Suspendarea ac?iunii in contrafacere pana la solu?ionarea ac?iunii in anularea marcii comunitare, inregistrata de un ter? la OHIM.

Suspendarea judecatii.
Suspendarea ac?iunii in contrafacere pana la solu?ionarea ac?iunii in anularea marcii comunitare, inregistrata de un ter? la OHIM. Neincalcarea prezumtiei de validitate consacrata de art. 99 alin. 1 din Regulamentul nr. 207/2009 prin solu?ionarea incidentului procedural. Aplicarea obligatorie ?i prioritara fa?a de art. 413 alin.1 pct.1 C.pr.civ. a dispozi?iilor art. 104 din Regulamentul nr. 207/2009.
 
Recurentele-reclamante sustin faptul ca masura dispusa de instanta de fond a condus la incalcarea prezumtiei de validitate consacrata de art. 99 alin. 1 din Regulamentul nr. 207/2009, deoarece procedura avand ca obiect anularea marcii comunitare 11 293 362 nu a fost declansata la cererea intimatei-parate TPci a unui tert (SKC GmbH).
Critica nu poate fi acceptata, Curtea aratand faptul ca, dispunand suspendarea cauzei pana la solutionarea definitiva a procedurii de anulare in care este angrenata marca comunitara, instanta nu analizeaza si nici nu se pronunta asupra validitatii marcii in discutie, ci doar ia act ca impotriva acesteia a fost demarata o procedura de revocare sau in nulitate.
Interpretarea recurentelor-reclamante, potrivit careia din coroborarea dispozitiilor art. 104 alin. 1 cu cele ale art. 96 din Regulament, reiese ca o instanta competenta in domeniul marcilor comunitare poate suspenda judecata actiunii in contrafacere a unei marci comunitare doar in ipoteza in care partea adversa (respectiv paratul din actiunea in contrafacere) este cel care a promovat cererea de revocare sau in anulare a marcii comunitare, nu poate fi primita, deoarece ar conduce la o restrangere nejustificata a premiselor de aplicare a normei speciale de procedura instituita de art. 104 alin. 1 din Regulament. Prin folosirea conjunctiei „sau” legiuitorul comunitar a reglementat doua ipoteze, alternative, in prezenta carora o instanta investita cu solutionarea unei actiuni in contrafacerea unei marci comunitare este obligata (exprimarea textului fiind imperativa, iar nu facultativa) sa suspenda judecarea cauzei, respectiv: (1) atunci cand validitatea marcii comunitare este deja contestata printr-o cerere reconventionala in fata unei alte instante competente in domeniul marcilor comunitare – in aceasta ipoteza (care nu se regaseste in speta de fata), cererea reconventionala privind anularea marcii comunitare este formulata chiar de paratul chemat in judecata pentru pretinsa contrafacere, ipoteza care se coroboreaza cu dispozitiile art. 96 alin. 1 lit. d) si art. 100 din Regulament; sau (2) atunci cand s-a depus deja la Oficiu o cerere de revocare sau in nulitate – aceasta ipoteza fiind aplicabila in speta de fata, in care cererea de anulare a marcii comunitare 11 293 362 a fost depusa la OHIM de un tert (cauza nr. 8047C).
Regulamentul nr. 207/2009 contine, la art. 104, norme speciale in materie de conexitate, pe care instanta nationala este obligata sa le aplice cu prioritate, motiv pentru care Curtea nu va mai analiza critica subsecventa (prin care recurenta sustine faptul ca nu erau indeplinite conditiile de fond ale art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.), norma a carei aplicare este inlaturata de Regulamentul men?ionat.


( Decizia civila nr. 534R/ 1.06.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila)

Materie juridica: Proprietate intelectuala; marci; Regulamentul nr. 207/2009; suspendarea judeca?ii.

Prin incheierea din data de 26.03.2015, Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila, in temeiul dispozitiilor art. 104 alin. 1 din Reg. CE nr. 207/2009, a suspendat judecarea cauzei pana la solutionarea definitiva de catre OHIM a cererii in anulare privind marca comunitara figurativa nr. 11293362/25.10.2012, cauza avand ca obiect cererea prin care reclamantele NAsi NPSAG au solicitat in contradictoru cu parata Tevapharmaceuticals SRL, sa i se interzica acesteia, printre altele, orice activitate comerciala implicand produsul farmaceutic prezentat sub forma de plasturi transdermici "RIVASTIGMINA TEVA 4,6 mg/24 ore" si "RIVASTIGMINA TEVA 9,5 mg/24 ore", produse care incalca drepturile exclusive asupra marcilor comunitare ale nr. 11293362 si 11293404, marci figurative.
Intimata-parata a formulat intampinare si cerere reconventionala. Prin intampinare, intimata-parata a solicitat "suspendarea judecatii pana la solutionarea de catre OHIM a cererilor de invalidare a marcilor [] nr. 11293362 si 11293404". Cererile de invalidare pendinte la OHIM invocate de intimata-parata la acea data aveau cu totul alti reclamanti decat TPSRL.
Aceasta cerere de suspendare a fost intemeiata pe prevederile art. 104 alin.
1 din CTMR.
Prin cererea reconventionala formulata in cadrul aceluiasi dosar, intimata-parata a investit Tribunalul Bucuresti cu anularea celor doua marci comunitare ce le apartin recurentelor, cu numerele mentionate mai sus, motivandu-si-o in drept pe prevederile art. 51 din CTMR, coroborat cu art. 4, 5 si 7 din acelasi Regulament.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a avut in vedere ca marca comunitara nr. 11293362/25.10.2012 invocata in cauza de catre reclamante face obiectul procedurilor de anulare in fata Oficiului de Armonizare in cadrul Pietei Interne (OHIM).

Curtea constata ca recursul declarat de reclamantele NAsi NPSAG, prin care au fost invocate motivele prevazute de art. 488 alin.1 pct. 6 ?i 8 NCPC, este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
I. Invocand cazul de recurs prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. recurentele-reclamante sustin ca incheierea recurata a fost data cu incalcarea normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 99 alin. 1 din CTMR referitoare la prezumtia de validitate a marcilor.
Potrivit dispozitiilor art. 99 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 privind marca comunitara, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2015/2424: „instantele competente in domeniul marcilor comunitare considera marca comunitara valabila, in afara de cazul in care paratul ii contesta validitatea printr-o cerere reconventionala de decadere sau in nulitate”.
Recurentele-reclamante sustin faptul ca masura dispusa de instanta de fond a condus la incalcarea prezumtiei de validitate consacrata de art. 99 alin. 1 din Regulamentul nr. 207/2009, deoarece procedura avand ca obiect anularea marcii comunitare 11 293 362 nu a fost declansata la cererea intimatei-parate TPci a unui tert (SK Chemicals GmbH).
Critica nu poate fi acceptata, Curtea aratand faptul ca, dispunand suspendarea cauzei pana la solutionarea definitiva a procedurii de anulare in care este angrenata marca comunitara 11 293 362, instanta nu analizeaza si nici nu se pronunta asupra validitatii marcii in discutie, ci doar ia act ca impotriva acesteia a fost demarata o procedura de revocare sau in nulitate.
Analizand intrunirea, la speta, a conditiilor prevazute de art. 104 din Regulamentul nr. 207/2009, instanta nu face altceva decat sa se pronunte asupra unui incident procedural, iar nu asupra fondului cauzei, or prezumtia de validitate a marcii comunitare este o aparare de fond, asa cum de altfel o califica insusi textul art. 99 alin. 1 din Regulament.
Imprejurarea ca Divizia de anulare din cadrul OHIM a respins in intregime cererea de declarare a nulitatii marcii comunitare 11 293 404, depusa de SK Cs GmbH, nu era de natura sa conduca la respingerea cererii de suspendare, atat timp cat dispozitiile speciale prevazute la art. 104 din Regulament erau intrunite in privinta primei marci comunitare. Este adevarat ca recurentele-reclamante si-au intemeiat actiunea in contrafacere pe protectia oferita de ambele marci comunitare, insa suspendarea dispusa in considerarea procedurii in anulare pendinte cu privire la marca 11 293 362 nu echivaleaza cu o denegare de dreptate, astfel cum sustin recurentele, atat timp cat acestea aveau posibilitatea sa sustina, in fata primei instante de fond, faptul ca inteleg sa continue actiunea in contrafacere numai in privinta marcii comunitare    11 293 404.
Nu poate fi acceptat nici argumentul potrivit caruia masura dispusa prin incheierea recurata este de natura sa produca recurentelor-reclamante N prejudicii decurgand din incalcarea drepturilor exclusive de proprietate intelectuala reprezentate de cele doua marci comunitare, deoarece Curtea retine ca actiunea promovata pe calea ordonantei presedintiale de recurentele-reclamante N impotriva intimatei TPSRL a fost admisa, prin decizia civila nr. 301A/2014 pronuntata de Curtea de apel Bucuresti Sectia a IV-a civila, astfel cum a fost indreptata prin incheierea din data de 28.01.2015, in sensul ca intimata-parata TPa fost obligata sa inceteze temporar, pana la solutionarea definitiva a dosarului de fata, orice activitate cum ar fi, cu titlu exemplificativ, insa nu limitativ: importul, comercializarea, oferirea spre vanzare, depozitarea, exportul, promovarea, distribuirea produsului farmaceutic prezentat sub forma de plasturi transdermici pentru tratamentul dementei de tip Alzheimer sub forma patrata, din material transparent, avand in mijloc un cerc opac inconjurat de puncte asezate circular.
Prin urmare, motivul de recurs prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., privind incalcarea dispozitiilor art. 99 alin. 1 din Regulamentul nr. 207/2009, este nefondat.
II. In al doilea rand, recurentele sustin ca nu erau incidente in cauza prevederile art. 104 alin. 1 CTMR, deoarece nu este intrunita conditia, statuata la art. 96 din Regulamentul nr. 207/2009, ca respectiva cerere in anulare sa fie formulata de catre parata, recurentele-reclamante considerand ca norma de procedura aplicabila in cauza este cea a art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., ale carei prescriptii, in schimb, nu erau intrunite pe fond intrucat OHIM si Comisiile din cadrul OHIM nu sunt instante judecatoresti, ci organisme administrative.
Instanta de fond a facut aplicarea dispozitiilor art. 104 alin. 1 din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitara, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2015/2424, potrivit carora „cu exceptia cazului in care exista motive temeinice pentru a continua procedura, o instanta competenta in domeniul marcilor comunitare sesizata printr-o actiune mentionata la articolul 96 (subl.inst.), cu exceptia unei actiuni in constatarea inexistentei contrafacerii, suspenda pronuntarea din proprie initiativa dupa audierea partilor sau la cererea uneia din parti si dupa audierea celorlalte parti, atunci cand validitatea marcii comunitare este deja contestata printr-o cerere reconventionala in fata unei alte instante competente in domeniul marcilor comunitare sau atunci cand s-a depus deja la Oficiu o cerere de revocare sau in nulitate”.
In interpretarea recurentelor-reclamante, din coroborarea dispozitiilor art. 104 alin. 1 cu cele ale art. 96 din Regulament, reiese ca o instanta competenta in domeniul marcilor comunitare poate suspenda judecata actiunii in contrafacere a unei marci comunitare doar in ipoteza in care partea adversa (respectiv paratul din actiunea in contrafacere) este cel care a promovat cererea de revocare sau in anulare a marcii comunitare.
In opinia Curtii, asemenea interpretare nu poate fi primita, deoarece ar conduce la o restrangere nejustificata a premiselor de aplicare a normei speciale de procedura instituita de art. 104 alin. 1 din Regulament. Prin folosirea conjunctiei „sau” legiuitorul comunitar a reglementat doua ipoteze, alternative, in prezenta carora o instanta investita cu solutionarea unei actiuni in contrafacerea unei marci comunitare este obligata (exprimarea textului fiind imperativa, iar nu facultativa) sa suspenda judecarea cauzei, respectiv: (1) atunci cand validitatea marcii comunitare este deja contestata printr-o cerere reconventionala in fata unei alte instante competente in domeniul marcilor comunitare – in aceasta ipoteza (care nu se regaseste in speta de fata), cererea reconventionala privind anularea marcii comunitare este formulata chiar de paratul chemat in judecata pentru pretinsa contrafacere, ipoteza care se coroboreaza cu dispozitiile art. 96 alin. 1 lit. d) si art. 100 din Regulament; sau (2) atunci cand s-a depus deja la Oficiu o cerere de revocare sau in nulitate – aceasta ipoteza fiind aplicabila in speta de fata, in care cererea de anulare a marcii comunitare 11 293 362 a fost depusa la OHIM de un tert (cauza nr. 8047C).
Trimiterea la art. 96, pe care o realizeaza prima parte a textului art. 104 alin. 1, era necesara pentru a stabili careia dintre instante ii revine obligatia de suspendare – respectiv acelei instante sesizate cu solutionarea uneia din actiunile mentionate la art. 96 lit. a), c) si d) din Regulament.
In ceea ce priveste critica referitoare la interesul in formularea cererii de suspendare, instanta ia act de faptul ca sustinerea intimatei - conform careia titularul cererii de anulare a marcii in fata OHIM, SKCG, este producatorul plasturilor transdermici comercializati de intimata-parata TP- nu a fost contestata de catre recurenta.
In al doilea rand, recurentele-reclamante N solicita instantei de recurs sa constate ca, in realitate, erau incidente dispozitiile de procedura prevazute la art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., ale caror conditii nu erau indeplinite pe fond, pentru argumentele aratate in motivarea recursului.
 Avand in vedere dispozitiile art. 101 alin. 3 din Regulamentul nr. 207/2009 – potrivit carora „cu exceptia cazurilor in care prezentul regulament prevede altfel (subl.inst.), instanta competenta in domeniul marcilor comunitare aplica normele de procedura aplicabile aceluiasi tip de actiuni privind o marca nationala in statul membru pe teritoriul caruia este situata instanta respectiva”. Cu alte cuvinte, in situatia in care regulamentul marcii comunitare tace, instanta va aplica aceleasi norme de procedura referitoare la cazurile de suspendare pe care le aplica in cazul marcilor nationale. Or, Regulamentul nr. 207/2009 contine, la art. 104, norme speciale in materie de conexitate, pe care instanta nationala este obligata sa le aplice cu prioritate, motiv pentru care Curtea nu va mai analiza critica subsecventa (prin care recurenta sustine faptul ca nu erau indeplinite conditiile de fond ale art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.).
In ceea ce priveste critica prin care se aduce la cunostinta instantei masura dispusa de Tribunalul Bucuresti intr-o cerere identica, in dosarul 7653/3/2014 avand ca obiect actiunea in contrafacere promovata impotriva altei companii farmaceutice, TPSRL, Curtea arata, in primul rand, ca in sistemul nostru de drept precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, iar in al doilea rand, din examinarea incheierii din 23.12.2014 depuse in copie la dosarul de recurs (filele 40-42) constata ca cererea de suspendare a fost intemeiata de parata Tpe dispozitiile art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ, iar nu pe dispozitiile art. 104 din regulamentul marcii comunitare.
III. Dispozitiile art. 101 din Regulamentul nr. 207/2009 nu impun, cum gresit sustin recurentele, ca cererea de suspendare sa fi fost intemeiata pe o norma de procedura interna. Dimpotriva, instanta competenta in domeniul marcilor comunitare aplica dispozitiile de drept material ale regulamentului marcii comunitare (art. 101 alin. 1) si de drept procedural prevazute in mod expres in Regulamentul nr. 207/2009 (art. 101 alin. 3).
Imprejurarea ca intimata-parata TPa renuntat in mod expres la prima cerere de suspendare pe care o formulase in cadrul dosarului de fond nu constituie un impediment pentru a se dispune suspendarea in temeiul art. 104 alin. 1 din regulament, avand in vedere ca aceasta masura poate fi dispusa si din oficiu.
IV. Critica referitoare la nemotivarea incheierii recurate este nefondata.
Curtea retine ca orice hotarare judecatoreasca trebuie sa mentioneze in mod clar si neechivoc rationamentul ce a stat la baza formarii convingerii instantei si pentru care a admis sau inlaturat cererile partilor. Rationamentul obligatiei de motivare consta, pe de o parte, in a da posibilitatea persoanelor interesate de a lua cunostinta de temeiurile masurilor dispuse de instanta si de a-si putea apara drepturile si, pe de alta parte, de a permite instantei superioare sa exercite controlul judiciar.
Or, motivarea incheierii recurate intruneste ambele obiective, Curtea constatand ca aceasta cuprinde argumentele de fapt care au determinat convingerea instantei de fond in sensul ca se impune suspendarea judecarii cauzei si temeiul de drept al masurii dispuse de instanta, astfel incat retine ca nu este intrunit nici cazul de recurs prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.pr.civ.

Pentru aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 414 alin. 1 rap. la art. 496 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de recurentii-reclamanti NAsi NPSAG, ca nefondat.