Marca. Actiune in contrafacere. Apel in aderare. Interes. Identitatea dintre semnele in conflict. Cuantificarea prejudiciului material si moral.
(Decizie nr. 168A din data de 24.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti) Marca. Actiune in contrafacere. Apel in aderare. Interes. Identitatea dintre semnele in conflict. Cuantificarea prejudiciului material si moral.
Legea nr. 84/1998, art.35;
OUG nr.100/2005, art.14.
1. Cat timp instanta a admis actiunea reclamantelor pe temeiul de drept indicat de acestea ca "principal", nu se poate retine ca existand o necercetare a temeiurilor subsidiare, care nu mai aveau de ce sa fie cercetate de instanta.
In plus, instanta, chiar numai analizand temeiul de drept principal, a admis in totalitate actiunea reclamantelor, cu toate capetele de cerere, neputandu-se sustine nici macar existenta unui capat de cerere subsidiar ce ar fi ramas neanalizat.
Ceea ce doresc de fapt reclamantele sa preintampine prin cererea de aderare la apel de fata este ca, in cazul admiterii apelului paratei (prin considerarea ca neindeplinita a conditiei de la lit. a), sa nu se mai produca ceea ce in mod obligatoriu ar trebui sa se intample conform legii procesuale civile, si anume trimiterea cauzei spre rejudecare pentru continuarea cercetarii motivelor de drept subsidiare invocate de reclamante. Or, un asemenea interes nu poate fi legitim, urmarind eludarea legii procesuale civile.
2. Exista identitate intre semnul folosit de parata pe materialele promotionale si marcile reclamantelor (identificarea codului de produs cu marcile nominalizate ale reclamantelor in prospectele si materialele promotionale, precum si pe site-ul de promovare), iar clasa de produse comercializate pe de o parte de parata si, pe de alta parte, de reclamante este aceeasi - clasa 3, parfumuri potrivit Clasificarii de la Nisa.
Parata foloseste denumirea D&P Perfumum pe toate produsele sale, fara insa a exista un alt element distinctiv intre produse, in raport de aromele acestora. Ceea ce permite consumatorului sa aleaga unul dintre produse este codul inscris pe ambalaj, cod care corespunde in catalog cu unul din produsele protejate de marca. In plus, parata utilizeaza sloganul "Esenta conteaza", fapt care raportat la comercializarea produsului sub aceeasi denumire indiferent de aroma, denota intentia paratei de a determina consumatorii sa cumpere produsele sale prin asociere cu parfumuri notorii. Rezulta ca marca D&P nu este cea care determina alegerea consumatorilor, decizia acestora intemeindu-se pe lista comparativa care asociaza produsele cu produse comercializate sub marcile reclamantelor. Or, acest comportament comercial apare ca ilicit deoarece parata foloseste marcile reclamantelor in materialele promotionale, urmarind atragerea clientelei si, astfel, obtinerea de profit, folosindu-se de imaginea marcilor reclamantelor.
In aceasta situatie, folosind pe propriile materiale de publicitate trimiteri la produsele reclamantelor, parata nu poate sustine ca nu a cunoscut existenta marcilor reclamantelor si, ca o consecinta, fapta ei de a continua folosirea fluturasilor, a fost savarsita cu intentie.
3. Curtea constata insa ca, in aplicarea prevederilor art. 14 din OUG nr. 100/2005, fata de renuntarea reclamantelor la efectuarea probei cu expertiza contabila (care ar fi avut un grad de precizie mai mare in determinarea prejudiciului real), neexistand un criteriu concret de acordare a daunelor materiale sau a celor morale, se impune, conform lit. a) a textului, acordarea unei singure sume, globale, cu titlu de despagubiri, care sa includa atat daunele materiale, cat si pe cele morale. Astfel, chiar existenta prejudiciului moral este un criteriu de evaluare a prejudiciului material, in situatia imposibilitatii calcularii acestuia din urma, cum este situatia litigiului de fata. (Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala, Decizia Civila nr. 168.A din 24.06. 2010)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 3 decembrie 2008, reclamantele HBTMM GmbH & Co. KG, M GmbH & Co. KG, P R S.A.S., P G I O SA, G M S.A., J C S anonyme, L P B & Cie, L S anonyme, C S anonyme au chemat in judecata pe parata S.C. MMD S.R.L., solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa oblige parata la:
1. interzicerea actelor de comert, import, export, distributie, publicitate, precum si a oricarui alt act comercial care presupune prezentarea produselor paratei in actuala modalitate sau in orice alta modalitate prin care s-ar produce un risc de confuzie sau de asociere cu marcile reclamantelor pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3 (conform Clasificarii de la Nisa), sub sanctiunea platii amenzii civile maxime/zi de intarziere prevazute de art. 580 ind. 3 C.Proc.Civ.
2. obligarea la plata despagubirilor materiale in cuantum provizoriu de 1000 euro, precum si a despagubirilor morale in valoare estimata provizoriu de 2.000 euro catre fiecare titular de marca pentru prejudiciul cauzat prin folosirea fara drept a marcilor inregistrate apartinand acestora sau in situatia in care nu se poate stabili cu exactitate suma, despagubiri reprezentand echivalentul valorii minime a unei licente pentru fiecare titular.
In motivarea cererii, reclamantele au indicat documentele potrivit carora marcile indicate sunt protejate si au aratat ca parata comercializeaza produsele companiei D&P Perfumum, fiind principalul sau importator. Produsele sunt prezentate in flacoane pe care este aplicata marca omonima, iar pe dopul sticlutelor de parfum este aplicat un cod care, potrivit catalogului de prezentare, corespunde unui anumit produs. In catalog, fiecare cod corespunde unei mentiuni care arata ca parfumul ce poarta acel cod este similar cu un parfum ce poarta o marca notorie, printre care sunt si marcile apartinand reclamantelor.
Prin aceasta modalitate de comercializare se aduce o grava atingere drepturilor de proprietate intelectuala ale reclamantelor, cererea fiind justificata potrivit art. 35 din Legea nr. 84/1998, deoarece, in principal, este folosit un semn identic cu marca protejata pentru produse identice cu cele pentru care marca a fost inregistrata (lit. a), iar, in subsidiar, este folosit un insemn care, data fiind identitatea sau asemanarea cu marca protejata ori data fiind identitatea sau asemanarea produselor carora li se aplica semnul cu produsele pentru care marca a fost inregistrata, produce in perceptia publicului un risc de confuzie care include si riscul de asociere (lit. b). In plus, deoarece marcile reclamantelor au dobandit renume in Romania, prin folosirea unor semne identice cu marcile, fara motive intemeiate, se profita de caracterul distinctiv ori de renumele marcii sau folosirea semnului cauzeaza titularului marcii un prejudiciu, fapta paratei se incadreaza si in ipoteza prevazuta de lit. c a art. 35.
In ceea ce priveste profitul ilicit obtinut de parata, reclamantele sustin ca singurul motiv pentru care produsele sunt comercializate in maniera aratata fiind asocierea ilicita cu marcile reclamantelor si atragerea clientelei. In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor, reclamantele au sustinut ca potrivit art. 14 lit. a din OUG 100/2005, trebuie avut in vedere volumul total al vanzarilor paratei in toata perioada de comercializare pana la data formularii cererii.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 35 din Legea nr. 84/1998 si art. 14 din OUG nr. 100/2005.
La data de 3.12.2008, reclamantele au precizat capatul secundar al cererii de chemare in judecata cu privire la cuantumul despagubirilor, respectiv despagubiri materiale in cuantum provizoriu de 3.800 lei si despagubiri morale provizorii de 7.600 lei, catre fiecare titular de marca, iar in situatia in care nu se poate stabili cu exactitate suma, despagubiri reprezentand echivalentul valorii minime a unei licente pentru fiecare titular.
Parata S.C. MMD S.R.L. a formulat intampinare si cerere reconventionala la data de 25.02.2009.
In aparare, parata a aratat ca isi desfasoara activitatea in domeniul importului si distributiei de parfumuri ale producatorului D&P Perfumum, comercializand in Romania 100 de sortimente notificate la Ministerul Sanatatii si Familiei, indeplinind deci conditiile legale pentru a fi comercializate prin distribuitori locali. Producatorul este cel raspunzator pentru calitatea produselor si singurul in masura sa decida retetele/ingredientele folosite. Produsele nu sunt contrafacute deoarece sunt rezultatul activitatii specialistilor proprii, vandute la preturi diferite de cel al reclamantelor. Nici ambalajele folosite si care au caracteristici proprii nu sunt de natura a crea vreo confuzie cu ambalajele folosite de reclamante.
In urma realizarii concilierii cu reclamantele, parata a incetat a mai comercializa produsele prin mentionarea in comunicarile comerciale a similaritatii produsului cu alte marci. Modificarea flyerelor a fost notificata agentilor de vanzari prin e-mail la data de 16.05.2008, anterior formularii actiunii de catre reclamante.
Sub aspectul incidentei art. 35 din Legea 84/1998 parata a formulat urmatoarele aparari raportat la literele a, b si c:
- nu exista identitate intre semnele folosite si marcile reclamantelor, deoarece produsele sunt comercializate sub marca proprie D&P care apare inscriptionat pe ambalaje.
- nu exista risc de confuzie deoarece nu este sugerata existenta vreunei legaturi comerciale sau juridice cu reclamantele. Consumatorul mediu este in deplina cunostinta de cauza cu privire la originea produselor si site ca nu contracteaza cu un distribuitor autorizat al reclamantelor. In perioada 2006 - 16.05.2008, nu au fost obtinute beneficii ca urmare a folosirii sintagmei "similar cu" in comunicarile comerciale, dovada rezultand din faptul ca dupa retragerea flyerelor vanzarile paratei nu au suferit modificari.
- dispozitiile lit. c se aplica unei alte ipoteze, referindu-se la produse diferite.
In ceea ce priveste prejudiciul, parata arata ca nu exista dovada unui asemenea prejudiciu deoarece nu se face dovada scaderii vanzarilor reclamantelor in perioada de activitate a paratei.
Pe cale reconventionala, parata S.C. MMD S.R.L. a solicitat obligarea reclamantelor la plata sumei de 5000 euro reprezentand cheltuieli suplimentare realizate de parata pentru modificarea flyerelor.
Au fost administrate proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriu. In ceea ce priveste proba cu expertiza contabila incuviintata la data de 22.04.2009, la ultimul termen de judecata s-a dispus decaderea reclamantei din dreptul de a administra aceasta proba ca urmare a neachitarii onorariului, in conditiile art. 170 C.Proc.Civ. Reclamantele au sustinut ca un onorariu de 22.500 lei este exagerat de mare si le incalca dreptul la un proces echitabil.
In lipsa administrarii acestei probe, prin cererea din 28.10.2009 (fila 251), reclamantele au aratat ca solicita despagubiri materiale echivalente valorii minime a unei licente pentru fiecare titular - respectiv 1% din cifra de afaceri, pentru perioada 1.11.2005 - 1.11.2008 - 99.690,07 lei pentru fiecare titular de marca.
Ca prejudiciu moral s-a solicitat obligarea paratei la aceeasi suma pentru fiecare titular, raportat si la criteriile art. 139 din Legea 8/1996.
Prin sentinta civila nr. 191 din 10.02.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a Civila, a fost admisa cererea precizata formulata de reclamante; i s-au interzis paratei actele de comert, import, export, distributie, publicitate, precum si a orice alte acte comerciale care presupun prezentarea produselor paratei in actuala modalitate sau in orice alta modalitate, respectiv prin care s-ar produce un risc de confuzie sau de asociere cu marcile protejate ale reclamantelor pentru produse din clasa 3 (conform Clasificarii de la Nisa); s-a stabilit amenda civila in sarcina paratei si in favoarea statului in cuantum de 50 de lei pe zi pana la incetarea actelor mentionate anterior; a fost obligata parata la plata sumei de 99.690,07 lei - despagubiri materiale si 99.690,07 lei - despagubiri morale, pentru fiecare dintre reclamante; a fost respinsa, ca neintemeiata, cererea reconventionala; a fost obligata parata la plata sumei de 26.541 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata.
In motivarea sentintei, s-au retinut urmatoarele:
Reclamantele sunt titulare ale unor marci comunitare/internationale aflate in perioada de protectie, pentru clasa de produse 3 (conform Clasificarii de la Nisa, care include produse de parfumerie, cosmetice, etc.), potrivit documentelor anexate cererii de chemare in judecata, dupa cum urmeaza:
1. HBTMM GmbH & Co. KG este titulara marcii comunitare Hugo Boss - certificat de inregistrare 49254/1.04.1996 emis de OHIM si a marcii internationale BOSS - certificat de reinnoire nr. 316569/11.07.2006 emis de OMPI (filele 11-17)
2. M GmbH & Co. KG este titulara marcilor Summer Gabriela Sabatini - certificat de inregistrare 1555010/14.03.2000 emis de OHIM, Gabriela Sabatini - certificat de inregistrare nr. 520259/19.02.1988 si Naomi Campbel - certificat de inregistrare nr. 706887/28.06.1993 emis de OMPI (filele 25-27)
3. P R S.A.S. este titulara marcii Eau de Rochas - certificat de inregistrare 602896/28.06.1993 emis de OMPI (fila 31)
4. P G I O SA este titulara marcii Laura Biagiotti Roma - certificat de inregistrare 287912/4.07.1996 emis de OHIM (fila 35)
5. G M S.A. este titulara marcilor Armani - certificat de inregistrare OHIM nr. 504282/1.04.1997 si OMPI nr. 502876/1.05.11986, Giorgio Armani - certificat de inregistrare 504258/1.04.1997 emis de OHIM, Acqua di Gio - certificat de inregistrare OMPI nr. 668975/14.01.1997 si OHIM nr. 505669/1.04.1997, Emporio Armani - certificat de inregistrare OHIM nr. 505594/1.04.1997, Emporio Armani...lui/il/he... - certificat de inregistrare nr. 700380/24.09.1998 emis de OMPI (filele 42-57)
6. J C S anonyme este titulara marcii Cacharel - certificat de inregistrare 5636824/23.01.2007 emis de OHIM si nr. R442648/14.02.1996 emis de OMPI (fila 60-68)
7. L P B & Cie este titulara marcilor Lancôme - certificat de inregistrare nr. 2R 164395/6.10.1992, Tresor - certificat de inregistrare 5459607/13.11.2006 emis de OHIM, Miracle - certificat de inregistrare 1286897/24.08.1999 emis de OHIM, Hypnose - certificat de inregistrare nr. 4173621/23.12.2004 (fila 71-81)
8. L S anonyme este titulara marcilor Sensi - certificat de inregistrare nr. 767479/24.08.2001, Anaïs Anaïs - certificat de inregistrare nr. R433684/8.11.1997, Amor Amor - certificat de inregistrare nr. 814097/9.09.2003 si nr. 3115607/2.04.2003, Gloria - certificat de inregistrare nr. 2527018/8.01.2002 emis de OHIM, Noa - certificat de inregistrare nr. 702616/3.11.1998, Eden - certificat de inregistrare nr. 195842A/5.10.1956 (fila 86-101)
9. C S anonyme este titulara marcilor Chance - certificat de inregistrare 737653/13.07.2000 emis de OMPI, Mademoiselle Chanel - certificat de inregistrare nr. 337687/24.08.1867, Chanel - certificat nr. 318753/11.08.1966 si Coco - certificat nr. R 363419/13.11.1989 (fila 104-108).
Parata S.C. M M D S.R.L. importa produse D&P pe care le comercializeaza pe teritoriul Romaniei in urmatoarea forma: flacoanele si ambalajele poarta inscriptionat semnul D&P, sunt identice indiferent de esenta parfumului si sunt diferentiate printr-un cod ce corespunde in catalogul de prezentare unei marci de parfum de renume, printre care se regasesc si marcile reclamantelor (filele 109 - 112). Spre exemplu, produsul D&P cu codul H-2 poarta, in catalog, denumirea de Barbara, iar la tipul produsului apare marca uneia dintre reclamante - Hugo Boss. Toate marcile indicate de reclamante se regasesc in acest catalog sub un cod format dintr-o litera si cifre.
Aceasta modalitate de comercializare este confirmata de parata intr-o recunoastere circumstantiata sub aspectul perioadei de timp si a scopului urmarit. Astfel, in intampinare se afirma ca "pentru o scurta perioada de timp 2006 - 2008, in comunicarile comerciale (flyer) au fost inscriptionate mentiuni de genul "similar cu...", care au fost destinate, dupa modelul folosit in alte tari, sa ajute distribuitorii sa raspunda cat mai bine cerintelor clientilor finali, iar nu sa creeze confuzie fata de imaginea si calitatea produsului".
Aceasta modalitate de prezentare este folosita si pe site-ul www.dpperfumum.ro, din comentariile clientilor (la data de 24.10.2008 - fila 114) rezultand ca acestia se raporteaza constant la marci notorii de parfum pentru a achizitiona parfumuri D&P care seamana din punct de vedere olfactiv cu acestea.
Reclamantele au sustinut ca fapta paratei este ilicita sub toate cele trei premise prevazute de lege - lit. a, b si c. Tribunalul a apreciat ca, in speta, sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 35 lit. a din Legea 84/1998 si, prin urmare, nu se impune cercetarea si a celorlalte doua premise legale ce permit titularului marcii sa actioneze in sensul art. 35.
Astfel, exista identitate intre semnul folosit de parata pe materialele promotionale si marcile reclamantelor (identificarea codului de produs cu marcile nominalizate ale reclamantelor in prospectele si materialele promotionale, precum si pe site-ul de promovare), iar clasa de produse comercializate pe de o parte de parata si, pe de alta parte, de reclamante este aceeasi - clasa 3, parfumuri potrivit Clasificarii de la Nisa.
Sub acest aspect nu pot fi primite apararile paratei privind faptul ca produsele sale sunt notificate la Ministerul Sanatatii, deoarece aceasta procedura asigura doar legalitatea comercializarii sub aspectul reglementarilor specifice pentru protectia consumatorilor si nu poate fi opusa reclamantelor, care tind la protejarea altor drepturi decat cele in materia protectiei sanatatii. Nici sustinerea ca producatorul D&P Perfumum este responsabil pentru calitatea produselor si cel care decide retetele/ingredientele folosite nu poate fi primita ca aparare pertinenta, deoarece fapta imputata de reclamante este activitatea promotionala intreprinsa direct de parata, iar nu reproducerea continutului chimic al produselor.
S-a sustinut in aparare ca nu exista identitate intre semnul folosit de parata si marcile reclamantelor, deoarece parata comercializeaza produse sub marca proprie D&P Perfumum, care apare pe ambalajul produselor, ambalaj care difera esential de ambalajul in care sunt comercializate produsele reclamantelor.
Tribunalul nu poate accepta aceasta aparare deoarece constata ca parata foloseste denumirea D&P Perfumum pe toate produsele sale, fara insa a exista un alt element distinctiv intre produse, in raport de aromele acestora. Ceea ce permite consumatorului sa aleaga unul dintre produse este codul inscris pe ambalaj, cod care corespunde in catalog cu unul din produsele protejate de marca. In plus, parata utilizeaza sloganul "Esenta conteaza", fapt care raportat la comercializarea produsului sub aceeasi denumire indiferent de aroma, denota intentia paratei de a determina consumatorii sa cumpere produsele sale prin asociere cu parfumuri notorii. Rezulta ca marca D&P nu este cea care determina alegerea consumatorilor, decizia acestora intemeindu-se pe lista comparativa care asociaza produsele cu produse comercializate sub marcile reclamantelor.
Or, acest comportament comercial apare ca ilicit deoarece parata foloseste marcile reclamantelor in materialele promotionale, urmarind atragerea clientelei si, astfel, obtinerea de profit, folosindu-se de imaginea marcilor reclamantelor.
In acelasi sens este si hotararea CJCE in cauza C-487/07, L‘Oréal SA si altii, care a stabilit ca "titularul unei marci poate interzice utilizarea unei liste comparative in care un produs tert este prezentat drept imitatia unui dintre produsele acestuia. Profitul realizat de persoana care utilizeaza lista comparativa este rezultatul unei concurente neloiale si, in consecinta, trebuie considerat ca fiind obtinut in mod neloial. Utilizarea, intr-o publicitate comparativa, a unui semn identic cu marca unui concurent poate fi interzisa in temeiul Directivei cu privire la marci, directiva transpusa in dreptul intern prin Legea nr. 84/1998, chiar si atunci cand aceasta utilizare nu poate aduce atingere functiei esentiale a marcii, care consta in a indica provenienta produselor sau a serviciilor, cu conditia ca aceasta utilizare sa aduca atingere sau sa fie susceptibila sa aduca atingere uneia dintre celelalte functii ale marcii, ca de exemplu functiile de comunicare, de investitie sau de publicitate. Astfel, parata incalca interdictia ca, in cadrul publicitatii comparative, sa mentioneze ca produsul constituie o imitatie sau o reproducere a produsului de marca.
Parata a sustinut ca in urma concilierii cu reclamantele a luat masuri pentru incetarea faptelor imputate. Sub acest aspect, tribunalul constata ca reclamantele au facut dovada contrara celor sustinute de parata, deoarece prin print-ul de pe site-ul paratei din data de 21.10.2008, rezulta ca modalitatea de comercializare a continuat si dupa data de 16.05.2008, cand parata a pretins ca a incetat aceste fapte. In plus, chiar daca modalitatea de comercializare ar fi fost modificata tribunalul apreciaza ca aceasta nu ar constitui un impediment in admiterea cererii reclamantelor, pentru a asigura acestora garantia ca nu va fi reluata folosirea abuziva a marcilor protejate, sens in care CJCE a interpretat art. 98 alin. 1 din Regulamentul 40/94 al Consiliului Europei.
Prin urmare, tribunalul, in temeiul art. 35 din Legea nr. 84/1998, a admis cererea privind interzicerea actelor de comert, import, export, distributie, publicitate, precum si a oricarui alt act comercial care presupune prezentarea produselor paratei in actuala modalitate sau in orice alta modalitate prin care s-ar produce un risc de confuzie sau de asociere cu marcile reclamantelor pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3 (conform Clasificarii de la Nisa).
In ceea ce priveste cererea reclamantei privind stabilirea unei amenzi civile, tribunalul a constatat ca s-a stabilit in sarcina paratei o obligatie de a nu face, prin interzicerea actelor de comert mentionate. Cum dispozitiile art. 580 ind. 3 C.Proc.Civ. se refera la executarea obligatiilor de a face, prin posibilitatea de instituire a unei amenzi civile de 50 de lei pe zi de intarziere, in favoarea statului, pana la executarea obligatiei din titlu, tribunalul a constatat ca aceasta modalitate de constrangere a debitorului la executare nu poate fi aplicata in cazul stabilirii unei obligatii de a nu face, decat in modalitatea aplicarii amenzii pana la incetarea actelor mentionate in cererea de chemare in judecata. Intrucat solicitarea reclamantei este de "interzicere", acoperind atat actiuni prezente, cat si viitoare, tribunalul a apreciat ca si aceasta cerere poate fi admisa in modalitatea aratata si potrivit art. 580 ind. 4 C.Proc.Civ.
Constatand ca paratei ii este imputabila modalitatea in care a inteles sa isi comercializeze propriile produse, intr-o maniera ce aduce atingere drepturilor exclusive ale reclamantelor asupra marcilor protejate, tribunalul a constatat ca este indreptatita si cererea acestora de obligare a paratei la plata de despagubiri materiale si morale, raportat la dispozitiile art. 14 din OUG 100/2005, existand o fapta ilicita, vinovatie si raport de cauzalitate in materia speciala a protectiei drepturilor de proprietate intelectuala.
In lipsa expertizei, tribunalul a constatat ca se impune obligarea paratei la plata unor despagubiri materiale echivalente cu valoarea minima a unei licente, respectiv cu situatia in care parata ar fi uzat de marcile reclamantelor, cu acordul acestora.
Astfel, avand in vedere proba cu inscrisuri administrata (indicatorii financiari comunicati de Ministerul Finantelor - filele 254 - 256) precum si valoarea necontestata a acestei licente (1% din cifra de afaceri anuala a beneficiarului), tribunalul constata ca fiecare dintre reclamante este indreptatita la plata unei sume de 99.690,07 lei, pentru perioada dedusa judecatii - 1 noiembrie 2005 - 1 noiembrie 2008. Astfel, cifra de afaceri a paratei a fost de:
- 1.066.632 lei in 2005,
- 2.886.683 lei in 2006,
- 3.446.181 lei in 2007,
- 4.150.046 lei in 2008.
Prin aplicarea procentului de 1% rezulta ca prejudiciul este:
- pentru noiembrie-decembrie 2005, 1.777,72 lei =[(1.066.632*1%:12 luni) * 2 luni]
- pentru anul 2006, 28.866,83 lei = 2.886.683 * 1%
- pentru anul 2007, 34.461,81 lei = 3.446.181 * 1%
- pentru ianuarie - octombrie, 34.583,71 lei = [(4.150.046*1%:12 luni) * 10 luni]
In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor morale, tribunalul a apreciat ca o suma egala cu despagubirile materiale este suficienta pentru a acoperi si prejudiciul material suferit de reclamante. Acest prejudiciu este cert deoarece prin faptele sale parata a adus atingere drepturilor conferite de marca, inclusiv prin pierderea distinctivitatii acestora, alterarea valorii lor si pierderea clientelei, fiind evident dupa cum s-a aratat anterior ca produsele paratei erau achizitionate in considerarea similaritatii lor cu produsele reclamantelor.
In ceea ce priveste cuantumul prejudiciului moral, tribunalul a retinut perioada de doi ani in care faptele paratei s-au desfasurat si ia in considerare, prin analogie, prevederile art. 139 din Legea 8/1996 care in materia protectiei altor drepturi de proprietate intelectuala stabileste maximul daunelor morale ca fiind triplul prejudiciului material.
Cu privire la cererea reconventionala prin care parata a pretins obligarea reclamantelor la plata sumei de 5000 euro, reprezentand cheltuielile efectuate cu modificarea pliantelor de vanzare a produselor, tribunalul a constatat ca cererea este neintemeiata. In acest sens, tribunalul a retinut ca nu se poate imputa reclamantelor-parate o fapta ilicita, deoarece modificarea modalitatii de comercializare a avut loc in urma concilierii si a expunerii de catre reclamante a pretentiilor in ceea ce priveste protectia propriilor drepturi. Cum s-a retinut temeinicia acestor pretentii, parata-reclamanta nu isi poate invoca propria culpa pentru a obtine de la reclamante acoperirea cheltuielilor cu modificarea flyerelor care au generat prejudiciu pentru drepturile exclusive ale reclamantelor asupra marcilor protejate.
In aplicarea dispozitiilor art. 274 C.Proc.Civ., parata a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta, reprezentand taxa de timbru si onorariu avocatial (potrivit chitantelor de la filele 130, 147, 400 - 404).
Impotriva acestei sentinte au formulat apel la data de 02.03.2010 parata SC M.M.D. SRL, solicitand admiterea admiteti apelului, astfel cum a fost motivat; schimbarea in tot a hotararii apelate, urmand a dispune respingerea cererii de chemare in judecata promovata de intimatele reclamante ca fiind neintemeiata; obligarea intimatelor reclamante, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu solutionarea prezentei cauze.
In motivarea cererii de apel, s-au aratat urmatoarele:
Hotararea Tribunalului Bucuresti Sectia a III-a Civila este data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, fiind, in acelasi timp contrara realitatii si ignorand cu desavarsire materialul probator administrat in cauza.
Tribunalul retine o situatie de fapt eronata drept pentru care pronunta o hotarare lipsita de temei legal. Apelanta-parata nu a sustinut, iar intimatele reclamante nu au dovedit, faptul ca perioada de folosire a flyerelor (fluturasii publicitari) a fost mai mare de un an de zile.
Asa cum rezulta din inscrisurile existente la dosarul cauzei, precum si din proba cu interogatoriu, administrata in cauza, apelanta-parata a comandat si folosit fluturasii ca material publicitar in perioada 2007 - mai 2008. Sub nici o forma nu se poate sustine faptul ca fluturasii la care fac referire intimatele reclamante au fost folosite in alta perioada decat cea indicata de apelanta-parata.
In mod eronat Tribunalul a retinut faptul ca apelanta-parata a recunoscut o perioada de folosire a fluturasilor mai mare decat cea indicata anterior. Acest aspect rezulta, fara putinta de tagada din chiar inscrisul retinut de partile adverse si de Tribunal, respectiv din intampinarea apelantei-parate. Astfel, Tribunalul, citand din intampinarea apelantei-parate retine in mod eronat ca "astfel, in intampinare se afirma ca pentru o scurta perioada de timp 2006 - 2008, in comunicarile comerciale (flyere) au fost inscriptionate mentiuni de genul ...". Aceasta sustinere este eronata, intrucat aceste comunicari s-au efectuat doar o parte din anii 2006 si 2008, in 2005 si 2007 nefiind efectuate astfel de comunicari.
Drept urmare, Tribunalul nu putea sa oblige apelanta-parata la plata despagubirilor materiale si morale in cuantum de 1 % din cifra de afaceri pentru perioada cuprinsa intre 2005-2008.
Tribunalul analizeaza cererea de chemare in judecata din perspectiva unui comentariu facut de blogul site-ului apelantei-parate de un tert.
De asemenea, in mod total eronat se retine de Tribunal, analizand cererea in fond, ca apelanta-parata nu a incetat folosirea flyerelor, asa cum a sustinut si comunicat intimatelor reclamante prin reprezentant. Sustinerea instantei de fond are la baza un comentariu tiparit de intimate de pe blog-ul aferent site-ului apelantei-parate. Persoanele care au purtat discutiile pe acel blog nu sunt reprezentantii firmei apelantei-parate, ci sunt clienti ai acestei societati, terti fata de litigiul ce face obiectul prezentei cauze.
Ba mai mult, exista posibilitatea ca persoanele ce au purtat discutiile respective sa fie intentionat rau-voitoare fata de apelanta-parata, avand interese contrare acesteia.
Or, ceea ce accepta in mod surprinzator Tribunalul este sa dispuna obligarea apelantei-parate la plata daunelor morale si materiale pe baza unor afirmatii facute de terti, terti a caror buna-credinta si sinceritate nu poate fi verificata.
Nici atitudinea intimatelor reclamante nu se poate caracteriza prin buna-credinta. Apelanta a dat curs convocarii la conciliere, urmare careia a stabilit sa retragem toate flyerele in care se foloseau semnele identice cu marcile reclamantelor, sa suspende site-ul societatii si sa incheie o tranzactie care sa consfinteasca intelegerea partilor.
Ulterior, desi apelanta-parata si-a indeplinit partea sa din intelegere referitoare la flyere si site, aceasta tranzactie nu a mai fost semnata, ca urmare a refuzului intimatelor.
Prin comunicarea transmisa la data de 16 mai 2008 catre toti agentii de vanzari ai apelantei-parate, s-a precizat in mod expres ca " incepand cu data prezentei (16.05.2008 - n.n.) se interzice utilizarea flyerelor Medusa, in care se face referire sub orice forma, la denumiri originale ale parfumurilor apartinand altor firme, in cazul in care mai detineti astfel de flyere ele trebuie returnate Medusa Multidistributie SRL, eventuala utilizare in continuare a acestora se face pe proprie raspundere". In ceea ce o priveste pe apelanta-parata, din comunicatul anterior transmis, rezulta faptul ca nici macar nu stia daca mai exista astfel de flyere.
O dovada in plus a celor anterior sustinute este data de faptul ca, la data de 27.05.2008, prin factura fiscala nr. 103 a achizitionat un numar de 30.000 de flyere care sa respecte conventia avuta cu reprezentantul intimatelor reclamante.
In egala masura, se arata ca, prin adresa transmisa la data de 19 iunie 2008, a comunicat reprezentantului intimatelor reclamante ca "urmare intalnirii noastre din luna mai 2008 si a celor stabilite de comun acord cu acea ocazie (s-a stabilit faptul ca in situatia in care se retrag materialele publicitare cu denumirile marcilor reclamantelor nu se va mai promova cererea de chemare in judecata) am dispus retragerea tuturor flyerelor dupa cum reiese din e-mailul alaturat, de asemenea am suspendat site-ul firmei in vederea reorganizarii la fel si colaboratorii nostri care promovau pe internet parfumurile D&P si asteptam draftul acelei tranzactii care sa stinga litigiul pe cale amiabila".
Intimatele reclamante recunosc prin raspunsul la interogatorii ca este asa, precizand in mod expres ca au decis sa renunte la litigiu urmand ca acesta sa se stinga pe cale amiabila daca se respecta conventia.
Astfel, prin simplificarea exprimarii, situatia creata a fost urmatoarea: propunerea acestora a fost ca stingerea diferendului sa aiba loc cu conditia ca apelanta-parata sa indeplineasca o serie de conditii, conditii ce au fost indeplinite cu buna-credinta chiar inainte de semnarea tranzactiei, tranzactie ce nu a mai fost incheiata ca urmare a refuzului acestora de a o redacta si semna.
Apelanta-parata nu a formulat cerere reconventionala in prezenta cauza.
Apelanta-parata nu a promovat o cerere reconventionala in cadrul dosarului nr. 41428/3/2008, ci a aratat instantei faptul ca a efectuat o plata pentru producerea unor noi materiale publicitare care sa inlocuiasca flyerele conform intelegerii cu intimatele reclamante.
In cauza nu s-a facut dovada prejudiciului in raport de dispozitiile art. 14 din OUG nr. 100/2005.
Nu se pune problema unei contrafaceri de marfa, in conditiile in care a fost vorba despre intentie, ci de imprudenta.
In cauza Tribunalul aplica total eronat dispozitiile art. 14 anterior citate. In acest sens apelanta-parata este obligata la plata de daune interese in favoarea intimatelor reclamante apreciindu-se, fara un temei legal, ca reclamantele au suferit consecinte economice negative, urmare carora s-ar fi pierdut in totalitate sau in parte castigul normal al acestora.
In primul rand, din acest punct de vedere, cererea intimatelor reclamante nu este dovedita. S-au depus la dosarul cauzei situatii economico-financiare ale apelantei-parate, insa acest aspect nu poate dovedi o pierdere pentru intimatele reclamante.
In al treilea rand, modalitatea de calcul la valoarea minima a unei licente nu are justificare legala din perspectiva dispozitiilor art. 14 din OUG nr. 100/2005. Trimiterea facuta de Tribunal la textul art. 14 atunci cand analizeaza prejudiciul nu poate fi primita din urmatoarele considerente: i) art. 14 din OUG nr. 100/2005 nu reglementeaza aceasta modalitate de stabilire a despagubirilor; ii) utilizarea materialelor publicitare nu s-a realizat cu intentia de a crea o paguba pentru a fi stabilite daune interese.
In plus, cifra de afaceri, asupra careia se imputa procentul de daune, nu a fost realizata exclusiv din activitatile suspectate a fi de contrafacere de produse, ci este compusa si din vanzare a altor produse. Ar fi incorecta impunerea unei obligatii de dezdaunare procentuala aplicata cifrei de afaceri, atata vreme cat aceasta nu este realizata exclusiv din activitatile ce fac obiectul prezentului litigiu.
Cu titlu de exemplificare, se arata ca o dauna de 1% dintr-o cifra de afaceri ce a fost compusa din (i) activitatile ce formeaza obiectul acestui litigiu si (ii) altele, nu poate fi aplicata atata vreme cat primele activitati reprezinta doar 2-3% din intreaga cifra de afaceri.
Aceasta solutie ar presupune aplicarea unei sanctiuni discrepant mai mari fata de beneficiul realizat. Nu s-ar mai indeplini astfel functia punitiva, ci s-ar impieta nejustificat asupra activitatii apelantei-parate, atata vreme cat suma ce reprezinta aceste daune este mai mare decat profitul realizat de apelantei-parate din intreaga activitate economica.
Suma in sine este absurda ca valoare, in conditiile in care intimatele au refuzat pana si plata onorariului expertului ce trebuia sa determine pagubele suferite in raport de activitatea apelantei-parate. Acordarea unor asemenea daune catre acestea, in conditiile in care acestea au refuzat determinarea prejudiciului real este exagerata, fiind nejustificat de mare.
In cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 13 din OUG nr. 100/2005. Avand in vedere conduita reprezentantilor apelantei-parate incepand cu perioada convocarii la conciliere si pana in prezent, se considera ca dispozitiile art. 13 sunt pe deplin aplicabile in prezenta cauza.
La stabilirea aplicarii dispozitiilor art. 13 din OUG nr. 100/2005, instanta va trebui sa aiba in vedere si circumstantele concrete ale situatiei expuse de intimatele reclamante. Astfel, apelanta-parata nu contraface produsele intimatelor, aceasta folosind exclusiv fiole personalizate D&P ambalate in cutii care, de asemenea, sunt personalizate D&P. In raport de modul concret de comercializare al produselor apelantei-parate si al atitudinii apelantei-parate dupa data concilierii, au dat si dau dovada de buna credinta, spre deosebire de intimatele reclamante care nu au inteles sa-si mentina pozitia fata de aceasta situatie.
Stabilirea unei amenzi civile in favoarea statului nu are suport legal.
Obligatia stabilita de instanta nu se poate indeplini deoarece apelanta-parata nu face acte de comert, import, export si distributie in modalitatea retinuta de Tribunal din data de 16.05.2008.
Stabilirea amenzii civile in sarcina apelantei-parate in temeiul dispozitiilor art. 5804 C.pr.civ. nu poate fi primita, datorita faptului ca actele de publicitate realizate prin intermediul flyerelor au incetat inca din data de 16.05.2008. In raport de atitudinea apelantei-parate, amenda civila poate fi data cu titlu preventiv, insa numai pentru eventuale situatii viitoare, deoarece actele mentionate de intimatele reclamante au incetat.
Obligatia stabilita de instanta nu are temei legal, fiind contrara dispozitiilor arte 5804 C.pr.civ.
Amenda civila nu poate fi stabilita din perspectiva dispozitiilor art. 5804 C.pr.civ. datorita faptului ca nu exista un titlu executoriu. In cauza nu s-a facut dovada existentei unui titlu executoriu dat in favoarea intimatelor reclamante, astfel incat Tribunalul nu pavea cum sa admita cererea intimatelor reclamante.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 282 si urm. C.pr.civ., pe cele ale OUG nr. 100/2005, precum si pe dispozitiile Legii nr. 84/1998.
Cererea de apel a fost timbrata cu 1671,57 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar.
Impotriva aceleiasi sentinte au formulat, la data de 15.04.2010, cerere de aderare la apel reclamantele HBTMM GMBH & Co. KG, M GMBH &Co. KG, P R S.A.S, P G I O SA, G A SPA., J C-S ANONYME, L P B &CIE, L S ANONYME si C- S ANONYME, solicitand instantei sa analizeze faptele apelantei parate si din prisma dispozitiilor cuprinse la lit. b) si c) ale art. 35, al. 2 din Legea 84/1998, prima instanta limitandu-se doar la incadrarea faptelor in lit. a) din acelasi articol.
In motivarea cererii de aderare la apel, s-a aratat ca reclamantele au solicitat, prin cererea de chemare in judecata, interzicerea faptelor ilicite ale paratei in baza art. 35 al. 2 lit. a, b si c. Prima instanta a considerat ca in speta sunt intrunite cerintele prevazute de litera a, si, prin urmare, nu se mai impune cercetarea celorlalte doua premise. In masura in care instanta ar aprecia totusi ca faptele paratei nu se incadreaza in acelasi text legal, atunci solicita instantei sa analizeze si lit. b si c din acelasi articol.
I. Astfel, actele de contrafacere ale apelantei parate pot fi interzise conform dispozitiilor cuprinse la lit. b), in cazul in care folosirea unui insemn care, data fiind identitatea sau asemanarea cu marca ori data fiind identitatea sau asemanarea produselor carora li se aplica semnul cu produsele pentru care marca a fost inregistrata, produce in perceptia publicului un risc de confuzie care include si riscul de asociere.
Prin urmare, sunt intrunite toate premisele cerute de acest text, si anume:
Identitatea/asemanarea semnului cu marca: Sub acest aspect, se arata ca pe fluturasii folositi de apelanta parata se regasesc in mod identic marcile notorii apartinand reclamantelor, spre exemplu "Anais Anais", "Amor Amor", "Gabriela Sabatini", "Hugo Boss", si multe altele cu care apelanta parata realizeaza o asociere ilegala. Faptul ca in prezenta cauza apelanta parata foloseste si cuvantul "tip" inaintea marcilor reclamantelor nu inlatura in nici un fel folosirea fara drept a acestora din urma, fiind identice cu marcile inregistrate, care isi produc pe deplin efectele pe teritoriul Romaniei. Mai mult, acest cuvant "tip" care apare pe fluturasele promotionale ale paratei este scris deasupra marcilor reclamantelor, deci nu poate fi acceptata nici varianta unor marci cu o existenta de sine statatoare in componenta carora ar intra cuvantul "tip" si marcile reclamantelor.
Identitatea produselor care se comercializeaza sub insemnul si respectiv, sub marca inregistrata: Atat apelanta parata cat si companiile apelante ofera consumatorilor acelasi tip de produse, si anume produse de parfumerie.
Riscul de confuzie: similaritatea cu marca si identitatea produselor induc un risc de confuzie, incluzand si riscul de asociere, intre marcile lor inregistrate si insemnele folosite de catre apelanta parata.
Faptul ca apelanta parata foloseste marcile reclamantelor pentru acelasi tip de produse, parfumuri, este menit sa sugereze si existenta unei legaturi comerciale intre M M D si acestea, concretizata in forma unui contract de licenta, a unui contract de know-how sau a unui acord de orice natura la folosirea marcii. Astfel, consumatorul are impresia ca exista cel putin o autorizare a titularului pentru ca intreprinderea respectiva sa comercializeze produse sub aceeasi marca. Aceste relatii care se creeaza in mintea consumatorilor aduc prejudicii insemnate titularului marcii, marca nemaiputand sa isi exercite functia sa esentiala, de a distinge produsele si serviciile unui comerciant de cele ale altui comerciant.
Dincolo de faptul ca existenta riscului unei asemenea interpretari din partea publicului este intolerabila pentru reclamante, interpretarea in sine reprezinta ceea ce se numeste risc de confuzie indirecta si ea duce la incadrarea faptelor apelantei parate ca fiind de contrafacere si in forma prevazuta de art. 35, al 2, lit. b.
Consecinta acestei modalitati de folosire este diluarea marcilor notorii (in conditiile in care consumatorul ajunge sa creada ca pe piata exista in mod legal atat produse originale, cat si alternativele unor produse cu aceeasi esenta, dar mai ieftine), ceea ce echivaleaza cu prejudicierea titularului (avand in vedere ca produse mai slabe din punct de vedere calitativ apar pe piata sub acelasi semn).
II. Faptele paratei pot fi incadrate din punct de vedere juridic si in lit. c, deoarece marcile inregistrate au dobandit un renume in Romania si prin folosirea unor semne identice cu marcile, fara motive intemeiate, se profita de caracterul distinctiv ori de renumele marcii sau folosirea semnului ar cauza titularului marcii un prejudiciu.
Textul prevede doua ipoteze, pe de o parte apelanta parata obtine un profit ilicit, folosindu-se de renumele marcilor reclamantelor si pe de alta parte se creeaza titularului de marca un prejudiciu.
In legatura cu acest articol, trebuie facuta o mentiune in sensul ca, chiar daca textul se refera la folosirea semnelor pentru produse diferite, potrivit interpretarii date de instantele europene acestor dispozitii legale, cu atat mai mult acesta se aplica in situatia in care semnul in discutie si marca ce se bucura de renume sunt folosite in legatura cu produse identice sau similare.
Apelanta parata profita de renumele marcilor lor fara a avea vreun temei legitim in acest sens, obtinand astfel un profit in mod vadit ilicit (de altfel, singurul motiv este asocierea ilicita cu marcile in cauza si atragerea clientelei pe aceasta cale) si, astfel, nu prezinta acele "motive intemeiate" cerute de lege pentru justificarea unei conduite ilicite.
Prin folosirea abuziva a marcilor in activitatea comerciala pe care o desfasoara apelanta parata, se aduc grave prejudicii imaginii lor, iar increderea clientilor in valoarea si renume le marcilor reclamantelor are, in acest fel, de suferit.
In drept, au fost invocate prev. art. 293 alin. 1 C. pr. civ., art. 35 alin.2 din Legea 84/1998.
Cererea de aderare la apel a fost timbrata cu 20 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar.
Reclamantele HBTMM GMBH & Co. KG, M GMBH &Co. KG, P R S.A.S, P G I O SA, G A SPA., J C-SOCIÉTÉ ANONYME, L P B &CIE, L- SOCIÉTÉ ANONYME si C- SOCIÉTÉ ANONYME au formulat intampinare fata de apelul formulat de apelanta-parata SC M M D SRL, solicitand respingerea acestui apel ca nefondat.
Parata SC M M D SRL a formulat intampinare fata de apelul reclamantelor, invocand exceptia netimbrarii cererii de aderare la apel, exceptia lipsei de interes in promovarea cererii de aderare la apel, iar pe fond solicitand respingerea acestei cereri ca neintemeiata.
Asupra exceptiei lipsei de interes a formularii cererii de aderare la apel de catre apelantele-reclamante, Curtea constata urmatoarele:
Interesul reprezinta acea conditie de admisibilitate a unei cereri care consta in folosul practic urmarit de cel care pune in miscare actiunea civila, respectiv oricare dintre formele procedurale care intra in continutul acesteia. Interesul trebuie sa fie legitim, nascut si actual, personal si direct.
Prin sentinta apelata, actiunea formulata de reclamante a fost admisa in integralitate, astfel cum a fost precizata.
In motivarea sentintei, s-a retinut de catre prima instanta ca reclamantele au sustinut ca fapta paratei este ilicita sub toate cele trei premise prevazute de lege - lit. a, b si c. Tribunalul a apreciat ca, in speta, sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 35 lit. a din Legea 84/1998 si, prin urmare, nu se impune cercetarea si a celorlalte doua premise legale ce permit titularului marcii sa actioneze in sensul art. 35.
Prin cererea de aderare la apel de fata, apelantele-reclamante au solicitat ca, in masura in care instanta ar aprecia totusi ca faptele paratei nu se incadreaza in acelasi text legal, sa se analizeze si lit. b si c din acelasi articol.
Conform prevederilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 (in forma in vigoare la data introducerii cererii de chemare in judecata si a cererilor de apel, in prezent art. 36 din legea republicata) titularul marcii poate cere instantei judecatoresti competente sa interzica tertilor sa foloseasca, in activitatea lor comerciala, fara consimtamantul sau:
a) un semn identic marcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost inregistrata;
b) un semn pentru care, datorita faptului ca este identic sau asemanator cu o marca si din cauza ca produsele sau serviciile carora li se aplica marca sunt identice sau similare, exista un risc de confuzie in perceptia publicului, incluzand riscul de asociere intre semn si marca;
c) un semn identic sau asemanator cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este inregistrata, cand aceasta din urma a dobandit un renume in Romania si daca folosirea fara drept a semnului ar fi in detrimentul caracterului distinctiv al marcii ori in detrimentul renumelui acesteia.
Din cercetarea celor 3 situatii invocate de reclamante, Curtea constata, in primul rand, ca niciodata cele 3 situatii nu se vor putea implini concomitent, presupunand conditii ce se exclud reciproc.
Or, este normal ca atunci cand prima instanta a apreciat ca este indeplinita conditia de la litera a, sa nu mai treaca la analizarea conditiilor de la literele b si c.
De altfel, chiar si reclamantele, in redactarea cererii de chemare in judecata au invocat ipotezele de la lit. b si c in subsidiar fata de ipoteza de la lit. a.
Astfel, reclamantele au aratat ca, "prin aceasta modalitate de comercializare se aduce o grava atingere drepturilor de proprietate intelectuala ale reclamantelor, cererea fiind justificata potrivit art. 35 din Legea nr. 84/1998, deoarece, in principal, este folosit un semn identic cu marca protejata pentru produse identice cu cele pentru care marca a fost inregistrata (lit. a), iar, in subsidiar, este folosit un insemn care, data fiind identitatea sau asemanarea cu marca protejata ori data fiind identitatea sau asemanarea produselor carora li se aplica semnul cu produsele pentru care marca a fost inregistrata, produce in perceptia publicului un risc de confuzie care include si riscul de asociere (lit. b). In plus, deoarece marcile reclamantelor au dobandit renume in Romania, prin folosirea unor semne identice cu marcile, fara motive intemeiate, se profita de caracterul distinctiv ori de renumele marcii sau folosirea semnului cauzeaza titularului marcii un prejudiciu, fapta paratei se incadreaza si in ipoteza prevazuta de lit. c a art. 35."
Or, cat timp instanta a admis actiunea reclamantelor pe temeiul de drept indicat de acestea ca "principal", nu se poate retine ca existand o necercetare a temeiurilor subsidiare, care nu mai aveau de ce sa fie cercetate de instanta.
In plus, instanta, chiar numai analizand temeiul de drept principal, a admis in totalitate actiunea reclamantelor, cu toate capetele de cerere, neputandu-se sustine nici macar existenta unui capat de cerere subsidiar ce ar fi ramas neanalizat.
Ceea ce doresc de fapt reclamantele sa preintampine prin cererea de aderare la apel de fata este ca, in cazul admiterii apelului paratei (prin considerarea ca neindeplinita a conditiei de la lit. a), sa nu se mai produca ceea ce in mod obligatoriu ar trebui sa se intample conform legii procesuale civile, si anume trimiterea cauzei spre rejudecare pentru continuarea cercetarii motivelor de drept subsidiare invocate de reclamante. Or, un asemenea interes nu poate fi legitim, urmarind eludarea legii procesuale civile.
Interesul formularii cererii de aderare la apel trebuie vazut prin prisma dispozitivului sentintei apelate astfel cum este reflectat in considerentele sentintei, dar raportat la obiectul cererii de chemare in judecata; cat timp prin dispozitivul sentintei apelate, a fost admisa in integralitate cererea reclamantelor bazata pe temeiul indicate ca fiind principal, nu se poate retine ca reclamantei au "cazut in pretentii", in intelesul art. 293 din Codul de procedura civila, potrivit cu care "intimatul este in drept, chiar dupa implinirea termenului de apel, sa adere la apelul facut de partea potrivnica, printr-o cerere proprie, care sa tinda la schimbarea hotararii primei instante".
Prin urmare, Curtea va admite exceptia lipsei de interes si va respinge cererea de aderare la apel ca lipsita de interes.
Analizand cauza de fata prin prisma motivelor de apel formulate de apelanta-parata, precum si a apararilor invocate de intimatele-reclamante, fata de ansamblul probator administrat in cauza, Curtea retine urmatoarele:
In fapt, reclamantele sunt titulare ale unor marci comunitare/internationale aflate in perioada de protectie, pentru clasa de produse 3 (conform Clasificarii de la Nisa, care include produse de parfumerie, cosmetice, etc.), potrivit documentelor anexate cererii de chemare in judecata, dupa cum urmeaza:
- HBTMM GmbH & Co. KG este titulara marcii comunitare Hugo Boss - certificat de inregistrare 49254/1.04.1996 emis de OHIM si a marcii internationale BOSS - certificat de reinnoire nr. 316569/11.07.2006 emis de OMPI (filele 11-17)
- M GmbH & Co. KG este titulara marcilor Summer Gabriela Sabatini - certificat de inregistrare 1555010/14.03.2000 emis de OHIM, Gabriela Sabatini - certificat de inregistrare nr. 520259/19.02.1988 si Naomi Campbel - certificat de inregistrare nr. 706887/28.06.1993 emis de OMPI (filele 25-27)
- P R S.A.S. este titulara marcii Eau de Rochas - certificat de inregistrare 602896/28.06.1993 emis de OMPI (fila 31)
- P G I O SA este titulara marcii Laura Biagiotti Roma - certificat de inregistrare 287912/4.07.1996 emis de OHIM (fila 35)
- G A SPA este titulara marcilor Armani - certificat de inregistrare OHIM nr. 504282/1.04.1997 si OMPI nr. 502876/1.05.11986, Giorgio Armani - certificat de inregistrare 504258/1.04.1997 emis de OHIM, Acqua di Gio - certificat de inregistrare OMPI nr. 668975/14.01.1997 si OHIM nr. 505669/1.04.1997, Emporio Armani - certificat de inregistrare OHIM nr. 505594/1.04.1997, Emporio Armani...lui/il/he... - certificat de inregistrare nr. 700380/24.09.1998 emis de OMPI (filele 42-57)
- J C S anonyme este titulara marcii Cacharel - certificat de inregistrare 5636824/23.01.2007 emis de OHIM si nr. R442648/14.02.1996 emis de OMPI (fila 60-68)
- L P B & Cie este titulara marcilor Lancôme - certificat de inregistrare nr. 2R 164395/6.10.1992, Tresor - certificat de inregistrare 5459607/13.11.2006 emis de OHIM, Miracle - certificat de inregistrare 1286897/24.08.1999 emis de OHIM, Hypnose - certificat de inregistrare nr. 4173621/23.12.2004 (fila 71-81)
- L S anonyme este titulara marcilor Sensi - certificat de inregistrare nr. 767479/24.08.2001, Anaïs Anaïs - certificat de inregistrare nr. R433684/8.11.1997, Amor Amor - certificat de inregistrare nr. 814097/9.09.2003 si nr. 3115607/2.04.2003, Gloria - certificat de inregistrare nr. 2527018/8.01.2002 emis de OHIM, Noa - certificat de inregistrare nr. 702616/3.11.1998, Eden - certificat de inregistrare nr. 195842A/5.10.1956 (fila 86-101)
- C S anonyme este titulara marcilor Chance - certificat de inregistrare 737653/13.07.2000 emis de OMPI, Mademoiselle Chanel - certificat de inregistrare nr. 337687/24.08.1867, Chanel - certificat nr. 318753/11.08.1966 si Coco - certificat nr. R 363419/13.11.1989 (fila 104-108).
Parata S.C. MMD S.R.L. importa produse D&P pe care le comercializeaza pe teritoriul Romaniei in urmatoarea forma: flacoanele si ambalajele poarta inscriptionat semnul D&P, sunt identice indiferent de esenta parfumului si sunt diferentiate printr-un cod ce corespunde in catalogul de prezentare unei marci de parfum de renume, printre care se regasesc si marcile reclamantelor (filele 109 - 112). Spre exemplu, produsul D&P cu codul H-2 poarta, in catalog, denumirea de Barbara, iar la tipul produsului apare marca uneia dintre reclamante - Hugo Boss. Toate marcile indicate de reclamante se regasesc in acest catalog sub un cod format dintr-o litera si cifre.
1. Intr-un prim motiv de apel, apelanta-parata arata ca ea nu a sustinut, iar intimatele-reclamante nu au dovedit, faptul ca perioada de folosire a flyerelor (fluturasii publicitari) a fost mai mare de un an de zile. Apelanta-parata a sustinut ca a comandat si folosit fluturasii ca material publicitar in perioada 2007 - mai 2008. In mod eronat Tribunalul a retinut faptul ca apelanta-parata a recunoscut o perioada de folosire a fluturasilor mai mare decat cea indicata anterior. Acest aspect rezulta, fara putinta de tagada din chiar inscrisul retinut de partile adverse si de Tribunal, respectiv din intampinarea apelantei-parate. Astfel, Tribunalul, citand din intampinarea apelantei-parate retine in mod eronat ca "astfel, in intampinare se afirma ca pentru o scurta perioada de timp 2006 - 2008, in comunicarile comerciale (flyere) au fost inscriptionate mentiuni de genul ...". Aceasta sustinere este eronata, intrucat aceste comunicari s-au efectuat doar o parte din anii 2006 si 2008, in 2005 si 2007 nefiind efectuate astfel de comunicari. Drept urmare, Tribunalul nu putea sa oblige apelanta-parata la plata despagubirilor materiale si morale in cuantum de 1 % din cifra de afaceri pentru perioada cuprinsa intre 2005-2008.
Sub aspectul perioadei de utilizare a acestor modalitati de efectuare a publicitatii (flyere sau fluturasi), Curtea retine, in primul rand, afirmatia facuta de parata in cuprinsul propriei intampinari depuse la prima instanta.
Astfel, la fila 162 din dosarul de prima instanta, se arata ca "pentru o scurta perioada de timp 2006-2008, in comunicarile comerciale (flyer) au fost inscriptionate mentiuni de genul "similar cu"...".
Sub aspectul interpretarii unei asemenea mentiuni, pornind de la regulile interpretarii gramaticale (care, la randul lor, pornesc de la regulile de scriere corecta din punct de vedere gramatical), propozitia mai sus citata nu poate fi inteleasa decat ca referindu-se la intreaga perioada 2006-2008 (adica cei 3 ani cuprinsi intre limitele intervalului).
Astfel, prin intampinare, parata a recunoscut folosirea acestor fluturasi pe perioada de 3 ani 2006, 2007, 2008, iar ulterior, prin raspunsul la interogatoriu, la intrebarea nr. 9 (fila 217), a aratat ca retragerea fluturasilor a fost rezultatul unei decizii de marketing a societatii parate, retragere sustinuta si de faptul ca fluturasul de la dosar expira la data de 01.05.2008.
Or, acest raspuns la interogatoriu nu poate fi retinut pentru a combate prima afirmatie a paratei, cat timp contrazice o alta afirmatie a aceleiasi parate.
Astfel, in chiar prezentarea din cadrul cererii de apel, apelanta-parata prezinta o situatie de fapt care contrazice afirmatia de mai sus. Aceasta arata ca, la data de 13.05.2008, intimatele reclamante, prin reprezentant, au convocat apelanta-parata la conciliere, solicitand sa retraga din magazine flyerele din care rezulta similitudinea esentelor parfumurilor apelantei-parate cu cele ale intimatelor reclamante. Fiind de buna credinta, urmare a discutiei purtate, au retras din magazine si au incetat publicitatea cu aceasta categorie de flyere. Modificarea a operat pentru toate categoriile de produse, indiferent ca acestea priveau parte din produsele intimatelor reclamante sau nu.
Reiese astfel ca motivatia modificarii flyerelor a fost alta decat cea indicata in raspunsul la interogatoriu, ceea ce duce la concluzia unui raspuns nesincer.
Pe de o parte, Curtea va retine atitudinea nesincera a paratei, si astfel va retine ca reala prima afirmatie facuta de aceasta, in sensul recunoasterii folosirii pe perioada 2006-2008.
Pe de alta parte, tot sub aspectul perioadei de folosire a acestor flyere, Curtea apreciaza ca nici forma noua a acestor fluturasi, aflata la fila 166 din dosarul de prima instanta, nu este in masura sa inlature trimiterea spre produsele reclamantelor, continand un cod de litere care in mod prescurtat se
Dreptul de autor. Admisibilitate despagubiri - Decizie nr. 259/R din data de 21.05.2014
Dreptul proprietatii intelectuale. Dreptul de autor si drepturi conexe. Gestiunea colectiva obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publica a operelor muzicale. - Decizie nr. 157/A din data de 17.10.2008
Drept de creatie intelectuala. Natura juridica a cauzelor. Nesemnarea minutei de catre judecator. Efecte. - Decizie nr. 274/A din data de 05.11.2004
Proprietate intelectuala - Decizie nr. 10763/3/2010 din data de 11.01.2011
Ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 1413 din data de 26.11.2009
Ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 1123 din data de 28.08.2007
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017
Societati. Constatarea legalitatii fuziunii. Necesitatea formei autentice a hotararii de aprobare a fuziunii prin absorbtie, in cazul terenurilor. - Decizie nr. 703A din data de 10.04.2017
Procedura de insolventa. Cesionarea creantei unui creditor. Nedobandirea calitatii de membru al comitetului creditorilor de catre creditorul cesionar. - Decizie nr. 871A din data de 10.05.2017
Cererea de obligare a Fondului de Garantare a Asiguratilor la despagubiri ca urmare a producerii unor riscuri acoperite de asigurarea RCA. Procedura speciala de reglementare a legii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 863A din data de 18.05.2017
Legea nr. 84/1998, art.35;
OUG nr.100/2005, art.14.
1. Cat timp instanta a admis actiunea reclamantelor pe temeiul de drept indicat de acestea ca "principal", nu se poate retine ca existand o necercetare a temeiurilor subsidiare, care nu mai aveau de ce sa fie cercetate de instanta.
In plus, instanta, chiar numai analizand temeiul de drept principal, a admis in totalitate actiunea reclamantelor, cu toate capetele de cerere, neputandu-se sustine nici macar existenta unui capat de cerere subsidiar ce ar fi ramas neanalizat.
Ceea ce doresc de fapt reclamantele sa preintampine prin cererea de aderare la apel de fata este ca, in cazul admiterii apelului paratei (prin considerarea ca neindeplinita a conditiei de la lit. a), sa nu se mai produca ceea ce in mod obligatoriu ar trebui sa se intample conform legii procesuale civile, si anume trimiterea cauzei spre rejudecare pentru continuarea cercetarii motivelor de drept subsidiare invocate de reclamante. Or, un asemenea interes nu poate fi legitim, urmarind eludarea legii procesuale civile.
2. Exista identitate intre semnul folosit de parata pe materialele promotionale si marcile reclamantelor (identificarea codului de produs cu marcile nominalizate ale reclamantelor in prospectele si materialele promotionale, precum si pe site-ul de promovare), iar clasa de produse comercializate pe de o parte de parata si, pe de alta parte, de reclamante este aceeasi - clasa 3, parfumuri potrivit Clasificarii de la Nisa.
Parata foloseste denumirea D&P Perfumum pe toate produsele sale, fara insa a exista un alt element distinctiv intre produse, in raport de aromele acestora. Ceea ce permite consumatorului sa aleaga unul dintre produse este codul inscris pe ambalaj, cod care corespunde in catalog cu unul din produsele protejate de marca. In plus, parata utilizeaza sloganul "Esenta conteaza", fapt care raportat la comercializarea produsului sub aceeasi denumire indiferent de aroma, denota intentia paratei de a determina consumatorii sa cumpere produsele sale prin asociere cu parfumuri notorii. Rezulta ca marca D&P nu este cea care determina alegerea consumatorilor, decizia acestora intemeindu-se pe lista comparativa care asociaza produsele cu produse comercializate sub marcile reclamantelor. Or, acest comportament comercial apare ca ilicit deoarece parata foloseste marcile reclamantelor in materialele promotionale, urmarind atragerea clientelei si, astfel, obtinerea de profit, folosindu-se de imaginea marcilor reclamantelor.
In aceasta situatie, folosind pe propriile materiale de publicitate trimiteri la produsele reclamantelor, parata nu poate sustine ca nu a cunoscut existenta marcilor reclamantelor si, ca o consecinta, fapta ei de a continua folosirea fluturasilor, a fost savarsita cu intentie.
3. Curtea constata insa ca, in aplicarea prevederilor art. 14 din OUG nr. 100/2005, fata de renuntarea reclamantelor la efectuarea probei cu expertiza contabila (care ar fi avut un grad de precizie mai mare in determinarea prejudiciului real), neexistand un criteriu concret de acordare a daunelor materiale sau a celor morale, se impune, conform lit. a) a textului, acordarea unei singure sume, globale, cu titlu de despagubiri, care sa includa atat daunele materiale, cat si pe cele morale. Astfel, chiar existenta prejudiciului moral este un criteriu de evaluare a prejudiciului material, in situatia imposibilitatii calcularii acestuia din urma, cum este situatia litigiului de fata. (Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala, Decizia Civila nr. 168.A din 24.06. 2010)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 3 decembrie 2008, reclamantele HBTMM GmbH & Co. KG, M GmbH & Co. KG, P R S.A.S., P G I O SA, G M S.A., J C S anonyme, L P B & Cie, L S anonyme, C S anonyme au chemat in judecata pe parata S.C. MMD S.R.L., solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa oblige parata la:
1. interzicerea actelor de comert, import, export, distributie, publicitate, precum si a oricarui alt act comercial care presupune prezentarea produselor paratei in actuala modalitate sau in orice alta modalitate prin care s-ar produce un risc de confuzie sau de asociere cu marcile reclamantelor pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3 (conform Clasificarii de la Nisa), sub sanctiunea platii amenzii civile maxime/zi de intarziere prevazute de art. 580 ind. 3 C.Proc.Civ.
2. obligarea la plata despagubirilor materiale in cuantum provizoriu de 1000 euro, precum si a despagubirilor morale in valoare estimata provizoriu de 2.000 euro catre fiecare titular de marca pentru prejudiciul cauzat prin folosirea fara drept a marcilor inregistrate apartinand acestora sau in situatia in care nu se poate stabili cu exactitate suma, despagubiri reprezentand echivalentul valorii minime a unei licente pentru fiecare titular.
In motivarea cererii, reclamantele au indicat documentele potrivit carora marcile indicate sunt protejate si au aratat ca parata comercializeaza produsele companiei D&P Perfumum, fiind principalul sau importator. Produsele sunt prezentate in flacoane pe care este aplicata marca omonima, iar pe dopul sticlutelor de parfum este aplicat un cod care, potrivit catalogului de prezentare, corespunde unui anumit produs. In catalog, fiecare cod corespunde unei mentiuni care arata ca parfumul ce poarta acel cod este similar cu un parfum ce poarta o marca notorie, printre care sunt si marcile apartinand reclamantelor.
Prin aceasta modalitate de comercializare se aduce o grava atingere drepturilor de proprietate intelectuala ale reclamantelor, cererea fiind justificata potrivit art. 35 din Legea nr. 84/1998, deoarece, in principal, este folosit un semn identic cu marca protejata pentru produse identice cu cele pentru care marca a fost inregistrata (lit. a), iar, in subsidiar, este folosit un insemn care, data fiind identitatea sau asemanarea cu marca protejata ori data fiind identitatea sau asemanarea produselor carora li se aplica semnul cu produsele pentru care marca a fost inregistrata, produce in perceptia publicului un risc de confuzie care include si riscul de asociere (lit. b). In plus, deoarece marcile reclamantelor au dobandit renume in Romania, prin folosirea unor semne identice cu marcile, fara motive intemeiate, se profita de caracterul distinctiv ori de renumele marcii sau folosirea semnului cauzeaza titularului marcii un prejudiciu, fapta paratei se incadreaza si in ipoteza prevazuta de lit. c a art. 35.
In ceea ce priveste profitul ilicit obtinut de parata, reclamantele sustin ca singurul motiv pentru care produsele sunt comercializate in maniera aratata fiind asocierea ilicita cu marcile reclamantelor si atragerea clientelei. In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor, reclamantele au sustinut ca potrivit art. 14 lit. a din OUG 100/2005, trebuie avut in vedere volumul total al vanzarilor paratei in toata perioada de comercializare pana la data formularii cererii.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 35 din Legea nr. 84/1998 si art. 14 din OUG nr. 100/2005.
La data de 3.12.2008, reclamantele au precizat capatul secundar al cererii de chemare in judecata cu privire la cuantumul despagubirilor, respectiv despagubiri materiale in cuantum provizoriu de 3.800 lei si despagubiri morale provizorii de 7.600 lei, catre fiecare titular de marca, iar in situatia in care nu se poate stabili cu exactitate suma, despagubiri reprezentand echivalentul valorii minime a unei licente pentru fiecare titular.
Parata S.C. MMD S.R.L. a formulat intampinare si cerere reconventionala la data de 25.02.2009.
In aparare, parata a aratat ca isi desfasoara activitatea in domeniul importului si distributiei de parfumuri ale producatorului D&P Perfumum, comercializand in Romania 100 de sortimente notificate la Ministerul Sanatatii si Familiei, indeplinind deci conditiile legale pentru a fi comercializate prin distribuitori locali. Producatorul este cel raspunzator pentru calitatea produselor si singurul in masura sa decida retetele/ingredientele folosite. Produsele nu sunt contrafacute deoarece sunt rezultatul activitatii specialistilor proprii, vandute la preturi diferite de cel al reclamantelor. Nici ambalajele folosite si care au caracteristici proprii nu sunt de natura a crea vreo confuzie cu ambalajele folosite de reclamante.
In urma realizarii concilierii cu reclamantele, parata a incetat a mai comercializa produsele prin mentionarea in comunicarile comerciale a similaritatii produsului cu alte marci. Modificarea flyerelor a fost notificata agentilor de vanzari prin e-mail la data de 16.05.2008, anterior formularii actiunii de catre reclamante.
Sub aspectul incidentei art. 35 din Legea 84/1998 parata a formulat urmatoarele aparari raportat la literele a, b si c:
- nu exista identitate intre semnele folosite si marcile reclamantelor, deoarece produsele sunt comercializate sub marca proprie D&P care apare inscriptionat pe ambalaje.
- nu exista risc de confuzie deoarece nu este sugerata existenta vreunei legaturi comerciale sau juridice cu reclamantele. Consumatorul mediu este in deplina cunostinta de cauza cu privire la originea produselor si site ca nu contracteaza cu un distribuitor autorizat al reclamantelor. In perioada 2006 - 16.05.2008, nu au fost obtinute beneficii ca urmare a folosirii sintagmei "similar cu" in comunicarile comerciale, dovada rezultand din faptul ca dupa retragerea flyerelor vanzarile paratei nu au suferit modificari.
- dispozitiile lit. c se aplica unei alte ipoteze, referindu-se la produse diferite.
In ceea ce priveste prejudiciul, parata arata ca nu exista dovada unui asemenea prejudiciu deoarece nu se face dovada scaderii vanzarilor reclamantelor in perioada de activitate a paratei.
Pe cale reconventionala, parata S.C. MMD S.R.L. a solicitat obligarea reclamantelor la plata sumei de 5000 euro reprezentand cheltuieli suplimentare realizate de parata pentru modificarea flyerelor.
Au fost administrate proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriu. In ceea ce priveste proba cu expertiza contabila incuviintata la data de 22.04.2009, la ultimul termen de judecata s-a dispus decaderea reclamantei din dreptul de a administra aceasta proba ca urmare a neachitarii onorariului, in conditiile art. 170 C.Proc.Civ. Reclamantele au sustinut ca un onorariu de 22.500 lei este exagerat de mare si le incalca dreptul la un proces echitabil.
In lipsa administrarii acestei probe, prin cererea din 28.10.2009 (fila 251), reclamantele au aratat ca solicita despagubiri materiale echivalente valorii minime a unei licente pentru fiecare titular - respectiv 1% din cifra de afaceri, pentru perioada 1.11.2005 - 1.11.2008 - 99.690,07 lei pentru fiecare titular de marca.
Ca prejudiciu moral s-a solicitat obligarea paratei la aceeasi suma pentru fiecare titular, raportat si la criteriile art. 139 din Legea 8/1996.
Prin sentinta civila nr. 191 din 10.02.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a Civila, a fost admisa cererea precizata formulata de reclamante; i s-au interzis paratei actele de comert, import, export, distributie, publicitate, precum si a orice alte acte comerciale care presupun prezentarea produselor paratei in actuala modalitate sau in orice alta modalitate, respectiv prin care s-ar produce un risc de confuzie sau de asociere cu marcile protejate ale reclamantelor pentru produse din clasa 3 (conform Clasificarii de la Nisa); s-a stabilit amenda civila in sarcina paratei si in favoarea statului in cuantum de 50 de lei pe zi pana la incetarea actelor mentionate anterior; a fost obligata parata la plata sumei de 99.690,07 lei - despagubiri materiale si 99.690,07 lei - despagubiri morale, pentru fiecare dintre reclamante; a fost respinsa, ca neintemeiata, cererea reconventionala; a fost obligata parata la plata sumei de 26.541 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata.
In motivarea sentintei, s-au retinut urmatoarele:
Reclamantele sunt titulare ale unor marci comunitare/internationale aflate in perioada de protectie, pentru clasa de produse 3 (conform Clasificarii de la Nisa, care include produse de parfumerie, cosmetice, etc.), potrivit documentelor anexate cererii de chemare in judecata, dupa cum urmeaza:
1. HBTMM GmbH & Co. KG este titulara marcii comunitare Hugo Boss - certificat de inregistrare 49254/1.04.1996 emis de OHIM si a marcii internationale BOSS - certificat de reinnoire nr. 316569/11.07.2006 emis de OMPI (filele 11-17)
2. M GmbH & Co. KG este titulara marcilor Summer Gabriela Sabatini - certificat de inregistrare 1555010/14.03.2000 emis de OHIM, Gabriela Sabatini - certificat de inregistrare nr. 520259/19.02.1988 si Naomi Campbel - certificat de inregistrare nr. 706887/28.06.1993 emis de OMPI (filele 25-27)
3. P R S.A.S. este titulara marcii Eau de Rochas - certificat de inregistrare 602896/28.06.1993 emis de OMPI (fila 31)
4. P G I O SA este titulara marcii Laura Biagiotti Roma - certificat de inregistrare 287912/4.07.1996 emis de OHIM (fila 35)
5. G M S.A. este titulara marcilor Armani - certificat de inregistrare OHIM nr. 504282/1.04.1997 si OMPI nr. 502876/1.05.11986, Giorgio Armani - certificat de inregistrare 504258/1.04.1997 emis de OHIM, Acqua di Gio - certificat de inregistrare OMPI nr. 668975/14.01.1997 si OHIM nr. 505669/1.04.1997, Emporio Armani - certificat de inregistrare OHIM nr. 505594/1.04.1997, Emporio Armani...lui/il/he... - certificat de inregistrare nr. 700380/24.09.1998 emis de OMPI (filele 42-57)
6. J C S anonyme este titulara marcii Cacharel - certificat de inregistrare 5636824/23.01.2007 emis de OHIM si nr. R442648/14.02.1996 emis de OMPI (fila 60-68)
7. L P B & Cie este titulara marcilor Lancôme - certificat de inregistrare nr. 2R 164395/6.10.1992, Tresor - certificat de inregistrare 5459607/13.11.2006 emis de OHIM, Miracle - certificat de inregistrare 1286897/24.08.1999 emis de OHIM, Hypnose - certificat de inregistrare nr. 4173621/23.12.2004 (fila 71-81)
8. L S anonyme este titulara marcilor Sensi - certificat de inregistrare nr. 767479/24.08.2001, Anaïs Anaïs - certificat de inregistrare nr. R433684/8.11.1997, Amor Amor - certificat de inregistrare nr. 814097/9.09.2003 si nr. 3115607/2.04.2003, Gloria - certificat de inregistrare nr. 2527018/8.01.2002 emis de OHIM, Noa - certificat de inregistrare nr. 702616/3.11.1998, Eden - certificat de inregistrare nr. 195842A/5.10.1956 (fila 86-101)
9. C S anonyme este titulara marcilor Chance - certificat de inregistrare 737653/13.07.2000 emis de OMPI, Mademoiselle Chanel - certificat de inregistrare nr. 337687/24.08.1867, Chanel - certificat nr. 318753/11.08.1966 si Coco - certificat nr. R 363419/13.11.1989 (fila 104-108).
Parata S.C. M M D S.R.L. importa produse D&P pe care le comercializeaza pe teritoriul Romaniei in urmatoarea forma: flacoanele si ambalajele poarta inscriptionat semnul D&P, sunt identice indiferent de esenta parfumului si sunt diferentiate printr-un cod ce corespunde in catalogul de prezentare unei marci de parfum de renume, printre care se regasesc si marcile reclamantelor (filele 109 - 112). Spre exemplu, produsul D&P cu codul H-2 poarta, in catalog, denumirea de Barbara, iar la tipul produsului apare marca uneia dintre reclamante - Hugo Boss. Toate marcile indicate de reclamante se regasesc in acest catalog sub un cod format dintr-o litera si cifre.
Aceasta modalitate de comercializare este confirmata de parata intr-o recunoastere circumstantiata sub aspectul perioadei de timp si a scopului urmarit. Astfel, in intampinare se afirma ca "pentru o scurta perioada de timp 2006 - 2008, in comunicarile comerciale (flyer) au fost inscriptionate mentiuni de genul "similar cu...", care au fost destinate, dupa modelul folosit in alte tari, sa ajute distribuitorii sa raspunda cat mai bine cerintelor clientilor finali, iar nu sa creeze confuzie fata de imaginea si calitatea produsului".
Aceasta modalitate de prezentare este folosita si pe site-ul www.dpperfumum.ro, din comentariile clientilor (la data de 24.10.2008 - fila 114) rezultand ca acestia se raporteaza constant la marci notorii de parfum pentru a achizitiona parfumuri D&P care seamana din punct de vedere olfactiv cu acestea.
Reclamantele au sustinut ca fapta paratei este ilicita sub toate cele trei premise prevazute de lege - lit. a, b si c. Tribunalul a apreciat ca, in speta, sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 35 lit. a din Legea 84/1998 si, prin urmare, nu se impune cercetarea si a celorlalte doua premise legale ce permit titularului marcii sa actioneze in sensul art. 35.
Astfel, exista identitate intre semnul folosit de parata pe materialele promotionale si marcile reclamantelor (identificarea codului de produs cu marcile nominalizate ale reclamantelor in prospectele si materialele promotionale, precum si pe site-ul de promovare), iar clasa de produse comercializate pe de o parte de parata si, pe de alta parte, de reclamante este aceeasi - clasa 3, parfumuri potrivit Clasificarii de la Nisa.
Sub acest aspect nu pot fi primite apararile paratei privind faptul ca produsele sale sunt notificate la Ministerul Sanatatii, deoarece aceasta procedura asigura doar legalitatea comercializarii sub aspectul reglementarilor specifice pentru protectia consumatorilor si nu poate fi opusa reclamantelor, care tind la protejarea altor drepturi decat cele in materia protectiei sanatatii. Nici sustinerea ca producatorul D&P Perfumum este responsabil pentru calitatea produselor si cel care decide retetele/ingredientele folosite nu poate fi primita ca aparare pertinenta, deoarece fapta imputata de reclamante este activitatea promotionala intreprinsa direct de parata, iar nu reproducerea continutului chimic al produselor.
S-a sustinut in aparare ca nu exista identitate intre semnul folosit de parata si marcile reclamantelor, deoarece parata comercializeaza produse sub marca proprie D&P Perfumum, care apare pe ambalajul produselor, ambalaj care difera esential de ambalajul in care sunt comercializate produsele reclamantelor.
Tribunalul nu poate accepta aceasta aparare deoarece constata ca parata foloseste denumirea D&P Perfumum pe toate produsele sale, fara insa a exista un alt element distinctiv intre produse, in raport de aromele acestora. Ceea ce permite consumatorului sa aleaga unul dintre produse este codul inscris pe ambalaj, cod care corespunde in catalog cu unul din produsele protejate de marca. In plus, parata utilizeaza sloganul "Esenta conteaza", fapt care raportat la comercializarea produsului sub aceeasi denumire indiferent de aroma, denota intentia paratei de a determina consumatorii sa cumpere produsele sale prin asociere cu parfumuri notorii. Rezulta ca marca D&P nu este cea care determina alegerea consumatorilor, decizia acestora intemeindu-se pe lista comparativa care asociaza produsele cu produse comercializate sub marcile reclamantelor.
Or, acest comportament comercial apare ca ilicit deoarece parata foloseste marcile reclamantelor in materialele promotionale, urmarind atragerea clientelei si, astfel, obtinerea de profit, folosindu-se de imaginea marcilor reclamantelor.
In acelasi sens este si hotararea CJCE in cauza C-487/07, L‘Oréal SA si altii, care a stabilit ca "titularul unei marci poate interzice utilizarea unei liste comparative in care un produs tert este prezentat drept imitatia unui dintre produsele acestuia. Profitul realizat de persoana care utilizeaza lista comparativa este rezultatul unei concurente neloiale si, in consecinta, trebuie considerat ca fiind obtinut in mod neloial. Utilizarea, intr-o publicitate comparativa, a unui semn identic cu marca unui concurent poate fi interzisa in temeiul Directivei cu privire la marci, directiva transpusa in dreptul intern prin Legea nr. 84/1998, chiar si atunci cand aceasta utilizare nu poate aduce atingere functiei esentiale a marcii, care consta in a indica provenienta produselor sau a serviciilor, cu conditia ca aceasta utilizare sa aduca atingere sau sa fie susceptibila sa aduca atingere uneia dintre celelalte functii ale marcii, ca de exemplu functiile de comunicare, de investitie sau de publicitate. Astfel, parata incalca interdictia ca, in cadrul publicitatii comparative, sa mentioneze ca produsul constituie o imitatie sau o reproducere a produsului de marca.
Parata a sustinut ca in urma concilierii cu reclamantele a luat masuri pentru incetarea faptelor imputate. Sub acest aspect, tribunalul constata ca reclamantele au facut dovada contrara celor sustinute de parata, deoarece prin print-ul de pe site-ul paratei din data de 21.10.2008, rezulta ca modalitatea de comercializare a continuat si dupa data de 16.05.2008, cand parata a pretins ca a incetat aceste fapte. In plus, chiar daca modalitatea de comercializare ar fi fost modificata tribunalul apreciaza ca aceasta nu ar constitui un impediment in admiterea cererii reclamantelor, pentru a asigura acestora garantia ca nu va fi reluata folosirea abuziva a marcilor protejate, sens in care CJCE a interpretat art. 98 alin. 1 din Regulamentul 40/94 al Consiliului Europei.
Prin urmare, tribunalul, in temeiul art. 35 din Legea nr. 84/1998, a admis cererea privind interzicerea actelor de comert, import, export, distributie, publicitate, precum si a oricarui alt act comercial care presupune prezentarea produselor paratei in actuala modalitate sau in orice alta modalitate prin care s-ar produce un risc de confuzie sau de asociere cu marcile reclamantelor pentru produse identice sau similare cu produsele din clasa 3 (conform Clasificarii de la Nisa).
In ceea ce priveste cererea reclamantei privind stabilirea unei amenzi civile, tribunalul a constatat ca s-a stabilit in sarcina paratei o obligatie de a nu face, prin interzicerea actelor de comert mentionate. Cum dispozitiile art. 580 ind. 3 C.Proc.Civ. se refera la executarea obligatiilor de a face, prin posibilitatea de instituire a unei amenzi civile de 50 de lei pe zi de intarziere, in favoarea statului, pana la executarea obligatiei din titlu, tribunalul a constatat ca aceasta modalitate de constrangere a debitorului la executare nu poate fi aplicata in cazul stabilirii unei obligatii de a nu face, decat in modalitatea aplicarii amenzii pana la incetarea actelor mentionate in cererea de chemare in judecata. Intrucat solicitarea reclamantei este de "interzicere", acoperind atat actiuni prezente, cat si viitoare, tribunalul a apreciat ca si aceasta cerere poate fi admisa in modalitatea aratata si potrivit art. 580 ind. 4 C.Proc.Civ.
Constatand ca paratei ii este imputabila modalitatea in care a inteles sa isi comercializeze propriile produse, intr-o maniera ce aduce atingere drepturilor exclusive ale reclamantelor asupra marcilor protejate, tribunalul a constatat ca este indreptatita si cererea acestora de obligare a paratei la plata de despagubiri materiale si morale, raportat la dispozitiile art. 14 din OUG 100/2005, existand o fapta ilicita, vinovatie si raport de cauzalitate in materia speciala a protectiei drepturilor de proprietate intelectuala.
In lipsa expertizei, tribunalul a constatat ca se impune obligarea paratei la plata unor despagubiri materiale echivalente cu valoarea minima a unei licente, respectiv cu situatia in care parata ar fi uzat de marcile reclamantelor, cu acordul acestora.
Astfel, avand in vedere proba cu inscrisuri administrata (indicatorii financiari comunicati de Ministerul Finantelor - filele 254 - 256) precum si valoarea necontestata a acestei licente (1% din cifra de afaceri anuala a beneficiarului), tribunalul constata ca fiecare dintre reclamante este indreptatita la plata unei sume de 99.690,07 lei, pentru perioada dedusa judecatii - 1 noiembrie 2005 - 1 noiembrie 2008. Astfel, cifra de afaceri a paratei a fost de:
- 1.066.632 lei in 2005,
- 2.886.683 lei in 2006,
- 3.446.181 lei in 2007,
- 4.150.046 lei in 2008.
Prin aplicarea procentului de 1% rezulta ca prejudiciul este:
- pentru noiembrie-decembrie 2005, 1.777,72 lei =[(1.066.632*1%:12 luni) * 2 luni]
- pentru anul 2006, 28.866,83 lei = 2.886.683 * 1%
- pentru anul 2007, 34.461,81 lei = 3.446.181 * 1%
- pentru ianuarie - octombrie, 34.583,71 lei = [(4.150.046*1%:12 luni) * 10 luni]
In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor morale, tribunalul a apreciat ca o suma egala cu despagubirile materiale este suficienta pentru a acoperi si prejudiciul material suferit de reclamante. Acest prejudiciu este cert deoarece prin faptele sale parata a adus atingere drepturilor conferite de marca, inclusiv prin pierderea distinctivitatii acestora, alterarea valorii lor si pierderea clientelei, fiind evident dupa cum s-a aratat anterior ca produsele paratei erau achizitionate in considerarea similaritatii lor cu produsele reclamantelor.
In ceea ce priveste cuantumul prejudiciului moral, tribunalul a retinut perioada de doi ani in care faptele paratei s-au desfasurat si ia in considerare, prin analogie, prevederile art. 139 din Legea 8/1996 care in materia protectiei altor drepturi de proprietate intelectuala stabileste maximul daunelor morale ca fiind triplul prejudiciului material.
Cu privire la cererea reconventionala prin care parata a pretins obligarea reclamantelor la plata sumei de 5000 euro, reprezentand cheltuielile efectuate cu modificarea pliantelor de vanzare a produselor, tribunalul a constatat ca cererea este neintemeiata. In acest sens, tribunalul a retinut ca nu se poate imputa reclamantelor-parate o fapta ilicita, deoarece modificarea modalitatii de comercializare a avut loc in urma concilierii si a expunerii de catre reclamante a pretentiilor in ceea ce priveste protectia propriilor drepturi. Cum s-a retinut temeinicia acestor pretentii, parata-reclamanta nu isi poate invoca propria culpa pentru a obtine de la reclamante acoperirea cheltuielilor cu modificarea flyerelor care au generat prejudiciu pentru drepturile exclusive ale reclamantelor asupra marcilor protejate.
In aplicarea dispozitiilor art. 274 C.Proc.Civ., parata a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta, reprezentand taxa de timbru si onorariu avocatial (potrivit chitantelor de la filele 130, 147, 400 - 404).
Impotriva acestei sentinte au formulat apel la data de 02.03.2010 parata SC M.M.D. SRL, solicitand admiterea admiteti apelului, astfel cum a fost motivat; schimbarea in tot a hotararii apelate, urmand a dispune respingerea cererii de chemare in judecata promovata de intimatele reclamante ca fiind neintemeiata; obligarea intimatelor reclamante, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu solutionarea prezentei cauze.
In motivarea cererii de apel, s-au aratat urmatoarele:
Hotararea Tribunalului Bucuresti Sectia a III-a Civila este data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, fiind, in acelasi timp contrara realitatii si ignorand cu desavarsire materialul probator administrat in cauza.
Tribunalul retine o situatie de fapt eronata drept pentru care pronunta o hotarare lipsita de temei legal. Apelanta-parata nu a sustinut, iar intimatele reclamante nu au dovedit, faptul ca perioada de folosire a flyerelor (fluturasii publicitari) a fost mai mare de un an de zile.
Asa cum rezulta din inscrisurile existente la dosarul cauzei, precum si din proba cu interogatoriu, administrata in cauza, apelanta-parata a comandat si folosit fluturasii ca material publicitar in perioada 2007 - mai 2008. Sub nici o forma nu se poate sustine faptul ca fluturasii la care fac referire intimatele reclamante au fost folosite in alta perioada decat cea indicata de apelanta-parata.
In mod eronat Tribunalul a retinut faptul ca apelanta-parata a recunoscut o perioada de folosire a fluturasilor mai mare decat cea indicata anterior. Acest aspect rezulta, fara putinta de tagada din chiar inscrisul retinut de partile adverse si de Tribunal, respectiv din intampinarea apelantei-parate. Astfel, Tribunalul, citand din intampinarea apelantei-parate retine in mod eronat ca "astfel, in intampinare se afirma ca pentru o scurta perioada de timp 2006 - 2008, in comunicarile comerciale (flyere) au fost inscriptionate mentiuni de genul ...". Aceasta sustinere este eronata, intrucat aceste comunicari s-au efectuat doar o parte din anii 2006 si 2008, in 2005 si 2007 nefiind efectuate astfel de comunicari.
Drept urmare, Tribunalul nu putea sa oblige apelanta-parata la plata despagubirilor materiale si morale in cuantum de 1 % din cifra de afaceri pentru perioada cuprinsa intre 2005-2008.
Tribunalul analizeaza cererea de chemare in judecata din perspectiva unui comentariu facut de blogul site-ului apelantei-parate de un tert.
De asemenea, in mod total eronat se retine de Tribunal, analizand cererea in fond, ca apelanta-parata nu a incetat folosirea flyerelor, asa cum a sustinut si comunicat intimatelor reclamante prin reprezentant. Sustinerea instantei de fond are la baza un comentariu tiparit de intimate de pe blog-ul aferent site-ului apelantei-parate. Persoanele care au purtat discutiile pe acel blog nu sunt reprezentantii firmei apelantei-parate, ci sunt clienti ai acestei societati, terti fata de litigiul ce face obiectul prezentei cauze.
Ba mai mult, exista posibilitatea ca persoanele ce au purtat discutiile respective sa fie intentionat rau-voitoare fata de apelanta-parata, avand interese contrare acesteia.
Or, ceea ce accepta in mod surprinzator Tribunalul este sa dispuna obligarea apelantei-parate la plata daunelor morale si materiale pe baza unor afirmatii facute de terti, terti a caror buna-credinta si sinceritate nu poate fi verificata.
Nici atitudinea intimatelor reclamante nu se poate caracteriza prin buna-credinta. Apelanta a dat curs convocarii la conciliere, urmare careia a stabilit sa retragem toate flyerele in care se foloseau semnele identice cu marcile reclamantelor, sa suspende site-ul societatii si sa incheie o tranzactie care sa consfinteasca intelegerea partilor.
Ulterior, desi apelanta-parata si-a indeplinit partea sa din intelegere referitoare la flyere si site, aceasta tranzactie nu a mai fost semnata, ca urmare a refuzului intimatelor.
Prin comunicarea transmisa la data de 16 mai 2008 catre toti agentii de vanzari ai apelantei-parate, s-a precizat in mod expres ca " incepand cu data prezentei (16.05.2008 - n.n.) se interzice utilizarea flyerelor Medusa, in care se face referire sub orice forma, la denumiri originale ale parfumurilor apartinand altor firme, in cazul in care mai detineti astfel de flyere ele trebuie returnate Medusa Multidistributie SRL, eventuala utilizare in continuare a acestora se face pe proprie raspundere". In ceea ce o priveste pe apelanta-parata, din comunicatul anterior transmis, rezulta faptul ca nici macar nu stia daca mai exista astfel de flyere.
O dovada in plus a celor anterior sustinute este data de faptul ca, la data de 27.05.2008, prin factura fiscala nr. 103 a achizitionat un numar de 30.000 de flyere care sa respecte conventia avuta cu reprezentantul intimatelor reclamante.
In egala masura, se arata ca, prin adresa transmisa la data de 19 iunie 2008, a comunicat reprezentantului intimatelor reclamante ca "urmare intalnirii noastre din luna mai 2008 si a celor stabilite de comun acord cu acea ocazie (s-a stabilit faptul ca in situatia in care se retrag materialele publicitare cu denumirile marcilor reclamantelor nu se va mai promova cererea de chemare in judecata) am dispus retragerea tuturor flyerelor dupa cum reiese din e-mailul alaturat, de asemenea am suspendat site-ul firmei in vederea reorganizarii la fel si colaboratorii nostri care promovau pe internet parfumurile D&P si asteptam draftul acelei tranzactii care sa stinga litigiul pe cale amiabila".
Intimatele reclamante recunosc prin raspunsul la interogatorii ca este asa, precizand in mod expres ca au decis sa renunte la litigiu urmand ca acesta sa se stinga pe cale amiabila daca se respecta conventia.
Astfel, prin simplificarea exprimarii, situatia creata a fost urmatoarea: propunerea acestora a fost ca stingerea diferendului sa aiba loc cu conditia ca apelanta-parata sa indeplineasca o serie de conditii, conditii ce au fost indeplinite cu buna-credinta chiar inainte de semnarea tranzactiei, tranzactie ce nu a mai fost incheiata ca urmare a refuzului acestora de a o redacta si semna.
Apelanta-parata nu a formulat cerere reconventionala in prezenta cauza.
Apelanta-parata nu a promovat o cerere reconventionala in cadrul dosarului nr. 41428/3/2008, ci a aratat instantei faptul ca a efectuat o plata pentru producerea unor noi materiale publicitare care sa inlocuiasca flyerele conform intelegerii cu intimatele reclamante.
In cauza nu s-a facut dovada prejudiciului in raport de dispozitiile art. 14 din OUG nr. 100/2005.
Nu se pune problema unei contrafaceri de marfa, in conditiile in care a fost vorba despre intentie, ci de imprudenta.
In cauza Tribunalul aplica total eronat dispozitiile art. 14 anterior citate. In acest sens apelanta-parata este obligata la plata de daune interese in favoarea intimatelor reclamante apreciindu-se, fara un temei legal, ca reclamantele au suferit consecinte economice negative, urmare carora s-ar fi pierdut in totalitate sau in parte castigul normal al acestora.
In primul rand, din acest punct de vedere, cererea intimatelor reclamante nu este dovedita. S-au depus la dosarul cauzei situatii economico-financiare ale apelantei-parate, insa acest aspect nu poate dovedi o pierdere pentru intimatele reclamante.
In al treilea rand, modalitatea de calcul la valoarea minima a unei licente nu are justificare legala din perspectiva dispozitiilor art. 14 din OUG nr. 100/2005. Trimiterea facuta de Tribunal la textul art. 14 atunci cand analizeaza prejudiciul nu poate fi primita din urmatoarele considerente: i) art. 14 din OUG nr. 100/2005 nu reglementeaza aceasta modalitate de stabilire a despagubirilor; ii) utilizarea materialelor publicitare nu s-a realizat cu intentia de a crea o paguba pentru a fi stabilite daune interese.
In plus, cifra de afaceri, asupra careia se imputa procentul de daune, nu a fost realizata exclusiv din activitatile suspectate a fi de contrafacere de produse, ci este compusa si din vanzare a altor produse. Ar fi incorecta impunerea unei obligatii de dezdaunare procentuala aplicata cifrei de afaceri, atata vreme cat aceasta nu este realizata exclusiv din activitatile ce fac obiectul prezentului litigiu.
Cu titlu de exemplificare, se arata ca o dauna de 1% dintr-o cifra de afaceri ce a fost compusa din (i) activitatile ce formeaza obiectul acestui litigiu si (ii) altele, nu poate fi aplicata atata vreme cat primele activitati reprezinta doar 2-3% din intreaga cifra de afaceri.
Aceasta solutie ar presupune aplicarea unei sanctiuni discrepant mai mari fata de beneficiul realizat. Nu s-ar mai indeplini astfel functia punitiva, ci s-ar impieta nejustificat asupra activitatii apelantei-parate, atata vreme cat suma ce reprezinta aceste daune este mai mare decat profitul realizat de apelantei-parate din intreaga activitate economica.
Suma in sine este absurda ca valoare, in conditiile in care intimatele au refuzat pana si plata onorariului expertului ce trebuia sa determine pagubele suferite in raport de activitatea apelantei-parate. Acordarea unor asemenea daune catre acestea, in conditiile in care acestea au refuzat determinarea prejudiciului real este exagerata, fiind nejustificat de mare.
In cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 13 din OUG nr. 100/2005. Avand in vedere conduita reprezentantilor apelantei-parate incepand cu perioada convocarii la conciliere si pana in prezent, se considera ca dispozitiile art. 13 sunt pe deplin aplicabile in prezenta cauza.
La stabilirea aplicarii dispozitiilor art. 13 din OUG nr. 100/2005, instanta va trebui sa aiba in vedere si circumstantele concrete ale situatiei expuse de intimatele reclamante. Astfel, apelanta-parata nu contraface produsele intimatelor, aceasta folosind exclusiv fiole personalizate D&P ambalate in cutii care, de asemenea, sunt personalizate D&P. In raport de modul concret de comercializare al produselor apelantei-parate si al atitudinii apelantei-parate dupa data concilierii, au dat si dau dovada de buna credinta, spre deosebire de intimatele reclamante care nu au inteles sa-si mentina pozitia fata de aceasta situatie.
Stabilirea unei amenzi civile in favoarea statului nu are suport legal.
Obligatia stabilita de instanta nu se poate indeplini deoarece apelanta-parata nu face acte de comert, import, export si distributie in modalitatea retinuta de Tribunal din data de 16.05.2008.
Stabilirea amenzii civile in sarcina apelantei-parate in temeiul dispozitiilor art. 5804 C.pr.civ. nu poate fi primita, datorita faptului ca actele de publicitate realizate prin intermediul flyerelor au incetat inca din data de 16.05.2008. In raport de atitudinea apelantei-parate, amenda civila poate fi data cu titlu preventiv, insa numai pentru eventuale situatii viitoare, deoarece actele mentionate de intimatele reclamante au incetat.
Obligatia stabilita de instanta nu are temei legal, fiind contrara dispozitiilor arte 5804 C.pr.civ.
Amenda civila nu poate fi stabilita din perspectiva dispozitiilor art. 5804 C.pr.civ. datorita faptului ca nu exista un titlu executoriu. In cauza nu s-a facut dovada existentei unui titlu executoriu dat in favoarea intimatelor reclamante, astfel incat Tribunalul nu pavea cum sa admita cererea intimatelor reclamante.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 282 si urm. C.pr.civ., pe cele ale OUG nr. 100/2005, precum si pe dispozitiile Legii nr. 84/1998.
Cererea de apel a fost timbrata cu 1671,57 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar.
Impotriva aceleiasi sentinte au formulat, la data de 15.04.2010, cerere de aderare la apel reclamantele HBTMM GMBH & Co. KG, M GMBH &Co. KG, P R S.A.S, P G I O SA, G A SPA., J C-S ANONYME, L P B &CIE, L S ANONYME si C- S ANONYME, solicitand instantei sa analizeze faptele apelantei parate si din prisma dispozitiilor cuprinse la lit. b) si c) ale art. 35, al. 2 din Legea 84/1998, prima instanta limitandu-se doar la incadrarea faptelor in lit. a) din acelasi articol.
In motivarea cererii de aderare la apel, s-a aratat ca reclamantele au solicitat, prin cererea de chemare in judecata, interzicerea faptelor ilicite ale paratei in baza art. 35 al. 2 lit. a, b si c. Prima instanta a considerat ca in speta sunt intrunite cerintele prevazute de litera a, si, prin urmare, nu se mai impune cercetarea celorlalte doua premise. In masura in care instanta ar aprecia totusi ca faptele paratei nu se incadreaza in acelasi text legal, atunci solicita instantei sa analizeze si lit. b si c din acelasi articol.
I. Astfel, actele de contrafacere ale apelantei parate pot fi interzise conform dispozitiilor cuprinse la lit. b), in cazul in care folosirea unui insemn care, data fiind identitatea sau asemanarea cu marca ori data fiind identitatea sau asemanarea produselor carora li se aplica semnul cu produsele pentru care marca a fost inregistrata, produce in perceptia publicului un risc de confuzie care include si riscul de asociere.
Prin urmare, sunt intrunite toate premisele cerute de acest text, si anume:
Identitatea/asemanarea semnului cu marca: Sub acest aspect, se arata ca pe fluturasii folositi de apelanta parata se regasesc in mod identic marcile notorii apartinand reclamantelor, spre exemplu "Anais Anais", "Amor Amor", "Gabriela Sabatini", "Hugo Boss", si multe altele cu care apelanta parata realizeaza o asociere ilegala. Faptul ca in prezenta cauza apelanta parata foloseste si cuvantul "tip" inaintea marcilor reclamantelor nu inlatura in nici un fel folosirea fara drept a acestora din urma, fiind identice cu marcile inregistrate, care isi produc pe deplin efectele pe teritoriul Romaniei. Mai mult, acest cuvant "tip" care apare pe fluturasele promotionale ale paratei este scris deasupra marcilor reclamantelor, deci nu poate fi acceptata nici varianta unor marci cu o existenta de sine statatoare in componenta carora ar intra cuvantul "tip" si marcile reclamantelor.
Identitatea produselor care se comercializeaza sub insemnul si respectiv, sub marca inregistrata: Atat apelanta parata cat si companiile apelante ofera consumatorilor acelasi tip de produse, si anume produse de parfumerie.
Riscul de confuzie: similaritatea cu marca si identitatea produselor induc un risc de confuzie, incluzand si riscul de asociere, intre marcile lor inregistrate si insemnele folosite de catre apelanta parata.
Faptul ca apelanta parata foloseste marcile reclamantelor pentru acelasi tip de produse, parfumuri, este menit sa sugereze si existenta unei legaturi comerciale intre M M D si acestea, concretizata in forma unui contract de licenta, a unui contract de know-how sau a unui acord de orice natura la folosirea marcii. Astfel, consumatorul are impresia ca exista cel putin o autorizare a titularului pentru ca intreprinderea respectiva sa comercializeze produse sub aceeasi marca. Aceste relatii care se creeaza in mintea consumatorilor aduc prejudicii insemnate titularului marcii, marca nemaiputand sa isi exercite functia sa esentiala, de a distinge produsele si serviciile unui comerciant de cele ale altui comerciant.
Dincolo de faptul ca existenta riscului unei asemenea interpretari din partea publicului este intolerabila pentru reclamante, interpretarea in sine reprezinta ceea ce se numeste risc de confuzie indirecta si ea duce la incadrarea faptelor apelantei parate ca fiind de contrafacere si in forma prevazuta de art. 35, al 2, lit. b.
Consecinta acestei modalitati de folosire este diluarea marcilor notorii (in conditiile in care consumatorul ajunge sa creada ca pe piata exista in mod legal atat produse originale, cat si alternativele unor produse cu aceeasi esenta, dar mai ieftine), ceea ce echivaleaza cu prejudicierea titularului (avand in vedere ca produse mai slabe din punct de vedere calitativ apar pe piata sub acelasi semn).
II. Faptele paratei pot fi incadrate din punct de vedere juridic si in lit. c, deoarece marcile inregistrate au dobandit un renume in Romania si prin folosirea unor semne identice cu marcile, fara motive intemeiate, se profita de caracterul distinctiv ori de renumele marcii sau folosirea semnului ar cauza titularului marcii un prejudiciu.
Textul prevede doua ipoteze, pe de o parte apelanta parata obtine un profit ilicit, folosindu-se de renumele marcilor reclamantelor si pe de alta parte se creeaza titularului de marca un prejudiciu.
In legatura cu acest articol, trebuie facuta o mentiune in sensul ca, chiar daca textul se refera la folosirea semnelor pentru produse diferite, potrivit interpretarii date de instantele europene acestor dispozitii legale, cu atat mai mult acesta se aplica in situatia in care semnul in discutie si marca ce se bucura de renume sunt folosite in legatura cu produse identice sau similare.
Apelanta parata profita de renumele marcilor lor fara a avea vreun temei legitim in acest sens, obtinand astfel un profit in mod vadit ilicit (de altfel, singurul motiv este asocierea ilicita cu marcile in cauza si atragerea clientelei pe aceasta cale) si, astfel, nu prezinta acele "motive intemeiate" cerute de lege pentru justificarea unei conduite ilicite.
Prin folosirea abuziva a marcilor in activitatea comerciala pe care o desfasoara apelanta parata, se aduc grave prejudicii imaginii lor, iar increderea clientilor in valoarea si renume le marcilor reclamantelor are, in acest fel, de suferit.
In drept, au fost invocate prev. art. 293 alin. 1 C. pr. civ., art. 35 alin.2 din Legea 84/1998.
Cererea de aderare la apel a fost timbrata cu 20 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar.
Reclamantele HBTMM GMBH & Co. KG, M GMBH &Co. KG, P R S.A.S, P G I O SA, G A SPA., J C-SOCIÉTÉ ANONYME, L P B &CIE, L- SOCIÉTÉ ANONYME si C- SOCIÉTÉ ANONYME au formulat intampinare fata de apelul formulat de apelanta-parata SC M M D SRL, solicitand respingerea acestui apel ca nefondat.
Parata SC M M D SRL a formulat intampinare fata de apelul reclamantelor, invocand exceptia netimbrarii cererii de aderare la apel, exceptia lipsei de interes in promovarea cererii de aderare la apel, iar pe fond solicitand respingerea acestei cereri ca neintemeiata.
Asupra exceptiei lipsei de interes a formularii cererii de aderare la apel de catre apelantele-reclamante, Curtea constata urmatoarele:
Interesul reprezinta acea conditie de admisibilitate a unei cereri care consta in folosul practic urmarit de cel care pune in miscare actiunea civila, respectiv oricare dintre formele procedurale care intra in continutul acesteia. Interesul trebuie sa fie legitim, nascut si actual, personal si direct.
Prin sentinta apelata, actiunea formulata de reclamante a fost admisa in integralitate, astfel cum a fost precizata.
In motivarea sentintei, s-a retinut de catre prima instanta ca reclamantele au sustinut ca fapta paratei este ilicita sub toate cele trei premise prevazute de lege - lit. a, b si c. Tribunalul a apreciat ca, in speta, sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 35 lit. a din Legea 84/1998 si, prin urmare, nu se impune cercetarea si a celorlalte doua premise legale ce permit titularului marcii sa actioneze in sensul art. 35.
Prin cererea de aderare la apel de fata, apelantele-reclamante au solicitat ca, in masura in care instanta ar aprecia totusi ca faptele paratei nu se incadreaza in acelasi text legal, sa se analizeze si lit. b si c din acelasi articol.
Conform prevederilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 (in forma in vigoare la data introducerii cererii de chemare in judecata si a cererilor de apel, in prezent art. 36 din legea republicata) titularul marcii poate cere instantei judecatoresti competente sa interzica tertilor sa foloseasca, in activitatea lor comerciala, fara consimtamantul sau:
a) un semn identic marcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost inregistrata;
b) un semn pentru care, datorita faptului ca este identic sau asemanator cu o marca si din cauza ca produsele sau serviciile carora li se aplica marca sunt identice sau similare, exista un risc de confuzie in perceptia publicului, incluzand riscul de asociere intre semn si marca;
c) un semn identic sau asemanator cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este inregistrata, cand aceasta din urma a dobandit un renume in Romania si daca folosirea fara drept a semnului ar fi in detrimentul caracterului distinctiv al marcii ori in detrimentul renumelui acesteia.
Din cercetarea celor 3 situatii invocate de reclamante, Curtea constata, in primul rand, ca niciodata cele 3 situatii nu se vor putea implini concomitent, presupunand conditii ce se exclud reciproc.
Or, este normal ca atunci cand prima instanta a apreciat ca este indeplinita conditia de la litera a, sa nu mai treaca la analizarea conditiilor de la literele b si c.
De altfel, chiar si reclamantele, in redactarea cererii de chemare in judecata au invocat ipotezele de la lit. b si c in subsidiar fata de ipoteza de la lit. a.
Astfel, reclamantele au aratat ca, "prin aceasta modalitate de comercializare se aduce o grava atingere drepturilor de proprietate intelectuala ale reclamantelor, cererea fiind justificata potrivit art. 35 din Legea nr. 84/1998, deoarece, in principal, este folosit un semn identic cu marca protejata pentru produse identice cu cele pentru care marca a fost inregistrata (lit. a), iar, in subsidiar, este folosit un insemn care, data fiind identitatea sau asemanarea cu marca protejata ori data fiind identitatea sau asemanarea produselor carora li se aplica semnul cu produsele pentru care marca a fost inregistrata, produce in perceptia publicului un risc de confuzie care include si riscul de asociere (lit. b). In plus, deoarece marcile reclamantelor au dobandit renume in Romania, prin folosirea unor semne identice cu marcile, fara motive intemeiate, se profita de caracterul distinctiv ori de renumele marcii sau folosirea semnului cauzeaza titularului marcii un prejudiciu, fapta paratei se incadreaza si in ipoteza prevazuta de lit. c a art. 35."
Or, cat timp instanta a admis actiunea reclamantelor pe temeiul de drept indicat de acestea ca "principal", nu se poate retine ca existand o necercetare a temeiurilor subsidiare, care nu mai aveau de ce sa fie cercetate de instanta.
In plus, instanta, chiar numai analizand temeiul de drept principal, a admis in totalitate actiunea reclamantelor, cu toate capetele de cerere, neputandu-se sustine nici macar existenta unui capat de cerere subsidiar ce ar fi ramas neanalizat.
Ceea ce doresc de fapt reclamantele sa preintampine prin cererea de aderare la apel de fata este ca, in cazul admiterii apelului paratei (prin considerarea ca neindeplinita a conditiei de la lit. a), sa nu se mai produca ceea ce in mod obligatoriu ar trebui sa se intample conform legii procesuale civile, si anume trimiterea cauzei spre rejudecare pentru continuarea cercetarii motivelor de drept subsidiare invocate de reclamante. Or, un asemenea interes nu poate fi legitim, urmarind eludarea legii procesuale civile.
Interesul formularii cererii de aderare la apel trebuie vazut prin prisma dispozitivului sentintei apelate astfel cum este reflectat in considerentele sentintei, dar raportat la obiectul cererii de chemare in judecata; cat timp prin dispozitivul sentintei apelate, a fost admisa in integralitate cererea reclamantelor bazata pe temeiul indicate ca fiind principal, nu se poate retine ca reclamantei au "cazut in pretentii", in intelesul art. 293 din Codul de procedura civila, potrivit cu care "intimatul este in drept, chiar dupa implinirea termenului de apel, sa adere la apelul facut de partea potrivnica, printr-o cerere proprie, care sa tinda la schimbarea hotararii primei instante".
Prin urmare, Curtea va admite exceptia lipsei de interes si va respinge cererea de aderare la apel ca lipsita de interes.
Analizand cauza de fata prin prisma motivelor de apel formulate de apelanta-parata, precum si a apararilor invocate de intimatele-reclamante, fata de ansamblul probator administrat in cauza, Curtea retine urmatoarele:
In fapt, reclamantele sunt titulare ale unor marci comunitare/internationale aflate in perioada de protectie, pentru clasa de produse 3 (conform Clasificarii de la Nisa, care include produse de parfumerie, cosmetice, etc.), potrivit documentelor anexate cererii de chemare in judecata, dupa cum urmeaza:
- HBTMM GmbH & Co. KG este titulara marcii comunitare Hugo Boss - certificat de inregistrare 49254/1.04.1996 emis de OHIM si a marcii internationale BOSS - certificat de reinnoire nr. 316569/11.07.2006 emis de OMPI (filele 11-17)
- M GmbH & Co. KG este titulara marcilor Summer Gabriela Sabatini - certificat de inregistrare 1555010/14.03.2000 emis de OHIM, Gabriela Sabatini - certificat de inregistrare nr. 520259/19.02.1988 si Naomi Campbel - certificat de inregistrare nr. 706887/28.06.1993 emis de OMPI (filele 25-27)
- P R S.A.S. este titulara marcii Eau de Rochas - certificat de inregistrare 602896/28.06.1993 emis de OMPI (fila 31)
- P G I O SA este titulara marcii Laura Biagiotti Roma - certificat de inregistrare 287912/4.07.1996 emis de OHIM (fila 35)
- G A SPA este titulara marcilor Armani - certificat de inregistrare OHIM nr. 504282/1.04.1997 si OMPI nr. 502876/1.05.11986, Giorgio Armani - certificat de inregistrare 504258/1.04.1997 emis de OHIM, Acqua di Gio - certificat de inregistrare OMPI nr. 668975/14.01.1997 si OHIM nr. 505669/1.04.1997, Emporio Armani - certificat de inregistrare OHIM nr. 505594/1.04.1997, Emporio Armani...lui/il/he... - certificat de inregistrare nr. 700380/24.09.1998 emis de OMPI (filele 42-57)
- J C S anonyme este titulara marcii Cacharel - certificat de inregistrare 5636824/23.01.2007 emis de OHIM si nr. R442648/14.02.1996 emis de OMPI (fila 60-68)
- L P B & Cie este titulara marcilor Lancôme - certificat de inregistrare nr. 2R 164395/6.10.1992, Tresor - certificat de inregistrare 5459607/13.11.2006 emis de OHIM, Miracle - certificat de inregistrare 1286897/24.08.1999 emis de OHIM, Hypnose - certificat de inregistrare nr. 4173621/23.12.2004 (fila 71-81)
- L S anonyme este titulara marcilor Sensi - certificat de inregistrare nr. 767479/24.08.2001, Anaïs Anaïs - certificat de inregistrare nr. R433684/8.11.1997, Amor Amor - certificat de inregistrare nr. 814097/9.09.2003 si nr. 3115607/2.04.2003, Gloria - certificat de inregistrare nr. 2527018/8.01.2002 emis de OHIM, Noa - certificat de inregistrare nr. 702616/3.11.1998, Eden - certificat de inregistrare nr. 195842A/5.10.1956 (fila 86-101)
- C S anonyme este titulara marcilor Chance - certificat de inregistrare 737653/13.07.2000 emis de OMPI, Mademoiselle Chanel - certificat de inregistrare nr. 337687/24.08.1867, Chanel - certificat nr. 318753/11.08.1966 si Coco - certificat nr. R 363419/13.11.1989 (fila 104-108).
Parata S.C. MMD S.R.L. importa produse D&P pe care le comercializeaza pe teritoriul Romaniei in urmatoarea forma: flacoanele si ambalajele poarta inscriptionat semnul D&P, sunt identice indiferent de esenta parfumului si sunt diferentiate printr-un cod ce corespunde in catalogul de prezentare unei marci de parfum de renume, printre care se regasesc si marcile reclamantelor (filele 109 - 112). Spre exemplu, produsul D&P cu codul H-2 poarta, in catalog, denumirea de Barbara, iar la tipul produsului apare marca uneia dintre reclamante - Hugo Boss. Toate marcile indicate de reclamante se regasesc in acest catalog sub un cod format dintr-o litera si cifre.
1. Intr-un prim motiv de apel, apelanta-parata arata ca ea nu a sustinut, iar intimatele-reclamante nu au dovedit, faptul ca perioada de folosire a flyerelor (fluturasii publicitari) a fost mai mare de un an de zile. Apelanta-parata a sustinut ca a comandat si folosit fluturasii ca material publicitar in perioada 2007 - mai 2008. In mod eronat Tribunalul a retinut faptul ca apelanta-parata a recunoscut o perioada de folosire a fluturasilor mai mare decat cea indicata anterior. Acest aspect rezulta, fara putinta de tagada din chiar inscrisul retinut de partile adverse si de Tribunal, respectiv din intampinarea apelantei-parate. Astfel, Tribunalul, citand din intampinarea apelantei-parate retine in mod eronat ca "astfel, in intampinare se afirma ca pentru o scurta perioada de timp 2006 - 2008, in comunicarile comerciale (flyere) au fost inscriptionate mentiuni de genul ...". Aceasta sustinere este eronata, intrucat aceste comunicari s-au efectuat doar o parte din anii 2006 si 2008, in 2005 si 2007 nefiind efectuate astfel de comunicari. Drept urmare, Tribunalul nu putea sa oblige apelanta-parata la plata despagubirilor materiale si morale in cuantum de 1 % din cifra de afaceri pentru perioada cuprinsa intre 2005-2008.
Sub aspectul perioadei de utilizare a acestor modalitati de efectuare a publicitatii (flyere sau fluturasi), Curtea retine, in primul rand, afirmatia facuta de parata in cuprinsul propriei intampinari depuse la prima instanta.
Astfel, la fila 162 din dosarul de prima instanta, se arata ca "pentru o scurta perioada de timp 2006-2008, in comunicarile comerciale (flyer) au fost inscriptionate mentiuni de genul "similar cu"...".
Sub aspectul interpretarii unei asemenea mentiuni, pornind de la regulile interpretarii gramaticale (care, la randul lor, pornesc de la regulile de scriere corecta din punct de vedere gramatical), propozitia mai sus citata nu poate fi inteleasa decat ca referindu-se la intreaga perioada 2006-2008 (adica cei 3 ani cuprinsi intre limitele intervalului).
Astfel, prin intampinare, parata a recunoscut folosirea acestor fluturasi pe perioada de 3 ani 2006, 2007, 2008, iar ulterior, prin raspunsul la interogatoriu, la intrebarea nr. 9 (fila 217), a aratat ca retragerea fluturasilor a fost rezultatul unei decizii de marketing a societatii parate, retragere sustinuta si de faptul ca fluturasul de la dosar expira la data de 01.05.2008.
Or, acest raspuns la interogatoriu nu poate fi retinut pentru a combate prima afirmatie a paratei, cat timp contrazice o alta afirmatie a aceleiasi parate.
Astfel, in chiar prezentarea din cadrul cererii de apel, apelanta-parata prezinta o situatie de fapt care contrazice afirmatia de mai sus. Aceasta arata ca, la data de 13.05.2008, intimatele reclamante, prin reprezentant, au convocat apelanta-parata la conciliere, solicitand sa retraga din magazine flyerele din care rezulta similitudinea esentelor parfumurilor apelantei-parate cu cele ale intimatelor reclamante. Fiind de buna credinta, urmare a discutiei purtate, au retras din magazine si au incetat publicitatea cu aceasta categorie de flyere. Modificarea a operat pentru toate categoriile de produse, indiferent ca acestea priveau parte din produsele intimatelor reclamante sau nu.
Reiese astfel ca motivatia modificarii flyerelor a fost alta decat cea indicata in raspunsul la interogatoriu, ceea ce duce la concluzia unui raspuns nesincer.
Pe de o parte, Curtea va retine atitudinea nesincera a paratei, si astfel va retine ca reala prima afirmatie facuta de aceasta, in sensul recunoasterii folosirii pe perioada 2006-2008.
Pe de alta parte, tot sub aspectul perioadei de folosire a acestor flyere, Curtea apreciaza ca nici forma noua a acestor fluturasi, aflata la fila 166 din dosarul de prima instanta, nu este in masura sa inlature trimiterea spre produsele reclamantelor, continand un cod de litere care in mod prescurtat se
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Proprietate intelectuala
Folosire si stocare in format digital in cadrul societatii de programe de calculator fara acordul titularului de drepturi. Inchirierea calculatoarelor fundatiei catre diverse persoane fizice in scopul rularii programelor reproduse pe acestea fara a a... - Sentinta penala nr. 75 din data de 23.04.2008Dreptul de autor. Admisibilitate despagubiri - Decizie nr. 259/R din data de 21.05.2014
Dreptul proprietatii intelectuale. Dreptul de autor si drepturi conexe. Gestiunea colectiva obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publica a operelor muzicale. - Decizie nr. 157/A din data de 17.10.2008
Drept de creatie intelectuala. Natura juridica a cauzelor. Nesemnarea minutei de catre judecator. Efecte. - Decizie nr. 274/A din data de 05.11.2004
Proprietate intelectuala - Decizie nr. 10763/3/2010 din data de 11.01.2011
Ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 1413 din data de 26.11.2009
Ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 1123 din data de 28.08.2007
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017
Societati. Constatarea legalitatii fuziunii. Necesitatea formei autentice a hotararii de aprobare a fuziunii prin absorbtie, in cazul terenurilor. - Decizie nr. 703A din data de 10.04.2017
Procedura de insolventa. Cesionarea creantei unui creditor. Nedobandirea calitatii de membru al comitetului creditorilor de catre creditorul cesionar. - Decizie nr. 871A din data de 10.05.2017
Cererea de obligare a Fondului de Garantare a Asiguratilor la despagubiri ca urmare a producerii unor riscuri acoperite de asigurarea RCA. Procedura speciala de reglementare a legii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 863A din data de 18.05.2017