitate de titular al marcii pretins contrafacute, a invocat in sustinerea interesului sau raporturi concurentiale cu parata, pretinzand ca prin actiunile sale parata incalca practicile concurentiale loiale.
Astfel, tribunalul apreciaza ca reclamanta justifica atat legitimarea procesuala activa, cat si interesul in promovarea cererii.
Analizand cererea de ordonanta presedintiala prin prisma motivelor invocate si a probelor administrate, instanta apreciaza ca este intemeiata si urmeaza a o admite  pentru urmatoarele considerente:
Cererea formulata indeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de art. 581 C.proc.civ.. Astfel, caracterul vremelnic al masurii ce se cere a fi dispusa este asigurat de solicitarea ca prezenta hotarare sa produca efecte numai pana la solutionarea litigiului dintre cele doua parti, care se judeca in conditiile dreptului comun, cauza ce formeaza obiectul dosarului nr. 14044/3/2007 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala.
Neprejudecarea fondului este asigurata prin aceea ca prin analiza ce o va face asupra cererii de fata, tribunalul va cerceta aparenta de temeinicie a cererii, iar nu temeinicia insasi. Totodata, eventuala solutie de admitere a cererii de fata nu poate genera efecte ireparabile in cazul in care actiunea de fond s-ar respinge ca nefondata, pentru a se considera ca se prejudeca fondul.
In ceea ce priveste conditia urgentei, instanta apreciaza ca aceasta este indeplinita prin aceea ca, pe de o parte, se pastreaza un drept care s-ar pagubi prin intarziere, iar pe de alta parte, se urmareste prevenirea unei pagube ce nu   s-ar putea repara. Astfel, tinand seama de specificul dreptului a carui protectie se solicita, respectiv dreptul asupra unei marci si de functiile principale ale marcilor, respectiv: a) de diferentiere a produselor si serviciilor si de indicare a originii acestora; b) de garantie a calitatii; c) de protectie a consumatorilor; d) de reclama, tribunalul considera ca prin apelarea la mijlocul procesual al ordonantei presedintiale se pastreaza dreptul reclamantei de a folosi marca in limitele prevazute de lege, iar intarzierea cauzata de procedura de drept comun pe care trebuie sa o urmeze reclamanta pentru protejarea drepturilor sale ar conduce in mod evident la o „pagubire” a drepturilor sale, putand fi afectate oricare din functiile marcilor asupra carora detine un drept de proprietate. In acelasi timp, existenta unei incalcari a drepturilor reclamantei asupra marcii protejate poate genera pagube ce nu se mai pot repara,  in nici un caz doar pecuniare, putand fi pierdute si  alte drepturi, ca de exemplu, clientela ori putand fi afectate alte interese, ca de exemplu, dreptul consumatorului de a putea diferentia produsele sau serviciile.
Chiar si in ipoteza in care s-ar considera ca prejudiciul ar fi doar pecuniar, tribunalul apreciaza ca nu se poate ajunge la concluzia ca repararea acestuia este intotdeauna posibila. Repararea prejudiciului nu inseamna doar posibilitatea obtinerii unei hotarari judecatoresti prin care una din parti este obligata la plata unei sume de bani, ci posibilitatea efectiva de a recupera respectiva suma de bani. Exista astfel posibilitatea teoretica ca debitorul sa nu poata fi executat silit deoarece nu are bunuri urmaribile, iar aceasta reprezinta un exemplu de situatie in care paguba nu se mai poate repara.
In speta, tribunalul  retine insa caracterul urgent al cererii, in principal, sub aspectul  pastrarii unui drept ce s-ar pagubi prin intarziere.
 In ceea ce priveste fondul cererii de ordonanta presedintiala, instanta va retine ca reclamanta DURMUS YASAR VE OGULLARI BOYA VERNIK VE RECINE FABRIKALARI AS este titulara marcii Dyo, inregistrata la O.S.I.M. sub nr. R30930/24.12.2006, pentru clasele de produse 2 si 16.
In prezent, titulara dreptului la marca a notificat-o pe parata SC CHEMICAL COM ADYA SRL sa inceteze folosirea marcii Dyo sub orice forma, situatie in care in speta sunt incidente dispozitiile art. 35 alin. 1 si 2 din Legea nr. 84/1998. Aceasta intrucat obiectul principal de activitate al paratei il reprezinta „comertul cu amanuntul al articolelor (…), pentru vopsit”, cele doua clase de produse care sunt protejate sub marca Dyo se refera la vopsele plastice si celulozice, grund, firnisuri, chit, tiner, ipsos, substante de protectia lemnului, clei pentru lemn; baituri, rasini alchidice; substante pentru indepartarea vopselei, minerale micronizate, cerneala pentru piesele de tipar inalt, cerneala offset pentru alimentare pagina si pentru tesaturi, cerneala pentru ecran; matase, cerneluri flexografice, cerneluri pentru rotogravura, tinprinting inks, solutii pentru rezervoare de cerneala, lacuri pentru supra imprimare, paste pentru subtiere, sicativ, invelisuri pentru picioarele literelor, lacuri transparente, lacuri pentru aurire (clasa 2), precum si pensule pentru vopsit (clasa 16), iar produsele pentru care marca Adya, al carei titulara este parata, a fost inregistrata sunt incadrate la clasele 2 si 19.
 Ca urmare, data fiind identitatea produselor carora li se aplica semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata, avand in vedere ca reclamanta nu isi da consimtamantul cu privire la folosirea marcii Dyo de catre parata, pe de o parte, este incalcat dreptul exclusiv asupra marcii de care se bucura reclamanta  DURMUS YASAR VE OGULLARI BOYA VERNIK VE RECINE FABRIKALARI AS, iar pe de alta parte, exista riscul de a se produce in perceptia consumatorului un risc de confuzie care nu poate avea decat efecte daunatoare pentru activitatea reclamantelor, cauzandu-le un prejudiciu iremediabil. Sub aceste aspect apar ca fiind pertinente si sustinerile reclamantelor cu privire la incalcarea de catre parata a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 11/1991, precum si ale art. 8 lit. d si g din Legea nr. 148/2000.
In fine, tribunalul apreciaza ca sunt nefondate sustinerile paratei si in ceea ce priveste problema comercializarii produselor, incluzand chestiunea rezilierii contractului de distributie incheiat la data de 01.04.2003, petitul cererii de ordonanta presedintiala reprezentandu-l cu claritate obligarea paratei la oprirea vremelnica a folosirii tuturor formelor materiale de utilizare a marcii Dyo.
 Perceptia de catre public a marcii ca indicand un anumit produs este esentiala, fiind deci necesar ca, vazand semnul, publicul vizat sa atribuie produsul respectiv unei intreprinderi determinate.
Asemanarea dintre cele doua marci in discutie Dyo si Adya rezultata din analiza acestora sub aspect lingvistic este de domeniul evidentei. Aceasta pentru ca indeplinirea cerintei existentei asemanarii nu presupune o identitate a semnelor comparate, ci deriva din impresia generala, de ansamblu, pe care o produce, in speta, denumirea marcii paratei asupra consumatorului, in raport cu denumirea marcii reclamantei. Cum prima denumire include elementul lingvistic de baza al celei de a doua, deosebirea existenta este practic greu de observat de catre un consumator mediu al acestui tip de produs.
Aceasta puternica asemanare determina si un risc de confuzie ce include si riscul de asociere a celor doua semne, un criteriu suplimentar ce poate fi avut in vedere  in aprecierea unui astfel de risc fiind si faptul ca produsele partilor se comercializeaza, de regula, in aceleasi magazine, in aceleasi spatii comerciale, de catre cei mai multi distribuitori. Existenta unei denumiri partial diferita in cazul produselor comercializate sub marca paratei nu constituie un element esential pentru a considera ca nu exista risc de confuzie, in conditiile in care, in cazul vopselelor, nu exista multiple elemente de distinctivitate destinate captarii atentiei publicului tinta.
Asadar, cele doua riscuri, de confuzie si de asociere, care genereaza in mod direct prejudicierea drepturilor reclamantei decurg, pe de o parte, din similaritatea  marcii paratei cu marca protejata a reclamantei pentru clasele 9 si 16, iar pe de alta parte din identitatea produselor carora li se aplica.
Vazand si dispozitiile art. 582 alin.1  C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Admite cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantele SC DYO BALKAN SRL si DURMUS YASAR VE OGULLARI BOYA VERNIK VE RECINE FABRIKALARI AS, ambele cu sediul ales in Bucuresti, Piata Victoriei, sos. Nicolae Titulescu, nr. 4-8, America House, et. 8, sectorul 1, la SCA Tuca Zbarcea & Asociatii, in contradictoriu cu parata SC CHEMICAL COM AYDA SRL, cu sediul in Bucuresti, str. Lipova, nr. 48, sectorul 1.
Obliga parata SC CHEMICAL COM AYDA SRL la oprirea vremelnica a folosirii tuturor formelor materiale de utilizare nelegala a marcii DYO, pana la solutionarea irevocabila a fondului litigiului, dosar inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala sub nr. 14044/3/2007.
Obliga parata SC CHEMICAL COM AYDA SRL sa plateasca reclamantelor SC DYO BALKAN SRL si DURMUS YASAR VE OGULLARI BOYA VERNIK VE RECINE FABRIKALARI AS suma de 1030 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 28.08.2007.

PRESEDINTE GREFIER
Coralia Constantina Iacob Mihaela Voinea




Red. CCI
Thred. PI/7 ex