acordare termen de gratie.

Litigii cu profesionistii – OG 22/2002 - acordare termen de gratie.

Solicitarea debitoarei  de acordare a unui termen de gratie de o luna, incepand cu data admiterii prezentei actiuni, in vederea prezentarii unui grafic de plata esalonata, nu se incadreaza in dispozitiile art. 6 alin.1 din OG nr. 22/2002. Termenul de gratie se acorda, potrivit legii, in cazul in care, din motive temeinice privind realizarea atributiilor prevazute de lege, institutia debitoare nu isi poate indeplini obligatia de plata in conditiile prevazute la art. 1 alin. 1, art. 2 sau 4, iar nu in scopul indicat de recurenta.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 221  din 04.02.2013)

I. Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala la data de 05.05.2011, reclamanta-debitoare AVAS a solicitat instantei, in contradictoriu cu parata-creditoare SC Sinaia SA, sa dispuna acordarea unui termen de gratie de 1 (una) luna, incepand cu data admiterii prezentei actiuni, in vederea prezentarii unui grafic de plata esalonata a obligatiei stabilite prin Sentinta comerciala nr. 4622/20.03.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr. 28006/3/2007 si, totodata, suspendarea executarii silite a titlului executoriu reprezentat de sentinta comerciala anterior mentionata.
II. Prin Sentinta civila nr. 16572/06.11.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 32729/3/2011, a fost respinsa exceptia autoritatii de lucru judecat pentru cererea avand ca obiect suspendarea executarii silite si au fost respinse cererile avand ca obiect suspendarea executarii silite si acordarea termenului de gratie, ca neintemeiate.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin Sentinta nr. 4622/20.03.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, in dosarul nr. 28006/3/2007, ramasa irevocabila, AVAS a fost obligata la plata sumei de 1.460.017 Euro (in lei la cursul BNR din ziua platii) catre SC S SA, cu titlu de despagubiri. Executarea silita impotriva reclamantei, in baza titlului executoriu  reprezentat de sentinta mentionata, a fost incuviintata prin incheierea din data de 20.05.2011, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, respectiv prin incheierea din 15.06.2011, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, iar prin Sentinta civila nr. 8099/14.11.2011  pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr. 20627/4/2011, a fost respinsa contestatia  la executare  formulata de AVAS. 
Potrivit dispozitiilor art. 1 si 2 din OG nr. 22/2002, creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva, iar in ipoteza in care executarea creantei nu incepe sau nu continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de sase luni de la data la care a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata.
Astfel, daca nu se demonstreaza ca nu exista fonduri, debitoarea este obligata sa efectueze plata, fara a mai beneficia de termenul de gratie de 6 luni.
Potrivit art. 4 din OG nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia de a dispune toate masurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii.
In cazurile in care, din motive temeinice privind realizarea atributiilor prevazute de lege, institutia debitoare nu isi poate indeplini obligatia de plata stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, in conditiile prevazute la art. 1 alin.1, art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instantei judecatoresti acordarea, in conditiile legii, a unui termen de gratie sau/si stabilirea unor termene de plata esalonata a obligatiei respective (art. 6 din ordonanta).
S-a constatat ca premiza pentru aplicarea facilitatilor instituite de OG nr. 22/2002 in favoarea institutiilor publice o constituie existenta unei obligatii de plata stabilite prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila si lipsa fondurilor banesti in bugetul acestora pentru executarea obligatiilor, precum si existenta unor demersuri in sensul indeplinirii obligatiilor de plata.
Or, in cauza, AVAS nu a demonstrat indeplinirea obligatiilor statuate la art. 1 si 4  din OG nr. 22/2002, respectiv  nu a depus documente din care sa rezulte includerea creantei SC Sinaia SA in bugetul de venituri si cheltuieli al AVAS. Reclamanta nu a dovedit nici indeplinirea celorlalte conditii prevazute de lege, respectiv lipsa disponibilitatilor banesti, luarea masurilor necesare  pentru a asigura existenta in bugetul propriu a sumelor necesare indeplinirii obligatiei stabilite prin titlu executoriu, sau ca intentioneaza sa intreprinda astfel de actiuni ori are un plan ce ii va permite plata creantei.
In aceste conditii, cererea de suspendare a executarii sentintei mentionate a fost apreciata ca neintemeiata, nefacandu-se dovada ca reclamanta a fost in imposibilitate de a plati creanta paratei si nici nu se poate retine iminenta producerii unui prejudiciu in patrimoniul reclamantei prin recurgerea la executarea creantei paratei, si fata de imprejurarea ca in adresele depuse de reclamanta la dosar se mentioneaza ca virarea sumelor aferente dosarelor de executare se va face pe masura crearii de disponibil in cont si nu dintr-o data.
In privinta cererii de acordare a unui termen de gratie, instanta de fond a mai constatat ca, in cauza, reclamanta nici macar nu prezinta un grafic de esalonare, posibil a fi urmat in viitor de aceasta privind plata creantei paratei, ci solicita un termen de gratie pentru a prezenta un grafic de esalonare a platii, ceea ce plaseaza sub semnul unei puternice incertitudini momentul la care debitoarea ar putea sa efectueze, in viitor, plata creantei.
Instanta a mai avut in vedere ca, potrivit dispozitiilor OG nr. 22/2002, act normativ invocat de reclamanta, coroborate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art. 6 din CEDO, acordarea unui termen de gratie sau esalonarea platii creantei stabilite prin titlu executoriu sunt masuri exceptionale, ce trebuie dispuse cu precautie, strict in ipotezele reglementate de lege si pe o perioada rezonabila, astfel incat dreptul de acces la justitie sa nu devina iluzoriu.
Sub acest aspect, instanta a retinut ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, „executarea unei hotarari sau decizii judecatoresti face parte integranta din „proces” in sensul art. 6 din Conventie (cauza Hornsby impotriva Greciei), iar „neexecutarea de catre un stat contractant a unei hotarari judecatoresti pronuntate impotriva acestuia poate constitui o incalcare a dreptului oricarei persoane de acces la o instanta, consacrat la art. 6 par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In plus, neexecutarea poate aduce atingere dreptului persoanei la respectarea bunurilor ei, in conditiile in care hotararea pronuntata in favoarea ei poate da nastere unei anumite creante care poate fi considerata ”bun” in sensul art. 1 din Protocolul nr.1” (cauza Bourdov impotriva Rusiei). De asemenea, Curtea a subliniat ca „o autoritate publica nu poate invoca lipsa de resurse pentru neplata unei datorii intemeiate pe o hotarare judecatoreasca. Desi este adevarat ca o intarziere la executarea unei hotarari judecatoresti poate fi justificata in imprejurari speciale, aceasta intarziere nu poate fi de asa natura incat sa afecteze insasi substantei dreptului protejat de art. 6 din Conventie” (cauzele Hornsby contra Greciei, Jasiuniene impotriva Lituaniei).
Or, in conditiile in care titlul executoriu in discutie este inca din anul 2009, iar reclamanta nu a dovedit nici macar includerea creantei SC S SA in bugetul de venituri si cheltuieli, coroborate cu lipsa identificarii unor resurse financiare din care ar urma sa fie platita creanta, a acorda un termen de gratie pana la care reclamanta sa prezinte un plan de plata a creantei (deci propria ei propunere, fara a se cunoaste transele propuse sau termenele la care ar urma sa faca plata) ar reprezenta o ingerinta excesiva si disproportionata, datorita lipsei oricarei previzibilitati cu privire la momentul in care creditorul isi va putea vedea executata creanta si respectat dreptul de proprietate.
III. Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs reclamanta-debitoare AVAS, solicitand modificarea hotararii atacate, in sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulata.
In motivarea recursului, debitoarea a invocat gresita aplicare a dispozitiilor art. 2-6 din OG nr. 22/2002, astfel cum a fost modificata si completata prin OUG nr. 4/2011 (caz prevazut de art. 304 pct.9 C.pr.civ.).
Considera recurenta ca nu avea obligatia prezentarii graficului de plata pana la momentul judecarii prezentei cereri, ci in termenul de 1 luna dupa data admiterii actiunii.
Recurenta mai sustine ca instanta de fond nu a retinut argumentele AVAS referitoare la blocarea conturilor de catre diversi creditori, faptul ca, in unele perioade de timp, activitatea institutiei a fost ingreunata, ca existau instituite popriri intr-un numar de 1125 dosare de executare silita asupra conturilor debitoarei, de unde rezulta ca activitatea institutiei nu mai poate fi realizata si ca aceasta nu mai putea achita de bunavoie sumele de bani din titlurile respective.
Recurenta considera criticabila sentinta si cu privire la incalcarea dispozitiilor art. 6 din CEDO. Se arata ca Statul roman nu a stat in pasivitate, refuzand plata, aceasta nu s-a facut din motive obiective. Modificarea legislativa adusa prin OUG nr. 4/2011 nu contravine dispozitiilor art. 6 din CEDO, astfel cum rezulta si din jurisprudenta Curtii Constitutionale, reglementarea posibilitatii amanarii sau esalonarii obligatiei de plata fiind un mecanism de natura sa asigure executarea in termene rezonabile a hotararilor judecatoresti, cu respectarea dreptului de acces la justitie si a dreptului de proprietate al creditorului.
IV. La data de 30.01.2013, intimata parata-creditoare SC S SA a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 12-21).
V. Analizand hotararea atacata, prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea apreciaza nefondat recursul, pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a interpretat si aplicat corect dispozitiile legale incidente in cauza (art. 1-6 din OG nr. 22/2002).
Potrivit art. 6 alin.1 si 2 din OG nr. 22/2002, introdus prin OUG nr. 4/2011, in cazurile in care, din motive temeinice privind realizarea atributiilor prevazute de lege, institutia debitoare nu isi poate indeplini obligatia de plata in conditiile prevazute la art. 1 alin. 1, art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instantei judecatoresti care solutioneaza cauza acordarea, in conditiile legii, a unui termen de gratie sau/si stabilirea unor termene de plata esalonata a obligatiei respective. In cazurile in care obligatia de plata este stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, institutia debitoare poate solicita instantei care a dat aceasta hotarare luarea masurilor prevazute la alin. 1, care se aplica in mod corespunzator.
Din textul legal citat mai sus rezulta ca obiectul cererii institutiei debitoare poate fi doar acordarea unui termen de gratie sau/si stabilirea, de catre instanta, a unor termene de plata esalonata a obligatiei respective. Prin urmare, in mod eronat considera recurenta ca nu avea obligatia prezentarii graficului de plata pana la momentul judecarii prezentei cereri, intrucat numai instanta poate stabili termenele de plata esalonata, aceasta masura nefiind la dispozitia debitorului. Or, pentru a stabili termene de plata esalonata, instanta este in drept sa cenzureze propunerea debitorului, acesta avand astfel implicit obligatia de a supune analizei instantei un grafic de plata esalonata. In plus, creditoarea nu a fost de acord cu modalitatea de esalonare propusa de debitoare.
Curtea constata astfel, ca solicitarea debitoarei AVAS de acordare a unui termen de gratie de o luna, incepand cu data admiterii prezentei actiuni, in vederea prezentarii unui grafic de plata esalonata, nu se incadreaza in dispozitiile art. 6 alin.1 din OG nr. 22/2002. Termenul de gratie se acorda, potrivit legii, in cazul in care, din motive temeinice privind realizarea atributiilor prevazute de lege, institutia debitoare nu isi poate indeplini obligatia de plata in conditiile prevazute la art. 1 alin. 1, art. 2 sau 4, iar nu in scopul indicat de recurenta.
In cauza, recurenta nu a demonstrat existenta unor motive temeinice ce tin de realizarea atributiilor AVAS prevazute de lege, intrucat nu a dovedit ca este iminent riscul blocarii activitatii institutiei debitoare si nerealizarii adecvate si eficiente a atributiilor acesteia. Potrivit art. 1 alin.2 din OG nr. 22/2002, creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si functionare, inclusiv a celor de personal, in scopul indeplinirii atributiilor si obiectivelor legale, pentru care au fost infiintate. Este astfel exclusa posibilitatea legala ca executarea silita prin poprirea conturilor AVAS de catre diferiti creditori sa poata afecta realizarea atributiilor institutiei, intrucat in cazul incalcarii in procedura de executare a acestei interdictii, debitoarea are la indemana contestatia la executare.
Acordarea termenului de gratie de o luna nu este justificata in speta si fata de lipsa urgentei, avand in vedere perioada trecuta de la formularea cererii si pana la judecarea recursului. In fapt, termenul de o luna de temporizare a executarii a fost oricum depasit prin trecerea unei perioade de 1 an si 9 luni de la incuviintarea executarii silite, fara ca debitoarea sa isi execute obligatiile stabilite prin titlul executoriu.
In ceea ce priveste trimiterea facuta de instanta de fond la jurisprudenta CEDO referitoare la art. 6 si la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, aceasta nu s-a facut in sensul inteles de recurenta, ci pentru a sublinia netemeinicia cererii debitoarei, in raport de circumstantele pricinii, fata de lipsa previzibilitatii cu privire la momentul la care creditoarea isi va putea vedea realizata creanta. Instanta nu a examinat conformitatea normelor interne introduse prin OUG nr. 4/2011 cu CEDO, ci doar a apreciat la cazul concret ca, in lipsa indeplinirii conditiilor din legea interna, admiterea cererii debitoarei ar reprezenta o ingerinta excesiva si disproportionata. Ca urmare, toate sustinerile din cererea de recurs referitoare la constitutionalitatea si conventionalitatea OG nr. 22/2002, modificata, sunt apreciate de Curte ca nerelevante.
In temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat