RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare acte administrative emise de C.N.S.C. si A.N.A.F. Cerere de restituire a unei sume achitate de angajator in numele salariatului cu titlu de contributii de asigurari sociale aferente salariilor compensatorii

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare acte administrative emise de C.N.S.C. si A.N.A.F. Cerere de restituire a unei sume achitate de angajator in numele salariatului cu titlu de contributii de asigurari sociale aferente salariilor compensatorii

- Art. 65 alin. 1 din Codul muncii
- Art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/ 2006
- Art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/ 2006
- Art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului
- Art. 256 alin. 6 din Legea nr. 85/ 2006
- Art. 124 din O.G. nr. 92/ 2003

Curtea a constatat ca reclamantul intimat P. S. a avut calitatea de salariat al SC E. R. SA, iar urmare a concedierilor colective, incepand cu data de 23.07.2009, i-a incetat contractul individual de munca in baza art. 65 alin. 1 Codul muncii. Ca urmare, la data disponibilizarii, conform art. 167 alin. 1 din contractul colectiv de munca a beneficiat de plati compensatorii, in mod nelegal angajatorul retinandu-i din aceasta suma 3032 lei cu titlu de asigurari de sanatate.
Potrivit art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5% care se aplica veniturilor din salarii sau asimilate salariilor precum si orice alte venituri realizate din desfasurarea unei activitati independente, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit, daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara lunar.
Ca o derogare insa de la aceasta regula principala, legiuitorul la art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006 a stabilit ca nu se datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate asupra sumelor acordate in momentul disponibilizarii, venitului lunar de completare sau platilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementeaza aceste domenii, precum si asupra indemnizatiilor reglementate de O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile ulterioare.
Sumele acordate reclamantului ca urmare a disponibilizarii sunt venituri asimilate salariilor, dar dupa cum s-a mentionat anterior, art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006, care prevede ca nu se datoreaza C.A.S.S. asupra sumelor acordate in momentul disponibilizarii, instituie o exceptie de la regula generala prevazuta la art. 257 alin. 2 din Legea 95/2006, potrivit caruia s-ar datora C.A.S.S. asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit. Legiuitorul nu a stabilit aplicarea acestei exceptii doar la cei care au primit plati compensatorii urmare a disponibilizarilor efectuate urmare a proceselor de restructurare, reorganizare, privatizare la unor societati nationale, companii nationale si societati comerciale cu capital majoritar de stat, nelimitand deci aceasta facilitate doar la situatiile expuse in OUG nr. 8/2003, nr. 98/1999. A aprecia altfel, ar insemna implicit o discriminare a celor disponibilizati de la alte societati comerciale si o incalcare a art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Referirile la O.U.G. nr. 98/1999 nu au relevanta, cata vreme astfel cum s-a evidentiat mai sus, aceasta ordonanta se refera la protectia sociala a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate in procesele de restructurare - reorganizare a societatilor comerciale, companiilor nationale, societatilor nationale, precum si regii autonome, societati comerciale ori alte societati aflate sub autoritatea administratiei publice centrale sau locale, unitati si institutii finantate din fonduri bugetare si extrabugetare ori, este evident ca intimata - parata nu face parte din categoria celor carora li se aplica prevederile acestei ordonante.
Pe de alta parte, faptul ca in aceasta ordonanta sunt definite platile compensatorii nu inseamna ca reclamantului nu i se aplica prevederile art. 256 alin. 6 din Legea 95/2006, limitarea aplicabilitatii acestor prevederi de exceptie numai la situatiile prevazute de O.U.G. 98/1999, fiind neavenita.
Intrucat contributia de asigurari sociale de sanatate este o creanta fiscala, iar administrarea acesteia este supusa reglementarilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, instanta a apreciat ca dobanda legala in aceasta materie este cea reglementata de art. 124 din acest act normativ.

Decizia nr. 4051/CA/09.12.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar 5613/83/CA/2013

Prin Sentinta nr.1704/CA din 29 mai 2014, pronuntata de Tribunalul S. M. a respins exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive invocate de parate si a admis in parte actiunea in contencios administrativ fiscal inaintata de reclamantul P. S., cu domiciliul ales la CABINET AVOCAT, impotriva paratelor A.N.A.F. si C.N.A.S., in sensul ca a anulat Inscrisul nr. DG xxxx/18.11.2013 emis de C.N.A.S. si Inscrisul nr. xxxxxx/29.11.2013 emis de A.N.A.F..
A fost admisa cererea de restituire inregistrata la C.N.A.S. sub nr. xxxxx/2013 si la A.N.A.F. sub nr. xxxxxx/18.10.2013 si obligate paratele la restituirea sumei de 3032 lei achitata de angajatorul E. R. SA in numele reclamantului cu titlu de contributii de asigurari sociale de sanatate aferenta salariilor compensatorii cu dobanzi fiscale calculate incepand cu data formularii cererii de restituire si pana la data restituirii efective.
In temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedura civila au fost obligate paratele sa plateasca reclamantului suma de 900 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In ce privesc exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a celor doua parate instanta a constatat incidenta dispozitiilor art. 256 din Legea nr. 95/2006 din care rezulta ca, "colectarea contributiilor persoanelor juridice si fizice care au calitatea de angajator se face de catre Ministerul Finantelor Publice prin A.N.A.F., in contul unic deschis pe seama C.N.A.S. in conditiile legii, iar colectarea contributiilor persoanelor fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de catre A.N.A.F., se efectueaza de catre casele de asigurari".
Intrucat obiectul prezentei cauze, il constituie verificarea legalitatii refuzului organelor fiscale parate de a restitui o suma de bani retinuta din veniturile reclamantului de catre o persoana juridica in calitate de angajator cu titlu de contributii de asigurari sociale de sanatate, iar aceste sume de bani au fost incasate de catre M.F.P. prin A.N.A.F. si au fost virate in contul special al C.N.A.S., casele judetene de asigurari sau directiile regionale ale finantelor publice nefiind implicate in activitatea de colectare a acestui tip de asigurari sociale de sanatate, instanta a constatat ca in prezenta cauza, paratele C.N.A.S. si A.N.A.F. au calitate procesuala pasiva, motiv pentru care exceptia de procedura dirimanta invocata de catre acestea este neintemeiata si astfel a fost respinsa in conditiile art. 248 Cod procedura civila, prin dispozitivul prezentei.
Pe fondul cauzei, instanta de contencios administrativ a constatat urmatoarele:
Reclamantul P. S. a avut calitatea de salariat al SC E. R. SA, iar urmare a concedierilor colective, incepand cu data de 23.07.2009, i-a incetat contractul individual de munca in baza art. 65 alin. 1 Codul muncii. Ca urmare, la data disponibilizarii, conform art. 167 alin. 1 din contractul colectiv de munca a beneficiat de plati compensatorii in cuantumul ultimului salariu brut de incadrare pentru fiecare an lucrat la care s-a adaugat o suma egala cu inca doua salarii.
Societatea comerciala SC "E. " SA in calitate de angajator a retinut din sumele de bani stabilite reclamantului cu titlu de plati compensatorii suma de 3.032 lei cu titlu de asigurari sociale de sanatate, suma pe care a virat-o M.F.P. - A.N.A.F.
Prin cererea inregistrata la C.N.A.S. sub nr. xxxxx/2013 si la A.N.A.F. sub nr. xxxxxx/18.10.2013, reclamantul a solicitat celor doua organe fiscale, in temeiul art. 117 Cod procedura fiscala coroborat cu art. 257 alin. 6 Cod procedura fiscala, restituirea sumelor achitate de catre angajator cu titlu de contributii de asigurari sociale de sanatate, cerere solutionata de catre parate prin respingerea acestora prin Adresa nr. DG xxxx/18.11.2013 emisa de C.N.A.S. si prin Inscrisul/adresa nr. xxxxxx/18.10.2013 A.N.A.F.
In ce priveste legalitatea refuzului organelor fiscale parate de a restitui sumele retinute din veniturile realizate de reclamant cu titlu de contributii de asigurari sociale de sanatate, instanta de contencios administrativ a retinut ca incidente dispozitiile art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, potrivit caruia, contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5% care se aplica veniturilor din salarii sau asimilate salariilor precum si orice alte venituri realizate din desfasurarea unei activitati independente, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit, daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara lunar.
Art. 257 alin. 6 din acelasi act normativ instituie o derogare insa de la aceasta regula principala, in sensul ca, nu se datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate asupra sumelor acordate in momentul disponibilizarii, venitului lunar de completare sau platilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementeaza aceste domenii, precum si asupra indemnizatiilor reglementate de OUG nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile ulterioare.
Sumele acordate reclamantului ca urmare a disponibilizarii sunt venituri asimilate salariilor, dar dupa cum am aratat anterior, art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006, care prevad ca nu se datoreaza C.A.S.S. asupra sumelor acordate in momentul disponibilizarii, instituie o exceptie de la regula generala prevazuta la art. 257 alin. 2 din Legea 95/2006, potrivit caruia s-ar datora CASS asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, gresit instanta de fond retinand contrariul. Legiuitorul nu a stabilit aplicarea acestei exceptii doar la cei care au primit plati compensatori urmare a disponibilizarilor efectuate urmare a proceselor de restructurare, reorganizare, privatizare la unor societati nationale, companii nationale si societati comerciale cu capital majoritar de stat, nelimitand deci aceasta facilitate doar la situatiile expuse in OUG nr. 8/2003, nr. 98/1999.
Referirile organelor fiscale parate la O.U.G. nr. 98/1999 nu au relevanta in cauza, intrucat astfel cum s-a aratat mai sus, aceasta ordonanta se refera la protectia sociala a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate in procesele de restructurare - reorganizare a societatilor comerciale, companiilor nationale, societatilor nationale, precum si regii autonome, societati comerciale ori alte societati aflate sub autoritatea administratiei publice centrale sau locale, unitati si institutii finantate din fonduri bugetare si extrabugetare ori, este evident ca intimata - parata nu face parte din categoria celor carora li se aplica prevederile acestei ordonante.
Pe de alta parte, faptul ca in aceasta ordonanta sunt definite platile compensatorii nu inseamna ca reclamantului nu i se aplica prevederile art. 256 alin. 6 din Legea 95/2006, limitarea aplicabilitatii acestor prevederi de exceptie numai la situatiile prevazute de OUG 98/1999, fiind neavenita.
Fata de cele de mai sus, constatand ca retinerea din veniturile obtinute de catre reclamant cu titlu plati compensatorii a contributiei de asigurari sociale de sanatate este nelegala, in acord cu practica constanta a Curtii de Apel O. in materie (de ex. Decizia civila nr. 2771/09.05.2013 pronuntata in dosar nr. 1528/83/2012), instanta a apreciat ca actele administrative emise de catre parate privind refuzul restituirii sumelor retinute nelegal sunt nelegale, motiv pentru care s-a impus anularea acestora si obligarea autoritatilor publice parate beneficiare a sumelor achitate in contul acestora de catre angajatorul contribuabilului sa procedeze la restituirea integrala a acestora.
Intrucat contributia de asigurari sociale de sanatate este o creanta fiscala iar administrarea acesteia este supusa reglementarilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, instanta a apreciat ca dobanda legala in aceasta materie este cea reglementata de art. 124 acest act normativ.
Prin urmare, s-a constatat indreptatirea reclamantului la dobanda prevazuta de Codul de procedura de la data introducerii cererii adresate organului fiscal in conditiile prevazute de art. 117 Cod procedura fiscala, respectiv art. 70 din acelasi act normativ, in prezenta cauza, intrucat nu s-au constata incalcari ale Tratatului C.E., sau a principiilor instituite de C.J.U.E, nefiind aplicabile dispozitiile C.J.U.E. date in cauza Irimie impotriva A.F.P. S. si A.F.M. B..
Impotriva hotararii pronuntate de instanta de fond au formulat recurs paratele A.N.A.F. B. si C.N.A.S. B.
Prin recursul declarat A.N.A.F. B., solicita instantei modificarea hotararii atacate si respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivarea recursului, critica hotararea in ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii reclamantului, solicitand instantei a constata ca aceasta era intemeiata, astfel incat instanta de fond trebuia sa o admita si sa respinga cererea ca atare.
Astfel potrivit art.72 alin.1 Cod procedura civila, "partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul cand ar cadea in pretentiuni cu o cerere in garantie sau in despagubire". In speta, referitor la aceasta "cadere in pretentii", invedereaza instantei, ca, in ceea de priveste institutia parata recurenta exista o reglementare legala derogatorie de la dreptul comun care stabileste indeplinirea unei proceduri speciale, cu atat mai mult cu cat despagubirile de care face vorbire norma procedurala civila citata, sunt denumite in norma speciala, restituiri. Invoca in acest sens dispozitiile art.117 Cod procedura fiscala si dispozitiile pct.2 din Anexa 1 la O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, care stabileste competenta in materia restituirii sumelor de la buget. Astfel, in considerarea prevederilor mai sus mentionate, restituirea ar putea fi posibila numai in situatia in care sunt indeplinite conditiile legale, respectiv art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare si O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget.
In ceea ce priveste cererea formulata si in completarea celor de mai sus, invedereaza ca restituirea de sume de la buget, la cerere, se va realiza in conditiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi incadrata in niciuna din situatiile stabilite in mod expres de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ mentionat, sumele fiind platite in temeiul unor dispozitii legale. Avand in vedere obligatia angajatorului, impusa imperativ de lege (in prezent art.60 din Codul fiscal - Legea nr.571/2003), de a calcula, retine si vira la bugetul de stat, lunar, impozitul aferent veniturilor salariale ale fiecarui salariat, datorat de acesta din urma, solicita a se observa ca aceasta nu este caracteristica unui raport juridic de munca, ci a unui raport juridic de drept fiscal. Acest raport juridic de drept fiscal include si raporturile juridice bugetare, in speta, acele raporturi juridice referitoare la stabilirea si realizarea veniturilor bugetare de stat (impozite, taxe, alte venituri ale bugetului de stat) indiferent de natura si subiectele de drept platitoare.
In concluzie, se poate observa ca ne aflam in prezenta unui litigiu declansat intre un contribuabil (salariat) si angajatorul sau. Dispozitiile art.17 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, care sunt fara echivoc si stabilesc concret subiectele raporturilor juridice de drept fiscal; contribuabilul(orice persoana fizica ori juridica) sau orice alt entitate fara personalitate juridica ce datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat, in conditiile legii. Avand in vedere si prevederile art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ: "inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia", se poate observa, fara echivoc, ca reclamantul nu a respectat aceste dispozitii legale.
Fata de cele aratate anterior, solicita admiterea apelului, modificarea hotararii atacate, in sensul admiterii exceptiei inadmisibilitatii si respingerii cererii ca atare.
In subsidiar, in situatia in care se va aprecia ca motivele expuse anterior sunt nefondate, critica hotararea ca nelegala si netemeinica in ceea ce priveste restituirea sumei de 3032 lei achitata de angajatorul E. R. S.A. in numele reclamantului cu titlu de contributii de asigurari sociale de sanatate aferenta salariilor compensatorii cu dobanzi fiscale calculate incepand cu data formularii cererii de restituire si pana la data restituirii efective.
Critica sentinta intrucat instanta de fond nu a tinut seama de prevederile OUG nr.98/24.06.1999 privind protectia sociala a persoanelor ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective, aprobata prin Legea nr. 312/2001. In acest sens, OUG nr.98/1999 stabileste masurile de protectie sociala a persoanelor ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective, la Cap.4 Sectiunea I.
Insa, in cauza dedusa judecatii, sumele platite persoanelor ale caror contracte de munca au fost desfacute au reprezentat compensatii banesti individuale, acordate fiecarui salariat, in temeiul contractului colectiv de munca, din fondul de salarii al societatii.
Astfel, sumelor in cauza nu li se aplica dispozitiile exprese ale O.G.nr.98/1999 privind impozitarea platilor compensatorii, legiuitorul stabilind un regim juridic distinct cu privire la aceste sume de bani, cu titlu de exceptie, prevazut in art.42 din aceasta ordonanta.
In Anexa 2 la OUG nr.98/1999, sunt mentionate societatile prevazute in planul de restructurare si a caror salariati au primit plati compensatorii potrivit art.29 din ordonanta, iar SC E. R. SA nu se regaseste printre acestea. Per a contrario, rezulta in mod clar faptul ca, parata a acordat compensatii banesti individuale, conform art.42 din OUG nr.98/1999, pentru care, in mod corect a fost retinuta impozitarea platilor compensatorii si CAS. In demersul instantei de fond de a solutiona prezenta speta considera necesar faptul de a nu fi calificate "compensatiile banesti individuale" ca fiind acelasi lucru cu "platile compensatorii".
Prin urmare, este fara echivoc ca, dispozitiile punctului 68, lit. I) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, prevad care sunt veniturile asimilate salariilor si care urmeaza a fi impozitate. Astfel,S.C. E. R. S.A a acordat compensatii banesti individuale catre personalul disponibilizat, din fonduri proprii, in conformitate cu prevederile art.167 alin.1 din Contractul colectiv de munca, astfel cum sustine intimata-reclamanta, aceste plati fiind considerate venituri asimilate salariilor si in consecinta fiind supuse impozitarii. Ca atare, din sustinerile reclamantei, reiese ca, acesta, impreuna cu ceilalti angajati, au beneficiat de compensatii banesti in cuantumul ultimului salariu brut de incadrare pentru fiecare an lucrat la SC E. R. SA la care s-a adaugat o suma egala cu inca doua salarii.
Avand in vedere dispozitiile legale invocate, este evident faptul ca nu se justifica restituirea sumelor solicitate, intrucat s-a procedat corect la calcularea, retinerea si virarea contributiei de asigurari sociale de sanatate si contributia individuala la bugetul asigurarilor pentru somaj aferente compensatiilor banesti individuale, in concordanta cu dispozitiile legale mentionate mai sus. Dispozitiile art.5 din Legea nr. 200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale care mentioneaza concret care sunt sursele de constituire ale acestui fond, respectiv contributia angajatorilor si celelalte categorii enumerate in cadrul acestui articol.
Referitor la capatul de cerere privind obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 900 lei, considera ca, fundamentul juridic al acordarii cheltuielilor de judecata este reprezentat de culpa procesuala a partii " care cade in pretentii". Culpa procesuala este cea care trebuie sa fundamenteze fiecare suma la care va fi obligata partea care a cazut in pretentii, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cheltuielile privind angajarea unui aparator, cele privind administrarea probatoriului, sunt cheltuieli obisnuite si nu se pot imputa partii adverse, asa cum s-a subliniat si in practica judiciara.
In drept au fost invocate prevederile art. 472 alin.(1), art. 474 alin.(1) din Noul Cod de procedura civila.
Prin recursul declarat C.N.A.S. B., solicita instantei casarea hotararii atacate iar pe fond respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivare se arata urmatoarele:
Instanta de fond in mod eronat a considerat ca in speta de fata, C.N.A.S. are calitate procesuala pasiva deoarece, in conformitate cu prevederile art. 266 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, C.N.A.S este institutie publica, autonoma, de interes national, cu personalitate juridica, avand ca principal obiect de activitate asigurarea functionarii unitare si coordonate a sistemului de asigurari sociale de sanatate din Romania.
Potrivit prevederilor art. 267 din Legea nr. 95/2006, casele judetene de asigurari sunt institutii publice, cu personalitate juridica distincta, cu bugete proprii, in subordinea C.N.A.S. Casele judetene de asigurari colecteaza contributiile persoanelor fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de catre A.N.A.F., si gestioneaza bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor prezentei legi, asigurand functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate la nivel local, si pot derula si dezvolta si activitati pentru valorizarea fondurilor gestionate.
Legitimarea procesuala pasiva in prezenta cauza nu apartine C.N.A.S., intrucat nu exista identitate intre persoana paratei si persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii, conditie obligatorie in justificarea calitatii procesuale pasive. Astfel, reclamantul in cuprinsul actiunii sale solicita restituirea sumelor retinute de S.C. E. R. S.A. cu titlu de contributie la asigurari de sanatate, sume virate catre C.A.S. S. M..
In conformitate cu art. 209 alin. (3) din Legea 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, "gestionarea fondului se face, in conditiile legii (....), prin casele de asigurari sociale de sanatate judetene(....)". Atributiile C.N.A.S. sunt expres prevazute in mod in Titlul VIII al Legii nr.95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare si astfel, institutia recurenta parata nu are nici o atributie directa in colectarea sumelor de bani datorate de asigurati la Fondul national unic de asigurarilor sociale de sanatate si nu intra in relatii contractuale cu persoanele fizice care au obligatia de plata a contributiei de asigurari de sanatate.
In aplicarea prevederilor legale mai sus mentionate, precizeaza faptul ca in cauza de fata C.N.A.S. nu are legitimitate procesuala pasiva, calitatea procesuala pasiva trebuie sa apartina titularului obligatiei raportului juridic dedus judecatii, respectiv S.C. E. R. S.A. care a virat contributia la asigurarile sociale de sanatate in contul C.A.S. S. M.. Totodata, existenta unui raport juridic de subordonare al caselor de asigurari de sanatate judetene fata de C.N.A.S. nu presupune si preluarea de catre C.N.A.S. a drepturilor si obligatiilor acestora. Avand in vedere ca pentru a putea exercita actiunea in justitie, calitatea ceruta pentru acest fapt trebuie sa corespunda cu calitatea de titular al dreptului ce se discuta si sa apartina subiectului activ al dreptului, deoarece actiunea are ca obiect retinerea contributiei la asigurarile de sanatate de catre parata S.C. E. R. S.A., si calitatea procesuala pasiva trebuie sa apartina subiectului pasiv al dreptului, conditie imperativa care nu a fost indeplinita in prezenta cauza.
Pe fondul cauzei, solicita casarea sentintei de fond si modificarea acesteia in sensul respingerii actiunii reclamantului ca neintemeiata pentru urmatoarele motive:
Art. 257 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006, Titlul VIII - Asigurarile sociale de sanatate, stabileste obligatia platii contributiei lunare de asigurari sociale de sanatate a persoanei asigurate, in cota de 5,5%, care se aplica asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit. Potrivit art. 55 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, in categoria veniturilor din salarii sunt incluse si orice alte sume sau avantaje de natura salariala ori asimilate salariilor.
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004 prevad la pct. 68 lit. 1), in aplicarea art. 55, ca veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor incasate ca urmare a unei relatii contractuale de munca, precum si sumele reprezentand compensatii banesti individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii al angajatorului, potrivit dispozitiilor prevazute in contractul de munca. Astfel, reitereaza ca, potrivit prevederilor Codului Fiscal si a Normelor de aplicare ale acestuia, aprobate prin HG nr. 44/2004, se face o diferentiere intre sumele reprezentand compensatii banesti individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii al angajatorului, potrivit dispozitiilor prevazute in contractul de munca (art. 55, alin.2 din Legea nr. 571/2003 si pct. 68, lit. 1 din HG nr. 44/2004 - venituri asimilate salariilor si impozabile) si sumele reprezentand platile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale caror contracte individuale de munca au fost desfacute ca urmare a concedierilor colective, acordate potrivit legii (art. 55, alin. 4, lit. j din Legea nr. 571/2003 - venituri neimpozabile).
In consecinta, pentru sumele reprezentand indemnizatii de concediere acordate salariatilor la incetarea raporturilor de munca, in baza contractului de munca, din fondul de salarii al angajatorului ce fac obiectul prezentei cauze, acesta are obligatia de retinere si virare a cotelor de contributie de asigurari de sanatate corespunzatoare venitului respectiv asimilat salariului, in conformitate cu prevederile art. 257 alin. (7) si art. 258 alin. (1) si (2) din Legea nr. 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 488 pct. 8 Cod procedura civila.
Instanta de recurs, analizand recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, a retinut ca sunt nefondate, pentru urmatoarele considerente:
Dezlegarea data de instanta de fond exceptiei inadmisibilitatii actiunii este corecta, cererea reclamantului de restituire a sumei retinute din platile compensatorii cu titlu de asigurari de sanatate fiind formulata inauntrul termenului de prescriptie de 5 ani, imprejurarea in raport de care sub acest prim aspect recursul formulat este nefondat.
Neintemeiata este si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de recurenta intimata C.N.A.S., atata timp cat, astfel cum corect a retinut prima instanta, suma de bani retinuta cu titlu de asigurari de sanatate a fost incasata de M.F.P. prin A.N.A.F. si virata in contul special al C.N.A.S.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat ca reclamantul intimat P. S. a avut calitatea de salariat al SC E. R. SA, iar urmare a concedierilor colective, incepand cu data de 23.07.2009, i-a incetat contractul individual de munca in baza art. 65 alin. 1 Codul muncii. Ca urmare, la data disponibilizarii, conform art. 167 alin. 1 din contractul colectiv de munca a beneficiat de plati compensatorii, in mod nelegal angajatorul retinandu-i din aceasta suma 3032 lei cu titlu de asigurari de sanatate.
Potrivit art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5% care se aplica veniturilor din salarii sau asimilate salariilor precum si orice alte venituri realizate din desfasurarea unei activitati independente, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit, daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara lunar.
Ca o derogare insa de la aceasta regula principala, legiuitorul la art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006 a stabilit ca nu se datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate asupra sumelor acordate in momentul disponibilizarii, venitului lunar de completare sau platilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementeaza aceste domenii, precum si asupra indemnizatiilor reglementate de O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile ulterioare.
Sumele acordate reclamantului ca urmare a disponibilizarii sunt venituri asimilate salariilor, dar dupa cum s-a mentionat anterior, art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006, care prevede ca nu se datoreaza C.A.S.S. asupra sumelor acordate in momentul disponibilizarii, instituie o exceptie de la regula generala prevazuta la art. 257 alin. 2 din Legea 95/2006, potrivit caruia s-ar datora C.A.S.S. asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit. Legiuitorul nu a stabilit aplicarea acestei exceptii doar la cei care au primit plati compensatorii urmare a disponibilizarilor efectuate urmare a proceselor de restructurare, reorganizare, privatizare la unor societati nationale, companii nationale si societati comerciale cu capital majoritar de stat, nelimitand deci aceasta facilitate doar la situatiile expuse in OUG nr. 8/2003, nr. 98/1999. A aprecia altfel, ar insemna implicit o discriminare a celor disponibilizati de la alte societati comerciale si o incalcare a art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Referirile la O.U.G. nr. 98/1999 nu au relevanta, cata vreme astfel cum s-a evidentiat mai sus, aceasta ordonanta se refera la protectia sociala a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate in procesele de restructurare - reorganizare a societatilor comerciale, companiilor nationale, societatilor nationale, precum si regii autonome, societati comerciale ori alte societati aflate sub autoritatea administratiei publice centrale sau locale, unitati si institutii finantate din fonduri bugetare si extrabugetare ori, este evident ca intimata - parata nu face parte din categoria celor carora li se aplica prevederile acestei ordonante.
Pe de alta parte, faptul ca in aceasta ordonanta sunt definite platile compensatorii nu inseamna ca reclamantului nu i se aplica prevederile art. 256 alin. 6 din Legea 95/2006, limitarea aplicabilitatii acestor prevederi de exceptie numai la situatiile prevazute de O.U.G. 98/1999, fiind neavenita.
Intrucat contributia de asigurari sociale de sanatate este o creanta fiscala, iar administrarea acesteia este supusa reglementarilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, instanta a apreciat ca dobanda legala in aceasta materie este cea reglementata de art. 124 din acest act normativ.
Ca urmare, raportat si la practica Curtii in materie, sentinta pronuntata este legala si temeinica, urmand ca recursurile declarate in cauza sa fie respinse ca neintemeiate.
Ca urmare a respingerii recursurilor declarate in cauza, instanta a obligat partile recurente sa plateasca partii intimate reclamante suma de 1500 lei cheltuieli de judecata in recurs.