Judecatoria Medias
Sentinta civil nr.256/05.02.2009
Domeniu asociat - granituire



 
    Constata ca prin actiunea civila inregistrata la data de 14 iunie 2006, reclamantii A.A. si A.D., domiciliati in M.,str.A nr.13 ,au chemat in judecata pe paratii M.I., dom. in M.,str. A. nr.9 ; P.I., dom. in M.,str. A. nr.13 si C. N., dom. in loc. A. nr.143 , solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se stabileasca linia de granita dintre proprietatea lor si cea a paratilor, iar in ipoteza in care rezulta ca paratii sau vreunul dintre acestia folosesc vreo suprafata de teren din proprietatea lor, precizeaza ca inteleg sa revendice portiunea respectiva de teren.
Cu cheltuieli de judecata.
    In motivarea cererii, reclamantii arata ca sunt proprietarii imobilului inscris in CF x Medias, nr. cadastral 4090/3/4, constand in loc de casa cu casa in suprafata de 415 mp. Sustin reclamantii, faptul ca in realitate, suprafata pe care o folosesc este mult mai mica decat cea care rezulta din actul de proprietate si din cate cunosc ei, paratii sunt cei care folosesc o suprafata mai mare de teren in detrimentul lor. Mai precizeaza reclamantii, ca in sprijinul celor afirmate este si schita cu parcelarea loturilor de casa atribuite de CAP M. in anii 1980, cand membrilor CAP li s-au atribuit terenuri in cote egale pentru a-si construi case. Conchid reclamantii, in sensul admiterii actiunii lor si stabilirea liniei de granita pe baza masuratorilor care se vor efectua.
    In drept, s-au invocat prev.art.584 C.civil si art.480 C.civil.
     In probatiune, reclamantii au aratat ca inteleg sa se prevaleze de proba cu inscrisuri, martori, expertiza tehnica topografica.
    Atasat cererii, s-au depus o serie de inscrisuri constand in : copia sentintei civile nr.231/2002 a Judecatoriei Medias ; schita topografica si dovezile de achitare a taxelor de timbru.
    Paratul P.I. prin notele de sedinta de la fila 26 dosar, a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii  si exceptia  lipsei calitatii sale procesuale pasive. In motivarea acestor exceptii, paratul arata ca proprietatea sa nu are granita comuna cu cea a reclamantilor, fiind despartite de un drum public. De asemenea, paratul mai arata ca actiunea reclamantilor este inadmisibila si pentru faptul ca in realitate ei doresc ca pe aceasta cale , a granituirii , sa-si constituie  drepturi noi  si nicidecum sa restabileasca linia vechiului hotar .
     Atasat notei de sedinta, s-au depus urmatoarele inscrisuri : copia Ordinului nr.716/2003 al  Prefectului jud. Sibiu ; copie schita; copie incheiere nr.287/22.01.2007;  copie extras carte funciara; copie contract de
vanzare-cumparare  in forma inscrisului sub semnatura privata.
     In cauza, s-a depus la fila 38 dosar un memoriu formulat de mai multi locuitori de pe strada A., sustinand ca reclamantii incearca sa induca instanta in eroare atunci cand  pretind ca le lipseste din teren, acestia omitand sa specifice ca in zona exista amenajat un drum public pe care in urma cu 2 ani de zile,  l-au inchis in mod abuziv, sub acelasi pretext precum ca au teren lipsa fata de suprafata din cartea funciara. Sustin autorii acestui memoriu , ca aceasta strada dintotdeauna a fost destinata uzului public, intrucat de la inceput a fost folosit ca si un  drum de exploatare, iar in prezent, strada este inclusa in intravilanul orasului , subteran si suprateran reteaua stradala fiind prevazuta cu diverse utilitati: conducte de  gaz-metan , retea electrica si cablu tv. Au solicitat semnatarii memoriului sa fie citati in cauza si de asemenea sa fie citata si P.M. , care se spune, cunoaste aceasta problema a strazii aflata in litigiu. In calificarea acestei cereri, instanta a cerut semnatarilor memoriului depus la dosarul cauzei, sa se infatiseze spre a preciza daca inteleg sa sustina petitia ca pe o cerere de interventie in interes propriu sau nu, cu toate consecintele ce decurg din dobandirea acestei calitati , de parte in procesul initiat de reclamanti. In incheierea de sedinta din data de 25 octombrie 2007 – fila 57 dosar, s-a consemnat pozitia exprimata de cei care s-au prezentat in instanta si  care au inteles sa califice cererea lor ca fiind o  cerere de interventie in interes in propriu,respectiv intervenientii C.I., dom. in M.,str. A. nr.11 A ; C.V., dom. in M.,str. A.nr.11 C ; C.P. jun., dom. in M.,str. A.nr.11D; C. V., dom. in M.,str. A., T.V., dom. in M.,str. A.nr.11F si B.V., dom. in M.,str. A. nr.11 G. Ceilalti titulari , numitii B. M., C.P. senior; C.T., si A. O., domiciliati pe aceeasi strada , A. din M. , nu s-au prezentat in instanta, nici nu au adus alte precizari, nu si-au insusit-o ca pe o cerere de interventie in interes propriu sau de alta natura, asa incat in lipsa manifestarii exprese a vointei lor de a participa in calitate de parte in acest proces, ei raman doar simpli petitionari care prin pozitia exprimata au considerat necesar sa invedereze instantei de judecata o anumita situatie de fapt care vizeaza interesul public.
    Intervenientii au solicitat sa fie introdusa in cauza si citata, Primaria mun. Medias, in a carei administrare s-ar afla drumul respectiv. Interventia in interes propriu, avand caracteristicile unei veritabile cereri de chemare in judecata si cum principiul disponibilitatii le confera dreptul de a opune interesul lor, oricarei persoane, instanta, in respectarea acestui principiu de baza al procesului civil, a dat curs solicitarii lor .
     P. mun. M. a depus la fila 72 dosar, intampinare, invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, aratand ca primaria ca entitate juridica nu exista ,ci doar  unitatea administrativ-teritoriala , conform art. 19 alin.1 din Legea 215/2001. Pe fond,  invedereaza faptul ca intr-adevar drumul de exploatare face parte din intravilanul localitatii  si ca toate strazile , ea face parte din domeniul public.
    Potrivit cererilor precizatoare de la filele 109, 110 dosar, reclamantii au aratat ca renunta la judecata fata de paratul C.N.,  intrucat acesta nu mai este proprietarul terenului invecinat , care a devenit proprietatea numitului T.V., dom. in loc. A. str. P. nr.243 solicitand chemarea acestuia in judecata. Prin incheierea din 17 ianuarie 2008- fila 111 dosar, instanta a luat act de declaratia reclamantilor in ce priveste renuntarea la judecata fata de paratul C.N. si constatand ca chemarea in judecata a paratului T. respecta termenul prescris de art. 57 C.pr.civila, s-a dispus citarea  acestei persoane in calitate de parat, in acord cu pozitia exprimata de reclamanti.
     Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :
     Reclamantii detin in proprietate imobilul inscris in CF x Medias nr.top.4090/3/4, constand in loc de casa cu casa, cu o suprafata de 415 mp, situat administrativ in M., pe strada A. nr.13.
     Paratul M.I. este proprietarul imobilului inscris in CF x Medias, nr.top.4090/3/3 , in suprafata de 523 mp, situat administrativ in M. str. A nr. 9; paratul T.V., detine in proprietate imobilul inscris in CF x nr.top.4090/3/6/2/3 , in suprafata de 527 mp , situat in M. pe str. A. f.n.,  si paratul P.I., detine in proprietate imobilul identificat in CF x II Medias, nr.top.4090/4/2/8 in suprafata de 519 mp, situat administrativ pe strada A. nr. 13.
     Prin actiunea promovata, reclamantii  au solicitat instantei sa stabileasca  linia de demarcatie dintre proprietatea lor si cele ale paratilor. Paratul P.I. a sustinut ca actiunea promovata este inadmisibila si nu are  calitate procesuala pasiva, motivat de faptul ca proprietatea sa nu se invecineaza cu cea a reclamantilor. Paratul M.I. nu s-a infatisat in instanta, nu a depus intampinare si nici probe nu a propus. Intervenientii nu s-au opus determinarii  granitei, insa au solicitat sa se aiba in vedere faptul ca in zona exista amenajat un drum public si ca de fapt, reclamantii urmaresc nu atat restabilirea liniei de hotar cat constituirea unor drepturi prin acapararea din terenul aferent strazii.
      In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, instanta o va respinge avand in vedere faptul ca potrivit art. 584 C.civil, orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa. Faptul invocat, acela precum ca proprietatea lor nu se invecineaza cu cea a paratului nu face din granituire ca actiunea lor sa fie inadmisibila ci eventual poate conduce la concluzia ca actiunea este indreptata impotriva unei persoane fara calitate, dar pentru rezolvarea acestui aspect sunt necesare administrarea de probe atata timp cat partea adversa nu recunoaste o astfel de situatie.
      Asadar,  in solutionarea pricinii au fost incuviintate si administrate probele solicitate de parti.
      Astfel, a fost administrata proba testimoniala cu martorii B.V. si C. G., proba solicitata de reclamanti, declaratiile acestora aflandu-se la filele 35,36 dosar , fiind audiati si martorii propusi de paratul Popa, respectiv T.D.si M.S. , ale caror declaratii se afla in dosar la filele 137,148 dosar. De asemenea, a fost administrata si proba cu interogatoriu , raspunsurile paratului Popa, aflandu-se la fila 34 dosar.
      Martorii audiati au aratat ca litigiul initiat de reclamanti este determinat de faptul ca acestia pretind teren din drumul public existent in zona. Astfel martorul B.V. , pretinde ca disputele intre parti sunt legate de o portiune din acest drum pe care autorii reclamantilor ar fi avut-o in folosinta exclusiva o perioada, cand pentru o scurta durata de timp,  respectivii ar fi inchis accesul public prin montarea unui gard , care insa  a fost indepartat aproape imediat , fara a cunoaste circumstantele acestor modificari. Martorul C.G., in declaratia sa de la fila 36 dosar, enunta aceeasi situatie de fapt, declarand ca desi drumul respectiv exista de peste 15 ani, el stie ca acest drum nu este unul public, nu apartine autoritatilor administrative locale si mai mult, desi afirma ca reclamantii au delimitata proprietatea prin gard imprejmuitor, totusi acest teren aferent drumului, le-ar apartine reclamantilor.
    Martorii T.D.si M.S. , afirma ca drumul in cauza exista de peste 30 ani  si este unul de utilitate publica intrucat face legatura cu alte doua strazi.
     Asadar, in ceea ce priveste granita , se retine ca niciunul dintre martorii audiati nu aminteste despre o alta configurare a  liniei de delimitare dintre proprietatile partilor, decat cea existenta in  prezent, afirmandu-se  ca intre proprietatea reclamantilor si cea a paratului P.V. ,  a existat dintotdeauna acel drum.
      In cauza, s-a solicitat si efectuat si o expertiza tehnica judiciara de specialitate. Expertul in lucrarea intocmita – aflata la filele 263-270 dosar, enunta aceeasi situatie, anume ca nu exista litigiu cu privire la granita existenta intre proprietatea reclamantilor si cea a paratilor T.V. si M. I. , intrucat , pe de o parte, delimitarea prezenta este acceptata de toate partile si chiar a fost transata pe cale judecatoreasca intr-un alt proces, si ca tot litigiul se rezuma de fapt, la stabilirea granitei cu paratul P.V., intre proprietatea acestuia si cea a reclamantilor interferand un drum public. Din masuratorile efectuate la fata locului, expertul constata ca reclamantii detin o suprafata de 337 mp , mai putin cu 78 mp fata de suprafata proprietatii lor inscrisa in cartea funciara, iar paratul  Popa Ioan, detine o suprafata de 536 mp cu 17 mp mai mult decat suprafata inscrisa in CF, ca fiind proprietatea lui. Mai precizeaza expertul faptul ca singura posibilitate de a asigura reclamantilor suprafata inscrisa in CF pentru imobilul  proprietatea lor, este ca suprafata in minus de 78 mp sa fie recuperata din strada de acces , dar ca acest lucru este imposibil de  realizat deoarece  obstructioneaza accesul la imobilele din zona si strada respectiva apartine domeniului public.
     Din schita de la fila 270 dosar, rezulta ca intr-adevar proprietatea paratului P. I. nu se invecineaza in sensul art. 584 C.civil, cu proprietatea reclamantilor, cele doua proprietati, fiind despartite de o cale publica, care asa dupa cum rezulta din inscrisurile si schitele depuse de serviciul de specialitate din cadrul administratiei publice locale, face parte din domeniul public al orasului, aflandu-se in intravilanul mun. M.
    Asa fiind, exceptia invocata de paratul P.I. , a lipsei calitatii sale procesuale pasive, se dovedeste intemeiata si in consecinta, ea urmeaza a fi admisa cu consecinta respingerii actiunii reclamantilor fata de acest parat. In privinta celorlalti parati, de asemenea, actiunea reclamantilor urmeaza a fi respinsa, cata vreme, asupra delimitarii actuale nu exista litigiu , iar partile si-au recunoscut reciproc drepturile.
     Dar, cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienti se dovedeste intemeiata, prin prisma a ceea ce au sustinut, dovedindu-se ca de fapt proprietatea reclamantilor se invecineaza cu drumul public si ca prin actiunea lor in granituire , ei  urmaresc de fapt sa dobandeasca  diferenta de teren mentionata si de expert , din suprafata aferenta acestui drum.
      Potrivit Legii proprietatii publice nr.213/1998, sunt socotite ca facand parte din domeniul public local al comunelor, oraselor sau municipiilor, drumurile comunale, vicinale si strazile. Prin urmare, toate drumurile si strazile, cu exceptia celor nationale si europene, apartin si  sunt ale domeniul public apartinand unitatii
administrativ-teritoriale care le au in administrare si potrivit art. 11 din aceeasi lege, aceste bunuri sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, cu alte cuvinte nu pot fi urmarite si apropriate in nici un fel.
     Faptul ca in legatura cu acest bun, exista un litigiu pe care intervenientii l-au adus in discutie in cadrul unui proces in fata instantei de judecata, simpla solutie de respingere a actiunii reclamantilor pe considerentele care deja au fost enuntate si care preconizeaza o astfel de solutie, nu este in masura sa reprezinte o satisfactie echitabila menita a pune capat litigiului existent. De aceea, in respectarea principiului inscris la art.13 CEDO, care consacra dreptul persoanei la un recurs efectiv , fapt ce presupune protectia drepturilor si reparatii adecvate in solutionarea unei cereri, se apreciaza ca situatia de fata impune stabilirea liniei de granita dintre proprietatea reclamantilor si drumul public, pentru apararea caruia au depus cerere intervenientii si care s-a dovedit intemeiata.
     In consecinta, in baza art. 584 C.civil, instanta va stabili linia de granita ce desparte proprietatea reclamantilor A., de drumul public constand in strada pietruita identificata de expert sub denumirea de str. M. din M., ce face parte din domeniul public al M. M., pe aliniamentul masurat in lungime de 31,31 m, intre punctele identificate cu cifrele 2 si 15, conform schitei de la fila 270 dosar , ce face parte integranta din prezenta hotarare. Nu se pune problema unei despagubiri pentru ca pe de o parte, reclamantii nu au enuntat astfel de pretentii si pe de alta parte pentru ca nu s-a dovedit ca diferenta in minus de 78 mp mentionata de expert, se regaseste   in acelasi numar topografic cu cel al reclamantilor, dar  in detinerea sau administrarea altcuiva. Pentru acordarea de despagubiri este necesar sa se faca dovada ca terenul proprietatea cuiva se afla in folosinta altei persoane si ca el este lipsit de proprietatea sa or, in cazul de fata s-a enuntat numai lipsa suprafetei respective ,fara a exista precizari asupra persoanei care detine acea suprafata identificabila in topograficul ce individualizeaza proprietatea reclamantilor. Aceasta pentru ca in fapt se poate intampla ca desi in cartea funciara este  inscrisa o anumita suprafata de teren in realitate ea sa nu fie identica cu aceasta, putand fi mai mica sau mai mare tocmai datorita principiului dupa care opereaza cartea funciara acela ca ea garanteaza numai dreptul de proprietate nu si intinderea lui. Adica , in cazul de fata, inscrierile din cartea funciara a proprietatii reclamantilor , dau garantia dreptului lor de proprietate , dar nu si a faptului ca dreptul lor identificat sub un numar topografic trebuie sa aiba in realitate in mod absolut suprafata mentionata acolo.
     Intinderea dreptului lor de proprietate este circumscrisa limitelor si perimetrului numarului topografic pe care sunt inscrisi ca proprietari, determinat de schita cartii funciare or , in cazul de fata nu s-a evidentiat ca diferenta in minus constatata la reclamanti se regaseste in perimetrul strazii , dar in limitele  aceluiasi numar topografic asupra caruia acestia sunt proprietari .
      Conclusiv, pentru considerentele de fapt si de drept enuntate, actiunea reclamantilor va fi respinsa, iar in baza art.49si urm. C.pr.civila, va fi admisa cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienti , in sensul stabilirii liniei de granita dintre proprietatea reclamantilor si drumul public, pe aliniamentul precizat mai sus.
       In baza art.274 C.pr.civila, reclamantii vor fi obligati sa plateasca intervenientilor suma de 19 lei cheltuieli de judecata, constand in taxa de timbru aferenta cererii lor, justificata cu chitanta la dosar.

                                                            -  //  -