Legea nr. 8/1996. Drept de autor. Aplicarea in timp a legii si determinarea sferei de aplicare a prevederilor Legii nr. 8/1996, modificata prin Legea nr. 285/2004, la tipul de aparate care cad sub incidenta acestor norme.

Art. IV din Legea nr. 285/2004  teza a II-a stabileste ca ,,Pana la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplica tabelele si metodologiile stabilite prin actele normative in vigoare’’.
Aceasta prevedere are caracterul si efectele unei veritabile norme tranzitorii, legiuitorul prevazand ca pana la stabilirea noilor metodologii si pana la negocierea viitoarelor remuneratii cuvenite titularilor de drepturi, trebuie mentinut in domeniu un punct de reper pentru calcularea - pe perioada de tranzitie - a acestor sume.

Prin sentinta civila nr. 1218/31.10.2008 a Tribunalului Constanta-sectia civila a fost respinsa exceptia prescrierii dreptului la actiune a reclamantei pentru perioada 01.06.2004 - 05.06.2004, fiind admisa in parte actiunea formulata de C. - societate de gestiune colectiva a drepturilor de autor BUCURESTI in contradictoriu cu parata S.C. T.S. S.R.L. CONSTANTA.
Parata a fost obligata sa achite reclamantei suma de 862.294,17 lei reprezentand remuneratie compensatorie pentru opera privata datorata pentru perioada 01.06.2004 - 13.06.2005, precum si suma de 41.969 lei cu titlu de dobanda legala pentru perioada cuprinsa intre iunie 2007 (data introducerii actiunii) si 31 ianuarie 2008, precum si in continuare, dupa aceasta data, pana la achitarea efectiva a debitului.
Parata a fost obligata la plata, catre reclamanta, a sumei de 6.615 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a avut in vedere ca reclamanta C. are calitatea de organism de  gestiune colectiva a dreptului de autor, fiind desemnata prin decizia nr.147/13.07.2005 a Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor drept colector unic al remuneratiei compensatorii cuvenite titularilor de drepturi pentru copia privata - opere reproduse pe hartie, stabilite prin Hotararea Arbitrala din data de 23.05.2005 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.501/14.06.2005.
Parata S.C. T.S. S.R.L. este o societate ce are ca obiect de activitate  importul si comercializarea de echipamente electronice si IT, astfel ca ii incumba obligatia de plata a remuneratiei compensatorii prevazute de art.109 din Legea nr.8/1996.
1. Cu privire la aparatele pentru care se datoreaza remuneratia compensatorie pentru opera privata, judecatorul fondului a retinut ca textul art. 34 alin. 2 din Legea nr.7/1996 arata ca remuneratia este datorata pentru aparatele de-sine-statatoare, indiferent de modul de functionare, concepute pentru realizarea de copii, ce permit reproducerea acestor opere.
A fost apreciat ca nefondat punctul de vedere elaborat de societatea parata, potrivit cu care din aceasta categorie fac parte doar fotocopiatoarele si multifunctionalele care includ fotocopiatoare, deoarece numai acestea indeplinesc in fapt conditia de a fi aparat de-sine-statator, conceput pentru realizarea de copii (celelalte aparate - scannerul si imprimanta - neindeplinind conditia de a fi de-sine-statatoare pentru ca nu pot functiona in absenta computerului, fiind accesorii ale acestuia ).
Instanta de fond a retinut ca atat imprimanta, cat si scanner-ul sunt aparate de-sine-statatoare, intrucat nu sunt componente ale unui alt sistem (cum ar fi spre exemplu placa de baza a computerului ) si sunt destinate realizarii de copii; imprejurarea ca pentru functionarea acestora este necesara conectarea la un computer este lipsita de relevanta fata de textul de lege care foloseste atat expresia ,,indiferent de modul de functionare", cat si expresia ,,indiferent daca procedeul utilizat este unul analog sau digital".
Instanta a avut in vedere si ca Hotararea arbitrala din data de 23.05.2005 a Comisiei arbitrale de pe langa Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, pronuntate in procedura negocierii metodologiei de aplicare a Legii nr.8/1996, aceste metodologii fiind opozabile tuturor utilizatorilor din domeniu de la data publicarii potrivit art.1312.
S-a conchis in sensul ca parata datoreaza remuneratia pentru importul aparatelor ce permit  reproducerea operelor scrise pe suport grafic sau analog pentru: imprimante, fotocopiatoare, scannere si multifunctionale cu sau fara functie de copiere.
Asupra aplicarii legii civile in timp, instanta de fond a avut in vedere ca fata de petitul initial, reclamanta si-a restrans perioada pretentiilor sale la 01.06.2004-13.06.2005, data de 14.06.2005 fiind ziua in care au intrat in vigoare noile tarife.
A fost respinsa exceptia prescrierii dreptului la actiune pentru pretentiile vizand perioada 01.06.2004 - 05.06.2004, reclamanta a formulat actiunea la data de 1.06.2007, fiind trimisa instantei prin serviciul postal, urmand a fi avuta in vedere data certa a trimiterii postale, iar nu pe cea a inregistrarii cererii la instanta.
Cat priveste apararile paratei privitoare la datorarea remuneratiei pentru perioada 05.06.2004 - 29.07.2004 in cuantumul prevazut de Legea nr. 8/1996 nemodificata, respectiv, in procent de 5%, iar pentru perioada cuprinsa intre 30.07.2004 (cand a intrat in vigoare Legea nr.285/2004 de modificare a Legii nr.8/1996) si 13.06.2005, procentul cel mai mic posibil, de 0,5%, judecatorul fondului a retinut ca:
Legea nr. 285/2004 a modificat art. 34 al. 2 sub aspectul cuantumului remuneratiei compensatorii pentru opera privata, impunand stabilirea ei prin negociere. Art. IV din Legea nr.285/2004 dispune ca ,,in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi, organismele de gestiune colectiva sunt obligate sa initieze procedurile de negociere pentru stabilirea metodologiilor privind remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi. Pana la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplica tabelele si metodologiile stabilite prin actele normative in vigoare."
A fost interpretata sintagma ,,metodologiile stabilite prin actele normative in vigoare" prin prisma faptului ca Legea nr.8/1996 nu a suferit o abrogare prin Legea nr.285/2004, fiind doar modificata si completata, astfel ca norma se refera la dispozitiile celei dintai.
S-a considerat ca legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, iar nu in sensul neaplicarii (actus interpretandus est potius ut qualeat, quam ut pereat), aceeasi interpretare fiind cuprinsa in adresa din 3.08.2004 a Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor.
Tribunalul a statuat, astfel, in sensul ca pana la data intrarii in vigoare a metodologiilor negociate cu privire la cuantumul remuneratiei pentru copia privata (14.06.2005), sunt aplicabile prevederile Legii nr.8/1996, parata datorand un procent de 5% din valoarea importurilor de aparate efectuate.
A fost insusita valoarea totala a remuneratiei datorate pentru perioada 1.06.2004-13.06.2005, astfel cum a fost determinata prin raportul de expertiza.
 Avand in vedere ca reclamanta a solicitat si acordarea dobanzii legale pentru sumele datorate, de la data scadentei acestora, s-a stabilit ca, data fiind natura civila a obligatiei de plata a remuneratiei pentru opera privata, datorate de persoanele la care fac trimitere dispozitiile art. 107 al. 2 din lege (indiferent daca sunt comercianti sau nu), parata nu poate fi obligata decat la dobanda legala  pentru obligatiile civile.
S-a apreciat, totodata, ca societatea parata nu si-a onorat obligatia de plata la termenele stabilite, in acord cu prevederile art.1088 C.civ., motiv pentru care urmeaza a fi obligata sa plateasca si daune interese constand in dobanda legala a sumelor datorate incepand cu data introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv 1.06.2004, in cuantum de 41.960 lei, astfel cum s-a determinat prin raportul de expertiza contabila intocmit de expert B., precum si in continuare, pana la plata efectiva a sumei datorate.
Cat priveste aplicarea prevederilor art. 274 cod pr.civ. instanta de fond a obligat parata - pe temeiul culpei procesuale - la plata, in favoarea reclamantei, a sumei de 6.615 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, compusa din onorariul expertului judiciar numit in cauza, a  onorariului de avocat si a cheltuielilor de deplasare potrivit chitantelor atasate la dosar. Instanta a exclus, insa, din cuantumul acestor cheltuieli sumele platite de catre reclamant expertului parte participant la efectuarea expertizei contabile, cu motivatia ca aceste sume nu indeplinesc cerinta de a fi absolut necesare  solutionarii cauzei si nici nu au un caracter rezonabil in raport cu onorariul expertului judiciar.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel, in termen legal, atat reclamanta C., cat si parata S.C. T.S. S.R.L. CONSTANTA, criticile vizand aspecte legate de netemeinicia solutiei.
Apelanta reclamanta a solicitat sa se constate ca in mod gresit prima instanta nu a inclus in cuantumul cheltuielilor de judecata puse in sarcina paratei si pe cele generate de desemnarea expertului consilier, cata vreme judecatorul fondului a incuviintat numirea lui, iar persoana astfel nominalizata si-a spus parerea sa profesionala in legatura cu acest litigiu.
S-a facut trimitere la prevederile art. 274 cod proc. civila, care face vorbire de ,,_plata expertilor_’’ si s-a apreciat ca remuneratia achitata de apelanta reclamanta expertului-parte nu poate fi considerata ca fiind lipsita de relevanta pentru solutionarea cauzei.
Un alt motiv de apel dezvoltat in calea de atac promovata de apelanta reclamanta l-a constituit cuantumul dobanzilor retinut ca fiind datorat de parata, criticandu-se punctul de vedere al caracterului civil al acestor daune interese, cata vreme ar fi fost aplicabila regula instituita prin art. 3 din O.G. nr. 9/2000, privitoare la debitor; or, in speta, acesta este o societate comerciala care datoreaza dobanzi la nivelul dobanzii de referinta a BNR, fiind pusa de drept in intarziere fata de art. 43, art. 56 si  art. 4 cod com. si art. 1088 cod civil.
Apelanta parata S.C. T.S. S.R.L. a criticat solutia Tribunalului Constanta din perspectiva dezlegarilor in drept date modalitatii de aplicare in timp a legii, precum si a determinarii sferei de aplicare a prevederilor Legii nr. 8/1996, modificate prin Legea nr. 285/2004, la tipul de aparate care cad sub incidenta acestor norme.
Au fost reluate, in criticile formulate, sustinerile referitoare la incidenta procentului de 5% pentru perioada 01.06.2004 - 29.07.2004 si a procentului de 0,5% pentru perioada 30.07.2004 - 13.06.2005, la incorectitudinea trimiterii pretentiilor reclamantei la ,,metodologiile’’ reglementate prin legea veche si aplicarea gresita a procentului de 5% pe temeiul unui text de lege abrogat.
S-a solicitat sa se constate ca legiuitorul nu a facut trimitere la metodologiile din legea veche, ci la cele ce ar fi rezultat din negocieri; ori, procentul de 5 nu este rezultatul niciunei proceduri de negociere. 
Legea nr. 8/1996, anterior modificarii, stipula necesitatea derularii de negocieri pentru stabilirea metodologiilor, dar nu pentru copia privata, ci pentru determinarea modalitatii de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor, a caror exploatare nu se putea realiza decat pe calea gestiunii colective.
S-a solicitat sa se aiba in vedere ca intentia legiuitorului insusi a fost ca acest procent sa scada dupa modificarea legii, si deci sa nu se mai aplice, pentru ca daca   s-ar fi dorit mentinerea lui acest lucru ar fi fost stabilit in mod explicit.
In legatura cu sfera de aplicare a legii, apelanta parata a criticat solutia instantei de fond care a apreciat ca remuneratia pentru copia privata se datoreaza pentru toate aparatele mentionate in actiune, inclusiv deci pentru multifunctionalele fara functie de copiere. S-a considerat ca in mod gresit judecatorul fondului a inclus in aceeasi categorie imprimantele, scannerele si multifunctionalele fara functie de copiere, fara a putea sa-si argumenteze, cel putin pentru ultima categorie, solutia.
S-a facut trimitere la prevederile art. 34 al. 2 din Legea nr. 8/1996 modificata prin Legea nr. 285/2004, care stabilesc cerinta intrunirii cumulative a trei conditii in ce priveste aparatele pentru care se datoreaza remuneratia pentru copia privata: acestea sa fie de-sine-statatoare, sa fie concepute in scopul realizarii de copii de pe hartie si sa permita reproducerea acestor opere.
Apelanta parata a sustinut, ca si la fond, ca prima conditie - referitoare la autonomia aparatului - nu poate fi intrunita de catre scanner si imprimanta pentru ca functionalitatea lor depinde de conexiune la un alt aparat. S-a solicitat sa se aiba in vedere interpretarea corecta a textelor, in sensul ca ,,de-sine-statator’’ inseamna functionarea independenta de alte aparate sau echipamente la nivel extern, iar sintagma ,,indiferent de modalitatea de functionare’’ presupune ca aparatul isi pastreaza independenta in functionare, putand interactiona doar cu aparate accesorii lui.
A doua cerinta, legata de necesitatea ca aparatele care intra sub incidenta legii sa fie concepute pentru a realiza copii de pe hartie, implica normala utilizare a echipamentului in acest scop, finalitatea crearii lui si indeplinirea scopului pentru care a fost creat.
Din acest punct de vedere, apelanta parata a aratat ca imprimanta si scannerul nu sunt utilizate, in mod normal, pentru efectuarea de copii de pe hartie.
S-a sustinut ca aceste doua tipuri de aparate nu reproduc niciodata operele de pe hartie, ci doar prin intermediul computerului la care sunt conectate.
Cat priveste aparatele fara functie de copiere, apelanta parata a aratat ca din insasi denumirea lor reiese ca nu sunt concepute in scopul copierii, iar din acest punct de vedere expertii care au efectuat lucrarea cu ocazia judecatii fondului au raspuns doar obiectivelor care corespundeau opiniei exprimate de reclamanta, calculand global, iar nu separat, suma pentru multifunctionalele cu si fara functie de copiere.
A fost criticata solutia instantei de fond si din perspectiva respingerii cererii de refacere a expertizei in acest sens, precizandu-se ca suma la care parata a fost obligata include si remuneratia pentru multifunctionalele fara functie de copiere, desi pentru aceasta categorie este evident ca nu se datora nici o suma.
De altfel, a aratat societatea apelanta, expertiza a avut obiective care nu au permis solutionarea corecta a cauzei, pentru ca nu s-a avut in vedere aplicarea diferentiata a procentului de 5% si a celui de 0,5%.
Pentru toate aceste considerente, apelanta S.C. T.S. S.R.L. Constanta a solicitat admiterea caii de atac si schimbarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii actiunii.
 La termenul din 12.10.2009 a fost respinsa cererea de suplimentare a probatoriului, in apel, in sensul administrarii unei noi expertize contabile judiciare, cu obiectivele propuse la termenul din 21.09.2009.
Analizand criticile de nelegalitate si netemeinicie formulate in cauza, Curtea va retine urmatoarele considerente:
1. Asupra apelului apelantei parate:
Prima critica dezvoltata in speta este cea a gresitei interpretari de catre instanta de fond a regulilor de aplicare in timp a legii si mentinerea procentului de 5 ulterior perioadei in care nu se mai aplica Legea nr. 8/1996 in forma ei initiala, ci Legea nr. 285/2004.
Aceste critici sunt, insa, nefondate.
Astfel cum a statuat tribunalul, art. IV din Legea nr. 285/2004 teza a II-a stabileste ca ,,Pana la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplica tabelele si metodologiile stabilite prin actele normative in vigoare’’.
Aceasta prevedere are caracterul si efectele unei veritabile norme tranzitorii, legiuitorul prevazand ca pana la stabilirea noilor metodologii si pana la negocierea viitoarelor remuneratii cuvenite titularilor de drepturi, trebuie mentinut in domeniu un punct de reper pentru calcularea - pe perioada de tranzitie - a acestor sume.
Pornind de la aceasta premisa, prima instanta a dat o corecta interpretare textului mentionat, inlaturand sustinerile paratei potrivit cu care aplicarea procentului de 5 pentru perioada ulterioara datei de 30.07.2004 ar implica reactivarea unui text de lege abrogat.
In mod judicios tribunalul a aratat ca Legea nr. 285/2004 a vizat modificarea si completarea Legii nr. 8/1996, ceea ce presupune - prin trimitere la art. 57 si 58 din Legea nr. 24/2000 - integrarea unor noi norme, precum si schimbarea continutului celor existente in legea initiala.
Legea nr. 8/1996 a subzistat, asadar, datei la care a intrat in vigoare Legea nr. 285/2004, iar aplicarea procentului mentionat a fost generata doar de trimiterea explicita a normei tranzitorii din art. IV a Legii nr. 285/2004 teza ultima.
Asertiunea apelantei parate conform careia metodologiile sunt ,,in sensul legii, doar rezultatul negocierilor’’ nu este fundamentata, cata vreme norma evocata se supune adagiului actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat.
Faptul ca legea noua a redimensionat prin prevederile art. 107 al. 7 limitele de negociere a remuneratiilor viitoare nu semnifica, astfel cum s-a sustinut, interventia oricaruia dintre procentele indicate (preferat de apelanta parata a fi cel minim, de 0,5 %) pe perioada anterioara definitivarii procedurii de negociere, ci doar aplicarea celui stabilit in urma acestei operatiuni, dupa epuizarea negocierilor.
In concluzie, pledoaria legata de aplicarea in timp a legii si de necesitatea definirii etapizate, in functie de momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 285/2004, a procentajelor, porneste de la o premisa fundamental gresita, care ignora rolul normei tranzitorii si interventia prevederilor referitoare la limitele procentuale ale remuneratiilor dupa negocierea lor de catre parti (art. 107 al. 7 - ,, remuneratiile negociate de parti _’’ ).
Cea de-a doua critica formulata de societatea parata a vizat tipul de aparate pentru care se datoreaza remuneratia pentru copia privata, pe baza clasificarii acestora in functie de gradul de autonomie si de functiile tehnologice asociate.
Sub acest aspect, Curtea va avea in vedere ca la data sesizarii instantei operau pe deplin efectele hotararii arbitrale pronuntate de Comisia arbitrala de pe langa Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor la 23.05.2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 501/14.06.2005, care potrivit art. 363 al. 3 cod proc. civila are efectele unei hotarari judecatoresti definitive si care a statuat cu putere de lucru judecat asupra sferei de aplicare a prevederilor legii, in sensul ca se datoreaza remuneratia compensatorie pentru copia privata atat pentru fotocopiator si pentru multifunctionalele cu functie de fotocopiere, cat si pentru imprimante, scannere si aparatele multifunctionale fara functie de fotocopiere.
Hotararea arbitrala a statuat, de altfel, asupra cuantumului remuneratiei pentru fiecare din aceste aparate.
Prin urmare, apelanta parata nu mai poate pune in discutie chestiunile asupra carora s-a deliberat in chip definitiv prin hotararea aratata, in sensul reinterpretarii dispozitiilor art. 34 al. 2 din Legea nr. 8/1996 modificata prin Legea nr. 285/2004, motiv pentru care in mod corect instanta de fond a inlaturat solicitarea de refacere a expertizei contabile, conform incheierii din 30.09.2008.
Pentru aceleasi considerente Curtea a apreciat ca irelevanta pentru justa solutionare a litigiului completarea probatoriului in apel, conform art. 295 al. 2 cod proc. civila, cu o proba avand aceleasi obiective.
Cat priveste solutia data chestiunii prescriptibilitatii pretentiilor formulate pentru perioada 01.06.2004 - 5.06.2004, aspect care desi nu a fost formulat ca motiv de apel distinct, a fost reluat in critica privitoare la ansamblul probator administrat (pct. III din motive), se va retine ca tribunalul nu s-a ,,antepronuntat’’ prin inlaturarea obiectivului referitor la calculul separat al sumelor cerute pe perioada mentionata, cata vreme in mod corect a stabilit ca data sesizarii instantei trebuie luata in calcul in functie de art. 102 si 104 cod proc. civila.
2. Asupra apelului apelantei reclamante:
Criticile s-au referit in acest caz la doua aspecte:  a). chestiunea neincluderii, in cuantumul total al cheltuielilor de judecata, a onorariului expertului consilier si b). gresita definire a dobanzii datorate de societatea parata.
Pornind, in analiza primului motiv de apel, de la textul art. 274 cod proc. civila, se va retine ca neimputarea in sarcina partii care a pierdut procesul, pe temeiul culpei procesuale, a cheltuielilor suportate de cel care a avut castig de cauza (in speta, onorariul expertului parte) este eronata, intrucat nu se poate sustine ca desemnarea unui asemenea expert nu este utila pentru justa solutionare a spetei.
Incuviintarea numirii expertului parte este reglementata prin art. 201 al. 5 cod proc. civila, iar asistarea partii in cursul efectuarii unei lucrari cu un anumit grad de dificultate, intr-un domeniu care implica parerea unor specialisti, trebuie recunoscuta, in raport de specificul spetei, ca parte integranta a dreptului la aparare.
Nu este insa mai putin adevarat ca aceste cheltuieli trebuie sa fie concordante cu efortul depus, cu gradul de implicare al expertului consilier in sintetizarea punctelor de vedere asupra expertizei dispuse si cu finalitatea demersului sau,  dar si ca ele nu pot constitui un mijloc de impovarare in planul obligatiilor procesuale a vreunei parti, prin impunerea lor necenzurata in sarcina perdantului.
Astfel fiind, tinand seama de faptul ca onorariul expertului desemnat de parte nu este stabilit ca in cazul expertului judiciar, de catre instanta de judecata, in conditiile art. 202 al. 2 cod proc. civila  si ca norma instituita prin art. 274 al. 2 cod proc. civila vizeaza necenzurarea platii expertului desemnat de instanta, iar nu a expertului consilier, se va retine punctul de vedere al apelantei reclamante in sensul includerii in cuantumul cheltuielilor de judecata suportate de parata si a sumei de 3.000 lei reprezentand onorariu diminuat al expertului consilier (suma raportata la cuantumul onorariului apreciat de catre instanta pentru expertului judiciar).
Privitor la critica fondata pe incidenta disp. art. 43, 56 si 4 cod com. coroborate cu art. 3 al. 1 din O.G. nr. 9/2000, acestea urmeaza a fi inlaturata, intrucat natura accesoriilor obligatiei nu poate fi distincta de cea a obligatiei principale; or, remuneratia pentru copia privata se inscrie in ansamblul drepturilor patrimoniale civile subsumate proprietatii intelectuale, fiind irelevanta calitate de comerciant a titularului obligatiei de plata.
Astfel fiind, in mod corect prima instanta a dispus asupra aplicarii dobanzii legale stabilite prin art. 4 din O.G. nr. 9/2000, iar nu asupra celei comerciale, intrucat actul juridic generator de obligatii nu este in acest caz unul comercial pentru nici una dintre parti, fiind disociat prin obiect si natura de actele de comert uzuale ce constituie obiectul de activitate al paratei.
Fata de toate aceste considerente, va fi respins ca nefondat apelul formulat de apelanta parata S.C. T.S. S.R.L. CONSTANTA, urmand a fi admis apelul apelantei reclamante, cu consecinta schimbarii in parte a sentintei apelate, in sensul obligarii paratei la plata catre C.S. si la 3.000 lei cheltuieli de judecata - reprezentand onorariul expertului parte diminuat.
Vor fi mentinute si celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
In temeiul art. 274 cod proc. civila, apelanta parata S.C. T.S. S.R.L. va suporta cheltuielile de judecata efectuate de apelanta reclamanta in apel, in cuantum de 4.193 lei.
Dosar nr. 5431/118/2007