Marca. Actiune in contrafacere. Conditiile raspunderii comerciantului pentru fapta ilicita de a efectua operatiuni cu bunuri contrafacute.

      Marca. Actiune in contrafacere. Conditiile raspunderii comerciantului pentru fapta ilicita de a efectua operatiuni cu bunuri contrafacute.
      
      Legea nr. 84/1998, art.35
      Cod Civil, art.998, art.999
      
      In ceea ce priveste indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale in materia actiunii in contrafacere, legiuitorul prezuma existenta vinovatiei autorului, prin derogare de la regulile de drept comun prevazute de art. 998, 999 Cod Civil, in considerarea statului de comerciant, in exercitiul caruia a fost savarsita fapta, astfel ca titularul marcii incalcate este scutit de obligatia dovedirii culpei in savarsirea faptei ilicite.
      De asemenea, tot in considerarea statului de comerciant al persoanei in sarcina careia este retinuta savarsirea faptei ilicite de a introduce in circuitul comercial de marfuri contrafacute, in materia raspunderii civile delictuale comerciantul raspunde pentru culpa levis in abstracto, ce acopera si modul defectuos de derulare a activitatii comerciale cu marfuri a caror provenienta nu este verificata, fiind lipsita de relevanta lipsa intentiei de prejudiciere a titularului marcii sau necunoasterea faptului ca marfurile sunt contrafacute. In calitate de comerciant avea obligatia de a se interesa daca produsele care constituie obiectul prestarii de servicii sunt contrafacute sau nu.
      In ceea ce priveste existenta prejudiciului, acesta consta in scaderea profitului, scop al activitatii oricarei comerciant, ca urmare a contrafacerii produselor sale.
      De altfel, din dispozitiile art.35 alin.1 din Legea nr. 84/1998, in forma de la data formularii actiunii, care este aplicabil in cauza, rezulta ca in aceasta materie legiuitorul prezuma si existenta prejudiciului, singurele probe pe care trebuie sa le administreze reclamantul pentru a fi indeplinita ipoteza legii constand in faptul ca este titularul unei marci si ca aceasta marca a fost utilizata in modurile prevazute la lit.a-c ale alin.1, fara consimtamantul sau. De altfel, reclamantul trebuie doar sa pretinda utilizarea marcii al carei titular este, fara consimtamantul sau, neputand fi obligat sa faca dovada unui fapt negativ, sarcina probei in acest sens revenindu-i persoanei care pretinde existenta consimtamantului.
      In ceea ce priveste legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, s-a dovedit in cauza indeplinirea si a acestei conditii, fapta ilicita constand in introducerea in circuitul comercial de marfuri cu caracter contrafacut inscriptionate cu semnul ce reprezinta obiectul marcii al carei titular este reclamanta, si anume marfurile ambalate cu semnul ce reprezinta marca reclamantei determina scaderea profitului titularului marcii. (Decizia civila nr. 218A din data de 07 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)


      Prin cererea inregistrata la data de 23.12.2008 pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila, reclamanta S.C. R. S.A. a solicitat, in contradictoriu cu paratele S.C. M.P. S.R.L. si SC G.A.S. SRL, sa se dispuna:
      1) obligarea paratelor sa inceteze si sa se abtina in viitor de la orice utilizare a unor semne identice sau similare cu marca FISHER‘S nr. 058516 pentru produse identice sau similare cu cele pentru care marca FISHER‘S este inregistrata pentru orice fel de activitati, inclusiv importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vanzare sau vanzarea inclusiv prin intermediul Internet-ului;
      2) obligarea paratelor sa furnizeze toate informatiile pe care le detin in legatura cu cantitatile de produse comercializate sub marca FISHER‘S;
      3) publicarea dispozitivului hotararii ce se va pronunta in doua cotidiene de circulatie nationala timp de 3 zile consecutiv pe cheltuiala paratelor;
      4) obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
      In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca este titulara unui portofoliu de marci inregistrate atat pe plan national la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, cat si la nivelul Uniunii Europene, inregistrate la Oficiul pentru Armonizarea Pietei Interne - OHIM si, in cadrul acestui portofoliu, detine si marca FISHER‘S, inregistrata sub nr. 058516 la data de 23.11.2003, pentru produse si servicii din cadrul claselor: 29, 35 si 39 potrivit Clasificarii Internationale de la Nisa.
      A aratat ca marca FISHER‘S este o marca combinata, constand din denumirea FISHER‘S  si un element figurativ - o pictograma care reprezinta imaginea unui pescar batran, cu barba, o pipa in coltul gurii si o palarie.
      Reclamanta a invocat prevederile art. 35 al Legii nr. 84/1998. 
      A mai aratat ca are ca principal obiect de activitate importul, ambalarea, transarea, distribuirea si vanzarea produselor refrigerate si congelate de peste, carne, vanat, etc. Reclamanta mentioneaza ca parata M., care are acelasi obiect de activitate ca si reclamanta si are birourile la aceeasi adresa, adica in str. FISHER‘S nr..., sector 2 Bucuresti, utilizand impreuna cu parata SC G.A.S. SRL in activitatea comerciala, pe ambalajele produselor, un semn identic cu marca reclamantei, fara sa existe o licenta sau un acord in acest sens, de la titulara marcii FISHER‘S. Din analiza semnelor utilizate fara drept de catre parate cu marca inregistrata FISHER‘S apreciaza ca rezulta fara putinta de tagada identitatea atat a elementelor verbale, cat si a elementelor figurative, neexistand practic nici un element de diferentiere, ceea ce conduce la un risc de confuzie iminent si de neinlaturat in randul consumatorilor si a partenerilor de afaceri.
      Asa fiind, considera ca fapta savarsita de catre cele doua parate, constand in reproducerea fara consimtamantul reclamantei a marcii FISHER‘S, reprezinta o incalcare flagranta a drepturilor exclusive conferite de lege asupra marcii FISHER‘S.
      In drept, cererea se intemeiaza pe dispozitiile art.35 al Legii nr.84/1998, O.U.G. nr.100/2005, Acordul Trips precum si orice act normativ intern si international incident in prezenta cauza.
      Prin intampinarea formulata, parata SC G.A.S. SRL a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, fata de faptul ca nu are si nu a avut niciodata vreun raport juridic cu reclamanta, aratand ca, asa cum rezulta din doctrina si din practica judiciara, pentru a avea calitate procesuala pasiva, este necesara existenta unei identitati intre persoana paratei si cel obligat in acelasi raport juridic, respectiv titularul obligatiei in cauza.
      In ceea ce priveste utilizarea de catre parata a unor semne identice sau similare cu marca FISHER‘S, arata ca nu a facut altceva decat sa onoreze o comanda de impachetare venita din partea celeilalte parate, iar folia utilizata i-a fost pusa la dispozitie de catre S.C. M.P. S.R.L.
      Arata si ca nu exista nici un text de lege din care sa rezulte obligatia paratei de a verifica daca o persoana care ii solicita ambalarea unor produse foloseste cu drept sau fara drept o marca, iar cealalta parata nu i-a oferit nici o explicatie cu privire la folia pe care i-a predat-o pentru a o folosi la ambalarea produselor sale.
      In aceste conditii, avand in vedere situatia de fapt existenta, considera ca intemeiata exceptia invocata, solicitand admiterea ei in consecinta.
      De asemenea, si pe fond, considera cererea de chemare in judecata ca fiind neintemeiata. Astfel, parata arata ca a fost doar persoana care a executat comanda oferita de catre S.C. M.P. S.R.L. si, desi nu a avut un contract propriu-zis incheiat cu aceasta, poate dovedi ca ambalajele au fost puse la dispozitie de catre aceasta, iar din discutiile purtate a rezultat ca acestea ii apartineau si ca are dreptul sa le foloseasca.
      Mai mult decat atat, sustine ca cererea reclamantei nu poate fi admisa, intrucat in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.998 si urmatoarele C.civil, fiind necesara existenta concomitenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita, precum si a vinovatiei.
      In acest context, parata formuleaza cerere de chemare in garantie a paratei S.C. M.P. S.R.L. (cerere precizata la fila 90), avand in vedere ca aceasta era proprietara ambalajelor puse la dispozitie, fara sa ii ofere detalii asupra eventualelor drepturi de a le folosi sau nu, iar noi nefiind delegati sa verificam acest aspect. Considera ca nu a savarsit niciun fel de fapt ilicit, iar, daca ar fi savarsit, acesta nu a fost cu vinovatie.
      De asemenea, arata si ca nu a folosit si nici nu foloseste in activitatea comerciala marca reclamantei, asa cum mentioneaza prevederile art.35 din Legea nr. 84/1998, avand propria sa marca pe care o aplica in situatia in care ambaleaza produse proprii pe care le comercializeaza in magazinele proprii.
      Pentru aceste motive, solicita respingerea cererii de chemare in judecata, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
      In drept au fost invocate dispozitiile art. 115 si urmatoarele Cod Proc.Civ.
      La data de 13.03.2007, parata SC G.A.S. SRL. a depus  cererea de chemare in garantie a S.C. M.P. S.R.L.., invocand aceleasi motive.
      In drept, au fost invocate dispozitiile art. 60 si urmatoarele Cod Proc.Civ.
      Parata S.C. M.P. S.R.L., desi legal citata, nu a formulat intampinare.
      La termenul din 5.03.2009, fata de dispozitiile art.137 al.2 Cod Proc.Civ., instanta a dispus unirea cu fondul a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de parata SC G.A.S. SRL, apreciind ca este necesara administrarea probatoriului pentru analiza exceptiei.
      De asemenea, la termenul de judecata din 2.04.2009, reclamanta a precizat ca marca sa se numeste FISHER‘S‘, si  nu FISHERS, cum din eroare a mentionat in actiune.
      La termenul de judecata din 7.05.2009, pentru motivele aratate in incheierea de la acea data, instanta a admis exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie.  
      Prin sentinta civila nr. 1390 de la 03.12.2009 Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de parata SC G.A.S. SRL, ca neintemeiata, a fost admisa actiunea, au fost obligate paratele sa inceteze si sa se abtina in viitor de la utilizarea unor semne identice si similare cu marca FISHER‘S nr. 058516, apartinand reclamantei, pentru produse identice ori similare cu cele pentru care marca FISHER‘S este inregistrata si pentru orice fel de activitati, inclusiv importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vanzare sau vanzarea de astfel de produse, incluzand si vanzarea prin intermediul Internet-ului, au fost obligate paratele sa furnizeze toate informatiile pe care le detin in legatura cu produsele comercializate sub marca FISHER‘S, s-a dispus publicarea dispozitivului prezentei sentinte in doua cotidiene de circulatie nationala, timp de 3 zile consecutiv, pe cheltuiala paratelor, au fost obligate paratele la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta, in cuantum de 39,3 lei.
      In motivarea sentintei s-a retinut ca reclamanta este titulara marcii nationale combinate FISHER‘S inregistrata sub nr. 058516/23.11.2003, pentru produse si servicii din clasele 29, 35, 39, conform Clasificarii de la Nisa (fila 62 din dosar). In aceasta calitate, reclamanta, prevalandu-se de dispozitiile art. 35 din Legea nr. 84/1998, solicita obligarea paratelor sa inceteze folosirea semnelor identice ori similare cu marca reclamantei, in activitatea comerciala a paratelor.
      Avand  a se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si de fond, care fac de prisos cercetarea in tot sau in parte, a fondului pricinii, conform art.137 alin.1 Cod Proc.Civ. instanta  a constatat ca este neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de parata SC G.A.S. SRL. Astfel, parata sustine, in motivarea exceptiei, ca nu are raporturi juridice cu reclamanta si ca a aplicat pe produse ambalajele primite de la cealalta parata S.C. M.P. S.R.L., sustinand ca nu exista obligatia de a verifica daca persoana care i-a solicitat ambalarea foloseste cu drept sau fara drept o marca.
      In conditiile in care insasi parata a recunoscut, prin intampinare, ca a aplicat ambalajele pe produse, rezulta ca aceasta are calitate pasiva in actiunea intemeiata pe dispozitiile art. 35 din lege. Este lipsit de relevanta faptul ca nu exista raporturi juridice cu reclamanta, pentru ca actiunea in contrafacere vizeaza tocmai lipsa consimtamantului titularului marcii la folosirea unor semne identice ori similare cu marca acesteia.
      In consecinta, exceptia invocata a fost respinsa ca neintemeiata.
      Pe fondul cauzei, instanta a constatat ca, asa cum rezulta din inscrisurile depuse la filele 62-74, ca si din acordul - cadru incheiat intre parate, parata M. a distribuit produse din peste folosind ambalaje care poarta marca reclamantei, FISHER‘S, cuprinzand atat denumirea FISHER‘S, cat si pictograma ce reprezinta imaginea unui pescar batran, cu barba, palarie si o pipa in coltul gurii, precum si aceleasi culori - albastru, rosu, auriu si crem. Pe aceste ambalaje, sunt mentionate datele distribuitorului - parata S.C. M.P. S.R.L..
      Din analiza acordului cadru incheiat intre parate la 4.01.2008, rezulta ca acestea au convenit ca parata SC G.A.S. SRL sa ambaleze produsele conferite, apartinand S.C. M.P. S.R.L. ambalajele reprezentand pungi inscriptionate cu numele FISHER‘S si fiind puse la dispozitie de catre parata S.C. M.P. S.R.L. Acordul s-a incheiat pe o perioada de 18 luni.
      In cadrul raspunsului la interogatoriu, depus la filele 149-152, parata SC G.A.S. SRL a aratat ca nu a avut cunostinta despre faptul ca reclamanta este titularul marcii FISHER‘S, ca a prestat doar servicii de ambalare pentru cealalta parata, ambalajele fiindu-i puse la dispozitie de aceasta din urma. Parata arata ca nu se considera vinovata de incalcarea drepturilor reclamantei, avand in vedere informatiile puse la dispozitie de S.C. M.P. S.R.L.
      Parata S.C. M.P. S.R.L., desi citata la interogatoriu, nu a respectat obligatia de a  depune raspunsul la interogatoriu, astfel ca, in temeiul art. 225 Cod Proc.Civ., instanta a apreciat aceasta imprejurare ca un inceput de dovada in folosul partii potrivnice.
      Conform art.35 alin.2 lit.a din Legea nr.84/1998 (text care reprezinta o consacrare in legislatia nationala a art. 16 din Acordul TRIPS), titularul marcii poate cere instantei sa interzica tertilor sa foloseasca, in activitatea lor comerciala, fara consimtamantul titularului, un semn identic marcii pentru produse identice cu acelea pentru care marca a fost inregistrata, norma reprezentand temeiul actiunii in contrafacere. Din interpretarea literala a textului, rezulta ca debitorul obligatiei de a se supune actelor relative la exercitiul dreptului apartinand altei persoanei este un comerciant, in persoana caruia trebuie dovedita intrunirea cerintelor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, institutie pe al carei regim juridic se intemeiaza actiunea in contrafacere.
      Fapta ilicita consta in introducerea in circuitul comercial de marfuri inscriptionate cu semnul ce reprezinta obiectul marcii al carei titular este reclamanta, marfuri cu caracter contrafacut, in speta - marfurile ambalate cu semnul ce reprezinta marca reclamantei.
      In aceste conditii, in contextul art.35 alin.2 lit.a din lege, in ce priveste similaritatea semnelor in discutie, se constata ca atat marca reclamantei, cat si semnul aplicat pe ambalajele folosite de parate, sunt identice la nivel conceptual si vizual. In contextul prevazut de art.35 alin.3 lit.a din Legea nr.84/1998, nu este necesar sa fie dovedit riscul de confuzie, acesta fiind prezumat, in conditiile existentei identitatii intre semnul folosit de catre terti si cel inregistrat ca marca de catre reclamanta, cat si intre produsele sau serviciile tertului si cele ale titularului marcii.
      In speta, riscul de confuzie este prezumat, incluzand si riscul de asociere intre produsele reclamantei si cele comercializate de parate, produsele fiind identice, ca si semnele aplicate pe acestea.
      Prin derogare de la regulile de drept comun prevazute de art. 998, 999 cod civil, in materia actiunii in contrafacere, titularul marcii incalcate este scutit de obligatia dovedirii culpei in savarsirea faptei ilicite, legiuitorul prezumand existenta vinovatiei autorului, in considerarea statului de comerciant, in exercitiul caruia a fost savarsita fapta.
      Astfel, este lipsita de relevanta lipsa intentiei de prejudiciere a titularului marcii, in materia raspunderii civile delictuale comerciantul raspunzand pentru culpa levissima, ce acopera si modul defectuos de derulare a activitatii comerciale cu marfuri a caror provenienta nu este verificata, chiar si riscul alegerii partenerilor de afaceri. In acest sens si pentru aceste considerente, vor fi inlaturate apararile paratei SC G.A.S. SRL sub aspectul lipsei vinovatiei sale in incalcarea drepturilor exclusive ale reclamantei.
      Prejudiciul suportat de reclamanta, ca urmare a contrafacerii produselor sale, rezida in scaderea profitului, scop al activitatii oricarei comerciant, legatura de cauzalitate dinte fapta si prejudiciu fiind una evidenta.
       In conditiile in care reclamanta a probat intrunirea cerintelor de admisibilitate a actiunii in contrafacere si incalcarea dreptului sau de proprietate intelectuala, instanta constata ca sunt justificate si cererile acesteia privitoare la aplicarea art. 8 din OUG nr. 100/2005, cu referire la obligatia paratelor sa furnizeze informatiile in legatura cu produsele comercializate sub marca FISHER‘S, precum si cele privitoare la aplicarea art. 16 din acelasi act normativ, in scopul adoptarii masurilor pentru difuzarea informatiilor privind prezenta hotarare.
      Pentru aceste considerente, in temeiul art. 35 alin. 1, 2 lit. a, 3 al 3 lit. a-c din Legea nr. 84/1998, art. 998, 999 cod civil, art. 8 si 16 alin. 1 din OUG nr. 100/2005, a fost admisa actiunea.
      Impotriva sentintei mentionate anterior a declarat recurs, calificat de catre instanta ca fiind apel, parata SC G.A.S. SRL., solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei atacate si respingerea cererii de chemare in judecata, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
      In motivarea apelului s-a aratat ca in mod gresit prima instanta de fond a apreciat ca are calitate procesuala activa intrucat raportul juridic invocat de parata in motivarea exceptiei nu se referea la existenta unor relatii cu reclamanta si la consimtamantul acesteia, ca asa cum rezulta din doctrina si din practica judiciara, calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana paratei si cel obligat in acelasi raport juridic, respectiv titularul unei obligatii in cauza. Relatia juridica intre apelanta parata si reclamanta nu exista nici sub aspect obiectiv si nici subiectiv, normele de protectie a dreptului de marca consacrate in legislatie nefiind opozabile unui comerciant care nu avea obligatia legala de a verifica daca firma care a pus la dispozitie ambalajul in care s-au ambalat produsele aceleiasi firme este sau nu titularul marcii inscrise pe ambalaj.
      Apelanta a aratat in continuare ca nici pe fondul cauzei hotararea nu este temeinica si legala. In ceea ce priveste utilizarea de catre parata a unor semne identice sau similare cu marca FISHER‘S‘, parata nu a facut altceva decat sa onoreze o comanda de impachetare venita din partea celeilalte parate, iar folia utilizata nu era a paratei ci i-a fost pusa la dispozitie de catre S.C. M.P. S.R.L.. Nu exista nici un text de lege din care sa rezulte obligatia sa de a verifica daca o persoana care ii solicita ambalarea unor produse foloseste cu drept sau fara drept de marca, iar cealalta parata nu i-a oferit nici o explicatie cu privire la folia pe care i-a oferit-o pentru a o folosi la ambalarea produselor sale. Parata a fost doar persoana care a
executat comanda oferita de catre S.C. M.P. S.R.L. si, desi nu a avut un contract propriu-zis incheiat cu aceasta, a dovedit ca ambalajele i-au fost puse la dispozitie de catre aceasta, iar din discutiile purtate a rezultat ca acestea ii apartineau si ca are dreptul sa le foloseasca.
      Apelanta a aratat in continuare ca actiunea reclamantei nu putea fi admisa intrucat in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 998 si urm. C.civ., fiind necesara existenta concomitenta a unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita, precum si a vinovatiei. Nu a savarsit nici un fel de fapt ilicit, iar daca l-ar fi savarsit acesta nu a fost cu vinovatie. Din hotararea instantei rezulta ca s-a apreciat ca a avut o atitudine culpabila prin omisiunea de a verifica titularul marcii pe produsele pentru care furniza servicii de impachetare. Prin omisiune se intelege ca ar fi avut o obligatie de executat si nu si-ar fi executat aceasta obligatie, insa nicaieri nu este consacrata obligatia de a verifica titularul marcii in conditiile furnizarii ambalajelor in speta de fata. Pe de alta parte elementul psihologic nu exista, adica vointa autorului de a alege o conduita care poate lua forma culpei.
      Pentru a exista raspunderea sa trebuia sa existe un prejudiciu, prejudiciu care nu a fost demonstrat in fata instantei de fond ci eventual doar afirmat. Prejudiciul nu poate fi prezumat ci trebuia probat pentru ca sa poata fi atrasa raspunderea noastra delictuala.
      In ultimul rand legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul suportat de reclamanta trebuia sa existe or in speta de fata nu exista o astfel de legatura, pentru ca nu avea de unde sa cunoasca faptul ca o operatiune de impachetare cu ambalajul si marfa clientului poate duce la prejudicierea altei societati, pentru ca efectivul prejudiciu depindea de anumite operatiuni comerciale pe care parata S.C. M.P. S.R.L. le putea realiza sau nu. Exista si posibilitatea ca dupa impachetare sa nu distribuie aceste produse la fel cum era posibil ca intre reclamanta si S.C. M.P. S.R.L. sa existe o conventie pe care apelanta sa nu o cunoasca.
      Apelanta a aratat ca nu a folosit si nici nu foloseste in activitatea comerciala marca reclamantei, asa cum mentioneaza prevederile art. 35 din Legea 84/1998, avand propria sa marca pe care o aplica in situatia in care ambaleaza produse proprii pe care le comercializeaza in magazinele proprii. Cum legea nu consacra expres ca fiind o atitudine de utilizare a marcii prestarea unui serviciu in beneficiul unei persoane juridice de natura a impacheta produsul, considera ca pe de o parte nu este raspunzatoare in sensul consacrat de lege.
      In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod Proc.Civ.
      Analizand materialul probator administrat in cauza prin raportare la motivele de apel, Curtea a constatat nefondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.
      In ceea ce priveste motivele de apel prin care se critica respingerea ca neintemeiata a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, Curtea le-a constatat nefondate, avand in vedere ca potrivit art.35 alin.1 si 2 din Legea nr.84/1998, in forma in vigoare la data formularii actiunii, inregistrarea marcii confera titularului sau un drept exclusiv asupra marcii, in virtutea caruia titularul marcii poate cere instantei interzicerea folosirii semnului de catre orice tert. Ca atare, pentru a avea calitate procesuala pasiva in cauza nu este necesar ca reclamantul sa faca dovada ca se afla intr-un raport juridic contractual anterior cu paratul. Simpla folosire a semnului de catre tert ii confera calitate procesuala pasiva in actiunea in contrafacere, in speta nascandu-se, la momentul folosirii marcii de catre un tert fara acordul titularului, un raport juridic delictual.
      Tine de fondul litigiului daca intra in notiunea de tert prevazuta de art.35 alin.1 si 2 persoana care nu ar fi avut obligatia legala de a verifica daca firma care a pus la dispozitie ambalajul in care s-au ambalat produsele aceleiasi firme este sau nu titularul marcii inscrise pe ambalaj si este o problema care urmeaza a fi analizata in cadrul motivelor prin care se critica sentinta sub aceste aspecte.
      Referitor la motivele de apel prin care se sustine ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, Curtea a constatat ca prin sentinta atacata apelanta parata a fost obligata, alaturi de cealalta parata, sa inceteze si sa se abtina in viitor de la utilizarea unor semne identice si similare cu marca FISHER‘S nr. 058516, apartinand reclamantei, pentru produse identice ori similare cu cele pentru care marca FISHER‘S este inregistrata si pentru orice fel de activitati, inclusiv importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vanzare sau vanzarea de astfel de produse, incluzand si vanzarea prin intermediul Internet-ului, au fost obligate paratele sa furnizeze toate informatiile pe care le detin in legatura cu produsele comercializate sub marca FISHER‘S.
       Apelanta reclamanta, conform propriilor sustineri efectueaza pentru cealalta parata in temeiul unui contract (intelegeri) activitatea de ambalare a produselor, care este o etapa a operatiunilor aferente comercializarii, astfel ca sunt indeplinite conditiile art.35 alin.1 din Legea nr.84/1998, in forma in vigoare la data formularii actiunii.
      In ceea ce priveste indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale in persoana apelantei parate, Curtea a constatat ca prima instanta a retinut legal si temeinic faptul ca in materia actiunii in contrafacere, legiuitorul prezuma existenta vinovatiei autorului, prin derogare de la regulile de drept comun prevazute de art. 998, 999 cod civil, in considerarea statului de comerciant, in exercitiul caruia a fost savarsita fapta, astfel ca titularul marcii incalcate este scutit de obligatia dovedirii culpei in savarsirea faptei ilicite.
      De asemenea, tot in considerarea statului de comerciant al persoane in sarcina careia este retinuta savarsirea faptei ilicite de a introduce in circuitul comercial de marfuri contrafacute, in materia raspunderii civile delictuale comerciantul raspunde pentru culpa levis in abstracto, ce acopera si modul defectuos de derulare a activitatii comerciale cu marfuri a caror provenienta nu este verificata.
      Astfel, este lipsita de relevanta lipsa intentiei de prejudiciere a titularului marcii sau faptul ca nu ar fi stiut ca marfurile sunt contrafacute. In calitate de comerciant avea obligatia de a se interesa daca produsele care constituie obiectul prestarii de servicii sunt contrafacute sau nu.
      Daca ar fi retinuta interpretarea apelantului nu ar putea fi aplicabil acest articol nici celui care vinde produse contrafacute fara ca furnizorul sa-l fi informat cu privire la acest aspect, fara sa stie acest fapt, ceea ce ar insemna golirea de continut a acestui text de lege.
      In ceea ce priveste existenta prejudiciului, in mod corect a retinut prima instanta ca acesta consta in scaderea profitului, scop al activitatii oricarei comerciant, ca urmare a contrafacerii produselor sale.
      De altfel, din dispozitiile art.35 alin.1, cel putin raportat la forma legii de la data formularii actiunii, care este aplicabil in cauza, rezulta ca in aceasta materie legiuitorul prezuma si existenta prejudiciului, singurele probe pe care trebuie sa le faca reclamantul pentru a fi indeplinita ipoteza legii constand in faptul ca este titularul unei marci si ca aceasta marca a fost utilizata in modurile prevazute la lit.a-c ale alin.1, fara consimtamantul sau. De altfel, reclamantul trebuie doar sa pretinda utilizarea marcii al carei titular este, fara consimtamantul sau, neputand fi obligat sa faca dovada unui fapt negativ, sarcina probei in acest sens revenindu-i persoanei care pretinde existenta consimtamantului.
      In ceea ce priveste legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu avand in vedere cele expuse mai sus Curtea a constatat ca s-a dovedit in cauza indeplinirea si a acestei conditii, fapta ilicita constand in introducerea in circuitul comercial de marfuri cu caracter contrafacut inscriptionate cu semnul ce reprezinta obiectul marcii al carei titular este reclamanta, si anume marfurile ambalate cu semnul ce reprezinta marca reclamantei determina scaderea profitului titularului marcii.
      Reclamanta nu a sustinut ca parata apelanta ar folosi in activitatea sa comerciala pentru a identifica produsele sale marca reclamantei, astfel ca sunt nerelevante in speta aceste aparari.
      Pentru cazul in care parata S.C. M.P. S.R.L. nu i-a comunicat apelantei parate ca nu are consimtamantul titularului pentru folosirea marcii in litigiu si prin aceasta omisiune i-a produs un prejudiciu acesteia, atunci apelanta parata‚se poate indrepta impotriva acesteia cu o actiune in regres pentru recuperarea pagubei, in cazul in care reclamanta nu si-a asumat acest risc prin contract.
      Apelanta parata efectueaza pentru cealalta parata o etapa a operatiunilor aferente comercializarii, si anume ambalarea produselor, astfel ca nu era necesar ca legiuitorul sa o mentioneze expres ca reprezentand o modalitate de utilizare a marcii, art.35 alin.1 si 2.
In consecinta in mod legal si temeinic s-a retinut indeplinirea in cauza a dispozitiilor art.35 alin.1 lit.a din Legea nr.84/1998 coroborate cu dispozitiile art.998, 999 C.civ. si, in temeiul art. 296 raportat la art.295 Cod Proc.Civ., Curtea va respinge apelul ca nefondat.




2