Principiul contradictorialitatii si principiul egalitatii armelor in procesul civil - garantii ale unui proces echitabil in sensul art. 6 din CEDO. Incalcarea acestor principii. Efecte cu privire la legalitatea hotararii recurate.

In jurisprudenta CEDO, principiul egalitatii armelor semnifica tratarea egala a partilor pe toata durata desfasurarii procedurii in fata unui tribunal, fara ca una din ele sa fie avantajata in raport cu cealalta parte din proces. Acest principiu - unul din elementele notiunii mai largi de proces echitabil - impune fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza sa in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu "adversarul" ei (cauza Ankerl contra Suediei, hotararea din 18 februarie 1997; cauza Niderost - Huler contra Suediei, hotararea 1997-I/24 noiembrie 1997).

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 666/212/2008, reclamantii M.I. si D. au chemat in judecata paratul Statul Roman - prin Ministerul Finantelor pentru a se dispune obligarea acestuia la plata valorii de circulatie a apartamentului  din imobilul situat  in Constanta, bdul F. nr. 30 si a cheltuielilor de judecata.
In argumentarea cererii de chemare in judecata s-a aratat ca reclamantii au cumparat in anul 2006 de la R.A.E.D.P.P. (denumita in continuare Regia) imobilul in discutie in temeiul art. 9 din Lg.nr. 112/1995. Validitatea contractului a fost verificata de instantele judecatoresti, prin decizia civila 54/31.01.2000 a Tribunalului Constanta ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 248/C/07.05.2007 a Curtii de Apel Constanta, stabilindu-se faptul ca vanzatorul bunului, respectiv Statul roman a dobandit imobilul in discutie fara titlu. In drept reclamantii s-au prevalat de dispozitiile art.48 si 50 din Lg. nr.10/2001.
In aparare paratul a formulat intampinare si cerere de chemare in garantie a Regiei Autonome Exploatarea Domeniului Public si Privat Constanta. S-a sustinut ca in raport de prevederile art. 50 al.3 din Lg.nr.10/2001 restituirea pretului platit de chiriasii ale caror  contracte de vanzare cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Lg.nr.112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, se face de Ministerul Economiei si Finantelor din fondul extrabugetar constituit  in temeiul acestuia act normativ. A sustinut, de asemenea, ca potrivit art.9 alin.3 si 5 din acelasi act normativ comisionul cuvenit unitatilor  specializate care evalueaza si vand apartamentele este 1% din valoarea acestora, astfel ca o parte din valoarea  imobilului in cauza a fost incasat de mandatarul RAEDPP, care in situatia in care s-a probat faptul ca pentru bunul in cauza statul nu detine un titlu, retinerea comisionului nu mai are temei legal.
Prin sentinta civila nr. 2389/10.02.2009 Judecatoria Constanta a admis actiunea si a obligat paratul la plata catre reclamanti a sumei de 230.000 lei cu titlu de despagubiri constand in pretul de circulatie al imobilului, a sumei de 1253,41 lei cu titlu de impozit achitat de reclamanti in perioada 1997-2007. Paratul a fost obligat si la plata cheltuielilor de judecata atat catre reclamanti cat si catre chematul in garantie. A fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de parat, precum si cererea de chemare in garantie.
A motivat instanta de fond ca prin contractul de vanzare cumparare nr. 28143/6.12.1996 reclamantii au dobandit, in temeiul Legii 112/1995, imobilul, detinut anterior cu contract de inchiriere, situat in Constanta, Bd. F. nr. 30. Validitatea titlului reclamantului a fost verificata cu ocazia solutionarii  actiunii  in revendicare promovata de reclamanta D.M.M. retinandu-se calitatea de  dobanditor de buna credinta a reclamantilor, prin decizia civila 54/31.01.2000 a Tribunalului   Constanta, irevocabila prin Decizia civila nr.248/C din 07.05.2007 a Curtii de Apel Constanta. S-a retinut ca titlul statului pentru imobilul situat in Constanta, Bdul F. nr.30 este nelegal constituit. Instanta de fond a facut trimitere la jurisprudenta Curtii  Europene a Drepturilor Omului. Instanta de fond a apreciat incidente prevederile art.501 din Lg. nr.10/2001. Cu privire la cererea de chemare in garantie  s-a aratat in motivare ca Regia a avut numai calitatea de mandatar la incheierea contractului de vanzare - cumparare a imobilului, astfel ca efectele contractului, printre care si incasarea pretului, nu s-au produs in patrimoniul acesteia.
Sustinerile partilor din calea de atac;
Impotriva acestei solutii a declarat apel paratul Statul roman prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanta care a criticat hotararea instantei de fond sub aspectul solutionarii exceptiei calitatii procesuale pasive, incalcarea dreptului la aparare si a prevederilor legale in materie.
Sustine apelantul ca in raport de prevederile art.50 din Lg. nr.10/2001 coroborat cu art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995 calitatea procesuala pasiva incumba M.F.P. care nu a fost citat niciodata in nume propriu la solutionarea cauzei.
A aratat apelantul ca rapoartele de expertiza efectuate in cauza nu i-au fost comunicate niciodata ci numai suplimentul intocmit de expert V. Instanta de fond nu a comunicat paratului nici cererea completatoare si nici precizarile depuse la 2.12.2008. Procedand intr-o asemenea maniera, a fost incalcat dreptul la aparare al paratului.
Sub aspectul legalitatii, apelantul a sustinut ca instanta de fond trebuia sa dispuna restituirea pretului actualizat si nu a valorii de circulatie a imobilului. Mai mult decat atat, in mod nelegal, instanta a respins si cererea de chemare in garantie a Regiei, care a incasat comisionul de 1% ce trebuie dedus din pretul restituit, principiul imbogatirii fara just temei fiind aplicabil acesteia.
Intimatii nu au formulat intampinare, insa au depus concluzii scrise la dosarul cauzei.
Prin decizia civila nr. 377 din 19 iunie 2009, Tribunalul Constanta a respins apelul paratilor ca nefondat.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de apel a retinut, in esenta, ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului este nefondata, motivat de faptul ca in cazul unei evictiuni totale, statul - in calitate de vanzator al imobilului in baza Legii nr. 112/1995, este singurul tinut sa garanteze pentru evictiune pe cumparatorul evins. S-a mai retinut ca in speta nu pot fi retinute ca fondate criticile apelantului parat ce vizeaza incalcarea dreptului sau la aparare, cat si caracterul echitabil al procedurii judiciare desfasurata in prima instanta, intrucat paratul a avut posibilitatea sa ia cunostinta din dosar de concluziile rapoartelor de expertiza efectuate, iar in ceea ce priveste necomunicarea precizarilor depuse de reclamanti s-a retinut ca acestea nu erau esentiale pentru solutionarea cauzei, fiind modificat numai cuantumul despagubirilor, nu si cauza raspunderii paratului pentru evictiune.
Impotriva acestei decizii, in termen legal a declarat recurs Statul Roman prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanta care a criticat-o pentru nelegalitate sub urmatoarele aspecte, conform art. 304 pct.9 Cod procedura civila.
1. Calitate procesual pasiva in speta are M.F.P., iar nu Statul Roman, asa cum au retinut instantele de fond si de apel, conform art. 1337 Cod civil.
2. Procedura judiciara desfasurata in fata primei instante nu a avut un caracter echitabil, datorita incalcarilor repetate ale dreptului paratului la aparare, caruia nu i-au fost comunicate expertizele efectuate in cauza.
Mai mult, instanta de fond nu a comunicat paratului nici cererea completatoare si precizarile depuse la termenul din 2 decembrie 2008. Aceasta cerere completatoare, despre care paratul nu a avut cunostinta, a fost determinanta pentru solutionarea cauzei, desi ea nu era o simpla cerere de marire a catimii pretentiilor, ci o cerere modificatoare a actiunii introductive.
3. Pe fondul cauzei sentinta civila nr. 2389 din 10 februarie 2009, pronuntata de Judecatoria Constanta este nelegala, intrucat instanta a dispus obligarea paratului la plata catre reclamanti a valorii de circulatie a imobilului, desi la momentul solutionarii cauzei erau in vigoare dispozitiile art. 50 alin.(3) din Legea nr. 10/2001 care instituiau dreptul proprietarilor evinsi la restituirea pretului actualizat platit de chiriasii care au achizitionat locuintele in sistemul Legii nr. 112/1995.
De asemenea, se apreciaza ca, in mod nelegal a fost respinsa cererea de chemare in garantie a R.A.E.D.P.P. Constanta pentru comisionul de 1% din pretul de vanzare.
Prin intampinare, intimatii reclamanti si intimata chemata in garantie au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand legalitatea hotararii recurate, in raport de criticile recurentului parat, Curtea retine urmatoarele:
1. Critica ce vizeaza gresita solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a Statului Roman este nefondata pentru urmatoarele considerente:
Calitatea procesual pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecatii.
Prin Legea nr. 112/1995, statul a inteles sa dispuna de locuintele detinute in patrimoniul sau in anul 1995, intr-un anumit context social, vanzarea fiind facuta la preturi inferioare valorii de circulatie a bunului, aceste dispozitii constituind masuri de politica sociala, asupra oportunitatii lor numai statul putand aprecia.
In speta, se retine ca raportul juridic ce rezulta din actul de vanzare-cumparare incheiat sub nr. 28143 din 6 decembrie 1996 s-a legat intre vanzatorul - Statul Roman si reclamantii M.I. si D., situatie in care obligatia de garantie pentru evictiune, incumba exclusiv Statului Roman in calitate de vanzator.
Dispozitiile art. 13 alin.(6) din Legea nr. 112/1995 nu fac decat sa arate ca despagubirile acordate fostilor proprietari se acorda dintr-un fond extrabugetar constituit la dispozitia Ministerului de Finante. De asemenea, art. 50 alin.(3) din Legea nr. 10/2001 arata ca, in ipoteza in care chiriasul cumparator a fost evins, restituirea pretului prevazut la alin.(1) si (2) se face de catre Ministerul Economiei si Finantelor din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin.(6) din Legea nr. 112/1995 cu modificarile ulterioare. Acest lucru nu echivaleaza insa cu faptul ca Ministerul Economiei si Finantelor are calitate procesual pasiva in astfel de cereri, el este un simplu reprezentant al Statului - singur responsabil pentru evictiunea chiriasului cumparator al unui apartament dobandit in temeiul art.9 din Legea nr. 112/1995.
De altfel, prin actiunea modificata, reclamantii au solicitat angajarea raspunderii pentru evictiune a statului in temeiul dispozitiilor art. 1337 Cod civil, care prevede in mod expres ca vanzatorul este cel care raspunde pentru evictiune.
Ori, in speta, se retine ca vanzatorul imobilului in litigiu, a fost Statul Roman, care a instrainat reclamantilor chiriasi locuinta in temeiul Legii nr. 112/1995, prin intermediul unui mandatar legal - R.A.E.D.P.P. Constanta - unitate specializata in administrarea si vanzarea locuintelor ce faceau parte din fondul locativ de stat.
Pentru considerentele expuse, se va retine ca atat prima instanta, cat si instanta de apel au solutionat in mod corect exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman, critica recurentului, sub acest aspect fiind nefondata.
2. Se retine a fi insa fondata critica ce vizeaza solutionarea cauzei in prima instanta cu incalcarea dreptului la aparare al Statului Roman, cat si cu privire la nerespectarea principiilor contradictorialitatii si al egalitatii armelor in procedura jurisdictionala desfasurata in prima instanta.
In jurisprudenta CEDO principiul egalitatii armelor semnifica tratarea egala a partilor pe toata durata desfasurarii procedurii in fata unui tribunal, fara ca una din ele sa fie avantajata in raport cu cealalta parte din proces. Acest principiu - unul din elementele notiunii mai largi de proces echitabil - impune fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza sa in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu "adversarul" ei (cauza Ankerl contra Suediei, hotararea din 18 februarie 1997; cauza Niderost - Huler contra Suediei, hotararea 1997-I/24 noiembrie 1997).
Inteles in acesti termeni, principiul discutat permite aprecierea modului in care instanta intelege sa mentina "echilibrul" necesar desfasurarii unui proces echitabil, in special in privinta comunicarii intre parti a tuturor pieselor dosarului care vor servi la adoptarea deciziei sale.
De asemenea, dreptul la o procedura contradictorie, implica, in esenta, posibilitatea pentru partile unui proces de a lua cunostinta de toate piesele si observatiile prezentate judecatorului si de a le discuta (cauza Morel contra Frantei, hotararea din 6 iunie 2000).
In speta, se retine ca dupa comunicarea actiunii initiale catre paratul Statul Roman si, respectiv, dupa depunerea intampinarii si administrarii probatoriului in dovedirea actiunii reclamantilor care pretindeau de la parat pretul actualizat al imobilului ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. 28143 din 06 decembrie 1996, la data de 2 decembrie 2008 reclamantii au depus o cerere modificatoare in care au solicitat angajarea raspunderii statului pentru evictiune conform art. 1337 Cod civil, pretinzand obligarea paratului la plata valorii de circulatie a locuintei dobandita in temeiul Legii nr. 112/1995 si in legatura cu care au fost evinsi.
Aceasta cerere precizatoare nu s-a comunicat paratului, pentru ca acesta sa isi expuna punctul de vedere cu privire la natura cererii - cerere de majorare a catimii pretentiilor, sau o cerere de modificare a obiectului si temeiului actiunii de chemare in judecata, cat si cu privire la incidenta in cauza a dispozitiilor art. 1337 Cod civil ce reglementau raspunderea vanzatorului pentru evictiune.
Este real faptul ca jurisprudenta CEDO a statuat in sensul ca este incalcat dreptul de proprietate al reclamantilor atunci cand acestia sunt obligati sa restituie un bun ce a apartinut unui proprietar deposedat de stat prin preluarea pe temeiul unor dispozitii legale adoptate de fosta putere comunista instaurata in tara si care a obtinut in justitie retrocedarea lui in urma adoptarii unor norme reparatorii de catre noua putere daca actualii proprietari, care au cumparat acel bun cu buna credinta, au primit o indemnizare la valoarea la care l-au cumparat si nu la valoarea lui actuala (CEDO 05 noiembrie 2002, Pincova si Pinc contra Republica Ceha; Cauza Raicu contra Romaniei, hotararea din 19 octombrie 2006).
Aceasta imprejurare nu era insa de natura sa conduca la concluzia ca nu era necesara comunicarea cererii de modificare si catre parat, cu atat mai mult cu cat ea a fost esentiala la solutionarea cauzei in prima instanta, Judecatoria Constanta pronuntandu-se in raport de pretentiile si argumentele reclamantilor din aceasta actiune precizatoare.
Astfel, daca initial, in baza actiunii reclamantilor, de sesizare a instantei, la data de 17 iunie 2008 Judecatoria Constanta a incuviintat o expertiza tehnica contabila pentru stabilirea valorii actualizate a pretului de vanzarea apartamentului in raport de indicii de inflatie in perioada 6 noiembrie 1996 si data efectuarii expertizei si a expertizei tehnice imobiliara pentru stabilirea valorii lucrarilor necesare si utile efectuate la imobil; probatorii supuse dezbaterii partilor, ulterior, dupa modificarea actiunii, instanta de fond a incuviintat o noua nota de probatorii solicitata de reclamanti - respectiv efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului la data evictiunii, un supliment la expertiza contabila pentru actualizarea sumelor platite de reclamanti cu titlu de impozit pe proprietate - probe ce nu au mai fost puse in discutia contradictorie a partilor si nu s-au comunicat paratului.
La efectuarea suplimentului la expertiza efectuata ing. V.C., recurentul parat nu a mai fost convocat, iar concluziile acestei expertize au fost insusite in totalitate de prima instanta.
Se constata astfel, ca procedura desfasurata in fata primei instante nu corespunde exigentelor art.6 din CEDO si nici jurisprudentei Curtii Europene care a retinut constant ca "sarcina judecatorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile sa influenteze solutionarea pe fond a litigiului, sa faca obiectul unei dezbateri in contradictoriu intre parti (cauza Ruiz - Mateos contra Spaniei, hotararea din 23 iunie 1993, seria A, nr. 262.
In mod gresit instanta de apel a retinut ca cererea formulata de reclamanti la data de 2 decembrie 2008 nu constituie o modificare a actiunii, ci numai o majorare a catimii pretentiilor reclamantilor, cat timp obiectul si temeiul actiunii au fost modificate, reclamantii solicitand angajarea raspunderii statului pentru evictiune conform art. 1337 si urm. Cod civil. De altfel, chiar reclamantii au confirmat imprejurarea ca prin cererea formulata la 2 decembrie 2008 s-au modificat cererea de investire a instantei, pozitia lor fiind precizata atat in incheierea de dezbateri din 2 decembrie 2008, cat si in concluziile scrise depuse la 10 februarie 2009.
Constatand ca procedura desfasurata in fata primei instante nu respecta exigentele art.6 din CEDO - cauza fiind solutionata cu incalcarea principiilor egalitatii armelor si al contradictorialitatii, in baza art. 312 Cod procedura civila, se va admite recursul paratului, se vor casa atat decizia, cat si sentinta recurate, cauza fiind trimisa spre rejudecare Judecatoriei Constanta.
Dupa casare, prima instanta urmeaza sa analizeze, cu ocazia solutionarii cauzei si celelalte critici invocate de recurenta, care vizeaza fondul litigiului, respectiv si modalitatea de solutionare a cererii de chemare in garantie a R.A.E.D.P.P. Constanta.
Dosar nr. 666/212/2008