Marci in conflict. Analiza similaritatii in functie de conditiile concrete ale utilizarii marcii. Risc de asociere.

      Marci in conflict. Analiza similaritatii in functie de conditiile concrete ale utilizarii marcii. Risc de asociere.
      
      Legea nr. 84/1998, art.6 lit.c, art.36 (fost art.35) alin.2, art.47 (fost art.48) alin.1 lit.b;
      HG nr.833/1998, Regula 15
      
      Nota: Legea nr. 84/1998 a fost modificata prin Legea nr. 66/2010, fiind republicata ulterior modificarii, iar unele texte au fost renumerotate

Marca ulterior inregistrata de intimata-parata, compusa din elementul verbal TRUS HORECA SERVICES si un element figurativ format din trei triunghiuri albastre dispuse asimetric, este similara cu marca inregistrata a apelantei-reclamante - cum de altfel a retinut si prima instanta - insa similaritatea data de prezenta cuvantului HORECA in ambele marci nu este de natura a genera riscul ca ele sa fie confundate in conditiile in care marca intimatei parate are in compunere o pluralitate de elemente (verbale si figurative) apte sa o deosebeasca de cea detinuta de apelanta.
Insa, analizand circumstantial conditiile utilizarii semnului inregistrat ulterior ca marca, Curtea apreciaza ca se genereaza un risc de asociere din coexistenta pe piata a celor doua semne-marci.
In conditiile in care parata intimata, anterior inregistrarii marcii sale, isi promova produsele prin revistele destinate pietei HORECA, iar aceste reviste erau editate de catre reclamanta-apelanta titulara a marcii HORECA, Curtea apreciaza ca includerea cuvantului HORECA in semnul sub care parata isi facuse deja publicitate este in mod evident de natura a sugera publicului tinta existenta unei legaturi intre produsele/serviciile marcate cu semnul TRUS HORECA SERVICES si marca unuia dintre editorii revistelor HORECA prin care s-a realizat reclama publicitara.
In acest context, produsele/serviciile puse pe piata sub marca paratei pot fi cu usurinta percepute de consumatorii avizati ca provenind de la titularul marcii (anterioare) HORECA sau de la un producator/prestator care activeaza in colaborare cu acesta din urma, existand astfel un risc serios de asociere intre cele doua marci inregistrate.  (Decizia civila nr. 219.A din data de 07 octombrie  2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)
      
      Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila la data de 17.04.2008, reclamanta S.C. B.E. S.R.L. a solicitat, in contradictoriu cu paratii S.C. T. S.R.L si Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, ca prin hotararea ce se va pronunta: sa dispuna anularea marcii TRUS HORECA SERVICES nr. 083882, nr. de depozit M 2006 11317 titular S.C. T. S.R.L.; sa fie obligat Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (O.S.I.M.) la publicarea hotararii in Buletinul de Proprietate Industriala si radierea marcii din Registrul National al Marcilor; sa interzica paratei S.C. T. S.R.L., sa foloseasca in activitatea comerciala sub orice forma denumirea marcii HORECA, obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
      In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca este titulara exclusiva a marcii HORECA, conform inregistrarilor nationale materializate prin certificatele de inregistrare emise de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (O.S.I.M.), cu nr. 49342/19.12.2001 si nr. 52523/24.01.2002, valabile pana in anul 2011, respectiv 2012, pentru produse si servicii din 44 de clase, clasele 1-9, 11-45 conform clasificarii Nisa, marca nefiind licentiata sau cesionata l nici unei alte societati.
      A mai aratat ca, potrivit art. 48 alin.1 pct.b din Legea nr.84/1998 raportat la art. 6 lit.c, orice persoana interesata poate cere Tribunalului Bucuresti anularea inregistrarii marcii daca inregistrarea marcii s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor art. 6, respectiv daca este similara cu o marca anterioara si este destinata a fi aplicata unor produse sau servicii identice sau similare, daca exista un risc de confuzie pentru public, incluzand si riscul de asociere cu marca anterioara.
      Reclamanta a precizat ca S.C. B.E. S.R.L., este singurul titular al marcii HORECA pe teritoriul Romaniei, din anul 2001, aceasta avand dreptul exclusiv de a folosi marca pentru produse si servicii din 44 de clase (clasele 1-9, 11-45 conform clasificarii Nisa), inclusiv pentru clasele 35 si 37, pe care parata S.C."T." S.R.L. le-a inregistrat la O.S.I.M.
      Marca TRUS HORECA SERVICES nr. 083882, apartinand paratei, a fost inregistrata cu incalcarea dispozitiilor imperative ale Legii 84/1998 in sensul ca inregistrarea marcii s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor art. 6 alin. 1 lit. c din aceeasi lege. Astfel, exista similaritate intre marcile aflate in conflict, marca reclamantei HORECA inregistrata anterior, fiind similara marcii paratei TRUS HORECA SERVICES. Similaritatea reiese din prezenta elementului puternic distinctiv, fantezist HORECA prezent in ambele marci, elementul verbal "SERVICES" adaugat in marca paratei fiind un termen descriptiv, care nu poate distinge in mod suficient marcile atat timp cat marca se apreciaza in ansamblu, iar impresia generala este in sensul similaritatii amintite.
      De asemenea, pentru publicul avizat se poate retine - in sustinerea reclamantei - riscul de confuzie atat cu privire la marci cat si cu privire la servicii, deoarece ambele marci sunt inregistrate pentru clasele 35 si 37.
      In aceste conditii poate sa apara riscul de asociere in perceptia publicului consumator, intre societatea reclamanta S.C. B.E. S.R.L. si societatea parata S.C.T. S.R.L., sau intre parata si firmele asociate reclamantei, astfel incat riscul de asociere intre firme sa duca la obtinerea de beneficii nemeritate de catre parata in baza renumelui castigat de reclamanta prin folosirea marcii sale.
      Considera reclamanta ca este incorecta fapta paratei, si savarsita cu buna stiinta, cu alte cuvinte inregistrarea marcii sale este frauduloasa.
      Prin utilizarea permanenta a marcii HORECA, din anul 2001 si pana in prezent, in activitatea sa de comert, reclamanta S.C. B.E. S.R.L. a facut cunoscuta aceasta marca pe teritoriul Romaniei pentru produsele si serviciile sale, in prezent publicul consumator percepand-o ca o garantie de calitate.
      Reclamanta a mai aratat ca art. 35 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 are in vedere ca inregistrarea marcii confera titularului sau un drept exclusiv asupra marcii. Titularul marcii poate cere instantei judecatoresti competente sa interzica tertilor sa foloseasca, in activitatea lor comerciala, fara consimtamantul titularului, un semn care, data fiind identitatea sau asemanarea cu marca ori data fiind identitatea sau asemanarea produselor sau serviciilor carora li se aplica semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata, ar produce in perceptia publicului un risc de confuzie, incluzand si riscul de asociere a marcii cu semnul.
      Avand in vedere cele expuse mai sus se poate observa ca exista atat riscul de confuzie pentru public intre marca HORECA a S S.C. B.E. S.R.L. si marca TRUS HORECA SERVICES a S.C. T. S.R.L., cat si existentei unei concurente neloiale intre aceste doua firme.
      Astfel, reclamanta a licentiat societatea E.H. S.R.L. societate apartinand grupului de firme al S.C. B.E. S.R.L., din anul 2002, pentru a folosi denumirea HORECA, pentru promovarea echipamentelor profesionale de alimentatie publica (produse/servicii pentru care parata si-a inregistrat marca).
      Revista HORECA se bucura de notorietate in randul celor ce-si desfasoara activitatea in domeniul utilajelor profesionale pentru industria hoteliera si de alimentatie publica in general, face publicitate si ii consiliaza pe cei interesati care activeaza in aceste domenii.
      De asemenea, reclamanta si-a promovat in mod constant marca HORECA, atat prin materiale publicitare, cat si prin participarea sa la diverse targuri si expozitii, obtinand o serie de diplome de excelenta, de fidelitate, de participare etc.
      Drept urmare, parata induce in eroare consumatorii, beneficiind fraudulos de reputatia si notorietatea pe care reclamanta a castigat-o cu mari investitii.
      Reclamanta mai aratat ca marcile in conflict sunt marci similare, iar aceasta similaritate este data de prezenta elementului verbal comun "HORECA", acesta fiind elementul distinctiv de baza ce confera greutate fiecareia dintre cele doua marci (analizate in ansamblul lor).
      Cat priveste produsele/serviciile pentru care este asigurata protectia de catre marca al carei titular este parata S.C. T. S.R.L.,., si anume clasele 35 si 37 potrivit clasificarii Nisa, acestea sunt: publicitate, comercializarea produselor destinate hotelurilor, restaurantelor si unitatilor specifice de catering si respectiv: reparatii si instalarea produselor si aparaturii destinate hotelurilor, restaurantelor si unitatilor care ofera servicii de catering.
      In conditiile in care partile utilizeaza marcile in conflict se genereaza in mod evident un risc de confuzie, in forma riscului de asociere. Un consumator mediu, caruia i se ofera produse/servicii purtand cele doua marci, poate fi indus in eroare asupra originii acestora, existand un risc maior ca el sa conchida ca provin de la acelasi producator care si-a diversificat/ imbogatit portofoliul de marci. O astfel de perceptie este de natura a aduce atingere dreptului reclamantei dobandit prin inregistrarea anterioara a marcilor sale.
      Reclamanta a invocat Regula 15 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 84/1998, referitoare la conflictul cu drepturile anterioare, care prevede ca un semn nu poate fi inregistrat ca marca sau ca element al unei marci, daca aduce atingere unui drept anterior protejat. In intelesul legii si al prezentului regulament este considerat drept anterior protejat: o marca identica sau similara inregistrata in Romania pentru produse sau servicii identice sau similare, daca data inregistrarii acestei marci sau data de prioritate, in virtutea art. 11 alin. 2 si art. 12 alin. 1 din lege, este anterioara datei depozitului national reglementar al marcii pentru care se cere inregistrarea; in aplicarea parag. (2) lit. a) si b) notiunea de similitudine trebuie interpretata in legatura cu riscul de confuzie sau de asociere ce se poate crea pentru public.
      De asemenea a invocat Regula 42, pct. (3) referitoare la apararea drepturilor asupra marcilor care prevede ca, daca in baza unei hotarari judecatoresti inregistrarea unei marci a fost anulata sau titularul a fost decazut din drepturile conferite de marca, persoana interesata va comunica la O.S.I.M. hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila. O.S.I.M. va publica hotararea in BOPI si va radia marca din Registrul National al Marcilor.
      In drept au fost invocate dispozitiile art. 48 alin. 1 pct. b raportat la art. 6 lit. c din Legea 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice; art. 35 din Legea 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice; Regula 15, Regula 42 din Regulamentul de aplicare al Legii 84/1998; Legea nr. 148/2000, Legea 298/2001, art. 112 si urm. C. proc. civ.
      Prin intampinarea formulata, parata a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, aratand ca nu exista risc de confuzie intre marcile cu partile in litigiu intrucat, desi se adreseaza aceluiasi segment de public, nu exista o similaritate intre cele doua marci.
      A aratat ca denumirea HORECA a rezultat din prescurtarea cuvintelor hoteluri, restaurante, catering, definind activitatea din acest sector, marca reclamantei avand un grad redus de distinctivitate. in ce priveste marca paratei, aceasta trebuind apreciata global, si nu prin desprinderea arbitrara a fiecarui elemente in vederea compararii cu marca anterioara. In cazul marcii paratei, elementul dominat este TRUS are o pozitie care atrage privirea consumatorului, fiind scris cu litere marite si ingrosate fata de celelalte elemente verbale care sunt scrise cu litere obisnuite si pozitionate intr-un plan secundar.
      Prin cererea reconventionala formulata, parata S.C.T. S.R.L., a solicitat anularea inregistrarii marcii verbale HORECA nr. 49342/19.12.2001 si nr. 52523/24.01.2002 pentru produse si servicii din clasele 1-9, 11-45 deoarece inregistrarea marcilor a fost facuta cu rea credinta si obligarea reclamantei parate la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest litigiu
      In motivarea cererii, a aratat ca societatea S.C. B.E. S.R.L. a inregistrat drept marca la data de 19.12.2001 si data de 24.01,2002, denumirea HORECA ce reprezinta o prescurtare a cuvintelor "hotel, restaurant si catering", pentru clasele de produse 1-9 si 11-45.
      A aratat ca, potrivit art. 48 alin. lit. c din Legea 84/1998: orice persoana interesata poate cere Tribunalului Bucuresti anularea inregistrarii marcii daca inregistrarea marcii a fost solicitata cu rea credinta.
      In prezenta cauza, parata reclamanta S.C. T. S.R.L., justifica un interes legitim in anularea marcii paratei-reclamante avand in vedere urmatoarele aspecte: a) marca HORECA este un cuvant uzitat folosit atat de catre parata-reclamanta cat si de catre toti agentii economici ce activeaza in acest domeniu de prestare de servicii pentru lanturile hoteliere si de restaurante, iar interzicerea folosirii acestuia ar duce la o imposibilitate a acestora de a-si arata apartenenta la un anumit domeniu de activitate; b) parata-reclamanta SC B.E. SRL a actionat cu rea credinta in inregistrarea ca marca a cuvantului HORECA, cuvant ce reprezinta prescurtarea cuvintelor "hotel, restaurant, catering" desi acest cuvant era folosit de catre persoanele ce activeaza in acest segment de activitate inca din anii 90.
      A aratat ca exista rea-credinta cand se inregistreaza ca marca un cuvant generic ce desemneaza un tip de produse si servicii, inregistrarea facandu-se in scopul interzicerii celorlalti competitori folosirea acestuia, desi acesta desemneaza domeniul in care acestia isi desfasoara activitatea.
      Reaua credinta a societatii S.C. "B.E." S.R.L. reiese din intentia evidenta a acesteia de a obtine monopol pe termenul HORECA si, implicit, pe domeniul respectiv, desi termenul este uzual, generic si ca atare, e normal sa fie folosit fara restrictii de toti participantii din acest sector de activitate.
      Atitudinea reclamantei parate care si-a inregistrat drept marca un cuvant ce face aluzie la domeniul de activitate in care aceasta isi desfasoara activitatea, cuvant alcatuit din prescurtarea cuvintelor "hotel, restaurant, catering" si apoi incercarea acesteia de a obtine monopol asupra acestuia prin inlaturarea oricarei alte societati de a folosi acest cuvant denota reaua-credinta a reclamantei-parate.
      A incerca sa obtii monopolul asupra unui cuvant foarte folosit de catre agentii economici din domeniul in care activezi prin inregistrarea acestuia ca marca nu poate duce decat la constatarea unei atitudini abuzive chiar a reclamantei-parate.
      Parata nu a inregistrat marca pentru a-si distinge propriile produse sau servicii, ci dat fiind faptul ca acesta are o larga folosinta in domeniul respectiv si pentru a impiedica folosirea acestui cuvant de catre orice alta persoana, desi acesta fiind uzual nu mai indeplineste conditia esentiala a marcii de a fi distinctiv.
      Justificarea cererii reconventionale are la baza inlaturarea abuzurilor si a practicilor neconcurentiale intreprinse de catre reclamanta-parata SC B.E. SRL prin utilizarea exclusiva a denumirii HORECA, in acest sens aceasta demarand deja o campanie de inlaturare a concurentilor prin trimiterea unor notificari catre toate societatile comerciale ce folosesc denumirea HORECA si apoi intentarea unor actiuni in justitie.
      Cuvantul HORECA devenind o denumire necesara pentru a desemna sectorul de servicii asigurate lanturilor de hoteluri, restaurante si catering nu poate constitui proprietatea exclusiva a unei singure persoane, chiar daca unul dintre competitori si-a inregistrat cuvantul ca marca inaintea altor competitori ci fiecare persoana ce activeaza in acest domeniu are posibilitatea de a-l folosi.
      In drept au fost invocate dispozitiile art. 119 C. proc. civ. si art. 48 lit. c din Legea nr. 84/1998.
      Prin sentinta civila nr. 581/23.04.2009 , a fost respinse atat cererea principala cat si cererea reconventionala, ca neintemeiate.
      Pentru a dispune astfel, instanta a retinut in esenta ca:
      Reclamanta parata S.C. B.E. S.R.L. este titulara exclusiva a marcii verbale HORECA inregistrata la nivel national prin certificatele de inregistrare nr. 49342/19.12.2001 si nr. 52523/24.01.2002 emise de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (O.S.I.M.), pentru produse si servicii din clasele 1-9, 11-45 conform clasificarii de la Nisa.
      Parata reclamanta S.C.T. S.R.L., a obtinut inregistrarea marcii nationale individuale combinate TRUS HORECA SERVICES  pentru clasele 35 - publicitate, comercializarea produselor destinate hotelurilor, restaurantelor si unitatilor care ofera servicii de catering si 37 - reparatii si instalarea produselor si aparaturii specifice destinate hotelurilor, restaurantelor si unitatilor care ofera servicii de catering.
      Este adevarat ca marcile in conflict sunt inregistrate pentru aceleasi clase de servicii, 35 si 37, destinate acelorasi servicii si aceluiasi segment de public consumator, societati din domeniul hotelurilor, restaurantelor, cateringului.
      A apreciat instanta ca, in speta, nu poate fi retinut un grad de similaritate suficient pentru a exista riscul de confuzie. Astfel, din punct de vedere conceptual marca reclamantei parate este una verbala, compusa din elementul verbal HORECA, in timp ce marca paratei reclamante este una combinata compusa din un element verbal dominant TRUS plasat central si scris cu litere mai mari si unul secundar HORECA SERVICES pe fondul a trei triunghiuri albastre dispuse asimetric.
      Reclamanta parata considera ca elementul dominant al marcii paratei reclamante il constituie elementul verbal HORECA, pe care il apreciaza ca fiind puternic distinctiv si fantezist, argumente pe care instanta le-a apreciat neintemeiate.
      Sub un prim aspect a avut in vedere faptul ca, desi fantezist in intelesul ca nu are o semnificatie proprie ca si element lingvistic, elementul verbal HORECA reprezinta o prescurtare uzuala in domeniul serviciilor de hoteluri, restaurante si catering, ho+re+ca, desemnand un intreg sector de servicii, folosita atat in plan national cat si international, astfel cum rezulta din toate categoriile de materiale publicitare si publicatii depuse la dosar, atat anterior cat si ulterior inregistrarii marcii de catre reclamanta parata.
      Prin urmare, caracterul fantezist nu este suficient prin el insusi sa confere o puternica distinctivitate in conditiile in care este un element care desemneaza un sector de servicii, intrat in limbajul uzual nu doar pentru sectorul caruia i se adreseaza ci si pentru publicul consumator interesat de serviciile hoteliere, de restaurante si catering.
      Nu trebuie confundata larga folosinta a acestui termen in domeniul de referinta mentionat cu notorietatea marcii reclamantei parate, intrucat raportul cauza - efect este invers, in sensul ca reclamanta parata a inregistrat ca marca un termen uzual in sectorul serviciilor hoteliere, de restaurante si catering, care se bucura de o larga cunoastere pentru semnificatia intrinseca, si nu in sensul ca marca inregistrata de aceasta a devenit notoriu cunoscuta.
      Imprejurarea ca aceasta a facut numeroase demersuri pentru protejarea marcii, actionand impotriva tuturor concurentilor care au inteles sa foloseasca acest termen, sau ca a folosit publicatiile proprii pentru a o promova, ca a obtinut numeroase premii pentru activitatea desfasurata, nu sunt elemente care sa justifice notorietatea marcii reclamantei parate.
      Sub un alt aspect, prima instanta a avut in vedere faptul ca gradul de similaritate se apreciaza global, prin raportare la impactul marcii in ansamblul sau. Din aceasta perspectiva, doctrina si jurisprudenta au consacrat unele criterii de apreciere, care se regasesc si in cauza, cum ar fi faptul ca in cazul unei marci combinate elementul dominant este cel pozitionat in centrul imaginii, scris cu caractere diferite sau evidente, ca elementele figurative pot avea un puternic impact in functie de culorile folosite, forme, modul de dispunere, in speta efectul fiind obtinut prin dispunerea asimetrica si radiala a trei triunghiuri albastre care dau o senzatia dinamica la perceperea imaginii in ansamblu.
      In cauza, a apreciat instanta ca elementul dominant este elementul verbal TRUS, plasat central si scris cu litere mai mari, care de asemenea are un caracter fantezist, cuvintele HORECA SERVICES fiind secundare si destinate a particulariza elementul dominant prin indicarea domeniului caruia i se adreseaza marca.
      Prin urmare, s-a retinut ca gradul de similaritate intre cele doua marci este redus, insuficient pentru a crea un risc de confuzie in randul publicului consumator.
      In ce priveste riscul de asociere intre marca reclamantei si marca inregistrata de parata, s-a procedat la examinarea acestuia din perspectiva art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998 si din perspectiva regulii 15 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 precum si din perspectiva art. 35 alin. 2 din Legea nr. 84/1998.
      Astfel, instanta a retinut ca riscul de asociere nu este exclus, apreciind insa ca nu este unul suficient de serios pentru a determina anularea marcii paratei.
      In situatia a doua societati comerciale care isi desfasoara activitatea pe o piata concurentiala, oferind servicii si folosind in activitatea lor marci care contin unele elemente comune, cum este cazul in speta, exista de principiu riscul ca publicul consumator sa asocieze serviciile oferite sub marca ulterioara cu serviciile oferite de titulara marcii mai intai inregistrate, mai ales in situatia in care aceasta a devenit cunoscuta si a intrat in constiinta publicului ca o garantie a calitatii.
      In concret, riscul de asociere prin raportare la aceste repere, a fost apreciat  ca unul redus.
      Este adevarat ca reclamanta a facut dovada, prin diplomele depuse la dosar, a faptului ca atat activitatea Editurii HORECA cat si activitatea reclamantei au fost recunoscute si apreciate la mai multe saloane, targuri si evenimente media de profil.
      Aceasta recunoastere vizeaza insa numai serviciile din una din clasele pentru care marcile sunt in conflict, respectiv clasa 35, nu si serviciile din clasa 37, pentru care nu s-au facut dovezi in sensul unei recunoasteri similare a activitatii reclamantei.
      Sub un alt aspect, a apreciat Tribunalul ca trebuie avut in vedere aspectul particular al elementului verbal al marcii in conflict, respectiv faptul ca desemneaza un sector de activitate, ceea ce atrage in mod frecvent asocierea acestuia cu numele comercial sau cu diversele marci, pentru a furniza un indiciu relevant asupra domeniului caruia i se adreseaza serviciile oferite, aspect care rezulta din faptul ca la nivelul Registrului Comertului sunt inregistrate foarte multe societati comerciale in al caror nume comerciale se regaseste particula HORECA, fiind de asemenea inregistrate si o serie de marci care contin aceasta particula.
      Prin urmare, in conditiile in care marca inregistrata de parata reclamanta a fost apreciata ca fiind distinctiva prin elementele sale, riscul de asociere cu marca reclamantei parate nu este cu nimic mai ridicat decat riscul general existent in raport cu orice nume comercial sau marca ce include si particula HORECA, ceea ce nu justifica refuzul protejarii marcii paratei reclamante.
      Este adevarat ca marca reclamantei parate este inregistrata, si prin urmare se bucura de protectia conferita de lege, titulara putand actiona eficient impotriva celor care urmaresc sa uzurpe marca si drepturile conferite de aceasta. Numai ca fiecare caz se apreciaza in raport de elementele concrete, perspectiva din care se impun anumite precizari.
      Reclamanta parata a inteles sa invoce in sustinerea pretentiilor sale si a caracterului distinctiv marcii HORECA, inclusiv hotarari judecatoresti pronuntate intr-un alt litigiu ce a facut initial obiectul dosarului nr. 5690/3/2006 al Tribunalului Bucuresti Sectia a III a Civila, solutionat prin sentinta civila nr. 1279/11.10.2006, ramasa definitiva si irevocabila prin care s-a retinut ca marcile HORECA si HORECA Expert sunt similare, elementul HORECA fiind unul fantezist si puternic distinctiv. Aceasta apreciere, fundamentata de asemenea pe argumentul ca elementul verbal HORECA este elementul distinctiv prin raportare la elementul verbal "expert" care este un termen comun si descriptiv, nu-si mai regaseste ratiunea in prezenta cauza, in care elementul distinctiv si dominant este altul, astfel cum rezulta din considerentele expuse cu privire la inexistenta riscului de confuzie.
      Protectia acordata marcii reclamantei nu poate fi una absoluta, prin interzicerea utilizarii elementului verbal HORECA in orice combinatie sau asociere, cata vreme acesta este un termen specific ce desemneaza un intreg domeniu al vietii comerciale, astfel incat o recunoastere absoluta ar echivala cu monopolul unei denumiri de profil folosita pentru a indica domeniul de activitate al serviciilor de hoteluri si catering, deci totodata cu o restrangere a drepturilor societatilor concurente lipsita de ratiunea pentru care s-a reglementat protectia dreptului la marca.
      Prin urmare, riscul de asociere a fost apreciat de instanta fondului ca insuficient pentru a determina anularea marcii paratei reclamante.
      In ce priveste cererea formulata de parata reclamanta de anularea marcii reclamantei pentru inregistrarea cu rea credinta, Tribunalul a apreciat-o de asemenea ca fiind nefondata.
      Parata reclamanta si-a intemeiat solicitarea pe considerentul ca exista rea credinta atunci cand se inregistreaza ca marca un cuvant generic ce desemneaza un tip de produse si servicii, inregistrarea facandu-se in scopul interzicerii folosirii acesteia de catre ceilalti competitori, cu intentia de a obtine un monopol asupra acestuia. De asemenea a invocat faptul ca reclamanta parata nu si-a inregistrat marca pentru a-si distinge propriile produse sau servicii astfel incat nu este indeplinita conditia esentiala a marcii de a fi distinctiva.
      Aceste considerente nu pot fi retinute pentru a se dispune anularea marcii reclamantei parate in conditiile art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998.
      Astfel, interesul economic de a inlatura concurenta societatilor pe aceeasi piata, chiar daca nu poate fi considerat legitim protejat pe o piata bazata pe principii concurentiale, nu poate fi asimilata aprioric relei credinte.
      Actiunile specifice ale reclamantei parate, inclusiv judiciare, impotriva altor marci, care au inclus si particula HORECA au avut scopul de a conferi marcii un caracter distinctiv puternic, deci de a o intari, din probatoriul administrat nerezultand intentia reclamantei de a bloca pur si simplu utilizarea pe piata, ca marca, a acestei denumiri. In acest sens, buna credinta este dovedita de faptul ca reclamanta a folosit efectiv marca pentru serviciile din clasa 35, impunand-o aprecierii publicului si mediului concurential, pentru activitatea sa obtinand recunoastere si distinctii.
      Faptul ca reclamanta parata a inteles sa inregistreze ca marca o denumire utilizata in mod curent pentru un domeniu de activitate, urmeaza a fi sanctionat indirect prin aprecierea marcii sale ca fiind una lipsita de putere distinctiva, si deci prin acordarea unei protectii juridice mai slabe, inclusiv prin permiterea inregistrarii unor marci care sa utilizeze si elementul verbal, "HORECA", daca acestea au prin ele insele caracter distinctiv.
      Aceasta apreciere nu reduce protectia acordata marcii reclamantei parate la un nivel iluzoriu, tocmai pentru faptul ca marcile care urmaresc sa includa si acest element verbal se impun a fi distinctive prin ele insele si nu prin acest element verbal.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta parata S.C. B.E. S.R.L.
In motivarea apelului astfel formulat se arata in esenta ca:
      Este gresit rationamentul expus prin sentinta apelata, intrucat caracterul distinctiv al marcii anterioare HORECA si confuzia creata nu au fost apreciate in functie de domeniul de activitate al partilor din litigiu, existand in mod clar si de netagaduit identitate si similaritate intre produsele pentru care sunt inregistrate marcile intre care exista confuzie, cu atat mai mult cu cat chiar instanta de fond a confirmat in motivarea sentintei criticate ca exista un domeniu in care atat apelanta cat si intimata-parata isi desfasoara activitatea: hoteluri, restaurante, baruri, catering.
      Practica judecatoreasca arata ca in analiza semnelor aflate in conflict se porneste de la regula conform careia similaritatea si riscul de confuzie, incluzand si riscul de asociere, se apreciaza prin prisma asemanarilor, si nu a deosebirilor dintre ele, fiind suficient sa existe asemanare intr-un singur domeniu - fie vizuala, fie auditiva, fie conceptuala - daca induce publicul in eroare, cuvantul HORECA, folosit intr-un domeniu recunoscut de insasi instanta de judecata, fiind de natura sa produca confuzie intre marca HORECA si marca TRUS HORECA SERVICES.
      Faptul ca intimata - parata foloseste cele trei elemente in marca TRUS HORECA SERVICES intotdeauna impreuna si ca sunt utilizate identic, avand exact aceeasi pozitie si aceeasi grafie speciala astfel cum a fost retinuta de instanta de fond, nu este - in opinia apelantei - suficient pentru ca publicul sa le perceapa ca atare, ca reprezentand impreuna o marca.
      Elementul dominant in ambele semne conflictuale este cuvantul HORECA. Acesta este elementul principal comun, deoarece cuvantul folosit nu este unul romanesc, astfel incat scrierea lui sa constituie un criteriu pentru realizarea distinctiei. Consumatorul il percepe mai intai fonetic, mai intai citeste cuvantul si - constatand identitatea fonetica a cuvantului - poate banui ca semnul cu care se confrunta este cel pe care il cunoaste.
      Folosirea semnului conflictual HORECA alaturi de alt semn, inregistrat ca marca de catre intimata - parata, pentru a marca aceleasi tipuri de produse, intra in categoria factorilor pertinenti, de luat in considerare la aprecierea gradului de similaritate in stransa legatura cu riscul de confuzie, incluzand si riscul de asociere a semnului cu marca anterioara.
      Modul in care este utilizat semnul conflictual in raport de modul in care este folosita marca anterioara constituie un factor pertinent in aprecierea gradului de similaritate verbala in perceptia de ansamblu, in stransa legatura cu riscul de confuzie.
      Larga cunoastere a marcii anterioare HORECA pe teritoriul Romaniei trebuie luata in considerare pentru a aprecia daca similaritatea dintre semne (si/sau produse) este suficienta pentru a retine riscul de confuzie.
      Referitor la distinctivitatea semnului ca marca, aceasta nu se confunda cu originalitatea si nu presupune nici noutate ori creativitate.
      Factorul decisiv pentru ca un semn sa fie apt de a fi inregistrat ca marca este capacitatea acestuia de a distinge produsele unei intreprinderi de cele ale unei alte intreprinderi. Evaluarea distinctivitatii se face doar in legatura cu fiecare clasa de produse si servicii pentru care s-a cerut inregistrarea. Nu exista semne nedistinctive in sine, a priori, "in abstracto", datorita banalitatii sau simplitatii lor intrinseci. Aprecierea distinctivitatii trebuie facuta doar in raport de produsul sau serviciul pe care semnul este chemat sa-l individualizeze, "in concreto", deci in niciun caz prin raportare globala la toate clasele de produse/servicii trecute in certificatul de inregistrare a marcii.
      Asadar, considera apelanta ca marca TRUS HORECA SERVICES apartinand intimatei-parate a fost inregistrata cu incalcarea dispozitiilor imperative ale Legea nr. 84/1998 - art.6, alin.1 lit.c), astfel ca exista similaritate intre marca anterioara HORECA si marca intimatei-parate S.C.T. S.R.L., similaritate ce rezulta din prezenta elementului puternic distinctiv, fantezist HORECA prezent in ambele marci, elementele verbale "trus" si "services" fiind termeni descriptivi care nu pot distinge in mod suficient marcile atata timp cat marca se prezinta in ansamblu.
      In aceste conditii poate sa apara riscul de asociere in perceptia publicului mediu consumator intre activitatea apelantei si cea a intimatei, risc care sa duca la obtinerea de beneficii nemeritate de catre intimata in baza renumelui castigat de societatea apelanta prin folosirea marcii sale.
      Apel legal timbrat.
      Intimata, legal citata, nu a formulat intampinare.
      Nu s-au administrat probe noi in apel.
      Analizand apelul in raport de acele si lucrarile dosarului, de criticile formulate si de limitele stabilite prin art. 295 C.pr.civ., Curtea constata caracterul fondat al acestuia.
      Considerentele avute in vedere sunt urmatoarele:
Astfel cum a retinut in mod judicios prima instanta, reclamanta apelanta are calitatea de titular al marcii HORECA ce a fost inregistrata sub numarul 49342/2001 pentru clasele de produse/servicii 16, 35, 39, 40 si 41 si sub numarul 52523/2002 pentru clasele de Produse/servicii 1-9 si 11-45.
In considerarea acestei calitati, reclamanta apelanta are beneficiul protectiei legale ce rezida din prevederile art. 36 din Legea nr.84/1998 si din dispozitiile Regulii nr. 15 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.84/1998 aprobat prin HG 833/9998, respectiv are dreptul exclusiv de a exploata semnul inregistrat ca marca si de a se opune includerii semnului inregistrat in compunerea unor marci ulterior solicitate la inregistrare.
Semnul inregistrat ca marca de catre reclamanta-apelanta - cuvantul HORECA - desi nu are o semnificatie proprie in limbajul curent, a dobandit valentele unui termen care desemneaza activitati economice legate de hoteluri, restaurante, catering. Ca atare, desi la origine acesta era un termen fantezist, el a devenit relativ uzual si descriptiv pentru persoanele care activeaza in mentionatul sector de activitate.
Chiar in aceste conditii, in care s-a diluat forta marcii inregistrate de apelanta reclamanta ca urmare a  sugestivitatii dobandite in timp de cuvantul HORECA, actualitatea inregistrarii acestui semn ca marca il pune pe titularul acesteia la adapostul protectiei legale conferite de Legea nr.84/1998.
Ca atare, el este indreptatit sa pretinda tertilor sa ii respecte dreptul asupra marcii inregistrate, conduita care implica abtinerea acestora de la utilizarea neautorizata a semnului inregistrat - utilizare care, din perspectiva Regulii nr. 15 din HG 833/1998, implica si includerea acestuia intr-o alta marca.
Cat priveste alegatia reclamantei apelante in sensul notorietatii marcii HORECA, Curtea constata ca, potrivit cu exigentele Regulii nr.16 din HG 833/1998, se impunea ca apelanta-reclamanta sa produca dovezi care sa ateste ca semnul a dobandit o larga cunoastere (ca si consecinta a prezentei pe piata a produselor/serviciilor din clasele 35 si 37 furnizate de apelanta) pe teritoriul Romaniei, din partea segmentului de populatie caruia i se adreseaza produsele la care se refera.
Or, probatoriul administrat nu releva o atare situatie a marcii pentru care  reclamanta apelanta beneficiaza - in conditiile anterior expuse - de protectia data de inregistrarea semnului si, astfel, nu poate fi retinut un caracter mai puternic al acesteia ce ar fi putut eventual sa fie dat de beneficiul notorietatii.
Marca ulterior inregistrata de intimata-parata, compusa din elementul verbal TRUS HORECA SERVICES si un element figurativ format din trei triunghiuri albastre dispuse asimetric, este similara cu marca inregistrata a apelantei-reclamante - cum de altfel a retinut si prima instanta - insa similaritatea data de prezenta cuvantului HORECA in ambele marci nu este de natura a genera riscul ca ele sa fie confundate in conditiile in care marca intimatei parate are in compunere o pluralitate de elemente (verbale si figurative) apte sa o deosebeasca de cea detinuta de apelanta.
Insa, analizand circumstantial conditiile utilizarii semnului inregistrat ulterior ca marca, Curtea apreciaza ca se genereaza un risc de asociere din coexistenta pe piata a celor doua semne-marci.
Astfel cum reiese din revistele intitulate HORECA, la care societatea apelanta are calitatea de editor asociat - depuse la judecata in fond a pricinii - intimata-parata a utilizat inca din anul 2004 semnul compus din cuvantul TRUS si trei triunghiuri de culoare albastra dispuse asimetric, facandu-si publicitate in mentionatele publicatii prin semnul avand continutul descris (pg. 37 din revista nr. 15/2004 si pg. 31 din revista nr. 28/2007); in aceleasi reviste se regaseau si materiale publicitare ale apelantei-reclamante S.C. B.E. S.R.L..
Or, in conditiile in care parata intimata, anterior inregistrarii marcii sale, isi promova produsele prin revistele destinate pietei HORECA, iar aceste reviste erau editate de catre reclamanta-apelanta titulara a marcii HORECA, Curtea apreciaza ca includerea cuvantului HORECA in semnul sub care parata isi facuse deja publicitate este in mod evident de natura a sugera publicului tinta existenta unei legaturi intre produsele/serviciile marcate cu semnul TRUS HORECA SERVICES si marca unuia dintre editorii revistelor HORECA prin care s-a realizat reclama publicitara.
In acest context, produsele/serviciile puse pe piata sub marca paratei pot fi cu usurinta percepute de consumatorii avizati ca provenind de la titularul marcii (anterioare) HORECA sau de la un producator/prestator care activeaza in colaborare cu acesta din urma, existand astfel un risc serios de asociere intre cele doua marci inregistrate.
Avand in vedere considerentele expuse, Curtea constata ca prima instanta a apreciat in mod eronat ca, fata de elementele concrete ale spetei, nu exista un risc serios de asociere intre cele doua marci detinute de partile in proces.
In raport de aceste concluzii si  de prevederile art.296 raportat la art.295 C.pr.civ., Curtea urmeaza a dispune admiterea apelului si schimbarea in parte a deciziei apelate, in sensul admiterii in parte a cererii principale.
In temeiul art. 47 lit. b) raportat la art. 6 lit.b) din Legea 84/1998 republicata, Curtea urmeaza a dispune anularea inregistrarii marcii TRUS HORECA SERVICES cu nr. 083882 apartinand paratei.
In baza dispozitiilor art.36 alin.2 din Legea 84/1998, se va interzice paratei sa foloseasca in activitatea comerciala, sub orice forma, marca HORECA.
In ce priveste solicitarea reclamantei de a se dispune, prin hotararea de fata, obligarea OSIM la publicarea acesteia in Buletinul de proprietate industriala si la radierea marcii paratei din Registrul National al Marcilor, Curtea constata ca  o atare dispozitie a instantei nu are fundament legal. Asemenea finalitate se realizeaza fara interventia instantei, in baza demersurilor facute de persoana interesata ulterior momentului in care hotararea judecatoreasca privind anularea marcii devine irevocabila, potrivit dispozitiilor inscrise in regula nr. 42 alin. 3 din Regulamentul de Aplicare a Legii 84/1998 aprobat prin HG 833/1998. pe cale de consecinta, solicitarea formulata de reclamanta in acest sens va fi respinsa, ca neintemeiata.
Va fi mentinuta solutia primei instante in privinta cererii reconventionale (solutie neatacata cu apel).




2