InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Bucuresti

Brevet de inventie. Actiune in anulare. Calitatea procesuala activa a titularului de brevet.

(Decizie nr. 242A din data de 28.10.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)

Domeniu Proprietate intelectuala | Dosare Curtea de Apel Bucuresti | Jurisprudenta Curtea de Apel Bucuresti

      Brevet de inventie. Actiune in anulare. Calitatea procesuala activa a titularului de brevet.
      
      Legea nr. 64/1991, art.54 alin.1, art.56 alin.2

      Potrivit art.54 alin.1 lit.a din Legea nr.64/1991: "Un brevet de inventie acordat de OSIM, precum si un brevet european cu efecte in Romania pot fi anulate, la cerere, daca se constata ca: obiectul brevetului nu este brevetabil, potrivit art. 7 - 10, 12 si 13".
      Conform art.56 alin.2 din acelasi act normativ: "Un brevet nu poate fi revocat sau anulat, in tot sau in parte, fara ca titularul sa aiba posibilitatea sa prezinte observatii asupra revocarii sau anularii si sa aduca intr-un termen rezonabil modificarile sau rectificarile admise de lege si de regulamentul de aplicare a prezentei legi".
      In absenta unei interdictii expres instituite de legiuitor in privinta titularului unui brevet de inventie, nu exista temei spre a se interpreta normele juridice enuntate intr-un sens contrar regulii mentionate, respectiv in sensul ca titularul ar fi lipsit in orice situatie de dreptul de a invoca nevalabilitatea propriului titlu de proprietate industriala.
      Obligativitatea participarii titularului in orice proces care priveste anularea (sau revocarea) unui brevet de inventie - instituita prin art.56 alin.2 din Legea nr.64/1991 - nu il situeaza pe acesta, in mod necesar, in pozitia de persoana atrasa/chemata in judecata de un reclamant care sa fie tert fata de procedura eliberarii respectivului brevet. (Decizia civila nr. 242A din data de 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)

      Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Neamt - Sectia Civila, reclamanta SC A.T.P.R. SA a chemat in judecata pe paratii A.P., B.M., C.P., D.V., D.M., I.D., M.V., S.I., T.V., B.V., B.M., G.C., S.G., T.V., B.R.D., C.C., F.I., F.S. si  OSIM, solicitand anularea brevetului de inventie nr.117862 si anularea contractului de cesiune nr. 1/23.05.2001, cu cheltuieli de judecata.
      In motivare, reclamanta a aratat ca un brevet poate fi anulat daca obiectul acestuia nu este brevetabil, potrivit art. 7-10, 12, 13 din lege. Astfel, obiectul brevetului este lipsit de noutate. Fata de stadiul tehnicii la momentul respectiv, instalatia la care se refera brevetul nu reprezinta o inventie, neavand elemente tehnice esentiale distinctive si nefiind susceptibila de a genera efecte tehnice noi sau superioare fata de instalatiile utilizate pana la momentul respectiv. Instalatia in discutie prezinta efecte pe plan economic, concretizate in reducerea, intr-o oarecare masura, a unor costuri, insa inventia  este lipsita de activitate inventiva.
      Doctrina este unanima in a aprecia ca lipseste activitatea inventiva in ipoteza in care pretinsa inventie solutioneaza o problema vizand "economisirea de materiale sau energie, optimizarea dimensiunilor sau reducerea preturilor de cost, fara a se obtine efecte tehnice noi sau superioare".
      A mai sustinut reclamanta ca este lovit de nulitate absoluta contractul de cesiune, avand in vedere nulitatea brevetului - obiect al contractului, dar si cauza falsa a contractului, ca si incidenta erorii obstacol  la incheierea actului, in acest context, reclamanta sustinand ca a contractat avand convingerea ca va deveni titularul unui brevet.
      In drept, au fost invocate dispozitiile art. 7-10, art.54 din Legea nr.64/1991 privind brevetele de inventie.
      Prin intampinare, paratii au solicitat declinarea cererii de anulare a brevetului de inventie in favoarea Tribunalului Bucuresti. Procedura de anulare a brevetului de inventie are o reglementare speciala, derogatorie de la dreptul comun, iar potrivit art. 55 Legea nr. 64/1991, cererea de anulare a brevetului de inventie se judeca de Tribunalul Bucuresti.
      Prin sentinta civila nr. 420/C/15.04.2009, Tribunalul Neamt - Sectia Civila a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a cererii formulate de reclamanta SC A.T.P.R. SA avand ca obiect anularea brevetului de inventie, in favoarea Tribunalului Bucuresti.
      Pricina a fost inregistrata la data de 05.05.2009, pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila.
      In sedinta publica din data de 26.11.2009, instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale active a titularului brevetului in actiunea in anulare, iar paratii persoane fizice au invocat exceptia lipsei interesului in declansarea actiunii.
      Prin sentinta civila nr. 1392/03.12.2009, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale active, cu consecinta respingerii actiunii formulate de reclamanta SC A.T.P.R. SA ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa. A fost respinsa, ca neintemeiata, exceptia lipsei interesului - exceptie invocata de paratii persoane fizice.
      Pentru a dispune astfel, instanta a retinut in esenta ca:
      Reclamanta este titularul brevetului de inventie a carui anulare se solicita, cererea fiind intemeiata, in drept, pe dispozitiile art.54 alin.1 lit.a din Legea nr.64/1991. Actiunea in anulare a fost formulata pe calea cererii reconventionale in dosarul Tribunalului Neamt, dupa ce autorii inventiei au declansat actiunea in obligarea societatii titulare a brevetului la plata drepturilor patrimoniale, derivate din cesiunea brevetului.
      Reclamanta a solicitat, ca efect al anularii brevetului de inventie, si anularea contractului de cesiune nr.1/23.05.2001, incheiat intre parti, contract avand ca obiect cesiunea de catre inventatori a dreptului la acordarea si eliberarea brevetului societatii P. SA Roman, devenita SC A.T.P.R. SA. Brevetul a fost eliberat acesteia din urma sub nr. 117862.
      Reclamanta - titular al brevetului - sustine cererea de anulare a brevetului prin invocarea art.54 alin.1 lit.a din Legea nr.64/1991, apreciind ca, la data brevetarii inventiei nu erau indeplinite cerintele art. 7, 8, 9 din aceeasi lege.
      Actiunea in anulare are ca efect desfiintarea, cu efecte ex tunc, a brevetului de inventie, putand fi declansata pe toata durata de valabilitate a brevetului, cu exceptia situatiilor reglementate la art. 54 al 1 lit. d si e.
      A retinut tribunalul ca reclamanta nu are, insa, calitatea de a solicita anularea brevetului al carei titular este. Din analiza dispozitiilor art. 54 alin.1 si 56 alin.2 ale Legii nr.64/1991 rezulta ca actiunea in anulare poate fi introdusa impotriva titularului brevetului, de orice persoana interesata, astfel ca, intr-o cerere in anulare, doar titularul brevetului poate avea calitate procesuala pasiva.
      Astfel, brevetul de inventie acordat de OSIM poate fi anulat, la cerere, anularea neputand fi dispusa fara ca titularul sa aiba posibilitatea sa prezinte observatii asupra anularii si sa aduca intr-un termen rezonabil modificarile sau rectificarile admise de lege si de regulamentul de aplicare a acesteia.
      Rezulta, asadar, ca titularul brevetului este persoana impotriva careia se declanseaza actiunea in anulare si nu cea care poate formula o astfel de actiune.
      A apreciat instanta fondului ca interpretarea textelor de lege in sensul celor aratate mai sus este una logica, aceasta cu atat mai mult, cu cat aceeasi lege da dreptul titularului de brevet ca, in situatia in care nu mai doreste continuarea protectiei, sa se prevaleze de dispozitiile art. 38 din lege, renuntand, in tot sau in parte, la brevet.
      Reclamanta a facut trimitere la regula de interpretare logica ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus, apreciind ca s-ar adauga la lege daca titularul brevetului ar fi inlaturat din sfera persoanelor care pot declansa actiunea in anulare. Nu poate fi retinuta o atare aparare, date fiind dispozitiile art. 56 alin. 2 din lege, mai sus analizate.
      Reclamanta a mai sustinut ca admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale active ar echivala si cu incalcarea accesului liber la justitie, conferit de art.21 din Constitutie, aparare nefondata, avand in vedere ca, asa cum s-a subliniat anterior, orice titular de brevet poate renunta la dreptul sau, in contextul art. 38 din lege, iar titularii acestor drepturi  se pot adresa instantei pentru protectia drepturilor lor, conform art. 64 din Legea nr. 64/1991 si OUG nr. 100/2005.
      Imprejurarea ca legiuitorul nu a prevazut dreptul titularului de a solicita anularea propriului sau brevet este una logica si deriva din prezumtia ca titularul unui astfel de drept nu s-ar putea regasi in situatia de a urmari desfiintarea dreptului sau, dandu-i posibilitatea sa renunte la protectia acestuia.
      Reclamanta a facut trimitere si la doctrina, sustinand ca potrivit acesteia orice persoana care justifica un interes legitim poate formula cererea in anulare. Aceasta sustinere este conforma dispozitiilor legii, insa, pentru motivele expuse anterior, titularul brevetului nu fac parte din categoria persoanelor interesate in declansarea unui astfel de actiuni.
      In acest sens, cu referire la aprecierile doctrinei, instanta a retinut ca in lucrarea "Dreptul brevetului" - Vol. II - Editura Lumina Lex, Bucuresti 2007, autorii A. Strenc, B. Ionescu, Gh. Gheoghiu apreciaza ca, de lege ferenda, s-ar impune introducerea unei prevederi exprese in sensul posibilitatii procurorului, organismelor profesionale "si chiar titularului care, de buna credinta, a considerat si are argumente si probe temeinice ca brevetul de inventie este lovit de nulitate", sa promoveze actiunea in anulare.
      Aceiasi autori fac trimite la doctrina franceza (pag. 324 a lucrarii mentionate), potrivit careia "cesionarul si beneficiarul unei licente pot intenta o actiune in anularea brevetului care face obiectul contractului de licenta sau cesiune, daca prin contract nu s-a prevazut o clauza de necontestare a brevetului".
      A mai retinut instanta ca, in reglementarea Legii nr. 64/1991, o atare interpretare ar putea fi primita, daca respectivul contract de cesiune s-ar incheia dupa momentul acordarii brevetului. In speta insa, contractul de cesiune nr. 1/2001 s-a incheiat anterior eliberarii brevetului, cesionarul devenind titularul brevetului, astfel ca reclamanta nu are calitate procesuala activa nici din aceasta perspectiva.
      Pentru aceste considerente, in temeiul art.137 alin.1 Cod Proc.Civ., raportat la art.54 din Legea nr.64/1991, s-a constatat intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale active.
      Cum capatul de cerere avand ca obiect anularea contractului de cesiune nr. 1/2001 este formulat ca accesoriu al cererii in anularea brevetului, acesta a avut soarta  principalului, conform principiului de drept "accesorium sequitur principalaem".
      In ce priveste exceptia lipsei interesului - invocata de paratii persoane fizice - instanta a apreciat ca aceasta este neintemeiata. Astfel, reclamanta justifica interesul, prin aceea ca paratii pretind drepturile patrimoniale rezultate din folosinta brevetului, astfel ca interesul reclamantei ar consta in  a se apara impotriva acestor pretentii. Chiar daca s-ar ridica problema caracterului legitim al acestui interes, instanta a apreciat ca reclamanta isi justifica interesul in declansarea cererii.
      Prin incheierea pronuntata de instanta fondului la data de 24.06.2010, a fost admisa cererea de indreptare a erorii materiale formulata de petenta reclamanta, dispunandu-se indreptarea erorilor materiale strecurate in ultimul alineat al practicalei din 26.11.2009 si in al doilea alineat al practicalei sentintei civile nr. 1392/03.12.2009, in sensul ca dezbaterile au avut ca obiect exceptia lipsei calitatii procesuale active si exceptia lipsei de interes, asupra carora instanta a retinut cauza spre pronuntare, nu si asupra fondului cauzei, cum din eroare s-a consemnat.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, aratand in esenta ca la data de 26.11.2009 prima instanta a acordat cuvantul partilor si a ramas in pronuntare exclusiv asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active (invocate din oficiu de instanta) si asupra exceptiei lipsei interesului (invocata de catre intimatii persoane fizice).
      Totusi, in mod eronat, atat in cuprinsul incheierii de sedinta din data de 26.11.2009, cat si in cuprinsul considerentelor sentintei apelate s-a retinut ca prima instanta ar fi acordat cuvantul partilor asupra fondului cauzei. Mentiunea in discutie este rezultatul unei erori.
      Prima instanta a ignorat dispozitiile art. 54 alin.1 din Legea nr.64/1991 privind brevetele de inventie, art. 6 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative", precum si principiul ubi lex non distinguit nec nocere distinguere debemus si art. 21 din Constitutie.
      S-a retinut in mod eronat ca titularul brevetului ar avea la dispozitie, exclusiv posibilitatea de a renunta, in tot sau in parte, la brevet, in baza dispozitiilor art.38 din Legea nr. 64/1991.
      Considera apelanta ca are calitate procesuala activa, in calitate de persoana interesata fata de imprejurarea ca nicio dispozitie legala nu prevede faptul ca titularul brevetului nu ar putea, in situatii speciale in care are un interes in acest sens.
      Potrivit art. 54 alin.1 din Legea nr.64/1991 "Un brevet de inventie acordat de OSIM, precum si un brevet european cu efecte in Romania pot fi anulate, la cerere, daca se constata ca: a) obiectul brevetului nu este brevetabil, potrivit art. 7-10, 12 si 13; (...)". In consecinta, aplicand principiul  conform  caruia  acolo  unde  legea  nu  distinge nici interpretului nu ii este permis sa o faca, din moment ce legiuitorul nu face nicio distinctie, rezulta ca orice subiect care justifica conditiile de exercitare a unei actiuni in justitie (printre care si interesul) poate promova o atare actiune.
      Precizeaza apelanta ca doctrina a retinut constant ca: "Brevetul de inventie eliberat de OSIM poate fi anulat in tot sau in parte, la cererea oricarei persoane interesate, in cazul in care se constata ca la data inregistrarii cererii de brevet de inventie nu erau indeplinite conditiile pentru existenta unei inventii brevetabile". Acelasi autor arata si ca: "Cererea de anulare se poate face in tot cursul duratei de valabilitate a brevetului si se judeca de catre Tribunalul Bucuresti. Cererea poate fi facuta atat pe cale principala, cat si pe cale reconventionala si poate fi formulata de catre orice persoana care justifica un interes legitim".
      In speta, apelanta a demonstrat - in sustinerea acesteia - interesul legitim in promovarea actiunii, aspect pe care  instanta l-a retinut dealtfel, respingand exceptia lipsei interesului. Concret, deoarece pretinsei inventii ii lipsesc caracteristicile esentiale vizand noutatea si activitatea inventiva, rezulta ca apelanta a fost in eroare cu privire la insasi identitatea bunului incorporal vizat de Contractul de cesiune, eroare distrugatoare de vointa. In contextul in care brevetul este nul, ceea ce atrage si nulitatea contractului de cesiune (cerere ce formeaza obiectul unui dosar distinct), rezulta ca apelanta are interesul legitim de a evita diminuarea anuala a patrimoniului sau cu suma aferenta pretentiilor intimatilor persoane fizice reprezentand drepturi patrimoniale pretinse in baza contractului mentionat.
      Considerentele primei instante sunt - in sustinerea apelantei - rezultatul interpretarii eronate a dispozitiilor art.54 alin.1 si art.56 alin.2 din Legea nr.64/1991, intr-un sens restrictiv. O atare interpretare este lipsita de orice suport intrucat - astfel cum s-a argumentat anterior - calitatea de reclamant o poate detine orice persoana interesata, deci si apelanta, in masura in care demonstreaza un atare interes.
      Faptul ca, de regula, titularul brevetului are calitate procesuala pasiva intr-un litigiu privind anularea respectivului brevet nu echivaleaza cu interdictia ca acesta sa fie in anumite cazuri chiar titularul unei atare cereri. Referirea legiuitorului, in cuprinsul art. 56 alin.2 din Legea nr.64/1991, la faptul ca intr-o actiune in anularea brevetului este obligatoriu ca acesta din urma sa isi prezinte apararile nu justifica o interpretare contrara. Dispozitia in discutie reflecta doar intentia legiuitorului de a consacra expres obligatia ca titularul brevetului sa fie citat in procesul in cadrul caruia un tert solicita anularea brevetului, pentru a asigura premisele respectarii drepturilor primului.
      Faptul ca legiuitorul a tratat, in cuprinsul Legii nr.64/1991, doar situatia tipica a titularului de brevet actionat in judecata de catre un tert, nu ofera suportul necesar concluziei in sensul ca titularul brevetului poate avea exclusiv calitatea de parat. In speta suntem intr-o situatie atipica, in cadrul careia societatea apelanta, titular al brevetului in urma cesiunii, este interesata in anularea acestuia fata de faptul ca obiectul sau nu reprezinta o veritabila inventie. In acest context, actioneaza in vederea limitarii prejudiciului inregistrat ca urmare a faptului ca anual i se pretind sume considerabile de bani de catre intimatii-parati.
      Sustine apelanta ca referirea la opinia doctrinei nu justifica solutia primei instante, intrucat autorii respectivi trateaza problema calitatii procesuale active tot din perspectiva interesului, astfel incat instanta de fond a apreciat in mod eronat ca opinia in discutie ar sustine solutia dispusa in cauza, intrucat in speta apelanta justifica un atare interes.
      Problema calitatii procesuale active a Ministerului Public si a organismelor profesionale (la care se refera autorii respectivi alaturi de titularul brevetului) reprezinta un aspect distinct de situatia din speta. Concret, prima instanta a ignorat faptul ca, in ceea ce priveste Ministerul Public, acesta are o legitimare procesuala activa speciala, limitata expres, prin art. 45 alin.1 Cod Proc.Civ., la anumite situatii (apararea intereselor minorilor, persoanelor puse sub interdictie etc.), legata de interesul public. In ceea ce priveste organismele profesionale, acestea nu pot actiona decat in limitele conferite de actele lor constitutive si de scopul pentru care au fost infiintate. Astfel de limitari nu se regasesc in cazul apelantei.
      Reproseaza apelanta primei instante si faptul ca a ignorat dispozitiile art.56 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative si de Titlul III, Cap. I, Sectiunea a 3-a ("Legiferarea") din Constitutie.
      In acest sens sustine ca solutia apelata echivaleaza cu adaugarea la lege/modificarea legii dispozitiilor art.54 alin.1 din Legea nr.64/1991, norma care confera expres calitate procesuala activa oricarei persoane care ar justifica conditiile intentarii unei actiuni in justitie, printre care si interesul. Astfel cum s-a argumentat mai sus, art.56 alin.2 din Legea nr.64/1991 nu exclude de plano posibilitatea ca titularul brevetului sa promoveze o atare actiune, ci se refera la o ipoteza distincta, si anume anularea brevetului la solicitarea unui tert si stabileste o norma procedurala cu implicatii in ceea ce priveste principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare, in beneficiul titularului brevetului.
      Solutia primei instante echivaleaza - in sustinerea apelantei - cu incalcarea dispozitiilor art. 21 din Constitutie care consacra accesul liber la justitie. Desi suntem in prezenta unui element care impune concluzia existentei unei erori cu privire la insasi identitatea bunului incorporal vizat de contractul de cesiune, apelanta nu ar putea actiona in sensul protejarii intereselor sale.
      Arata apelanta ca trimiterea instantei la dispozitiile art.38 din Legea nr.64/1991 nu echivaleaza cu asigurarea unui mijloc de acces la justitie intrucat renuntarea la brevet ar avea efecte doar pentru viitor, si nu retroactiv. Or, interesul apelantei este de a obtine, subsecvent anularii brevetului, si anularea contractului de cesiune, tocmai datorita efectului retroactiv al nulitatii.
      Mai sustine apelanta ca nu exista vreun temei legal pentru distinctia pe care prima instanta o face intre situatia cesionarului unui brevet deja emis si situatia acestei parti, care a dobandit dreptul la depunerea cererii de brevet de inventie, la acordarea si eliberarea brevetului de inventie, precum si dreptul la invocarea prioritatii conventionale. Distinctia cu privire la momentul la care a intervenit cesiunea, din perspectiva calitatii procesuale active, este nejustificata in contextul in care, in ambele situatii, inventatorul isi pastreaza aceasta calitate. Temeiul juridic al dobandirii brevetului de catre cesionar este acelasi in ambele ipoteze, si anume cesiunea. Rolul apelantei in procedura emiterii brevetului a fost unul pur formal, intrucat toate aspectele de ordin tehnic in relatia cu OSIM au fost gestionate de catre intimati, la fel ca si in cazul in care brevetul ar fi fost emis pe numele acestora si ulterior cesionat apelantei.
      Un  alt repros facut de apelanta primei instante este in sensul ca hotararea pronuntata se sprijina pe considerente contradictorii.
      Astfel, se arata ca in sentinta apelata s-a retinut corect ca apelanta justifica interesul legitim in promovarea actiunii introductive, respingand exceptia lipsei de interes. In mod contradictoriu insa, prima instanta a retinut ca nu s-ar putea retine calitatea procesuala activa a apelantei reclamante intrucat nu ar face parte "din categoria persoanelor interesate in declansarea unei astfel de actiuni".
      O alta critica sustinuta de apelanta este in sensul ca prima instanta s-a pronuntat asupra unor aspecte care nu formeaza obiectul prezentului litigiu (ultra petita), respectiv instanta a facut referire si la capatul de cerere privind anularea contractului de cesiune, capat de cerere care formeaza obiect al unui dosarul distinct aflat pe rolul Tribunalului Neamt.
      In drept, s-au invocat dispozitiile: art. 282 si urmatoarele Cod Proc.Civ., art.551  din Legea nr.64/1991, precum si celelalte dispozitii legale la care s-a facut referire in cuprinsul apelului.
      Apel legal timbrat.
      Intimatii persoane fizice au formulat intampinare, pe aceasta cale sustinand caracterul nefondat al apelului formulat de apelanta-reclamanta SC A.T.P.R. SA.
      Analizand apelul in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate si de limitele stabilite prin art. 295 alin. 1 Cod Proc.Civ., Curtea retine urmatoarele:
      Prima critica formulata de apelanta, care se refera la mentiunile eronat facute in incheierea de dezbateri din data de 26.11.2009 si in practicaua sentintei (mentiuni potrivit carora prima instanta ar fi acordat partilor cuvantul si pe aspectele care privesc fondul litigiului) a ramas fara suport in conditiile in care, prin incheierea pronuntata la data de 24.06.2010 prima instanta a dispus - in conformitate cu prevederile art. 281 Cod Proc.Civ. - indreptarea respectivelor erori materiale. Ca efect al incheierii din data de 24.06.2010 - ce face corp comun cu hotararea la care se refera - erorile semnalate au fost inlaturate, consemnarile din cuprinsul hotararii fiind astfel in acord cu actele si faptele procedurale evocate de apelanta.
      In ce priveste modalitatea prima instanta a facut interpretarea si aplicarea  prevederilor art.54 alin.1 si art.56 alin.2 din Legea 64/1991, Curtea constata ca aceasta este una restrictiva, straina de litera si spiritul acestor reglementari, dar si contrara regulii cu valoare de principiu potrivit careia sanctiunea nulitatii unui act juridic poate fi invocata de orice persoana care justifica un interes.
      Potrivit art.54 alin.1 lit.a din Legea nr.64/1991 "Un brevet de inventie acordat de OSIM, precum si un brevet european cu efecte in Romania pot fi anulate, la cerere, daca se constata ca: obiectul brevetului nu este brevetabil, potrivit art. 7 - 10, 12 si 13".
      Conform art.56 alin.2 din acelasi act normativ "Un brevet nu poate fi revocat sau anulat, in tot sau in parte, fara ca titularul sa aiba posibilitatea sa prezinte observatii asupra revocarii sau anularii si sa aduca intr-un termen rezonabil modificarile sau rectificarile admise de lege si de regulamentul de aplicare a prezentei legi".
      In absenta unei interdictii expres instituite de legiuitor in privinta titularului unui brevet de inventie, nu exista temei spre a se interpreta normele juridice enuntate intr-un sens contrar regulii mentionate, respectiv in sensul ca titularul ar fi lipsit in orice situatie de dreptul de a invoca nevalabilitatea propriului titlu de proprietate industriala.
      Obligativitatea participarii titularului in orice proces care priveste anularea (sau revocarea) unui brevet de inventie - instituita prin art.56 alin.2 din Legea nr.64/1991 - nu il situeaza pe acesta, in mod necesar, in pozitia de persoana atrasa/chemata in judecata de un reclamant care sa fie tert fata de procedura eliberarii respectivului brevet.
      Dupa cum se poate constata din continutul art.56, dispozitiile acestei norme sunt comune procedurilor care privesc anularea si respectiv revocarea brevetelor de inventie, nefiind facute distinctii sub aspectul cadrului procesual intre cele doua tipuri de proceduri ce au o finalitate identica, si anume lipsirea de efecte a brevetului de inventie. Diferenta intre cele doua tipuri de proceduri este data numai in momentul in care pot fi initiate, prin raportare la publicarea hotararii OSIM de acordare a brevetului, astfel cum rezulta din prevederile art.55 alin.1 potrivit caruia "cererea de anulare se poate face dupa implinirea termenului prevazut la art. 52, in care poate fi formulata o cerere de revocare (...)".
      In ce priveste procedura revocarii, a carei reglementare se regaseste in art.52 din acelasi act normativ, legiuitorul stabileste in mod expres si neechivoc faptul ca "orice persoana are dreptul sa formuleze in scris si motivat, la OSIM, o cerere de revocare a brevetului de inventie, in termen de 6 luni de la publicarea mentiunii acordarii acestuia (...) ".
      In masura in care s-ar da dispozitiilor art.56 alin.2 din Legea nr.64/1991 interpretarea restrictiva adoptata de prima instanta, ar insemna ca, si in cadrul procedurii de revocare, titularul inventiei supuse brevetarii sa se situeze exclusiv pe pozitia persoanei atrase in proces de un tert, situatie care ar veni in contradictie cu dispozitia expresa potrivit careia "orice persoana" este indreptatita sa initieze un asemenea demers.
      Dreptul de a prezenta observatii in procedura de anulare (posibilitatea data titularului, prin art.56 alin.2, de a aduce modificari sau rectificari nefiind de conceput dupa epuizarea procedurii in acordare a brevetului), ce ii este conferit prin norma mentionata, nu exclude posibilitatea ca insusi titularul sa conteste valabilitatea brevetului, in masura in care un asemenea demers corespunde unui interes propriu.
      Reglementarea care confera titularului de brevet dreptul de a renunta la acest titlu nu poate constitui suportul interpretarii restrictive adoptate de instanta fondului odata ce efectele renuntarii nu se extind si asupra trecutului, astfel cum s-ar intampla in ipoteza in care s-ar constata operanta sanctiunea civila a nulitatii.
      Mai mult decat atat, cele doua modalitati de incetare a efectelor brevetului comporta diferente de substanta in ce priveste premisele pe care le implica. In timp ce nulitatea este o sanctiune civila care presupune ca situatie premisa incalcarea unor norme juridice imperative in derularea procedurii de acordare a brevetului, renuntarea la brevet are ca premisa existenta unui brevet eliberat in acord cu normele juridice proprii procedurii in care acesta se elibereaza si vointa titularului de a se lipsi pentru viitor de protectia conferita de respectivul brevet.
      Astfel cum reiese din considerentele anterior expuse, instanta fondului a facut o gresita aplicare a prevederilor art.54 alin.1 si art.56 alin.2 din Legea nr.64/1991, dand acestor norme in mod nejustificat o interpretare restrictiva, astfel ca nu poate fi primita sustinerea apelantei potrivit careia prima instanta ar fi modificat legea ori ar fi adaugat la aceasta.
      Pe de alta parte, ipoteza in care instanta constata neindeplinirea uneia dintre conditiile legal cerute pentru exercitiul actiunii civile nu este echivalenta ingradirii accesului la justitie conferit prin art.21 din Constitutia Romaniei, persoanele care initiaza actiuni in justitie avand obligatia - potrivit cu exigentele art.41 si urmatoarele, art. 109 si art.129 alin.1 raportat la art. 723 alin. 1 Cod Proc.Civ. - de a justifica atat capacitatea juridica si legitimarea procesuala a persoanelor implicate in procesul declansat, cat si interesul in formularea cererii de chemare in judecata.
      In speta, indeplinirea conditiei interesului reclamantei a fost contestata de paratii persoane fizice, iar instanta fondului a decis ca aceasta conditie este satisfacuta, cu consecinta respingerii exceptiei lipsei de interes.
      Aceasta hotarare a instantei a intrat in puterea lucrului judecat, nefiind atacata cu apel (principal sau incident), situatie fata de care instanta de apel nu poate proceda la o reevaluare in privinta existentei interesului reclamantei in formularea cererii de anulare a brevetului de inventie al carei titular este chiar reclamanta.
      Avand in vedere ca, fata de considerentele expuse mai sus, existenta unui interes propriu al reclamantului in formularea unei cereri intemeiate pe dispozitiile art. 54 din Legea nr.64/1991 confera acestuia si legitimare procesuala activa in procedura judiciara avand un asemenea temei legal, fata de constatarea primei instante (intrata in puterea lucrului judecat) in sensul ca apelanta-reclamanta SC A.T.P.R. SA justifica interesul (cu atributele necesare, de a fi personal, direct, legitim si actual) de a solicita anularea brevetului 117862, Curtea constata ca in mod eronat s-a retinut prin sentinta apelata lipsa calitatii procesuale active a reclamantei.
      Pe cale de consecinta, in conformitate cu prevederile art.297 alin.1 Cod Proc.Civ. - retinand imprejurarea ca prima instanta a solutionat pricina fara a intra in cercetarea fondului - Curtea va admite apelul, urmand a dispune desfiintarea sentintei apelate in ce priveste solutia data exceptiei lipsei calitatii procesuale active si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
      Va fi pastrata dispozitia ce nu a fost atacata prin apelul pendinte, si anume aceea referitoare la respingerea exceptiei lipsei de interes.




2


Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Proprietate intelectuala

Folosire si stocare in format digital in cadrul societatii de programe de calculator fara acordul titularului de drepturi. Inchirierea calculatoarelor fundatiei catre diverse persoane fizice in scopul rularii programelor reproduse pe acestea fara a a... - Sentinta penala nr. 75 din data de 23.04.2008
Dreptul de autor. Admisibilitate despagubiri - Decizie nr. 259/R din data de 21.05.2014
Dreptul proprietatii intelectuale. Dreptul de autor si drepturi conexe. Gestiunea colectiva obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publica a operelor muzicale. - Decizie nr. 157/A din data de 17.10.2008
Drept de creatie intelectuala. Natura juridica a cauzelor. Nesemnarea minutei de catre judecator. Efecte. - Decizie nr. 274/A din data de 05.11.2004
Proprietate intelectuala - Decizie nr. 10763/3/2010 din data de 11.01.2011
Ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 1413 din data de 26.11.2009
Ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 1123 din data de 28.08.2007
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017
Societati. Constatarea legalitatii fuziunii. Necesitatea formei autentice a hotararii de aprobare a fuziunii prin absorbtie, in cazul terenurilor. - Decizie nr. 703A din data de 10.04.2017
Procedura de insolventa. Cesionarea creantei unui creditor. Nedobandirea calitatii de membru al comitetului creditorilor de catre creditorul cesionar. - Decizie nr. 871A din data de 10.05.2017
Cererea de obligare a Fondului de Garantare a Asiguratilor la despagubiri ca urmare a producerii unor riscuri acoperite de asigurarea RCA. Procedura speciala de reglementare a legii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 863A din data de 18.05.2017