Obligatie de a face. Demolarea unei constructii edificata pe terenul altuia, in raport de exigentele art. 494 Cod civil, nu se poate dispune la cererea proprietarului terenului decat daca constructorul a fost de rea-credinta.

(Decizie nr. 190R din data de 28.03.2017 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)

Domeniu Demolari | Dosare Curtea de Apel Bucuresti | Jurisprudenta Curtea de Apel Bucuresti

DOMENIU � Demolari.
Obligatie de a face. Demolarea unei constructii edificata pe terenul altuia, in raport de exigentele art. 494 Cod civil, nu se poate dispune la cererea proprietarului terenului decat daca constructorul a fost de rea-credinta.
- art. 494 alin. 2 C.proc.civ., art. 494 alin. 3 teza a II-a C.Civ.

Intimatii parati reclamanti nu se afla in situatia juridica a constructorului care a edificat, cu rea-credinta o constructie pe terenul altei persoane deoarece aceasta constructie nu a fost edificata de catre ei, ci de catre intimata chemata in garantie, de la care au dobandit imobilul. Pe de alta parte, astfel cum a retinut corect instanta de apel, pe baza probatoriului administrat in cauza, limitele terenului sunt identice cu cele existente in anul 1940, partile recunoscand faptul ca gardul ce desparte cele doua proprietati se afla alipit de vita de vie existenta in curtea intimatilor parati reclamanti, ce are o vechime de peste 20 de ani, sustineri confirmate si prin cercetarea la fata locului.
Nu in ultimul rand, pretentile apelantilor reclamanti intemeiate pe dispozitiile art. 494 alin. 2 C.proc.civ. nu se justifica nici din perspectiva calitatii de proprietari a acestora asupra terenului in suprafata de 16,16 mp, prin prisma efectului uzucapiunii de 30 de ani opus de intimatii parati reclamanti.

(Decizia civila nr. 190 R/28.03.2017 pronuntata de Curtea de apel Sectia a IV-a civila)

Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 22.12.2003, reclamantii PA, PD, PG, PC, PI, PV, PM, PM si PT au solicita instantei obligarea paratilor ROV si RRsa desfiinteze pe cheltuiala lor, constructiile pe care le-au ridicat pe terenul proprietatea reclamantilor, situat in Bucuresti, str., sector 1; sa achite daune cominatorii in cuantum de 1.000.000/zi de intarziere pana la executarea obligatiei; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamantii au aratat ca in baza deciziei nr. /04.04.1994 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie in dosarul nr. 1451/1992, acestia au devenit proprietarii terenului situat in Bucuresti, str. sector 1. S-a sustinut ca acest teren este ocupat in parte, pe suprafata de 18,93 mp de catre parati.
Prin actiunea ce a format dosarul nr. /2000 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, reclamantii au solicitat instantei obligarea numitei PD � autoarea paratilor � sa desfiinteze pe cheltuiala ei constructiile ridicate pe suprafata de 18,93 mp, insa la data formularii actiunii reclamantii nu aveau cunostinta de faptul ca PD instrainase prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. /08.02.2000, intregul imobil situat in Bucuresti, strada, nr., sector 1. La solicitarea adresata paratilor acestia au aratat ca titlul executoriu nu le este opozabil. Reclamantii au mai aratat ca raportul de expertiza din dosarul nr. /2000 le este favorabil, constatand incalcarea proprietatii acestora cu suprafata de 18,93 mp., aspect ce reiese si din raportul de expertiza extrajudiciara intocmit de catre domnul expert Balint Emeric.
In drept au fost invocate disp. art. 494 al. 2 C.civ, art. 1077 C.civ, art. 13 din H.G. 1278/2002; ART. 112 si urm C.proc.civ iar in probatiune s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, martori, expertiza tehnica constructii.
La data de 23.01.2004 paratii au formulat intampinare si cerere reconventionala. In motivarea intampinarii acestia au aratat ca din dispozitivul deciziei nr. /04.04.1994 rezulta ca instanta a dispus obligarea Consiliului Local al Sectorului 1 Bucuresti sa faca propuneri de restituire a terenului astfel incat prin Ordinul Prefectului mr. 313/23.11.1994 s-a dispus atribuirea suprafetelor de teren mentionate in decizia Curtii Supreme de Justitie. Numai cu ocazia intocmirii procesului verbal de punere in posesie intocmit la data de 31.10.2000 s-a procedat la masurarea efectiva a terenului, punerea in posesie realizandu-se numai in privinta suprafetei de 436,33 mp, aceasta suprafata fiind libera de constructii definitive. Reclamantii au semnat procesul verbal de punere in posesie si nu l-au contestat in modalitatile prevazute de lege. Prin urmare, s-a sustinut ca reclamantilor li s-a recunoscut un drept de proprietate asupra suprafetei de 436,33 mp si nu 443 mp.
Paratii au mai aratat ca prin suprapunerea planurilor cadastrale se remarca faptul ca imobilul din strada Transilvania, nr. 50 se afla in prezent intre aceleasi limite ca in anul 1955, terenul detinut de reclamanti fiind cel care a suferit modificari incepand cu anul 1908, data la care autorul acestora a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului din strada, nr., sector 1, Bucuresti. S-a mai sustinut ca nu sunt indeplinite conditiile accesiunii imobiliare artificiale invocata de reclamanti ca temei de drept.
In drept au fost invocate disp. art. 115 si urm C.proc.civ iar in probatiune s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, martori, expertiza, interogatoriu, cercetare locala.
Prin cererea reconventionala formulata la aceeasi data, paratii au solicitat instantei sa constate ca au dobandit dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 13,30 mp din Bucuresti, strada, reprezentand diferenta dintre suprafata efectiv stapanita si suprafata de 97 mp care a format obiectul contractului de vanzare, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, prin jonctiunea posesiilor transmitatorilor succesivi; cu cheltuieli de judecata.
In drept au fost invocate disp. art. 1837 si urm si 1859 si urm C.civ. iar in probatiune s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, martori, expertiza.
La aceeasi data paratii au formulat cerere de chemare in garantie a numitei Pda pentru evictiunea partiala ce s-ar putea produce ca urmare a admiterii demersului judiciar initiat de reclamanti, solicitand instantei obligarea acesteia la plata valorii actuale a partii din imobil ce s-ar putea pierde ca urmare a evictiunii, la plata contravalorii lucrarilor de demolare si reconstruire a partii din constructie si de gard ce ar cadea pe terenul pretins de reclamant; cu cheltuieli de judecata.
In drept au fost invocate disp. art. 60-63 C.proc.civ si art. 1357 C.civ iar in probatiune s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, interogatoriu, expertiza tehnica in constructii.
La data de 26.02.2004 chemata in garantie PDAa formulat intampinare, solicitand instantei respingerea actiunii formulata de reclamanti, admiterea cererii reconventionale si respingerea cererii de chemare in garantie; cu cheltuieli de judecata.
La termenul de judecata din data de 18.03.2004 instanta a incuviintat partilor proba cu inscrisuri, expertiza tehnica constructii si expertiza tehnica topografica si a respins ca neutila proba cu interogatoriul, raportul de expertiza constructii fiind anexat la filele 172-190 iar raportul de expertiza topo la filele 226-239.
La data de 02.12.2004 paratii reclamanti au formulat o precizare a cererii reconventionale in sensul ca solicita ca instanta sa constate dobandirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 16,94 mp.
La termenul de judecata din data de 02.12.2004 instanta a incuviintat proba cu cercetarea la fata locului, procesul verbal intocmit la data de 15.02.2005 fiind anexat la filele 305-308.
Prin sentinta civila nr. /14.04.2005, Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti a respins actiunea, a respins cererea reconventionala si cererea de chemare in garantie.
Prin decizia civila nr. /19.12.2013, Tribunalul Bucuresti a respins ca neintemeiate apelurile formulate impotriva sentintei civile nr. 14.04.2005.
Prin decizia civila nr. din data de 30.10.2013, Curtea de Apel Bucuresti a admis recursurile impotriva decizie civile nr. /19.12.2013, a casat sentinta pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si a trimis spre rejudecare instantei de fond, fiind astfel inregistrat prezentul dosar, sub nr. /299/2014.
Prin incheierea din data de 03.06.2014 instanta a stabilit cadrul procesual activ, astfel cum a dispus Curtea de Apel prin decizia civila nr. /2013 si a dispus rectificarea citativului in sensul indicarii in mod corect si complet a numelor reclamantilor si a persoanelor introduse in judecata.
Prin incheierea din data de 04.11.2014 instanta a respins cererea de suspendare formulata in conformitate cu disp. art. 243 C.proc.civ.
La termenul de judecata din data de 24.02.2015 instanta a apreciat ca nu se impune refacerea probatoriului si a incuviintat probele administrate in primul ciclu procesual.
Prin sentinta civila nr. /10.03.2015, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, s-a respins actiunea formulata de reclamantii POG, PD , DVA, DVAEJ, DA,OI,PTG, s-a luat act de faptul ca paratii solicita cheltuieli de judecata pe cale separata; s-a respins ca neintemeiata cererea reconventionala; s-a luat act de faptul ca reclamantii solicita cheltuieli de judecata pe cale separata; s-a respins ca ramasa fara obiect cererea de chemare in garantie.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut, in fapt, ca prin decizia civila nr. pronuntata de Curtea Suprema de Justitie la data de 04.04.1994 in dosarul nr. 1451/1992, instanta a admis actiunea formulat de reclamanti si a obligat Consiliul Local al Sectorului 1 Bucuresti sa faca propuneri de restituire catre reclamanti a suprafetei de teren de 443 mp situat in Bucuresti, str..
Prin ordinul 313/23.11.1994 al Prefecturii Municipiului Bucuresti, s-a atribuit in proprietatea reclamantilor suprafata de teren ce a facut obiectul art. 35 al. 5 din Legea 18/1991 iar la data de 31.10.2000 a fost intocmit procesul verbal de punere in posesie. De abia cu ocazia intocmirii acestui proces verbal s-a realizat o masurarea a terenului situat in Bucuresti, str. T, sector 1, reclamantii fiind pusi in posesie asupra suprafetei de 436,33 mp in indiviziune.
Reclamantii nu au facut dovada contestarii acestui proces verbal de punere in posesie.
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. /08.02.2000 paratii ROsi RRau dobandit de la chemata in garantie PDAdreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, strada T, sector 1, compus din 97 mp in folosinta si constructie.
In drept, in conformitate cu disp. art. 492 C.civ, orice constructie facut in pamant sau asupra pamantului este prezumata a fi facuta de proprietarul acelui pamant iar conform art. 494 al. 3 din acelasi act normativ, daca constructia a fost facuta de alta persoana de buna-credinta, proprietarul nu va putea cere desfiintarea cladirii.
Prin urmare, raportat la temeiul de drept invocat de catre reclamanti, in vederea obtinerii desfiintarii constructiei este necesar ca proprietarul terenului pe care este ridicata constructia sa dovedeasca reaua-credinta a persoanei care a ridicat constructia.
In prezenta speta, astfel cum reiese din raportul de expertiza topo realizat de domnul expert Dumitrescu Marian Andy, din suprapunerea planurilor topografice intocmite in perioada 1940-1980 cu planul realizat in 2004, limitele terenului situat in Bucuresti, strada T, apartinand paratilor, sunt identice cu cele existente inainte de 1994 (f.230).
S-a mai constatat ca la nivelul anului 1940, prin procesul verbal din dosarul nr. 90816/1940 emis de Comisia pentru infiintarea cartilor funciare in Bucuresti, imobilul situat in Bucuresti, strada T � apartinand reclamantilor � s-a constatat ca terenul are o suprafata de 364 mp care difera substantial de suprafata de 443 mp din cuprinsul deciziei CSJ nr. 259/2004, diferenta ce nu poate fi explicata intrucat nu exista documentatie in acest sens. Acest aspect este confirmat de procesul verbal de punere in posesie mai intocmit la data de 31.10.2000, prin care reclamantii au fost pusi in posesie asupra suprafetei de 436,33 mp in indiviziune, aceasta fiind suprafata libera de constructii inca de la momentul punerii in posesie.
Totodata, conform raportului de expertiza constructii, perimetrul terenului situat in strada T, apartinand paratilor, nu s-a modificat iar terenul si-a pastrat forma literei L intors, inca din 1940, toate caracteristicile terenului ramanand identice pana la data efectuarii expertizei. Aceste constatari ale expertului au fost confirmate prin cercetarea la fata locului, ocazie cu care reclamantii au recunoscut ca constructia a fost ridicata pe terenul lor cu mult inainte de dobandirea dreptului de proprietate de catre parati. De asemenea partile au recunoscut ca gardul ce desparte cele doua proprietati se afla alipit de vita de vie plantata in curtea paratilor, ce are o vechime de peste 20 de ani.
Fata de aceste aspecte, este evident faptul ca constructia a carei desfiintare se solicita a fost ridicata anterior achizitionarii de catre parati prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. /08.02.2000, astfel incat se retine buna-credinta a paratilor. Prin urmare reclamantii nu au probat conditia relei-credinte, necesara in vederea admiterii actiunii si desfiintarii constructiei, conform art. 494 al. 3 mai sus mentionat.
In ceea ce priveste cererea reconventionala instanta a stabilit ca, in plan teoretic, prin uzucapiune se intelege nasterea dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra unui bun imobil prin posedarea lui de catre o persoana in conditiile si termenul prevazute de lege. In acest sens, in Codul civil de la 1864 nu este utilizat termenul de uzucapiune, ci acela de prescriptie, in art. 1837 prevazandu-se ca aceasta este un mijloc de a dobandi proprietatea sau de a se libera de o obligatie.
Pentru a putea dobandi proprietatea unui bun prin prescriptia achizitiva de 30 de ani, cel care o invoca trebuie sa indeplineasca, conform dispozitiilor art. 1890 Cod civil, doua conditii in mod cumulativ, respectiv posesia exercitata sa fie utila, adica neafectata de vreun viciu, iar intervalul de timp in care se exercita posesia sa corespunda timpului prevazut de lege, pentru incidenta uzucapiunii, acela de 30 de ani.
In conformitate cu disp. art. 1870 C.civ de la 1864 cererea de chemare in judecata intrerupe prescriptia.
Prin sentinta civila nr. /14.05.2001 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. /2000 - definitiva prin respingerea apelului (f.15-16) a admis in parte cererea reclamantilor si a dispus obligarea chematei in garantie din prezenta cauza sa ridice constructia edificata pe terenul situat in Bucuresti, str. T, sector 1.
Fata de aceste aspecte, raportat la solicitarea paratilor reclamanti de jonctiune a posesiilor, instanta a constatat ca termenul de prescriptie de 30 de ani a fost intrerupt prin formularea actiunii ce a facut obiectul dosarului in care s-a pronuntat sentinta de admitere nr. 5332/14.05.2001. Prin urmare, de la data introducerii acestei cereri a inceput sa curga un nou termen de prescriptie de 30 de ani ce nu s-a implinit nici prin jonctiunea posesiilor paratilor reclamanti cu a chematei in garantie si cu atat mai mult nici prin posesia exercitata de paratii reclamanti de la data incheierii contractului de vanzare cumparare, respectiv 08.02.2000. Asadar, la data pronuntarii prezentei nu s-a implinit termenul de prescriptie de 30 ani prev. de art. 1890 C.civ. insa nimic nu impiedica paratii reclamanti sa formuleze o astfel de actiune ulterior implinirii termenului de prescriptie achizitiva.
Dand eficienta considerentelor mai sus expuse instanta a respins ca neintemeiata atat cererea principala cat si cea reconventionala si fata de solutia de respingere a actiunii, a respins ca ramasa fara obiect cererea de chemare in garantie. Totodata, instanta a luat act de manifestarea de vointa atat a reclamantilor parati cat si a paratilor reclamanti, de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Impotriva sentintei civile nr. /10.03.2015, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti au formulat apel reclamantii parati POG, PD, CM, DVA, JB, DAsi OIsi parati-reclamanti ROsi RR.
Prin decizia civila nr. A din data de 06.05.2016, Tribunalul Bucuresti � Sectia a III-a Civila a respins apelurile formulate de apelantii-reclamanti-parati POG si PD si de catre apelantii-reclamanti-parati CM, DVA, JB, DAsi OI, ca nefondate.
A admis apelul formulat de apelantii-parati-reclamanti ROsi RR, a schimbat in parte sentinta apelata in sensul ca a admis cererea reconventionala si a constatat ca paratii-reclamanti ROsi RRau dobandit prin efectul uzucapiunii de 30 ani dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 16,16 m.p. necuprins in titlul de proprietate al paratilor-reclamanti si care este inclusa in suprafata totala de 113,16 mp situata la adresa din Bucuresti, str. T, sector 1 si identificata prin vecinatati in cadrul raportului de expertiza tehnica in specialitatea constructii civile intocmit de catre expert Liliana Ciocarlan.
Au fost mentinute restul dispozitiilor.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca apelantii reclamanti parati CM, DVA, JB, DAsi OIau sustinut faptul ca instanta de fond in mod nelegal le-a respins cererea pentru efectuarea unui Supliment la Raportul de expertiza.
Aceste sustineri nu au fost retinute de Tribunalul, in mod judicios aceasta cerere fiind respinsa de instanta de fond, fata de obiectul dedus judecatii si limitele deciziei de casare nr. 1732/30.10.2013, precum si probele administrate in fata instantei de fond si apel in primul ciclu procesual, probe suficiente pentru stabilirea situatiei de fapt.
Avand in vedere ca apelantii-reclamanti-parati PD Viorel, POG, CM, DVA, JB, DAsi OIau criticat solutia instantei referitor la actiunea principala, apelurile acestora au fost analizate impreuna, motivele de apel invocate vizand retinerea in mod gresit a situatiei de fapt si nelegala aplicare a dispozitiilor art. 494 Codul civil din 1864 incidente in cauza.
Cu privire la situatia de fapt, tribunalul a retinut ca aceasta a fost corect stabilita de catre instanta de fond.
Astfel, apelantii-reclamanti-parati PD, POG, CM, DVA, JB, DAsi OIsunt proprietarii suprafetei de 443 mp teren situat in Bucuresti, str. Tin baza deciziei civile nr. 259 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie la data de 04.04.1994 in dosarul nr. 1451/1992.
Prin ordinul nr. 313/23.11.1994 al Prefectului Municipiului Bucuresti, s-a atribuit in proprietatea reclamantilor suprafata de teren ce a facut obiectul art. 35 al. 5 din Legea 18/1991 iar la data de 31.10.2000 a fost intocmit procesul verbal de punere in posesie. Abia cu ocazia intocmirii acestui proces verbal s-a realizat o masurarea a terenului situat in Bucuresti, str. T, sector 1, reclamantii fiind pusi in posesie asupra suprafetei de 436,33 mp in indiviziune, retinandu-se ca pe latura de est se invecineaza cu PDApe o lungime de 14,8 m.
Reclamantii nu au facut dovada contestarii acestui proces-verbal de punere in posesie.
Trebuie mentionat ca in dosarul nr. 1451/1992 nu a fost efectuat un raport de expertiza pentru a se stabili daca suprafata detinuta de autorul reclamantilor poate fi restituita in natura integral pe vechiul amplasament.
Prin sentinta civila nr. 5332/14.05.2001 pronuntata de Judecatoria sector 1 Bucuresti s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanti, in temeiul art. 480 C.civ si obligata parata PDAsa ridice pe cheltuiala sa, constructiile edificate pe terenul din str., identificate in raportul de expertiza pe o suprafata de 18,93 mp.
Insa la data de 14.02.2000 (anterior introducerii actiunii ce a format dosarul nr. 7045/2000) prin contractul autentificat sub nr. 877, PDAa instrainat �[...]imobil situat in Bucuresti, Str. T, Sectorul 1, compus din teren in suprafata de 97mp., construit si neconstruit, in folosinta si constructia formata din demisol, parter, etaj, respectiv trei camere si dependinte [.../".
In Contractul de vanzare-cumparare s-a mentionat ca vanzatoarea a dobandit imobilul din Str. T de la sotii PC si PA, conform Contractului de donatie autentificat sub nr. /24.09.1990, care la randul lor au dobandit imobilul de la MS, conform Contractului de vanzare � cumparare autentificat sub nr. /27.04.1990.
MS a vandut sotilor PC �[...] locuinta situata in Bucuresti, Str. T, Sector 1 ce se compune din doua camere, hol, bucatarie, baie, magazie, camara, spalatorie si pivnita. Dreptul de folosinta asupra terenului indiviz in suprafata de 97 mp. /..._/".
La randul lor sotii PC si PA au donat Chematei in garantie �[...] locuinta situata in Bucuresti, Str. T, Sector 1, ce se compune din: hol, doua camere, bucatarie, baie, magazie, camara, spalatorie si pivnita." De asemenea, in cuprinsul Contractului de donatie este indicata suprafata de 97 mp. teren.
Ulterior dobandirii imobilului din Str. T, respectiv la data de 14.03.1991, dna. PDAa obtinut Autorizatia pentru efectuarea de lucrari de consolidare si amenajare a imobilului.
Demersul judiciar al reclamantilor a fost determinat de refuzul paratilor, in cadrul procedurii executarii silite, de a proceda la demolarea constructiilor edificate pe suprafata de 18,93 mp, ca urmare a lipsei de opozabilitate a titlului executoriu.
Reclamantii, in prezenta actiune, au invocat dispozitiile art. 494, alin.2 Cod civil din 1864 potrivit carora�daca proprietarul pamantului cere ridicarea plantatiilor si a constructiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a facut; el poate chiar, dupa imprejurari, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vatamarile ce a putut suferi proprietarul locului, iar conform art. 494 al. 3 din acelasi act normativ, daca constructia a fost facuta de alta persoana de buna-credinta, proprietarul nu va putea cere desfiintarea cladirii.
Prin urmare, raportat la temeiul de drept invocat de catre reclamanti care se fundamenteaza pe ideea ca proprietatea unui lucru principal atrage si pe aceea a unui lucru accesoriu, in vederea obtinerii desfintarii constructiei este necesar ca proprietarul terenului pe care este ridicata sa dovedeasca reaua-credinta a persoanei care a ridicat constructia, intrucat, potrivit art. 1899 alin.2 Cod civil, buna credinta se prezuma.
Astfel cum in mod corect a retinut si instanta de fond, reclamantii nu au reusit sa faca proba contrara, probele administrate in cauza, respectiv expertiza topografica, expertiza in specialitatea constructii si cercetarea la fata locului fiind concludente sub aspectul bunei-credinte.
In prezenta speta, astfel cum reiese din raportul de expertiza topo realizat de domnul expert Dumitrescu Marian Andy, din suprapunerea planurilor topografice intocmite in perioada 1940-1980 cu planul realizat in 2004, limitele terenului situat in Bucuresti, strada T, apartinand paratilor, sunt identice cu cele existente inainte de 1994 (f.230).
S-a mai constatat ca la nivelul anului 1940, prin procesul verbal din dosarul nr. 90816/1940 emis de Comisia pentru infiintarea cartilor funciare in Bucuresti, imobilul situat in Bucuresti, strada T � apartinand reclamantilor � s-a constatat ca terenul are o suprafata de 364 mp care difera substantial de suprafata de 443 mp din cuprinsul deciziei CSJ nr. 259/2004, diferenta ce nu poate fi explicata intrucat nu exista documentatie in acest sens. Acest aspect este confirmat de procesul verbal de punere in posesie mai intocmit la data de 31.10.2000, prin care reclamantii au fost pusi in posesie asupra suprafetei de 436,33 mp in indiviziune, aceasta fiind suprafata libera de constructii inca de la momentul punerii in posesie.
Totodata, conform raportului de expertiza constructii efectuat de expert judiciar Velicu Viorel �Constructia are o vechime care poate fi apreciata la cel putin 60 de ani, avand in vedere aspectul exterior al cladirii, parterul inalt, scarile exterioare, elementele arhitecturale ale fatadelor.� Expertul a mai retinut ca terenul construit si-a pastrat configuratia in forma literei �L" inca din anul 1940 si pana in prezent �Suprapunand cele trei planuri, din 1940,1955 si 1966, s-a constatat ca perimetrul terenului din str. T nu s-a modificat, iar terenul construit si-a pastrat forma literei �L", situata in partea opusa strazii (hotarul de la nord, linia calcanului) pana in prezent" (a se vedea in acest sens pag. 5 din Raportul de expertiza in specialitatea constructii)
Totodata, si prin al doilea raport de expertiza specialitatea constructii efectuat de expert judiciar Liliana Ciocarlan in etapa procesuala a apelului din cadrul primului ciclu procesual, au fost retinute urmatoarele: �Suprafata teren - din constatari in teren � 113,16 mp, din care aria construita - 82,45 mp (fisa imobil 1981), teren liber 30 mp (conform masuratori). [..] Conform plan cadastral (situatie existenta in anul 1940), imobilul din str. T, este construit din teren liber si locuinta, avand in plan forma �L". Amprenta la sol a unitatii de locuit, ca si traseul imprejmuirii din zidarie au acelasi contur pe planurile cadastrale din 1940,1955, 1966 si planul anexa la Autorizatia de instrainare 23T/24.04.1975 [..] Traseul imprejmuirii nu a fost modificat". (a se vedea in acest sens pag. 7 si 8 din Raportul de expertiza)
Astfel, expertul judiciar retine ca �laturile de nord si de est nu au fost modificate ca traseu si lungimi, traseul imprejmuirii nu a fost modificat (conf. Plan situatie 1940,1955,1966,1975, anexa 5 si 6, declaratia martorului E si fotografii), extinderea parter si demisol spre latura sudica a imobilului s-a efectuat in interiorul incintei (113,16 mp) fara a modifica limitele de est (spre proprietate str. T), vest (spre proprietate T), nord (proprietate T) si sud (strada T) ale terenului situat la nr. 60 " (a se vedea in acest sens pag. 9 din Raportul de expertiza)
Totodata, expertul judiciar retine ca �Urmare a consolidarii, amprenta la sol a unitatii de locuit tip duplex (82,45 mp) s-a incadrat in dimensiunea de 7,30 m a calcanului pe latura de nord, in dimensiunea de 4,60 m a laturii sudice si de 14,83 m a laturii estice existente pe planurile de situatie din 1940,1966,1975. Traseul imprejmuirii nu a fost modificat. In consecinta, extinderea demisolului si parterului, conform solutiei constructive a consolidarii s-au efectuat in limitele suprafetei de teren aferenta imobilului de la nr. 60 (113,16 mp) (anexa 4.4.) si in interiorul limitelor est (calcan) si vest (calcan) ale terenului", (a se vedea in acest sens pag. 8 din Raportul de expertiza)
De asemenea, partile au recunoscut ca gardul ce desparte cele doua proprietati se afla alipit de vita de vie plantata in curtea paratilor, ce are o vechime de peste 20 de ani, conform celor consemnate in pag. 4 a Sentintei civile nr. 4562 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Cu ocazia efectuarii cercetarii la fata locului, instanta de fond a constatat ca gardul ce desparte proprietatea reclamantilor (strada T) de proprietatea paratilor (strada T) se afla lipit de vita de vie plantata in curtea acestora, vita de vie ce are o vechime de peste 20 de ani; gardul ce delimiteaza cele doua proprietati este construit in partea de vest din caramida veche, iar in partea de nord cele doua proprietati sunt delimitate de un perete tip calcan.
Prin toate cele trei rapoarte de expertiza intocmite in dosar, expertii judiciari au stabilit, in urma studierii si compararii planurilor topografice scara 1:100 intocmite in anii 1940-1955-1966-1980, analizarii autorizatiei de instrainare nr. 23T/24.04.1975 cu planul rezultat in urma masuratorilor din 2004, ca dimensiunile laturilor terenului din strada T sunt aceleasi cu cele existente in anul 1940, modificarile intervenite fiind considerate de experti nesemnificative si datorandu-se, probabil, mijloacelor mai performante de masurare, constructia edificata pe terenul proprietatea lor avand aceeasi configuratie in forma literei �L" intors, cu calcane pe liniile de hotar si pe planul anexa la autorizatia de instrainare.
In urma analizarii tuturor probelor administrate in cauza, tribunalul a retinut ca imobilul dobandit de ROsi RRare aceleasi coordonate si aceleasi granite inca din anul 1940, nefiind modificate pana in prezent, constructia fiind edificata in anii 1940-1950 de autorii apelantilor-parati-reclamanti ROsi RR.
Apelantii-reclamanti-parati nu au dovedit reaua-credinta a apelantilor-parati-reclamanti ROsi RR, constructia a carei desfiintare se solicita fiind ridicata anterior achizitionarii de catre acestia a constructiei, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. /08.02.2000, astfel incat se retine buna-credinta a acestora.
Prin urmare, in mod corect a retinut instanta de fond ca reclamantii nu au probat conditia relei-credinte, necesara in vederea admiterii actiunii si desfiintarii constructiei, conform art. 494 al. 3 mai sus mentionat.
Nu au fost retinute sustinerile apelantilor P in sensul ca, constructia a suferit modificari in ceea ce priveste dimensiunea acesteia, respectiv s-a intrat cu constructia pe terenul lor fiind incalcate limitele autorizatiei pentru executarea de lucrari din data de 11 martie 1991, fata de cele retinute de expertul judiciar Liliana Ciocarlan �Urmare a consolidarii, amprenta la sol a unitatii de locuit tip duplex (82,45 mp) s-a incadrat in dimensiunea de 7,30 m a calcanului pe latura de nord, in dimensiunea de 4,60 m a laturii sudice si de 14,83 m a laturii estice existente pe planurile de situatie din 1940,1966,1975. Traseul imprejmuirii nu a fost modificat. In consecinta, extinderea demisolului si parterului, conform solutiei constructive a consolidarii s-au efectuat in limitele suprafetei de teren aferenta imobilului de la nr. 60 (113,16 mp) (anexa 4.4.) si in interiorul limitelor est (calcan) si vest (calcan) ale terenului", (a se vedea in acest sens pag. 8 din Raportul de expertiza).
Chiar daca in niciun contract translativ de proprietate nu este mentionata si suprafata cladirii care s-a instrainat, nu se poate concluziona ca paratii sau autorii acestora au fost de rea-credinta, ci reaua-credinta trebuia dovedita.
Nu sunt astfel incidente dispozitiile art. 494 alin. 2 Cod civil.
Cu privire la apelul formulat de apelantii-parati-reclamanti ROsi RR, tribunalul a retinut ca, la data de 23.01.2004 apelantii-parati-reclamanti ROsi RRau formulat cerere reconventionala solicitand instantei sa constate ca au dobandit dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 13,30 mp din Bucuresti, strada T, reprezentand diferenta dintre suprafata efectiv stapanita si suprafata de 97 mp care a format obiectul contractului de vanzare, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, prin jonctiunea posesiilor transmitatorilor succesivi.
In drept au fost invocate disp. Art. 1837 si urm si 1859 si urm C.civ.
La data de 02.12.2004 apelantii-parati-reclamanti au formulat o precizare a cererii reconventionale in sensul ca solicita ca instanta sa constate dobandirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 16,94 mp.
Urmare a casarii sentintei civile nr. /14.04.2005 si a deciziei civile nr. 156A/19.02.2013 prin decizia civila nr. /30.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr. 4923/2/2013 si trimiterii cauzei spre rejudecare, la data de 11.03.2014 reclamantii au precizat cadrul procesual activ ca fiind compus din: CM si DVA in calitate de mostenitori ai lui DA, fosta PA, JB si DAin calitate de mostenitori ai lui PL; OI, fosta PI, PD si PSM in calitate de mostenitori ai lui PV; PG si PM.
Prin incheierea de sedinta din data de 03.06.2014 instanta a dispus rectificarea citativului in sensul indicarii in mod corect al numelui reclamantilor in viata ca fiind PD, POG, PI SI PG si introducerea in cauza a numitilor CM si DVA in calitate de mostenitori ai lui DA, fosta PA; a numitelor JB si DAin calitate de mostenitori ai lui PL; PM in calitate de mostenitor ai lui PV si a numitului POG in calitate de mostenitor al defunctei PM.
Prin incheierea de sedinta din data de 24.02.2015 instanta a luat act de cererea de renuntare la judecata cauzei formulata de reclamantul PM si de faptul ca reclamantul PTisi insuseste actiunea.
Fata de limitele deciziei de casare nr. /30.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr. 4923/2/2013, obligatorie pentru instanta de fond conform art. 315 C.proc.civ., in mod corect s-a lamurit cadrul procesual activ in ceea ce priveste actiunea principala, instanta de recurs nementionand ca paratii-reclamanti sunt obligati sa indice cadrul procesual pasiv al cererii reconventionale. De altfel, o astfel de precizare nu era necesara, in cazul cererii reconventionale calitate procesuala pasiva avand numai reclamantii din cererea principala.
Prin urmare, sustinerile apelantilor-reclamanti-parati POG, PD, CM, DVA, JB, DAsi OIpotrivit carora paratii-reclamanti trebuiau sa indice cadrul procesual pasiv al cererii reconventionale, sunt nefondate.
Critica apelantilor-parati-reclamanti ROsi RRprivind neanalizarea de catre instanta de fond a indeplinirii conditiilor uzucapiunii de scurta durata si incidenta in cauza a principiului error comunis facit ius, este nefondata.
Astfel, prin cererea reconventionala precizata, s-a solicitat sa se constate ca au dobandit dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 16,94 mp din Bucuresti, strada, nr., ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, prin jonctiunea posesiilor transmitatorilor succesivi, temeiul de drept invocat fiind art. 1837 si urm si 1859 si urm C.civ.
Potrivit alin. (6) al art. 129 din VCPC �In toate carurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.�
Pe cale de consecinta, instanta de fond nu trebuia sa analizeze indeplinirea conditiilor uzucapiunii de scurta durata si incidenta in cauza a principiului error comunis facit ius, avand in vedere ca nu a fost investita de catre apelantii-parati-reclamanti cu aceste cereri.
Apelantii-parati-reclamanti au invocat pentru prima data incidenta prescriptiei de scurta durata prin Concluziile scrise depuse la instanta de fond dupa inchiderea dezbaterilor.
Prin intermediul concluziilor scrise nu se pot formula capete de cerere noi, art. 146 C.proc.civ. stabilind in mod expres ca �Partile vor putea fi indatorate, dupa incheierea dezbaterilor, sa depuna concluzii scrise sau prescurtari scrise, semnate de ele, a sustinerilor lor verbale. Partile vor putea depune concluzii sau prescurtari fara sa fie obligate.�
Prin urmare, instanta de fond in mod corect nu s-a pronuntat asupra incidentei in cauza a dispozitiilor legale privind prescriptia achizitiva de scurta durata, intrucat ca nu a fost investita cu un asemenea capat de cerere, pronuntandu-se asupra tuturor capetelor de cerere formulate de catre apelantii-parati-reclamanti prin cererea reconventionala.
In ceea ce priveste neanalizarea incidentei in cauza a principiului error comunis facit ius, se retine ca in fata instantei de fond nu s-a invocat acest principiu, ci pentru prima data a fost invocat in fata instantei de apel, cerere inadmisibila, in apel partile neputand modifica obiectul actiunii.
Nici sustinerea apelantilor-parati-reclamanti in sensul ca hotararea instantei de fond nu este motivata nu va fi retinuta de tribunal, sentinta apelata cuprinzand motivele de fapt si de drept care au dus la aprecierea de catre instanta de fond a caracterului neintemeiat al cererii reconventionale si cuprinde motivele pentru care nu au fost retinute argumentele partilor.
A fost apreciata ca fiind fondata critica apelantilor-parati-reclamanti referitoare la gresita apreciere de catre instanta de fond a probelor administrate in cauza.
Astfel, uzucapiunea este modul original de dobandire a dreptului real imobiliar, in virtutea caruia, faptul posesiei prelungite in timp, peste 30 de ani si care indeplineste conditiile prevazute de art 1847 cod civ, conduce la dobandirea dreptului de proprietate.
Posesia constituie o stare de fapt de natura a produce unele drepturi pentru posesor si exista atunci cand sunt intrunite doua elemente: corpus, elementul materiel al posesie, care in speta de fata este terenul in suprafata totala de 16,16 mp si animus, elementul psihologic, care consta in vointa posesorului de a stapani bunul pentru el sub nume de proprietar.
Din acest punct de vedere intereseaza vointa sub care actioneaza posesorul cand efectueaza actele materiale de stapanire a bunului, adica intereseaza daca exista vointa de a exercita actele de stapanire ca proprietar sau ca titular al altui drept real care face ca actele de stapanire sa se realizeze pentru sine.
Din probele administrate in cauza, Tribunalul a retinut ca paratii-reclamanti ROsi RRau stapanit personal si prin jonctiunea posesiilor autorilor lor, PA, incepand cu anii 1940-1950 pana in data de 30.03.2000, data introducerii actiunii ce a facut obiectul dosarului nr. 7045/2000, terenul in suprafata de 16,16 m.p. necuprins in titlul de proprietate al paratilor-reclamanti si care este inclusa in suprafata totala de 113,16 mp situata la adresa din Bucuresti, str. T, sector 1 si identificata prin vecinatati in cadrul raportului de expertiza tehnica in specialitatea constructii civile intocmit de catre expert Liliana Ciocarlan, pe acest teren inca din anul 1940 fiind edificata de catre autorii apelantilor-parati-reclamanti o constructie. Actele de stapanire a terenului au fost realizate sub nume de proprietar.
Terenul a fost identificat prin vecinatati de catre expert Liliana Ciocarlan care in raportul de expertiza tehnica in specialitatea constructii civile intocmit a mentionat� � imobilul din str. T este alcatuit din teren de 113,16 mp. din care 97,00 m.p. teren construit si neconstruit conform actului de vanzare cumparare nr. 877/2000 si titlul de proprietate 23677/19.01.2007 si 16,16 m.p. teren liber necuprins in titlul de proprietate. Constructii (unitate de locuit tip duplex) cu regim inaltime parter, etaj, demisol avand amprenta la sol de 82,45 m.p.
Suprafata terenului imobilului din str. T din actele depuse de parti este de 97,00 m.p.; din constatari in teren � teren 113,16 m.p. din care aria construita de 82,45 m.p.; teren liber 30,71 m.p. (conform masuratori).
Are urmatoarele vecinatati:
- Nord � proprietate str. T
- Sud � str. T
- Est - proprietate str. T
- Vest - proprietate str. T
Delimitare teren � nord � calcan locuinta
Sud � imprejmuire zid caramida, poarta metalica si zid exterior al locuintei
Est � calcan locuinta
Vest � calcan locuinta si imprejmuire zid caramida.� (filele 117-121 vol. I dosar 4990/2005).
Din probele administrate nu reiese faptul ca posesia a fost intrerupta ori discontinua in perioada 1940-1950 - 30.03.2000.
Retinand toate aceste aspecte, tribunalul a constatat faptul ca posesia exercitata de catre autorii paratilor-reclamanti si de catre paratii-reclamanti este una utila fiind publica, neintrerupta, netulburata, continua si sub nume de proprietar.
Posesia exercitata a inceput in anii 1940-1950, aspect dovedit prin inscrisurile depuse si expertizele topo si constructii civile si industriale administrate in cauza.
Astfel, pana in data de 30.03.2000 s-a implinit termenul de 30 de ani prevazut de lege pentru uzucapiunea de lunga durata.
Totodata, in conformitate cu considerentele avute in vedere de Curtea Suprema de Justitie la pronuntarea Deciziei in interesul legii nr. IV/2006, terenurile ce au facut obiectul reglementarilor din cuprinsul Legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974 si-au pastrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atat de prezumtia de neprecaritate prevazuta de art. 1854 din Codul civil, cat si de dispozitiile art. 1858 din Codul civil referitoare la prezumtia de neintervertire de titlu, astfel incat se retine ca intervalul de timp in care aceste legi au fost in vigoare nu a intrerupt cursul prescriptiei incepute anterior, putand fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescriptiei achizitive asupra acelor terenuri.
Prin urmare, au fost inlaturate sustinerile apelantilor-reclamanti-parati privind neindeplinirea conditiilor prescriptiei achizitive de 30 de ani, nici in perioada 1945-1989 termenul de prescriptiei nefiind intrerupt.
In termenul legal prevazut de art. 301 C.proc.civ., impotriva acestei decizii au declarat recurs atat reclamantii CM, DVA, JB, DAsi OIcat si reclamantii POG si PD.
In dezvoltarea motivelor de nelegalitate intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, recurentii CM, DVA, JB, DAsi OIau aratat ca, hotararea pronuntata este nelegala si netemeinica potrivit art. 304 pct. 7 Cod procedura civila vechi � nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.
Instanta a stabilit o situatie de fapt si de drept gresita in raport de probele administrate, care au fost analizate trunchiat si tendentios dupa ce s-a respins cererea pentru efectuarea unui supliment la raportul de expertiza, proba foarte importanta in cauza, care se referea la obiectiuni la Raportul de expertiza intocmit de Liliana Ciocarlan, raport care a si fost omologat prin hotararea pronuntata.
Astfel, au aratat ca in primul ciclu procesual, instanta de apel a incuviintat efectuarea unei noi expertize cu obiectivele propuse atat de reclamanti, cat si de parati si anume, pentru reclamantii-parati: identificarea imobilelor celor doua parti in litigiu, identificarea terenului in litigiu precizat de reclamanti ca fiind in suprafata de 18,93 mp, determinarea vecinatatilor acestui teren, sa se precizeze daca pe aceasta suprafata de teren exista edificate constructii (18,93 mp), iar in caz afirmativ data edificarii acestora, iar pentru paratii-reclamanti: determinarea valorii terenului si determinarea valorii constructiei edificate pe aceasta portiune de teren, determinarea pierderilor de valoare pe care le-ar suferi paratii R in conditiile in care s-ar desfiinta constructia in litigiu, determinarea pierderii in valoare pe care au suferit-o paratii R in privinta terenului in litigiu.
Recurentii mentioneaza ca au solicitat incuviintarea unui supliment de expertiza care sa se efectueze de catre un alt expert in afara celui desemnat de instanta � Ciocarlan Liliana, care a mentionat ca nu poate raspunde la obiectivele stabilite de catre instanta.
Instanta de apel a luat in considerare concluziile Raportului de expertiza intocmit in primul ciclu procesual de expert Dumiterscu Marian Andy, raport care a fost contestat si a determinat efectuarea unei noi expertize de catre expert Ciocarlan Liliana si a respins efectuarea suplimentului la raportul de expertiza, iar instanta judecand in fond cauza a luat in considerare si a omologat tocmai concluziile raportului de expertiza Ciocarlan Liliana.
Instanta de apel nu a facut o analiza de fond asupra legalitatii si temeiniciei sustinerilor apelantilor-reclamanti-parati fata de criticile aduse hotararii instantei de fond, aceasta precizand doar ca in cauza nu sunt incidente prevederile art. 494 alin. 2 Cod civil.
In motivarea hotararii pronuntate, instanta nu realizeaza o analiza proprie a materialului probator, ci retine integral si/sau trunchiat concluziile rapoartelor de expertiza intocmite in cauza fara a motiva in concret respingerea sustinerilor formulate de catre acestia.
Instanta a luat in considerare expertizele de specialitate efectuate in cauza si nu a motivat decizia de respingere a efectuarii unui supliment la raportul de expertiza Ciocarlan Liliana pe care l-a omologat in final prin hotararea pronuntata.
Hotararea pronuntata este nelegala si netemeinica potrivit art. 304 pct. 9 � hotararea este lipsita de temei legal sau a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Astfel, instanta de apel a considerat ca in cauza nu sunt aplicabile prevederile art. 494 alin. 2 Cod civil si a constatat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1837 si 1847 Cod civil privitoare la uzucapiunea de 30 de ani.
Asa cum s-a solicitat prin actiunea introductiva, reclamantii-apelanti au solicitat ridicarea constructiilor edificate in mod abuziv pe terenul proprietatea lor in suprafata de 18,93 mp, asa cum s-a stabilit in mod definitiv prin sentinta civila nr. 5332/2001, instanta interpretand in mod gresit prevederile art. 494 alin. 2 Cod civil atunci cand conditioneaza admiterea cererii de chemare in judecata de dovada relei-credinte a paratilor.
In cauza nu paratii-intimati au edificat constructia si deci, nu se pune in discutie buna sau reaua credinta a acestora, reclamantii avand doar obligatia de a dovedi reaua-credinta a persoanei care a ridicat constructia, respectiv a chematei in garantie, PA, fapt stabilit prin sentinta civila nr. 5332/2001, chemata in garantie fiind in mod direct raspunzatoare de prejudiciile cauzate de ridicarea constructiilor de pe proprietatea recurentilor, raspunzand pentru evictiunea produsa.
In cauza, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a opera prescriptia de 30 de ani, respectiv ca bunul sa fie stapanit timp de 30 de ani, urmand a fi inlaturata sustinerea ca termenul de prescriptie s-ar fi indeplinit in perioada 1940 � 1970 prin aplicarea jonctiunii posesiilor autorilor anteriori, avand in vedere ca acest aspect nu a fost probat, cum, de altfel, si faptul ca posesia exercitata in timp, de catre toti proprietarii succesivi a fost continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, retinerile instantei de apel neavand suport probatoriu.
In dezvoltarea motivelor de nelegalitate intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, recurentii POG si PD au aratat ca solutia pronuntata de Tribunalul Bucuresti este neintemeiata si nelegala in conditiile in care nu a fost efectuata o analiza temeinica asupra normelor de drept material invocate prin cererea de chemare in judecata si cererea de apel, astfel incat nu se furnizeaza o motivare in fapt si in drept pentru care a inlaturat sustinerile si solicitarile recurentei, aplicand in mod gresit normele de drept material, toate aceste motive urmand a fi tratate separat, aferent fiecarui motiv de recurs invocat.
Incidenta motivului de recurs prevazut la art. 304 punctul 7 din Vechiul Cod de procedura civila � cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.
Dispozitiile art. 261 pct. 5 Vechiul Cod de procedura civila, prevad obligatia instantei de judecata de a indica, in cadrul hotararii, motivele de fapt si de drept care i-au format convingerea, precum si motivele pentru care au fost inlaturate cererile si apararile partilor, nerespectarea acestei exigente conducand la nulitatea hotararii conform art. 105 alin. (2) Vechiul Cod de procedura civila.
Astfel, hotararea instantei va trebui sa cuprinda considerentele retinute de instanta in baza carora a pronuntat respectiva decizie, in cuprinsul carora trebuie sa fie identificate in mod clar motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, cu obligatia de a se arata motivele pentru care s-au admis cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
Or, in prezenta cauza, invedereaza ca aceste elemente esentiale ale unei hotarari judecatoresti nu se regasesc in cuprinsul deciziei civile atacate.
Astfel, prin cererea de apel, recurentii au solicitat Tribunalului Bucuresti sa retina faptul ca instanta de fond in mod gresit a retinut ca �reclamantii nu au probat conditia relei-credinte, necesara in vederea admiterii actiunii si desfiintarii constructiei, conform art. 494 alin.(3)�, din moment ce constructorul imobilului ce face obiectul prezentului litigiu este d-na POA, chemata in garantie si nu intimatii, temeiul de drept invocat fiind dispozitiile art. 494 alin. (2) si nu prevederile art. 494 alin. (3).
De asemenea, au aratat ca in ceea ce priveste reaua-credinta a intimatilor si a d-nei PD, prin contractul de vanzare-cumparare este detaliat in mod clar si precis istoricul proprietatii din Str. T, Sector 1, Bucuresti. Constructia din Str. pana la momentul intrarii in proprietatea chematei in garantie fiind compusa din 2 camere si dependinte, ulterior acestui moment fiind edificata constructia ce incalca dreptul de proprietate al recurentilor, in prezent, constructia figurand cu 3 camere si dependinte.
Desi din cele mentionate in cuprinsul documentelor, reiese in mod evident ca acestea nu releva situatia exacta de la fata locului, instanta de judecata a ignorat acest fapt si nu a analizat aceasta situatie.
Din inscrisurile ce se regasesc la dosarul cauzei, autoarea intimatilor, respectiv PD, nu a facut dovada la momentul vanzarii ca detine in proprietate o cladire compusa din 3 camere fi dependinte, intimatii acceptand aceasta situatie de fapt si de drept.
Instanta de control judiciar ar fi trebuit sa constate ca la momentul perfectarii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 877/14.02.2000, intimatii cunosteau clar ca d-na PDAnu detinea un titlu de proprietate pentru intreaga cladire pe care acestia au cumparat-o, din moment ce din situatia inscrisurilor reiese fara dubiu ca acestia achizitioneaza un imobil compus din 2 camere si dependinte insa, in fapt, imobilul era compus din 3 camere si dependinte, acestia asumandu-si in acest mod eventualele evictiuni provenite din partea unor terte persoane.
Prin urmare, din moment intimatii ori chemata in garantie nu au reusit sa produca dovada ca detin in proprietate suprafata de 18,93 mp pe care se afla constructia edificata, instanta de control judiciar ar fi trebuit sa analizeze aceste aspecte si sa faca aprecieri proprii asupra lor.
Or, instanta de control judiciar nu a facut o analiza de fond asupra legalitatii si temeiniciei pozitiei recurentilor fata de criticile aduse sentintei pronuntate de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, aceasta precizand doar faptul ca, "nu sunt incidente prevederile art. 494 alin. 2 Cod Civil".
De asemenea, invedereaza ca prin decizia pronuntata, instanta de judecata nu realizeaza o analiza proprie a intregului material probatoriu ci se "multumeste" in a prelua in mod integral concluziile rapoartelor de expertiza intocmite in cauza, fara insa a dezvolta motivele pentru care se dispune respingerea sustinerilor si apararilor recurentilor si in final respingerea cererii formulate de acestia.
In aceste conditii, lipsa unei motivari clare, convingatoare si pertinente, care sa aiba la baza concluzii personale ale instantei de judecata ce rezulta in urma analizarii tuturor probelor administrate in cauza, echivaleaza practic cu nemotivarea hotararii.
Desi in cadrul dosarului au fost intocmite o serie de expertize de specialitate, instanta de control judiciar ar fi trebuit sa precizeze in mod clar, care a fost motivatia pentru care a decis sa inlature cererile recurentei, respectiv de ce a considerat ca nu se impune aplicarea dispozitiilor art. 494 alin. (2) Cod civil si de ce a inlaturat sustinerile acestora.
Simplul fapt ca instanta de apel a reamintit hotararile adoptate in speta de catre instantele inferioare si argumentele in baza carora acestea s-au intemeiat, nu trebuie sa o lipseasca de obligatia de a examina problemele ridicate de recurenti.
Instanta de control judiciar avea aceasta obligatie cu atat mai mult cu cat ne aflam in fata sentintei civile nr. /14.05.2001 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 7045/2000 ramasa definitiva prin respingerea apelului, prin care se retine ca d-na PDA a fost constructor de rea-credinta si a edificat constructii pe terenul din Str., proprietatea recurentilor.
Din aceste considerente, lipsa unei motivari concrete, exhaustive cu privire la motivele avute in vedere de instanta de judecata la momentul pronuntarii hotararii pentru care aceasta a decis inlaturarea tuturor apararilor formulate de recurenta are drept consecinta o netemeinicie a deciziei civile atacate.
Dupa cum se poate observa, decizia civila atacata nu contine o motivare pe care instanta de judecata sa o aduca fata de toate sustinerile si apararile formulate de recurenti prin cererea initiala, prin care sa fie efectuata o analiza completa a cadrului legal aplicabil in respectiva situatie si plierea acestuia pe temeiurile de fapt existente.
Tocmai in baza acestor principii, doctrina si jurisprudenta a statuat in mod unanim asupra faptului ca "motivarea a avut si are un rol deosebit de important. Ea este o puternica garantie a impartialitatii judecatorului, a calitatii actului de justitie si ofera posibilitatea unui cerc larg de persoane de a cunoaste continutul motivelor care au determinat pronuntarea unei anume hotarari judecatoresti. Tocmai de aceea doctrina a considerat, in mod constant, ca motivarea este un element esential al unei hotarari judecatoresti iar lipsa acesteia atrage casarea ei.
Din contra, in decizia civila supusa prezentei cai de atac, singura mentiune a instantei de fond care sa probeze efectuarea unei astfel de analize este rezumata la o singura fraza prin care Tribunalul Bucuresti retine faptul ca, �Chiar daca in contractul translativ de proprietate nu este mentionata si suprafata cladirii care s-a instrainat, nu se poate concluziona ca paratii sau autorii acestora au fost de rea-credinta, ci reaua-credinta trebuie dovedita�.
Fata de aceste concluzii, recurentii invedereaza ca instanta de judecata incalca in mod grav principiul autoritatii de lucru judecat, potrivit caruia chestiunea litigioasa dezlegata anterior in mod definitiv de catre o instanta de judecata nu trebuie si nu poate fi repusa in discutie sau contrazisa de o decizie ulterioara, in caz contrar fiind afectata stabilitatea juridica a circuitului civil.
Astfel, solicita a se observa ca o prima incalcare a principiului evocat consta in faptul ca, desi prin sentinta civila nr. 7045/2000 Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti stabileste cu autoritate de lucru judecat ca PDAa fost de rea-credinta si a edificat constructii pe terenul recurentilor, prin decizia pronuntata Tribunalul Bucuresti concluzioneaza ca autorii (n.n. PD) intimatilor nu au fost de rea-credinta, deci per a contrario se concluzioneaza ca a fost de buna-credinta.
In al doilea rand, instanta de control judiciar incalca principiul autoritatii de lucru judecat si prin validarea si preluarea teoriei conform careia "constructia intimatilor are aceleasi coordonate fi aceleasi granite inca din anul 1940, nefiind modificate pana in prezent".
Or, din moment ce prin sentinta civila nr. nr. 5332/14.05.2001, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca autoarea intimatilor, PDAa fost de rea-credinta si a ridicat constructii pe terenul ce apartine recurentilor, instanta de control judiciar nu avea posibilitatea sa constate alta situatie de fapt si de drept, aspect ce confera deciziei pronuntate un profund caracter de nelegalitate.
De asemenea, un alt aspect ce releva faptul ca decizia pronuntata nu este motivata si nu contine elementele obligatorii, este reprezentat de faptul ca in cadrul dezvoltarii motivelor pentru care s-a dispus admiterea cererii reconventionale formulate de intimati, instanta de judecata nu aduce suficiente argumente, care sa justifice aceasta solutie.
Practic, instanta de control judiciar in analizarea indeplinirii conditiilor privitoare la uzucapiunea de 30 de ani, se raporteaza doar la expertiza intocmita de catre Liliana Ciocarlan, desi in cadrul cercetarii procesului au fost intocmite 3 expertize in specialitatea constructii, fara a se preciza care sunt motivele de fapt si de drept pentru care nu sunt avute in vedere concluziile celorlalte expertize.
Invedereaza ca nici in ceea ce priveste calcularea termenului de prescriptie achizitiva de 30 de ani, instanta de control judiciar nu indica in ce mod a fost calculata aceasta perioada si cum a fost realizata jonctiunea posesiilor, fiind precizat doar ca ,,posesia exercitata a inceput in anii 1940-1950, aspect dovedit prin inscrisurile depuse fi expertiza topo fi constructii civile fi industriale administrate in cauza�.
Or, termenul generic de "inscrisuri depuse", utilizat de instanta de control judiciar in aprecierea admisibilitatii cererii reconventionale, nu este suficient pentru a lamuri care este perioada cu exactitate de la care incepe sa curga termenul de prescriptie achizitiva si care este termenul la care se implineste, fiind necesar a se preciza cu exactitate, care sunt inscrisurile ce au format convingerea instantei de judecata.
Astfel, fata de aceste considerente, solicita a se constata ca ne aflam in fata unei hotarari judecatoresti nemotivate si care nu indeplineste exigentele dispozitiilor art. 261 Vechiul Cod de procedura civila nefiind indicate motivele pentru care instanta de control judiciar a decis inlaturarea sustinerilor si apararilor recurentilor, fapt pentru care impune modificarea deciziei atacate.
Incidenta motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Vechiul Cod de procedura civila � cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Acest text de lege este aplicabil in conditiile in care instanta de control judiciar a considerat ca in cauza nu sunt aplicabile prevederile art. 494 alin. (2) Cod civil si a constatat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1837 si 1847 Cod civil, privitoare la uzucapiunea de 30 de ani.
Instanta de apel a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 494 alin. (2) Cod civil potrivit carora "Daca proprietarul pamantului cerere ridicarea plantatiilor si a constructiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a facut, el poate chiar, dupa imprejurarea condamnarii la daune interese pentru prejudiciile sau vatamarile ce au putut suferi proprietarul locului".
In conformitate cu prevederile normei legale suscitate, recurentii in calitate de proprietari ai suprafetei de 18,93 mp situata in str. T, Sector 1, Bucuresti, au solicitat ridicarea constructiilor edificate in mod abuziv pe terenul acestora, asa cum a fost stabilit in mod definitiv prin sentinta civila nr. 5332/14.05.2001.
Practic, instanta de control judiciar interpreteaza in mod gresit prevederile art. 494 alin. (2) Cod civil, si conditioneaza admisibilitatea cererii de chemare in judecata de dovada relei-credinte a intimatilor, in conditiile in care nu acestia au fost "constructorii".
De altfel, din moment ce intimatii nu au fost cei care au edificat constructia, nici nu se poate pune in discutie buna sau reaua-credinta a acestora, recurentii avand doar obligatia de a dovedi reaua-credinta a persoanei care a ridicat constructia, respectiv a chematei in garantie, PD, fapt dovedit prin sentinta civila nr. 5332/14.05.2001.
Prin urmare, recurentii solicita a se observa ca in cauza calitatea de "constructor" este detinuta de chemata in garantie PDAsi nu de intimati, cum in mod gresit este retinut atat de instanta de fond cat si de instanta de control judiciar, chemata in garantie fiind in mod direct raspunzatoare fata de prejudiciile cauzate de ridicarea constructiilor de pe proprietatea recurentilor, raspunzand pentru evictiunea produsa.
Referitor la motivele ce au fost avute in vedere de instanta de judecata in admiterea cererii reconventionale, arata ca nu vor mai relua motivatia din intampinari, formulate pentru a demonstra neintrunirea elementelor uzucapiunii de 30 de ani, sens in care solicita a se avea in vedere la momentul pronuntarii hotararii asupra prezentei cai de atac.
Intimatii parati ROsi RRau formulat intampinare, prin care au solicitat, pe cale de exceptie, constatarea nulitatii recursului, pentru neinvocarea unor motive de nelegalitate, iar pe fond, respingerea recursului, ca nefundat.
Analizand cu prioritate exceptia nulitatii recursului, in raport de prevederile art. 137 alin. (1) C.proc.civ., Curtea constata urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art.306 pct.3 C.proc.civ., recursul nu este nul daca dezvoltarea motivelor de recurs face posibila incadrarea lor intr-unul dintre motivele prevazute de art.304 C.proc.civ.
In speta, examinand recursul formulat de catre recurenta, Curtea constata ca recurentii au sustinut ca hotararea atacata nu este motivata si au invocat incalcarea principiului autoritatii de lucru judecat si interpretarea gresita a dispozitiilor art. 494 alin. 2 C.civ., motive prevazut de dispozitiile art.304 pct.7 si 9 C.proc.civ., astfel incat va respinge exceptia nulitatii recursurilor ca nefondata.
Analizand actele si lucrarile dosarului sub aspectul motivelor invocate, Curtea urmeaza sa respinga recursurile pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., Curtea apreciaza ca acesta este nefondat, in acest sens retinand ca, potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ., hotararea judecatoreasca trebuie sa cuprinda �motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor�.
In speta, hotararea instantei de apel este amplu motivata, aratandu-se in cuprinsul sau motivele care au determinat tribunalul sa constate ca nu sunt incidente dispozitiile art. 494 alin. 2 C.civ., retinandu-se in acest sens, pe baza analizarii detaliate a probatoriului administrat in cauza, ca apelantii reclamanti nu au dovedit reaua credinta a intimatilor, pentru a se putea dispune ridicarea constructiilor in litigiu.
In ceea ce priveste respingerea de catre instanta de rejudecare a cererii pentru efectuarea unui supliment la raportul de expertiza, Curtea constata, cu prioritate ca efectuarea unei noi expertize in rejudecare dupa casare nu este intotdeauna obligatorie, par?ile neputand fi lasate sa abuzeze de drepturile lor prin readministrarea repetata a unor probe. Este necesar ca la un moment dat instan?a de judecata sa intervina tran?ant pentru a curma o astfel de tergiversare a cauzei. In mod particular, in circumstan?ele concrete ale cauzei, Curtea constata ca in primul ciclu procesual fusesera efectuate doua rapoarte de expertiza, s-au incuviintat obiectiunile formulate de parti la raportul de expertiza in specialitatea constructii si s-a efectuat cercetare la fata locului, iar readministrarea probei cu expertiza ar fi condus la incalcarea termenului rezonabil prevazut de art. 6 din CEDO.
De altfel, casarea si trimiterea spre rejudecare nu s-a dispus pentru suplimentarea probatoriului, ci exclusiv pentru lamurirea cadrului procesual sub aspectul mentionarii corecte a numelor mostenitorilor celor doi reclamanti decedati pe parcursul procesului. Probele administrate in primul ciclu procesual au ramas, asadar, castigate cauzei, iar in conditiile in care teza probatorie pentru efectuarea unui supliment la raportul de expertiza a fost de a se raspunde obiectiunilor formulate in primul ciclu procesual si incuviintate de instanta la acel moment, in mod corect a apreciat instanta de rejudecare ca probatoriul este complet si nu se impune suplimentarea sa cu o astfel de dovada.
In ceea ce priveste incidenta dispozitiilor art. 494 alin. 2 C.proc.civ., Curtea retine ca, potrivit acestor dispozitii: �Daca proprietarul pamantului cere ridicarea plantatiilor si a constructiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a facut; el poate chiar, dupa imprejurari, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vatamarile ce a putut suferi proprietarul locului�.
Insa, potrivit dispozitiilor art. 494 alin. 3 teza a II-a C.Civ. �daca plantatiile, cladirile si operele au fost facute de catre o a treia persoana de buna-credinta, proprietarul pamintului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, cladiri, si lucrari, dar va avea dreptul sau de a inapoia valoarea materialelor si pretul muncii, sau de a plati o suma de bani egala cu aceea a cresterii valorii fondului�.
Per a contrario, demolarea unei constructii edificata pe terenul altuia, in raport de exigentele art. 494 Cod civil, nu se poate dispune la cererea proprietarului terenului decat daca constructorul a fost de rea-credinta.
Notiunea de �constructor de buna-credinta� a fost definita in doctrina ca fiind acea stare subiectiva intemeiata pe convingerea eronata, dar neculpabila, a autorului ca are un drept de proprietate asupra terenului pe care efectueza constructia. In acest sens s-a aratat ca buna-credinta in intelesul art. 494 C.civ. trebuie sa fie subsumata notiunii generale de buna-credinta, care poate fi definita, ca o convingere eronata, dar neculpabila cu privire la o anumita reprezentare a realitatii. Din acest motiv, sfera bunei-credinte inceteaza atunci cand autorul stie, de la bun inceput, ca nu este proprietarul terenului pe care face lucrarea.
Sub acest aspect, Curtea retine, in primul rand, ca intimatii parati reclamanti nu se afla in situatia juridica a constructorului care a edificat, cu rea-credinta o constructie pe terenul altei persoane deoarece aceasta constructie nu a fost edificata de catre ei, ci de catre intimata chemata in garantie, de la care au dobandit imobilul situat in Bucuresti, str. T, sector 1.
Pe de alta parte, astfel cum a retinut corect instanta de apel, pe baza probatoriului administrat in cauza, limitele terenului situat in str. T sunt identice cu ce

Sursa: Portal.just.ro