Dreptul de autor. Admisibilitate despagubiri

Constata ca prin sentinta civila nr. 430/2013 pronuntata de Tribunalul Arges au fost respinse ca nefondate exceptia prescriptiei materiale a dreptului la actiune, exceptia lipsei calitatii procesuale active si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
A admis, in parte, cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul G.D. in contradictoriu cu paratii S.C. P. S.R.L. si C.J.C..
A constatat ca reclamantul este autor al fotografiilor din Albumul Judetului C., aparut in anul 1999, cu ISBN 973-97321-8-6, astfel cum au fost identificate in plansele nr.1-5 (filele 339-343).
A respins ca neintemeiata cererea reclamantului de acordare a daunelor materiale.
A obligat parata S.C. P. S.R.L. sa plateasca reclamantului daune morale in cuantum de 20.000 lei.
A obligat parata S.C. P. S.R.L. la publicarea in termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari, in doua cotidiene de circulatie nationala a unei erate in care sa se precizeze ca reclamantul este autor al fotografiilor din Albumul Judetului C., aparut in anul 1999 cu ISBN 973-97321-8-6, astfel cum au fost identificate in plansele nr.1-5 (filele 339-343).
A respins ca nefondata cererea de chemare in judecata fata de paratul C.J.C. 
Pentru a pronunta astfel instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul G.D. si inregistrata pe rolul Tribunalului Arges la data de 25.10.2011 s-a solicitat in contradictoriu cu paratii S.C. P. S.R.L.  si C.J.C. ca instanta prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratilor, la plata in solidar a sumei de 510.000 lei (120.000 euro) daune interese reprezentand drepturi patrimoniale de autor si a sumei de 170.000 lei (40.000 euro) daune morale; sa dispuna obligarea paratilor la publicarea in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a hotararii, in doua ziare cotidiene de circulatie la nivel national, a unei erate in care sa mentioneze numele reclamantului ca autor a celor 135 de fotograme publicate in albumul de prezentare al Judetului C.
In motivarea cererii de chemare in judecata se arata ca la data de 23.12.1996 intre C.J.C. si S.C. P. S.R.L. in calitate de executant a fost incheiat contractul de executare de lucrari poligrafice nr.4349/23.12.1996 a albumului de prezentare al judetului C., ocazie cu care parata S.C. P. S.R.L. a adus si 180 de diapozitive dintre care 130 apartin reclamantului, fara sa se solicite consimtamantul acestuia in vederea cesionarii drepturilor sale materiale sau morale asupra fotogramelor aduse la cunostinta publica. S-a mai sustinut de asemenea ca la data de 2.10.1997 paratii aveau cunostinta de faptul ca autorul celor 135 de fotograme era reclamantul. De asemenea s-a mai aratat ca faptele paratilor de insusire a operei reclamantului au facut obiectul unei cercetari din partea Oficiului Roman pentru Drepturi de Autor care a sesizat Parchetul de pe langa Tribunalul Calarasi, ocazie cu care s-a realizat si o expertiza judiciara prin care s-a stabilit fara tagada ca dispozitivele reproduse in albumul de prezentare al Judetului C., au autor pe reclamantul G.D..
In drept au fost invocate dispozitiile art.1387 alin.1, art.139 alin.1 din Legea nr.8/1996.
Pentru a pronunta astfel instanta a retinut urmatoarele:
I. In legatura cu exceptia prescriptiei dreptului material la actiune s-a retinut ca, in cauza nu sunt incidente dispozitiile art.7 alin.1 lit. b din Decretul  nr. 321/1956 cu privire la dreptul de autor al unei serii fotografice, care instituie un termen de 10 ani, pentru folosinta patrimoniala a acestora, termen care este  unul de decadere si nu de prescriptie. S-a retinut ca prin notiunea de „aparitie” legiuitorul a avut in vedere, aducerea operei la cunostinta publica prin reproducere sau difuzare, iar acest  lucru care s-a realizat in anul 1999 prin editarea albumului de prezentare a Judetului C. La acea data era in vigoare Legea nr. 8/1996 si actul normativ invocat de parte respectiv Decretul nr. 321/1956. Prin aceasta ultima lege nu s-a mai instituit un termen de decadere pentru valorificarea drepturilor patrimoniale de autor.
II. In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantului, instanta de fond a retinut din probele administrate in cauza rezulta ca reclamantul este autorul fotografiilor ce fac obiectul prezentului litigiu. S-au avut in vedere probele administrate, respectiv adresa nr. 25/2013 emisa de Muzeul civilizatiei Gumelnita – Oltenita care atesta faptul ca imaginile din album de la filele 118 – 125 apartin reclamantului G.D., care le-a realizat cu acordul acestei institutii in decursul anilor 1984 – 1985. De asemenea s-a mai avut in vedere o declaratie  de martor extrajudiciara, din care rezulta ca fotografiile cu tema pescari si pescuitul au fost realizate tot de reclamant. Instanta de fond a mai avut in vedere si concluziile raportului de expertiza efectuat in dosarul de urmarire penala nr. 873/2006 finalizat prin referatul din 21.03.2005, in ce priveste calitatea de autor a reclamantului.
Totodata s-a tinut cont si de concluziile exprimate de un specialist in domeniu artistic fotografic, al carui punct de vedere s-a coroborat cu restul probelor, concluzii din care rezulta ca autorul fotografiilor din Albumul de prezentare al Judetului C., aparut in anul 1999, identificate in plansele 1-5 (filele 339-343) in numar de 49 apartin reclamantului.
In concluzie aceasta exceptie a fost respinsa.
III. Legat de exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului S.C. P. S.A., instanta de fond a retinut  ca intre C.J.C. si S.C. P. S.R.L. a fost  incheiat un contract prin care acesta din urma, se obliga printre altele sa furnizeze imagini fotografice pentru editarea Albumului de prezentare a Judetului,  fiind perceput ca autor al acestor imagini.
In adoptarea acestei solutii s-au avut in vedere probele administrate in cauza, respectiv mai multe  declaratii extrajudiciare si inscrisurile depuse la dosar.
S-a mai retinut de instanta de fond ca  nu s-a facut dovada existentei unui contract de cesiune a drepturilor de autor avand ca obiect  fotogramele prezentate la editarea  albumului.
IV. In ce priveste fondul cauzei s-a retinut ca prin probele administrate nu s-a facut dovada certitudinii prejudiciului material. Astfel potrivit procesului verbal de adjudecare nr.4349/23.12.1996 (fila 111) in vederea editarii Albumului C. s-a adjudecat oferta facuta de S.C. P. S.R.L., incheindu-se contractul pentru executarea de lucrari poligrafice nr.4363/27.12.1996 (fila 113) avand ca obiect editarea „Albumului de prezentare a Judetului C.”, intr-un  tiraj de 490 de exemplare. Prin actul aditional nr.1/17.12.2007(fila 115) s-a stabilit ca valoarea tirajului este de 2000 exemplare, iar conform notei de calcul costul fotografiilor de pe macheta Kodak color era de 5.000.000 lei (ROL). De asemenea conform adresei nr.469/2.12.1997 a S.C. P. S.R.L. (fila 122) rezulta ca potrivit contractului mai sus mentionat au fost predate catre C.J.C. un numar de 180 fotograme. Conform facturii fiscale nr.2950696/5.05.1999 (fila 130) a fost achitata suma de 315.351.000 lei (ROL) pentru intreaga activitate de editare a celor 1000 de exemplare ale albumului de prezentare a Judetului C.. Or, avand in vedere ca potrivit punctului de vedere al d-nei V.G. reclamantul este autorul doar a 49 de fotografii din albumul de prezentare al Judetului C. si faptul ca pretul fotografiilor predate C.J.C. a reprezentat doar o parte din costul de productie, precum si faptul ca in vederea editarii albumului au fost predate un numar de 180 de fotograme, Tribunalul a retinut ca nu se poate determina cu exactitate care este prejudiciul material efectiv suportat de reclamant prin editarea celor 49 de fotografii ale sale, fara a exista consimtamantul acestuia.
In ceea ce priveste daunele morale solicitate Tribunalul a retinut ca este adevarat ca in cazul acestor daune, data fiind natura prejudiciului care le genereaza, nu exista criterii precise pentru determinarea lor. Insa despagubirea baneasca acordata pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial nu poate fi refuzata prin invocarea unei imposibilitati de stabilire a unei corespondente exacte intre cuantumul acestei despagubiri si gravitatea prejudiciului pe care ar trebui sa-l repare. Problema stabilirii despagubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onorarea, suferinta fizica incercata de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciabila evaluare complexa a aspectelor in care vatamarile produse se exteriorizeaza si pot fi astfel supuse puterii de apreciere a instantelor de judecata. Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate in bani, atingerile aduse acestuia imbraca forme concrete de manifestare, iar instanta are astfel posibilitatea sa aprecieze intensitatea si gravitatea lor si sa stabileasca daca o suma de bani si in ce cuantum este potrivita pentru a repara prejudiciul moral produs.
In speta, Tribunalul a retinut ca avandu-se in vedere ca editarea albumului de prezentare al Judetului C. nu s-a realizat in scop de comercializare de catre C.J., ci in scop de protocol, precum si faptul ca fotografiile au fost realizate in anii 1984, precum si faptul ca o reparare importanta a prejudiciului se realizeaza prin recunoasterea calitatii de autor a reclamantului G.D., ceea ce contribuie la cresterea notorietatii acestuia, este suficienta acordarea unei sume de 20.000 lei, cu titlul de daune morale.
In ceea ce priveste cererea formulata impotriva C.J.C. Tribunalul a retinut ca in speta exista o cauza exoneratoare de raspundere, respectiv fapta unei terte persoane, respectiv a paratei S.C. P. S.R.L., care astfel cum s-a aratat si-a arogat calitatea de autor al fotogramelor, calitate care a fost cesionata catre paratul C.J.C., iar acesta nu a cunoscut si nici nu putea sa cunoasca in mod obiectiv faptul ca autor al fotogramelor era reclamantul G.D..
Impotriva acestei sentinte s-a declarat apel de apelantul reclamant  G.D.  si de apelanta parata S.C. P. S.R.L. criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In ce priveste apelul declarat de apelantul reclamant G.D. sentinta este criticata pentru urmatoarele aspecte:
I. Intr-o prima critica din apel se arata ca sentinta pronuntata a fost data cu incalcarea dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 8/1996 retinand in mod eronat ca nu se poate cuantifica prejudiciul. S-a omis a se avea in vedere ca reclamantului nu ii sunt opozabile conventiile incheiate intre parti cu privire la pretul platit pe fotografii si costurile editarii albumului si nici nu a avut in vedere ca potrivit dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 8/1996 nu prevede ca drepturile patrimoniale ale autorului a carui opera a fost publicata fara acordul sau ar fi conditionata de nivelul beneficiilor pe care autorul unei asemenea fapte ilicite le-a obtinut.
Apelantul reclamant arata ca este de profesie artist fotograf si la dosar a depus dovezi din care rezulta ca a vandut catre firma S.C. R.C.P.C. S.R.L. fotografii de la sol la pretul de 250 de euro bucata si cu 900 euro bucata pentru fotografii executate in aer. Instanta de fond a ignorat aceste probe in mod eronat retinand ca prejudiciu nu poate fi cuantificat.
In continuarea motivelor de apel se mai arata ca din continutul raportului de expertiza efectuat in cadrul dosarului penal nr. 873/2005 s-a stabilit ca apartin reclamantului un numar de 87 de fotografii si nu 49 cum a retinut instanta de fond. Tinand cont de faptul ca o fotografie s-a vandut in cursul anului 2008 cu pretul de mai sus, inseamna ca cele 87 de fotografii a cate 250 de euro ar valora 27.750 euro.
II. Cea de-a doua critica din apel vizeaza cuantumul daunelor morale acordate pentru acoperirea prejudiciului moral. Se arata ca reclamantul este suspus unui stres continuu datorita procesului care dureaza de mai bine de patru ani asa cum rezulta din actele medicale depuse la dosar.
Prejudiciul moral suferit de reclamant consta si in faptul ca prin prezentul proces i s-a adus atingere prestigiului sau profesional. Dovezi in acest sens stau notificarea depusa la dosar, prin care editura Cuvantul i-a comunicat reclamantului ca modifica oferta de cumparare a unor fotografii executate de reclamant, reducand pretul de la 480.000 euro la 240.000 euro datorita nesolutionarii prezentului dosar pe care il are cu S.C. P. S.R.L.
 III. In mod gresit a fost respinsa ca nefondata actiunea fata de C.J.C., care nu a dovedit cu nici un mijloc de proba ca a depus minimum de diligente pentru a afla cine este autorul acestor fotografii.
IV. Intr-o ultima critica apelantul reclamant arata ca in mod gresit nu a fost obligat paratul C.J.C. sa publice un anunt in care sa precizeze numele autorului celor 89 de fotografii intrucat el este beneficiarul operei.
In ce priveste apelul declarat de paratul S.C. P. S.R.L. sentinta este criticata pentru urmatoarele motive:
 I. Modul de solutionare al exceptiei prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune si incidenta in cauza a dispozitiilor art. 7 din Decretul nr. 321/1956. Potrivit acestui text „autorul are dreptul de folosinta a drepturilor patrimoniale decat pe termen de 10 ani de la aparitie, cu privire la autorul unei serii de fotografii artistice”. Dupa implinirea acestui termen, autorul nu mai are folosinta drepturilor patrimoniale de autor, opera cazand in domeniul public, astfel ca nu mai poate valorifica eventualele pretentii morale cu privire la opera respectiva. Din probele administrate in cauza rezulta ca fotografiile au luat forma materiala concreta in anul 1984, cand au capatat forma materiala a unor negative care asa cum rezulta atat din sustinerile reclamantului cat si din declaratia martorului au fost predate Editurii Sport Turism, care le comandase in baza unui contract de colaborare cu reclamantul. In consecinta termenul de protectie a dreptului de autor s-a implinit in anul 1994, inainte de aparitia Legii nr. 8/1996. Termenul de zece ani curge de la data la care fotografiile au dobandit un suport material concretizat in negative si de la acea data este protejat de lege. Dupa implinirea acestui termen drepturile de autor nu mai pot fi valorificate intrucat titularul dreptului de autor devine statul.
II. Al doilea motiv de apel se refera la modul de solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesual active a reclamantului. In acest sens din raportul de expertiza efectuat in cauza nu se poate preciza cu exactitate daca negativele prezentate reprezinta o opera originala de creatie artistica. Se mai arata in continuare ca in mod nelegal prima instanta a inlaturat raportul de expertiza efectuat in cauza, pentru ca expertul a raspuns in mod exact la obiectivele expertizei, obiective admise de instanta de judecata.
III. Cea de-a treia critica din apel vizeaza modul de solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a apelantei parate S.C. P. S.R.L., aratandu-se ca intre aceste parti nu s-au stabilit raporturi juridice, iar in temeiul contractului incheiat cu C.J.C. drepturile de autor revin in mod expres acestuia care detine cu titlu de autor fotogramele in discutie.
Prin urmare calitatea de autor, exprimata in mod public si de necontestat o detine C.J.C., singurul parat care are calitate procesual pasiva in cauza de fata.
Sub acest aspect opereaza chiar autoritatea de lucru judecat asa cum s-a statuat prin decizia civila nr. 3063/2011 pronuntata de ICCJ.
Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate se  retin urmatoarele:
In legatura cu apelul declarat de apelatul reclamant G.D..
I. Instanta de fond a retinut in mod corect ca nu poate fi determinat cuantumul despagubirilor solicitate de reclamant, pentru cele 49 de fotografii  publicate in albumul editat de C.J.C.
 Varianta de calcul pe care o ofera reclamantul pentru evaluarea fotografiilor este una comparativa cu valoarea altor fotografii pe care partea le-a vandut catre S.C. R.C.P.C. S.R.L. B.. Se mai arata de catre apelantul reclamant ca potrivit contractului incheiat intre aceste parti, o fotografie normala (luata de la sol) a fost evaluata la suma de 250 euro bucata iar o fotografie executata din aer, a fost evaluata la suma de 900 euro bucata. Dupa estimarile reclamantului, pornind de la aceste valori, si apreciindu-se ca paratul a folosit un numar de 87 de fotografii si nu 49 cat a retinut instanta de fond, cuantumul real al prejudiciului se ridica la suma de 27.750 euro.
Metoda comparativa propusa de reclamant nu poate fi primita de instanta. Se poate observa cu usurinta ca tranzactia incheiata intre reclamant si S.C. R.C.P.C. S.R.L. a avut loc in anul 2008, dupa aproape noua ani de la editarea albumului ce face obiectul prezentei discutii. Or, pretul la care reclamantul ar fi putut sa isi valorifice fotografiile in anul 1999 nu poate fi acelasi si nici chiar comparabil, cu  cel la care si-a valorificat drepturile de autor in anul 2008. Aceasta varianta de calcul nu poate fi primita si pentru faptul ca nu exista suficiente elemente care sa permita compararea fotografiilor folosite la albumul editat in anul 1999 cu fotografiile pe  care reclamantul pretinde ca le-a vandut in anul 2008 catre societatea susmentionata. Nu se poate aprecia cu exactitate despre ce fel de fotografii face vorbire reclamantul cat aminteste de contractul incheiat cu S.C. R.…, si daca acestea sunt la fel cu cele ce fac obiectul prezentei cauze.
Chiar daca s-ar admite ca cererea de acordare a despagubirilor este intemeiata, impotriva faptului ca nu ii este opozabil reclamantului contractul incheiat intre cei doi parati, cuantumul acestor daune se circumscrie, cu certitudine, valorii obtinute in urma vanzarii drepturilor de autor.
Este adevarat ca reclamantului nu ii sunt opozabile contractele intervenite intre parata S.C. P. S.R.L. si C.J.C., insa acest aspect este irelevant in raport de faptul ca lipseste o baza reala de evaluare a acestor fotografii, un calcul concret care sa se raporteze  si la  cuantumul beneficiului obtinut de parata unu in urma editarii albumului.
Prin urmare, in lipsa unor elemente  certe care sa permita evaluarea fotogramelor folosite de parata la editarea albumului in discutie, instanta nu poate agrea sistemul de evaluare propus de reclamant si in consecinta va fi respinsa prima critica din apelul reclamantului.
In ce priveste numarul de fotograme folosit de S.C. P. la editarea albumului, acela de 87 cum pretinde reclamantul si rezultat din  raportul de expertiza efectuat in dosarul de urmarire penala, instanta de fond in mod corect nu a considerat aceasta proba ca fiind relevanta in cauza.
In dosarul de urmarire penala s-a administrat proba cu expertiza judiciara, insa acesta nu va fi avuta in vedere in prezenta cauza, intrucat obiectivele stabilite pentru efectuarea raportului nu au fost discutate in contradictoriu iar partile nu au avut posibilitatea sa formuleze in contradictoriu  eventualele obiectiuni.
In cauza a fost administrata proba cu expertiza tehnica judiciara si de asemenea s-a luat in considerare punctul de vedere al d-nei V.G., punct de vedere mai plauzibil, fundamentat pe concluzii stiintifice mai solide si  consistente,  care se coroboreaza cu restul probelor din dosar,  potrivit caruia doar un numar de 49 de fotograme au fost folosite in acel album.
Prin urmare nici acest argument nu poate fi primit urmand a fi respins.
II. In ce priveste critica referitoare la cuantificarea daunelor morale, instanta de fond a procedat la o evaluare corecta a daunelor morale, suma pretinsa de reclamant fiind in total dezacord cu prejudiciul moral suferit si cu mult peste limitele rezonabile impuse in astfel de situatii. A acorda suma ceruta de reclamant ar echivala cu o imbogatire nejustificata, depasindu-se limitele prejudiciului moral suferit de reclamant. Apelantul reclamant nu a dovedit cu probe suplimentare ca ar fi suferit un prejudiciu moral mai mare decat cel cuantificat de instanta de fond.
In speta la determinarea cuantumului prejudiciului moral s-a avut in vedere faptul ca fotogramele au apartinut reclamantului, ca acestea au fost folosite fara drept de parata S.C. P. S.R.L., ca albumul a fost publicat intr-un numar limitat de exemplare cu scop de prezentare a judetului C. si nu in scop de comercializare. S-a mai retinut in mod corect de instanta de fond ca prejudiciul moral este acoperit si prin simpla recunoastere a dreptului de autor.
Prin urmare nici aceasta critica nu este intemeiata  si in consecinta va fi respinsa.
III. In ce priveste critica din apel legata de modul de solutionare al cererii de chemare in judecata fata de paratul C.J.B., instanta de fond in mod corect a adoptat  solutia de respingere. Intre reclamant si paratul C.J.C., nu s-au stabilit raporturi juridice directe chiar daca proprietarul albumului de prezentare a Judetului C. este acesta din urma. Nu poate fi stabilita o obligatie solidara intre cei doi parati chiar daca asa cum am aratat mai sus drepturile de autor au fost cedate paratei de rang doi, pentru ca nu ne aflam in prezenta unei solidaritati legale sau conventionale. Potrivit dispozitiilor art. 1034 – 156 din codul civil,  solidaritatea se naste numai prin lege sau prin conventia partilor, ori in speta de fata nu ne aflam in prezenta unei astfel de solidaritati.
IV. In ce priveste obligarea C.J.C. la publicarea unui anunt din care sa rezulte ca reclamantul este autorul celor 89 de fotograme, pentru considerentele expuse mai sus, intrucat nu ne aflam in situatia unei  solidaritati pasive, acestui parat nu ii revine nicio obligatie in acest sens. Obligatia de recunoastere a calitatii de autor a reclamantului revine potrivit legii, paratului care a uzat de drepturile de autor ale reclamantului. Desigur ca publicarea in cele doua ziare de larga raspandire se va face numai in conditiile in care sentinta este irevocabila, pentru a preveni producerea de erori, ca urmare a posibilelor solutii ce pot fi adoptate in caile de atac.
In ceea ce priveste apelul declarat de apelanta S.C. P. S.R.L. instanta retine urmatoarele:
I. Legat de modul de solutionare al exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, instanta de fond a apreciat in mod corect ca nu sunt incidente dispozitiile art.7 din decretul nr.321/1956. Prin notiunea de „aparitie” avuta in vedere de legiuitor in cuprinsul dispozitiilor art. 2  din decretul nr.321/1956 s-a avut in vedere aducerea la cunostinta publicului a operei sau valorificarea acesteia  prin reproducere sau  difuzare. Or, publicarea fotogramelor s-a realizat in anul 1999 odata cu editarea albumului, iar la acea data era in vigoare Legea nr. 8/1996.
Prin urmare nu a intervenit termenul de 10 ani pentru protectia dreptului de autor instituit de dispozitiile susmentionate asa cum pretinde apelantul parat si in consecinta acest motiv de apel este nefondat urmand a fi respins.
II. In ceea ce priveste cea de-a doua critica din apel, referitoare la modul se solutionare al exceptiei lipsei calitatii procesual active a reclamantului, din toate probele administrate pe parcursul solutionarii cauzei rezulta ca autorul celor 49 de fotograme este reclamantul si reprezinta o opera originala de creatie artistica (concluziile coraportului de expertiza fila 392). Fata de aceste concluzii nu se mai poate sustine ca exista mari dubii cu privire la caracterul de opera artistica a fotografiilor. Asa cum am aratat mai inainte, acest aspect este atestat si de concluziile raportului de expertiza efectuat in dosarul de urmarire penala, concluzii ce au fost avute in vedere de instanta de fond.
III. Legat de cea de-a treia critica din apel in care se arata ca in mod eronat a fost solutionata exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei S.C. P. S.A., nici acesta nu este intemeiata si pe cale de consecinta va fi respinsa.
Faptul ca intre parata de rang unu si parata de rang doi a intervenit un contract pentru executarea si publicarea prin editura „P...” a  unui album de prezentare a Judetului C., iar in cuprinsul acestui contract s-a inserat ca drepturile de autor revin in mod expres C.J.C., nu inseamna ca acesta,  este debitorul obligatiei principale.
Contractul a fost incheiat intre cele doua parate si  nu da nastere  niciunei  obligatii a Consiliului Judetean fata de reclamant. Fapta culpabila pentru care s-a formulat prezenta actiune, aceea de a folosi in mod nedrept si injust, in interes personal, fotogramele create de reclamant, a fost savarsita de parata S.C. P. S.R.L. Prin urmare, chiar daca in prezent detinatorul dreptului de autor este C.J.C., raspunzatoare pentru fapta culpabila este parata S.C. P. S.R.L.
Nu se contesta faptul ca in prezent drepturile de autor revin C.J.C., lucru constatat si prin decizia civila nr. 3063/2011 pronuntata de ICCJ, insa acest aspect nu o exonereaza  pe parata de  rang doi, de raspunderea personala pentru fapta proprie.
Pentru toate aceste considerente, instanta apreciaza ca ambele apeluri sunt nefondate si in consecinta in baza dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila urmeaza sa fie respinse iar sentinta primei instante sa fie mentinuta ca legala si temeinica.