Marca. Lipsa caracterului distinctiv. Analiza elementului verbal dominant. Caracter descriptiv. Proba dobandirii caracterului distinctiv.
(Decizie nr. 268R din data de 17.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti) Marca. Lipsa caracterului distinctiv. Analiza elementului verbal dominant. Caracter descriptiv. Proba dobandirii caracterului distinctiv.
Legea nr. 84/1998, art.3, art.5;
1. Elementul figurativ al marcii analizate consta in scrierea denumirii, fara elemente grafice speciale, caracterele utilizate si forma lor (fonturile) fiind comune, menite sa sustina numai elementul verbal al marcii. Asa fiind, in analiza distinctivitatii marcii, elementul verbal este cel dominant, in masura sa confere distinctivitate iar elementul grafic asociat - reprezentat de o scriere uzuala, este lipsit de capacitatea de a asigura suficienta distinctivitate produselor.
Prin raportare la prevederile art.3 lit.a din Legea nr. 84/1998, curtea considera necesar a analiza elementul verbal dominant, avand in vedere ca reprezentarea grafica nu este in speta una de natura a aduce marcii caracterul distinctiv.
Astfel cum a rezultat din lucrarile cauzei, marca in litigiu, intitulata "DIABETIKER VITAMINE", este compusa din doua cuvinte in limba germana, intelesul in limba romana al expresiei fiind de "vitamine pentru diabetici."Prin urmare, protectia este solicitata pentru o marca destinata a fi folosita alaturi de un produs constand in vitamine pentru diabetici. Nici un dubiu nu exista din acest punct de vedere cu privire la caracterul descriptiv al marcii.
Curtea retine ca, desi denumirea este construita in limba germana, cuvintele care o formeaza au o forma similara si in limba romana, fiind neologisme, astfel incat este lipsita de relevanta imprejurarea ca limba germana nu este cunoscuta de majoritatea consumatorilor medii din Romania. Rezulta astfel si concluzia referitoare la incidenta in cauza a prevederilor art.5 lit.d din Legea nr. 84/1998, avand in vedere ca expresia in discutie desemneaza tocmai destinatia produsului pentru care se solicita protectia.
2.Faptul ca intimata a comercializat produsul "DIABETIKER VITAMINE" o anumita perioada inainte de a solicita protectia, nu este suficient prin el insusi pentru a conduce la concluzia dedusa de instanta de fond, potrivit careia acesta a capatat prin folosinta distinctivitate de necontestat. Pentru a aplica prevederile art.5 alin.2 in speta se impunea retinerea de catre instanta de apel a imprejurarii ca semnul este asociat de majoritatea consumatorilor tinta cu produsul comercializat de titularul marcii, o asemenea constatare nerezultand din decizia recurata. (Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala, decizia civila nr. 268R din 17 iunie 2010)
Prin Hotararea Comisiei de Reexaminare Marci a OSIM nr. 363/20.11.2007 s-a admis, cu majoritate de voturi, contestatia formulata de W,P, GmbH & Co Reprezentanta Romania, in contradictoriu cu Q,P, GMBH & Co KG; s-a desfiintat Decizia CEO nr.1974/25.04.2007 si pe cale de consecinta, s-a mentinut Decizia nr.22340/15.03.2006, de admitere la inregistrare a marcii combinate DIABETIKER VITAMINE cu element figurativ nr.M 2005 04620, pentru produsele /serviciile solicitate din clasele 05 s 35, cu aplicarea Regulii 17(4) din HG 833/1998 pentru elementul verbal VITAMINE.
Pentru a se pronunta astfel, CRM a retinut, cu privire la procedurile anterioare asupra marcii in litigiu, ca s-a depus la data de 19.04.2005 de catre W.P. GmbH & Co Reprezentanta Romania, pe cale nationala, marca individuala combinata DIABETIKER VITAMINE pentru produse si servicii din clasele 05 si 35, in urma examinarii fiind admisa cererea la data de 03.06.2005 si marca inscrisa in Registrul marcilor depuse cu numarul M2005 04620, OSIM emitand ulterior aviz de refuz provizoriu ca urmare a neindeplinirii conditiilor de inregistrare, motivat prin prevederile art.6 lit. f) din legea nr. 84/1998 si Regula 17(4) din HG nr.833/1998 pentru "VITAMINE", cu solicitarea limitarii la "produse pentru diabetici".
Solicitantul a declarat ca nu invoca un drept exclusiv asupra elementului "VITAMINE" din continutul marcii dar, referitor la limitarea solicitata, arata ca intrucat produsul se recomanda tuturor categoriilor de oameni care nu reusesc sa asigure necesarul de vitamine, inclusiv persoanelor cu diabet zaharat, nu poate limita marca la produse pentru diabetici.
OSIM a emis Decizia de admitere la inregistrare nr. 222340/15.03.2006 a marcii DIABETIKER VITAMINE nr. depozit M 2005 04620 fig., pentru produse si servicii din clasele 05 si 35, numarul de marca atribuit fiind 69992.
La data de 30.06.2006 a formulat opozitie, cu privire la inregistrarea marcii mentionate, Q.P. GmbH & Co KG, Comisia de examinare opozitii admitand opozitia prin Decizia CEO nr.1974/25.04.2007 si dispunand respingerea la inregistrare a marcii.
Impotriva deciziei CEO a formulat contestatie solicitantul W. P. GmbH & Co Reprezentanta Romania, contestatie admisa prin hotararea apelata in cauza, CRM retinand ca argumentele contestatoarei sunt pertinente si concludente. Astfel, marca in discutie cu element figurativ a fost respinsa in baza dispozitiilor art. 5, lit. b), c) si d) din Legea nr.84/1998, respectiv ca marca nu are caracter distinctiv pentru produse din clasa 05, desemnand insusi produsul si in baza Regulii 17(5) din HG 833/1998. Cu privire la dispozitiile art. 5, lit. b, CRM a retinut ca marca depusa este o marca combinata, care pe langa partea verbala are ca elemente suplimentare grafica deosebita a crierii si elementul coloristic revendicat, asa incat marca DIABETIKER VITAMINE nu este lipsita de distinctivitate, nefiind aplicabile astfel dispozitiile art.5 lit.b din lege, asa cum a constatat si Comisia de Examinare Opozitii. Argumentul contestatorului in sensul ca produsul cu marca DIABETIKER VITAMINE nu este limitat numai la diabetici a fost inlaturat de CRM, nefiind de natura sa inlature descriptivitatea produsului ce se adreseaza in mod evident diabeticilor, nefiind relevant ca in prospectul medicamentului se mentioneaza ca aceste vitamine se recomanda si altor categorii de persoane, de vreme ce toate produsele pentru diabetici se pot administra si persoanelor care nu sufera de aceasta boala.
Referitor la aplicarea dispozitiilor art.5 lit.c) (marca este compusa exclusiv din semne sau indicatii devenite uzuale in limbajul curent sau in practicile loiale si constante), CRM a retinut ca in limba romana nu se regaseste constructia verbala DIABETIKER VITAMINE, marca avand in compunere cuvantul "diabetiker", provenind din limba germana, iar potrivit DEX nu are nici o semnificatie. Pe de alta parte, expresia respectiva a fost utilizata in comert de alti producatori incepand cu data de 23.04.2005 (conform paginii site-ului terapeut.ro), data ulterioara datei de depozit al marcii depuse,19.04.2005, iar pentru cuvantul "vitamine" contestatorul solicitant a depus disclaimerul solicitat.
Cu privire la invocarea dispozitiilor art.5 lit.d (marci care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii, putand servi in comert pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, originea geografica sau timpul fabricarii produsului ori prestarii serviciului sau alte caractere ale acestora) CRM a retinut ca marca in discutie s-a solicitat la inregistrare pentru produse si servicii din clasele 05) produse farmaceutice; substante dietetice de uz medical, alimente pentru sugari) si 35) gestiunea afacerilor comerciale, administratie comerciala, publicitate, reclama, promovare produse; campanii de promovare), rezultand de aici ca marca DIABETIKER VITAMINE nu este o marca descriptiva a unui anumit produs sau o denumire generica, care se adreseaza exclusiv bolnavilor de diabet si chiar in cazul vitaminelor pentru diabetici marca este sugestiva, dar nu este exclusiv descriptiva pentru "specie" sau "destinatie". Chiar si pentru cunoscatorii de limba germana, a retinut CRM, marca in discutie, a carei traducere este "Diabetic - Vitamine" nu este exclusiv descriptiva in raport cu produsele si serviciile sub marca, in plus, beneficiind de o scriere deosebita.
A mai retinut CRM ca marca DIABETIKER VITAMINE a dobandit un caracter distinctiv, prin folosirea acesteia in legatura cu produsele din clasa 5 inca din anul 2001, inainte de data cererii de inregistrare, fata de actele depuse la dosar, asa incat sunt aplicabile dispozitiile de la art. 5, alin. 2.
In ce priveste invocarea de catre CEO a Regulii 17(5) din HG nr.833/1998 pentru elementele VITAMINE si DIABETIKER, CRM a constatat ca Serviciul Marci a invocat prin ARP nr. 219357/16.12.2005 prevederile R 17(4) (In cazul cand o marca include si un element care este lipsit de caracter distinctiv si daca acest element este de natura sa creeze indoieli asupra intinderii protectiei marcii, OSIM poate cere solicitantului sa declare, in termen de doua luni de la data notificarii, ca nu va invoca un drept exclusiv asupra acestui element) pentru elementul VITAMINE, nu si pentru Diabetiker, acesta nefiind lipsit de distinctivitate pentru consumatorul roman mediu, iar solicitantul s-a conformat acestei cerinte si a declarat prin adresa nr. 1004501/16.02.2006 ca nu revendica un drept exclusiv asupra acestui element.
Impotriva Hotararii CRM nr. 363/20.11.2007 a formulat apel in termen legal intimata Q.P. GmbH & Co KG, solicitand schimbarea in tot a hotararii atacate, ca netemeinica si nelegala si, pe fondul cauzei, respingerea contestatiei formulate de contestatoarea W.P. GmbH & Co Reprezentanta Romania, formulata impotriva Deciziei nr. 1974/12.03.2007 a CEO si respingerea in totalitate a inregistrarii marcii DIABETIKER VITAMINE, depozit M 2005 04620, clasele 05 si 35.
In motivarea apelului se arata in primul rand ca s-a retinut de catre Comisie caracterul distinctiv al marcii, prin existenta modului de scriere deosebit si a culorii revendicate, in mod eronat, intrucat acestea sunt elemente adiacente ale elementului verbal ce apare ca element principal si dominator al marcii, iar atat timp cat modul de scriere si culoarea revendicata sunt percepute de consumator raportat la elementul verbal, nu se poate retine ca acestea pot conferi caracter distinctiv marcii. Apelanta arata in acest sens ca OHIM a retinut ca, desi este corecta analizarea globala a unei marci, nu se poate preintampina examinarea fiecarei caracteristici dominante a marcii ce trebuie analizata, avand in vedere caracterul dominant sau nedominat al acestuia, caracterul distinctiv si descriptivitatea unei marci se raporteaza in primul rand la produsele si serviciile pentru care marca este solicitata la inregistrare si in al doilea rand la perceptia publicului relevant, caruia produsele sau serviciile se adreseaza. In speta, denumirea "diabetiker" nu se regaseste ad literram in dictionarul explicativ al limbii romane, dar trimite pe orice consumator cu gandul la cuvantul diabet. Sensul cuvantului "vitamine" este si mai usor perceptibil de catre publicul consumator, iar pe de alta parte, inregistrarea marcii se solicita pentru produse farmaceutice si servicii de publicitate, comercializare si management din clasa 35 care se pot realiza si pentru produse farmaceutice, deci este rezonabil sa se aprecieze ca orice consumator care percepe marca DIABETIKER VITAMINE se gandeste la vitamine pentru diabetic sau care au o legatura cu diabetul. In concluzie, apelanta apreciaza ca marca este descriptiva.
Apelanta arata de asemenea ca atat produsele sale cat si produsele intimatei, comercializate cu denumirea DIABETIKER VITAMINE, se identifica prin aceste elemente care sunt lipsite de caracter distinctiv, fiind descriptive in raport cu produsul comercializat, iar ca urmare a descriptivitatii, elementele verbale sunt de natura sa identifice doar produsul la care se refera, nu si producatorul, neputand indeplini functia de marca.
Cu privire la aplicarea dispozitiilor art.5 lit.c) (inregistrarea marcii care reprezinta o expresie devenita uzuala in limbajul curent sau practicile comerciale loiale), apelanta arata ca nu trebuie interpretat restrictiv acest text, iar termenul exclusiv se refera la elemente verbale sau figurative care sunt dominante in cadrul marcii, in speta diabetiker si vitamine, iar faptul ca sunt insotite de o alta modalitate de scriere nu schimba perceptia consumatorilor asupra marcii si nu este de natura sa inlature caracterul uzual al expresiei verbale. De asemenea, expresia este folosita uzual in practicile comerciale loiale si constante, fiind stabilit la Regula 9 din Regulamentul de aplicare a legii marcilor ca atunci cand marca se compune in tot sau in parte din cuvinte intr-o alta limba decat limba romana se va depune si o traducere a acestora, constructia DIABETIKER VITAMINE traducandu-se in limba romana cu "vitamine pentru diabetici", desemnand deci specia/categoria produselor si fiind lipsita de caracter distinctiv.
Referitor la aplicarea dispozitiilor art.5 lit.d), apelanta arata ca marca s-a solicitat la inregistrare pentru produse din clasa 5, constructia verbala DIABETIKER VITAMINE fiind una uzuala care este folosita si de apelanta pentru comercializarea vitaminelor pentru diabetici, existand si alti producatori de medicamente in afara partilor din dosar care folosesc aceasta constructie verbala ce indica natura produselor.
In consecinta, apreciaza apelanta, constructia verbala in discutie trebuie sa ramana in domeniul public, neputand fi apropriata de un singur comerciant, fata de faptul ca nu poate indeplini functia unei marci, iar argumentul retinut de Comisie, in sensul ca produsul nu este limitat la diabetici, desi se numeste vitamine pentru diabetici, nu este intemeiat si nici de natura sa inlature descriptivitatea produsului.
Mai arata apelanta ca in mod gresit s-a retinut de catre Comisie ca marca a dobandit caracter distinctiv prin folosire, intrucat simpla folosire a unui semn nu face dovada caracterului distinctiv.
Intimata contestatoare W. P.GmbH & Co KG a formulat intampinare la apel, prin care a invocat in primul rand exceptia inadmisibilitatii apelului si exceptia tardivitatii apelului, iar pe fond respingerea apelului ca neintemeiat.
Intimatul Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci a depus la dosar punct de vedere privind respingerea apelului ca nefondat, depunand dosarul Hotararii CRM apelate si dovada comunicarii acestei hotarari catre apelanta.
Tribunalul a respins la termenul din 21.10.2009 exceptia tardivitatii formularii apelului, invocata de intimata, retinand ca a fost respectat termenul prevazut de lege, de 30 de zile de la comunicarea hotararii, pentru formularea apelului.
Prin decizia civila nr.85A/27.01.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a respins ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii apelului, invocata de intimata, a respins apelul formulat de apelanta Q.P. GMBH & CO. KG, impotriva hotararii nr. 363/20.11.2007 pronuntata de Comisia de Reexaminare Marci din cadrul OSIM, in contradictoriu cu intimatii W.P. GMBH & CO si Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci ca nefondat, obligand apelanta la 2100 lei cheltuieli de judecata catre intimata.
Examinand cu prioritate exceptia inadmisibilitatii apelului formulat de Q.P., invocata de intimata W. P., in temeiul dispozitiilor art. 137 C.pr.civ., tribunalul a constatat ca nu este intemeiata exceptia si a respins-o ca atare, deoarece potrivit dispozitiilor art. 81 din Legea nr. 84/1998 rep., privind marcile si indicatiile geografice, Hotararea Comisiei de reexaminare motivata se comunica partilor, in termen de 15 zile de la pronuntare si poate fi atacata cu apel la Tribunalul Municipiului Bucuresti in termen de 30 de zile de la comunicare. In cauza, in dosarul Comisiei de Reexaminare Marci, au fost parti contestatoarea solicitanta W.P. Reprezentanta Romania si intimatul oponent Q.P., fiecare dintre acestea putand formula apel impotriva hotararii, asa cum se prevede in textul de lege mentionat.
Din motivarea exceptiei invocate de intimata rezulta ca nu se poate formula cale de atac nici impotriva deciziei date in opozitie, fiind inadmisibila contestatia impotriva deciziei comisiei de examinare opozitii si, prin urmare, fiind inadmisibila si atacarea hotararii date in solutionarea contestatiei impotriva acesteia. In acest sens, tribunalul a constatat ca se prevede la art.80 alin.1 ca deciziile OSIM privind inregistrarea marcilor pot fi contestate, fara a distinge in functie de obiectul deciziei, in termen de 3 luni. In consecinta, atat decizia privind opozitia la inregistrarea marcii, cat si decizia data in solutionarea contestatiei la aceasta decizie sunt susceptibile de a fi contestate, in temeiul dispozitiilor aratate, conform regulii potrivit careia unde legea nu distinge, nici cel care o interpreteaza nu o poate face.
Titularul contestatiei poate fi ori solicitantul inregistrarii marcii, ori titularul unei marci care se opune, avand in vedere ca potrivit dispozitiilor art. 25, impotriva deciziei de respingere totala sau partiala a opozitiei pot formula contestatie atat solicitantul la inregistrare al marcii, cat si oponentul, in calitate de titular al marcii anterioare opuse, iar imprejurarea ca dispozitiile art.25 reglementeaza doar dreptul solicitantului a carui cerere a fost respinsa ca urmare a admiterii opozitiei, de a formula contestatie, trimitand in mod expres la art. 80 din lege, nu este de natura sa faca inadmisibila formularea contestatiei de catre oponent, asa cum s-a aratat mai inainte. Se retine astfel ca, daca titularul marcii anterioare poate interveni in procedura administrativa de inregistrare a unei marci cu care vine in conflict, prin formularea opozitiei, nu i se poate interzice acestuia sa conteste solutia data in opozitie, in calea jurisdictionala facultativa de la OSIM, in aceeasi procedura de inregistrare a marcii, supusa controlului judecatoresc, in apel, asa cum se prevede la art. 81, alin. 1-2.
Imprejurarea ca legea marcilor recunoaste dreptul persoanelor interesate de a solicita anularea marcii nu exclude dreptul oponentului de a formula contestatie, caile mentionate fiind alternative si raportate la momentul la care titularul marcii anterioare afla de existenta cererii de inregistrare a marcii conflictuale, in functie de natura juridica a ipotezelor de conflict prevazute de art. 6: motive de refuz de inregistrare a marcii, respectiv cauze de nulitate a inregistrarii marcii.
Examinand criticile formulate pe fondul apelului, tribunalul a constatat ca acestea nu sunt intemeiate. Astfel, cu privire la prima critica, referitoare la faptul ca CRM nu a retinut aplicabilitatea dispozitiilor art.5 lit.b) din legea marcilor, textul legal se refera la refuzul inregistrarii marcii care este lipsita de caracter distinctiv. Aceasta critica nu poate fi primita, intrucat marca solicitata la inregistrare, DIABETIKER VITAMINE are caracter distinctiv, asa cum a retinut corect si Comisia de reexaminare a OSIM care a stabilit ca marca depusa este o marca combinata avand pe langa partea verbala, ca elemente suplimentare, o grafica deosebita a scrierii si un element coloristic revendicat. Faptul ca produsul cu marca DIABETIKER VITAMINE nu este limitat numai la diabetici nu este relevant, fiind evident ca produsul se adreseaza diabeticilor, chiar daca se mentioneaza in prospectul medicamentului ca aceste vitamine se recomanda si altor categorii de persoane.
Tribunalul a retinut in legatura cu distinctivitatea marcii ca nu se regaseste in limba romana constructia verbala DIABETIKER VITAMINE, aceasta nefiind uzual folosita in limbajul curent, deoarece provine din limba germana iar din punct de vedere topic nu este proprie limbii romane, fiind specifica limbii germane, asa incat marca indeplineste conditiile impuse de art.5 lit.b), urmare aprecierii globale a marcii, respectiv elementele verbale examinate impreuna cu elementele grafice deosebite. Imprejurarea ca se traduce usor din limba germana DIABETIKER VITAMINE si ca, fara o reflexie suplimentara consumatorul este trimis cu gandul la vitamine pentru diabetici, nu este de natura sa inlature caracterul distinctiv al marcii.
Referitor la a doua critica, tribunalul a constatat ca expresia DIABETIKER VITAMINE a fost folosita de mai multi comercianti dupa data inregistrarii cererii la OSIM de catre intimata din cauza, respectiv 19.04.2005, asa incat nu se poate retine ca expresia a devenit uzuala in limbajul curent sau in practicile comerciale loiale si constante, asa cum se prevede la art.5 lit.c), reprezentand un alt motiv de refuz relativ la inregistrarea marcii.
S-a retinut sub acest aspect ca CRM a apreciat in mod corect ca marca in discutie a dobandit un caracter distinctiv prin folosirea sa anterior datei inregistrarii cererii, produsul intimatei cu denumirea DIABETIKER VITAMINE fiind comercializat in Romania din anul 2001, asa cum se probeaza de catre intimata cu inscrisurile depuse la dosar. Intimata a desfasurat si o activitate intensa de promovare a produsului sau, prin incheierea de contracte de publicitate, incepand cu anul 2000, toate aceste activitati de marketing si promovare fiind de natura sa confere distinctivitate marcii a carei inregistrare s-a solicitat la OSIM, iar in cazul marcilor lipsite de caracter distinctiv se prevede in Legea nr. 84/1998 ca marca poate fi inregistrata totusi, daca inainte de data cererii, ca urmare a folosirii intense a marcii, aceasta a dobandit un caracter distinctiv, asa cum este cazul in speta. Tribunalul a retinut astfel ca produsul DIABETIKER VITAMINE este asociat de consumator cu producatorul Wo Ph in Romania, chiar daca exista o serie de producatori care comercializeaza produse care au in compunere expresii asemanatoare lui DIABETIKER VITAMINE, inclusiv apelanta din cauza. Tribunalul a respins sustinerile apelantei privind comercializarea de catre aceasta a produsului sau cu aceeasi denumire, avand in vedere ca s-au depus facturi ulterioare datei la care intimata a inregistrat cererea sa, extrasele din reviste fiind de asemenea ulterioare, iar extrasele de pe web aratand doar faptul ca termenul diabetiker este utilizat in diverse denumiri de asociatii etc., acest aspect nefiind relevant in speta.
Tribunalul a retinut ca marca solicitata la inregistrare a dobandit caracter distinctiv, desi prin traducerea din limba germana a denumirii DIABETIKER VITAMINE s-ar putea concluziona ca marca este descriptiva pentru produsele pe care se aplica, dar acest aspect nu inlatura indeplinirea conditiilor legale pentru inregistrarea ca marca, asa cum s-a aratat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta Qu Ph GmbH & Co. KG, solicitand admiterea recursului, schimbarea in tot a deciziei atacate nr. 85A/27.01.2010 ca fiind nelegala si pe fondul cauzei admiterea apelului formulat impotriva Hotararii CRM 363/2007, respingerea contestatiei formulate de Wo Ph GmbH&CO Reprezentanta Romania impotriva Deciziei nr. 1974/12.03.2007, mentinerea ca temeinica si legala a Deciziei OSIM nr. 1974 din data de 12.03.2007 si respingerea in totalitate a inregistrarii marcii "DIABETIKER VITAMINE", numar depozit M 200504620 pentru clasele de produse si servicii 5 si respectiv 35.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala la data de 19.04.2010 sub nr.5864/3/2009.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta apelanta a aratat ca decizia civila nr. 85A/27.01.2010 pronuntata de Tribunal Bucuresti nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii - art. 304 alin. 1 pct. 7 Cod proc, Civ., precum si ca hotararea este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii - art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod Proc. Civ.
Astfel, se arata in ceea ce priveste aplicabilitatea art.5 litera c din Legea 84/1998, tribunalul a retinut ca "expresia DIABETIKER VITAMINE a fost folosita de mai multi comercianti dupa data inregistrarii cererii la OSIM de catre intimanta in cauza, respectiv 19.04.2005, asa incat nu se poate retine ca expresia DIABETIKER VITAMINE a devenit uzuala in limbajul curent sau in practicile comerciale loiale si constante asa cu se prevede de art. 5 lit. c, reprezentand un alt motiv de refuz relativ la inregistrarea marcii."
Aceasta retinere a instantei de apel este contradictorie intrucat, desi pe de o parte se retine ceea ce recurenta a dovedit, faptul ca expresia "DIABETIKER VITAMINE" este uzual folosita in practicile comerciale loiale fiind comercializata de mai multi comercianti, totusi, instanta concluzioneaza in sensul neindeplinirii conditiilor art. 5 litera c din Legea 84/1998.
In sensul retinerii faptului ca "DIABETIKER VITAMINE" reprezinta o expresie uzuala este chiar raspunsul la intrebarea nr. 3 din interogatoriul luat intimatei, proba pe care instanta de apel nu a analizat-o. La intrebarea "recunoasteti ca expresia "DIABETIKER VITAMINE" inseamna in limba romana "vitamine pentru diabetici?", intimata raspunde "Da. In limba romana traducerea expresiei este corecta. Dar mentionam ca nu este folosita ca si traducere pentru identificarea produsului, ci este folosita ca atare pentru deosebirea produsului nostru de alte produse din aceeasi categorie (pagina 312 de la dosarul cauzei)."
De asemenea, potrivit Regulii 9 din Regulamentul de aplicare al Legii nr.84/1998, pct. 2 litera 1, "cand marca se compune, in tot sau in parte, din cuvinte intr-o alta limba decat limba romana" se va depune si o traducere a acestora. OSIM, in procedura de examinare a acestei marci nu a solicitat nici o traducere a acestui element verbal desi legea impunea acest lucru.
Constructia verbala "DIABETIKER VITAMINE" este una uzuala in practicile comerciale curente ea fiind folosita inclusiv de catre recurenta pentru comercializarea vitaminelor pentru diabetici indicate in cazul diabetului zaharat. In acest sens a depus la dosarul cauzei (Anexa 1 - filele 317-330) o serie de facturi fiscale prin care dovedeste comercializarea in Romania a unui produs sub aceeasi denumire "DIABETIKER VITAMINE" inca din luna februarie 2005, adica dinainte de data depunerii la inregistrare a marcii de catre intimata. Astfel, sustinerea instantei de apel potrivit careia dovezile de comercializare depuse de recurenta apelanta sunt in integralitate ulterioare momentului depunerii cererii de marca de catre intimata sunt straine de natura pricinii.
Mai exista si alti producatori de medicamente in afara partilor din prezentul dosar ce folosesc aceasta constructie verbala ce indica de altfel natura produselor. In acest sens a depus Anexele 8-22 - filele 344-371 de la dosarul cauzei din care rezulta ca si alte companii de origine germana/austriaca folosesc expresia DIABETIKER VITAMINE si ca in consecinta aceasta expresie nu trebuie apropriata de un singur producator. In acest sens enumera companiile V B, F BV, R GMBH, N W P.
In sustinerea motivului de recurs prevazut de art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod Proc. Civ., recurenta arata ca, raportat la celelalte motive absolute de refuz prevazute de dispozitiile art. 5 literele b si d, apreciaza ca retinerea Tribunalului Bucuresti este nelegala intrucat aceste dispozitii legale au fost in mod gresit aplicate de instanta.
De asemenea, dispozitiile art. 5 alin. 2 au fost incalcate si interpretate in mod eronat de catre instanta de fond.
In ceea priveste aplicabilitatea art. 5 lit. b din Legea nr.84/1998, Tribunalul Bucuresti a retinut in esenta ca marca "DIABETIKER VITAMINE" are caracter distinctiv intrucat "este o marca combinata avand pe langa partea verbala, ca elemente suplimentare, o grafica deosebita a scrierii si elementul coloristic revendicat".
In fapt, aceste retineri sunt aceleasi cu cele mentionate de Comisia de Reexaminare Marci in hotararea apelata putand concluziona din acest punct de vedere ca hotararea pronuntata nu este motivata sub aspectul criticilor aduse pe calea apelului.
Dispozitiile art. 5 litera b din Legea nr.84/1998 au fost incalcate si aplicate gresit intrucat Tribunalul Bucuresti nu a tinut cont de principiul evaluarii globale al marcilor retinut in intreaga practica europeana si nationala.
Oficiul Pentru Armonizarea Pietei Interne (OHIM) a retinut ca, desi este corect si trebuie retinut faptul ca analiza unei marci trebuie sa se faca global, aceasta analiza globala nu poate preintampina examinarea fiecarei caracteristici dominante a marcii ce trebuie analizata avand in vedere caracterul dominant sau nedominant al acestuia. (Judgement 9 July 2003, Case T-234/01, Andreas Stihl AG & Co. KG/OHIM, ECR II-2867, paragraph 32).
Tribunalul retine caracterul distinctiv al marcii, justificandu-l prin existenta modului de scriere deosebit si a culorii revendicate. Apreciaza recurenta ca aceasta retinere este eronata atata vreme cat modul de scriere al elementului verbal si culoarea revendicata sunt elemente adiacente ale elementului verbal ce apare ca element principal si dominant al marcii. Atata vreme cat modul de scriere si culoarea revendicata sunt percepute de consumator tot raportat la elementul verbal, nu se poate retine ca acestea pot conferi caracter distinctive marcii.
Caracterul distinctiv si descriptivitatea unei marci, se raporteaza in primul rand la produsele si serviciile pentru care marca este solicitata la inregistrare si in al doilea rand la perceptia publicului relevant caruia produsele sau serviciile se adreseaza (Judgement of 27 November, 2003, Case T-348/02, Quick restaurants SA/OHIM, (Quick), ECR II-5071 , paragraph 29).
Considera ca textul literei "b" a articolului 5 din Legea nr.84/1998 nu trebuie interpretat intr-un sens exagerat de restrictiv. Termenul "exclusiv" se refera la elemente verbale sau figurative ce sunt dominante in cadrul marcii. Elementele verbale dominante in cadrul marcii oponentei sunt cele doua cuvinte "diabetiker" si "vitamine" iar faptul ca sunt insotite de o modalitate de scriere alta decat cea clasica nu este de natura sa schimbe perceptia consumatorilor asupra marcii.
Astfel cum in mod corect a retinut membrul Comisiei de Reexaminare Marci ce a motivat cu divergenta Hotararea 363/20.11.2007, "este un lucru obisnuit ca in comert sa se foloseasca expresii descriptive in culori cu o grafica speciala". Atata vreme cat elementele grafice reprezinta modalitati de scriere a elementului verbal nu se poate aprecia ca acestea pot avea un caracter distinctiv in componenta marcii. Consumatorul va retine cu certitudine elementul verbal ca element dominant si in consecinta in raport cu acesta trebuie apreciata lipsa de distinctivitate.
Din moment ce "DIABETIKER VITAMINE" trimite consumatorul, fara o reflexie suplimentara, cu gandul la "vitamine pentru diabetici" iar produsul ce se comercializeaza sub aceasta denumire este chiar "vitamine pentru diabetici" este evidenta lipsa caracterului distinctiv.
Cu privire la aplicabilitatea art. 5 lit. d, Tribunalul retine ca "marca solicitata la inregistrare a dobandit caracter distinctiv, desi prin traducerea din limba germana a denumirii DIABETIKER VITAMINE s-ar putea concluziona ca marca este descriptiva in raport cu produsele pe care se aplica, iar acest aspect nu inlatura indeplinirea conditiilor legale pentru inregistrarea ca marca, asa cum s-a aratat".
Asadar, desi este retinuta descriptivitatea expresiei "DIABETIKER VITAMINE", Tribunalul inlatura aplicabilitatea dispozitiilor art. 5 litera d retinand ca aplicabile in speta dispozitiile art. 5 alin. 2 care prevad" dispozitiile alin. 1 lit. b), c), si d), nu se aplica daca, inainte de data depunerii cererii de inregistrare a marcii si ca urmare a folosirii acesteia, marca a folosit un caracter distinctiv".
Tribunalul inlatura dispozitiile art. 5 literele c si d, retinand faptul ca expresia "DIABETIKER VITAMINE", prin folosire, a dobandit inainte de data depunerii cererii de marca un caracter distinctiv. Instanta de apel a aplicat gresit dispozitiile art. 5 alin. 2 din Legea nr.84/1998 intrucat, "notiunea de dobandire a unui caracter distinctiv" nu poate fi confundata cu simpla folosire a marcii.
Astfel cum in mod corect a retinut membrul Comisiei de Reexaminare Marci ce a motivat cu divergenta hotararea "pentru ca o marca sa obtina distinctivitate prin folosinta sau cum se mai spune "Secondary Meaning", marca trebuie sa fie cunoscuta de catre o mare parte a publicului relevant ca fiind marca unui singur comerciant si publicul relevant sa identifice marca respectiva ca apartinand acelui comerciant. In acest scop contestatorul trebuie sa produca probe serioase care sa ateste faptul ca publicul relevant identifica produsul respectiv ca provenind de la o anumita firma";
Asadar simpla folosire a unui semn nu face si dovada dovedirii unui caracter distinctiv. Dobandirea caracterului distinctiv presupune identificarea de catre consumator a semnului cu produsul in ciuda faptului ca semnul folosit nu este unul distinctiv in raport cu produsul. Aceasta identificare a semnului descriptiv cu produsul presupune indeplinirea mai multor conditii decat cea a simplei folosiri a semnului anterior inregistrarii. O prima conditie pentru dobandirea caracterului distinctiv ar fi ca folosirea semnului sa fie facuta exclusiv de cel ce solicita inregistrarea semnului ca marca. Or, in situatia de fata, am aratat ca semnul "DIABETIKER VITAMINE" este folosit de cel putin trei producatori ce folosesc aceasta expresie verbala pentru comercializarea produsului "Vitamine pentru diabetici".
Din dovezile de folosire depuse la dosarul cauzei (declaratiile pe proprie raspundere a reprezentantului intimatei nu pot fi retinute ca probe utile cauzei, ele neputand fi incadrate in cadrul probei cu inscrisuri asa cum sunt prevazute de Codul de Procedura Civila) observa ca in fapt,· produsul intimatei, astfel cum este comercializat poarta denumirea "GESUNDHAIJS DIABETIKER VITAMINE" la fel cum produsul recurentei poarta denumirea "DOPPEL HERZ DIABETIKER VITAMINE". Asadar, intimata nu foloseste pe produs doar denumirea "DIABETIKER VITAMINE" astfel cum sustine ci foloseste aceasta denumire (descriptiva) impreuna cu un alt element distinctiv. Din acest motiv, de vreme ce dovezile de folosire depuse se refera la comercializarea produsului cu denumirea "GESUNDHAUS DIABETIKER VITAMINE", ele nu pot face dovada dobandirii unui caracter distinctiv cu privire la expresia descriptiva.
Tribunalul nu a analizat nici inscrisurile depuse la dosar si nici nu a retinut esenta notiunii de "dobandire a unui caracter distinctiv" rezumandu-se sa retina ca s-au depus dovezi de folosire.
De retinut ca in Germania, aceeasi expresie descriptiva "DIABETIKER VITAMINE" nu a fost admisa la inregistrare, intimata depunand si obtinand protectie pentru marca "GESUNDHAUS DIABETIKER VITAMINE" nr. 891537 (fila Romarin a acestei marci a fost depusa la ultimul termen de judecata a apelului).
Recurenta nu se opune inregistrarii marcii "GESUNDHAUS DIABETIKER VITAMINE" de vreme ce aceasta marca contine si un element distinctiv iar asupra elementelor verbale nu se solicita un drept exclusiv existand posibilitatea tertilor de a folosi in continuare aceasta expresie descriptiva.
Cererea de recurs, legal timbrata, a fost intemeiata in drept pe art.5 alin.1 lit.b, c, d; alin.2 din Legea nr.84/1998; Regula 9 din Regulamentul de aplicare al Legii 84/1998; Art. 304 alin.1 pct.7 si 8 si urmatoarele din Codul de Proc.Civ.
Intimata Wo Ph GmbH&Co nu a formulat intampinare, prezentandu-se in fata curtii prin reprezentant conventional si solicitand respingerea recursului ca nefondat.
In recurs a fost incuviintata si administrata pentru recurenta apelanta proba cu inscrisuri, depuse la dosar.
Examinand decizia recurata prin prisma motivelor de critica mai sus expuse si in raport de prevederile art.304 pct.7 si 9 Cod Proc.Civ., invocate in cererea de recurs, curtea constata ca recursul este fondat.
Curtea nu poate retine critica intemeiata pe art.304 pct.7 Cod Proc.Civ., legat de afirmatia instantei de apel din cuprinsul deciziei recurate in sensul ca "expresia DIABETIKER VITAMINE a fost folosita de mai multi comercianti dupa data inregistrarii cererii la OSIM de catre intimata in cauza, respectiv 19.04.2005, asa incat nu se poate retine ca expresia a devenit uzuala in limbajul curent sau in practicile comerciale loiale si constante asa cu se prevede de art. 5 lit. c, reprezentand un alt motiv de refuz relativ la inregistrarea marcii.".
Aceasta intrucat chestiunea relevanta retinuta de instanta de apel in citatul de mai sus era ca folosirea expresiei DIABETIKER VITAMINE de catre alti comercianti s-a realizat ulterior inregistrarii cererii intimatei la OSIM si nu imprejurarea ca alti comercianti decat intimata titular al marcii au folosit denumirea protejata.
Pe de alta parte, este adevarat ca aceasta imprejurare de fapt nu putea in mod logic sa sprijine concluzia privitoare la dobandirea caracterului distinctiv prin folosirea marcii in conditiile art.5 alin.2 din lege, deoarece exceptia cuprinsa in textul citat presupune utilizarea denumirii de catre cel care solicita inregistrarea marcii, anterior cererii de inregistrare, astfel ca imprejurarea utilizarii (anterior sau ulterior cererii de inregistrare) a semnului de catre alte persoane era lipsita de relevanta pentru chestiunea analizata.
Aceasta constatare se constituie intr-o gresita aplicare sau interpretare a legii, si va face obiectul analizei in cadrul celui de-al doilea motiv de recurs invocat de recurenta-apelanta, dupa cum se va vedea in continuare.
Curtea noteaza ca, potrivit dispozitiilor art.5 lit. b, c si d, din Legea nr. 84/1998, invocate de oponenta: ,,Sunt excluse de la protectie si nu pot fi inregistrate (...) b) marcile care sunt lipsite de caracter distinctiv; c) marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii devenite uzuale in limbajul curent sau in practicile comerciale loiale si constante; d) marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii, putand servi in comert pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, originea geografica sau timpul fabricarii produsului ori prestarii serviciului sau alte caracteristici ale acestora."
Or, curtea constata ca in mod gresit a inlaturat tribunalul aplicarea prevederilor art.5 lit.b si d din lege, deoarece ne gasim tocmai in ipotezele reglementate de aceste texte.
Astfel, la analiza caracterului pretins distinctiv al marcii, tribunalul a retinut ca marca disputata este una combinata, iar caracterul distinctiv se apreciaza prin luarea in considerare a tuturor elementelor ce intra in componenta lor, insa aceasta afirmatie implica si constatarea ca elementul figurativ al marcii analizate consta in scrierea denumirii, fara elemente grafice speciale, caracterele utilizate si forma lor (fonturile) fiind comune, menite sa sustina numai elementul verbal al marcii (dupa cum se poate observa din ambalajul original al produsului comercializat de intimata Wo Ph GmbH&Co KG, DIABETIKER VITAMINE, depuse la dosarul instantei de apel - fila 30.
Asa fiind, in analiza distinctivitatii marcii, elementul verbal este cel dominant, in masura sa confere distinctivitate iar elementul grafic asociat - reprezentat de o scriere uzuala, este lipsit de capacitatea de a asigura suficienta distinctivitate produselor.
Prin raportare la prevederile art.3 lit.a din Legea nr. 84/1998, potrivit carora ,,marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altor persoane", curtea considera necesar a analiza elementul verbal dominant, avand in vedere ca reprezentarea grafica nu este in speta una de natura a aduce marcii caracterul distinctiv.
Astfel cum a rezultat din lucrarile cauzei, marca in litigiu, intitulata "DIABETIKER VITAMINE", este compusa din doua cuvinte in limba germana, intelesul in limba romana al expresiei fiind de "vitamine pentru diabetici."
Prin urmare, protectia este solicitata pentru o marca destinata a fi folosita alaturi de un produs constand in vitamine pentru diabetici.
Nici un dubiu nu exista din acest punct de vedere cu privire la caracterul descriptiv al marcii.
Curtea retine ca, desi denumirea este construita in limba germana, cuvintele care o formeaza au o forma similara si in limba romana, fiind neologisme, astfel incat este lipsita de relevanta imprejurarea ca limba germana nu este cunoscuta de majoritatea consumatorilor medii din Romania.
Rezulta astfel si concluzia referitoare la incidenta in cauza a prevederilor art.5 lit.d din Legea nr. 84/1998, avand in vedere ca expresia in discutie desemneaza tocmai destinatia produsului pentru care se solicita protectia.
De asemenea, este lipsita de relevanta pentru aprecierea asupra caracterului descriptiv imprejurarea ca vitaminele pot fi consumate si de alte persoane decat cele care sufera de diabet, de vreme ce tinta principala a produsului sunt acestea din urma, legand astfel denumirea de acea insusire a consumatorului mediu de a fi suferind de afectiunea mentionata.
Intemeiate sunt si criticile formulate de recurenta in legatura cu incidenta in cauza a dispozitiilor art. 5 alin.2 potrivit carora ,,dispozitiile alin.1 lit. b (...) si d nu se aplica daca, inainte de data cererii de inregistrare a marcii si ca urmare a folosiri acesteia, marca a dobandit un caracter distinctiv."
Faptul ca intimata a comercializat produsul "DIABETIKER VITAMINE" o anumita perioada inainte de a solicita protectia, nu este suficient prin el insusi pentru a conduce la concluzia dedusa de instanta de fond, potrivit careia acesta a capatat prin folosinta distinctivitate de necontestat.
Pentru a aplica prevederile art.5 alin.2 in speta se impunea retinerea de catre instanta de apel a imprejurarii ca semnul este asociat de majoritatea consumatorilor tinta cu produsul comercializat de titularul marcii, o asemenea constatare nerezultand din decizia recurata.
In concluzia celor aratate, curtea retine ca in mod gresit tribunalul a considerat neintemeiat apelul formulat de recurenta apelanta, imprejurare in care va proceda, in temeiul art.304 pct. 9 si art.312 Cod Proc.Civ., la admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei recurate, in sensul ca va admite apelul, va schimba in tot Hotararea nr.363/20.11.2007 a Comisiei de Reexaminare Marci din cadrul OSIM, in sensul de a respinge contestatia formulata de W.P. GmbH & Co Reprezentanta Romania impotriva deciziei CEO nr.1974/25.04.2007.
In temeiul art. 274 Cod Proc.Civ., va obliga intimata W.P. sa plateasca recurentei sumele de 1500 Euro s1 19,15 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul avocatial achitat conform facturii depusa la fila 29 in dosar si taxa de timbru si timbrul judiciar achitate in recurs.
Vazand si dispozitiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.,
2
Legea nr. 84/1998, art.3, art.5;
1. Elementul figurativ al marcii analizate consta in scrierea denumirii, fara elemente grafice speciale, caracterele utilizate si forma lor (fonturile) fiind comune, menite sa sustina numai elementul verbal al marcii. Asa fiind, in analiza distinctivitatii marcii, elementul verbal este cel dominant, in masura sa confere distinctivitate iar elementul grafic asociat - reprezentat de o scriere uzuala, este lipsit de capacitatea de a asigura suficienta distinctivitate produselor.
Prin raportare la prevederile art.3 lit.a din Legea nr. 84/1998, curtea considera necesar a analiza elementul verbal dominant, avand in vedere ca reprezentarea grafica nu este in speta una de natura a aduce marcii caracterul distinctiv.
Astfel cum a rezultat din lucrarile cauzei, marca in litigiu, intitulata "DIABETIKER VITAMINE", este compusa din doua cuvinte in limba germana, intelesul in limba romana al expresiei fiind de "vitamine pentru diabetici."Prin urmare, protectia este solicitata pentru o marca destinata a fi folosita alaturi de un produs constand in vitamine pentru diabetici. Nici un dubiu nu exista din acest punct de vedere cu privire la caracterul descriptiv al marcii.
Curtea retine ca, desi denumirea este construita in limba germana, cuvintele care o formeaza au o forma similara si in limba romana, fiind neologisme, astfel incat este lipsita de relevanta imprejurarea ca limba germana nu este cunoscuta de majoritatea consumatorilor medii din Romania. Rezulta astfel si concluzia referitoare la incidenta in cauza a prevederilor art.5 lit.d din Legea nr. 84/1998, avand in vedere ca expresia in discutie desemneaza tocmai destinatia produsului pentru care se solicita protectia.
2.Faptul ca intimata a comercializat produsul "DIABETIKER VITAMINE" o anumita perioada inainte de a solicita protectia, nu este suficient prin el insusi pentru a conduce la concluzia dedusa de instanta de fond, potrivit careia acesta a capatat prin folosinta distinctivitate de necontestat. Pentru a aplica prevederile art.5 alin.2 in speta se impunea retinerea de catre instanta de apel a imprejurarii ca semnul este asociat de majoritatea consumatorilor tinta cu produsul comercializat de titularul marcii, o asemenea constatare nerezultand din decizia recurata. (Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala, decizia civila nr. 268R din 17 iunie 2010)
Prin Hotararea Comisiei de Reexaminare Marci a OSIM nr. 363/20.11.2007 s-a admis, cu majoritate de voturi, contestatia formulata de W,P, GmbH & Co Reprezentanta Romania, in contradictoriu cu Q,P, GMBH & Co KG; s-a desfiintat Decizia CEO nr.1974/25.04.2007 si pe cale de consecinta, s-a mentinut Decizia nr.22340/15.03.2006, de admitere la inregistrare a marcii combinate DIABETIKER VITAMINE cu element figurativ nr.M 2005 04620, pentru produsele /serviciile solicitate din clasele 05 s 35, cu aplicarea Regulii 17(4) din HG 833/1998 pentru elementul verbal VITAMINE.
Pentru a se pronunta astfel, CRM a retinut, cu privire la procedurile anterioare asupra marcii in litigiu, ca s-a depus la data de 19.04.2005 de catre W.P. GmbH & Co Reprezentanta Romania, pe cale nationala, marca individuala combinata DIABETIKER VITAMINE pentru produse si servicii din clasele 05 si 35, in urma examinarii fiind admisa cererea la data de 03.06.2005 si marca inscrisa in Registrul marcilor depuse cu numarul M2005 04620, OSIM emitand ulterior aviz de refuz provizoriu ca urmare a neindeplinirii conditiilor de inregistrare, motivat prin prevederile art.6 lit. f) din legea nr. 84/1998 si Regula 17(4) din HG nr.833/1998 pentru "VITAMINE", cu solicitarea limitarii la "produse pentru diabetici".
Solicitantul a declarat ca nu invoca un drept exclusiv asupra elementului "VITAMINE" din continutul marcii dar, referitor la limitarea solicitata, arata ca intrucat produsul se recomanda tuturor categoriilor de oameni care nu reusesc sa asigure necesarul de vitamine, inclusiv persoanelor cu diabet zaharat, nu poate limita marca la produse pentru diabetici.
OSIM a emis Decizia de admitere la inregistrare nr. 222340/15.03.2006 a marcii DIABETIKER VITAMINE nr. depozit M 2005 04620 fig., pentru produse si servicii din clasele 05 si 35, numarul de marca atribuit fiind 69992.
La data de 30.06.2006 a formulat opozitie, cu privire la inregistrarea marcii mentionate, Q.P. GmbH & Co KG, Comisia de examinare opozitii admitand opozitia prin Decizia CEO nr.1974/25.04.2007 si dispunand respingerea la inregistrare a marcii.
Impotriva deciziei CEO a formulat contestatie solicitantul W. P. GmbH & Co Reprezentanta Romania, contestatie admisa prin hotararea apelata in cauza, CRM retinand ca argumentele contestatoarei sunt pertinente si concludente. Astfel, marca in discutie cu element figurativ a fost respinsa in baza dispozitiilor art. 5, lit. b), c) si d) din Legea nr.84/1998, respectiv ca marca nu are caracter distinctiv pentru produse din clasa 05, desemnand insusi produsul si in baza Regulii 17(5) din HG 833/1998. Cu privire la dispozitiile art. 5, lit. b, CRM a retinut ca marca depusa este o marca combinata, care pe langa partea verbala are ca elemente suplimentare grafica deosebita a crierii si elementul coloristic revendicat, asa incat marca DIABETIKER VITAMINE nu este lipsita de distinctivitate, nefiind aplicabile astfel dispozitiile art.5 lit.b din lege, asa cum a constatat si Comisia de Examinare Opozitii. Argumentul contestatorului in sensul ca produsul cu marca DIABETIKER VITAMINE nu este limitat numai la diabetici a fost inlaturat de CRM, nefiind de natura sa inlature descriptivitatea produsului ce se adreseaza in mod evident diabeticilor, nefiind relevant ca in prospectul medicamentului se mentioneaza ca aceste vitamine se recomanda si altor categorii de persoane, de vreme ce toate produsele pentru diabetici se pot administra si persoanelor care nu sufera de aceasta boala.
Referitor la aplicarea dispozitiilor art.5 lit.c) (marca este compusa exclusiv din semne sau indicatii devenite uzuale in limbajul curent sau in practicile loiale si constante), CRM a retinut ca in limba romana nu se regaseste constructia verbala DIABETIKER VITAMINE, marca avand in compunere cuvantul "diabetiker", provenind din limba germana, iar potrivit DEX nu are nici o semnificatie. Pe de alta parte, expresia respectiva a fost utilizata in comert de alti producatori incepand cu data de 23.04.2005 (conform paginii site-ului terapeut.ro), data ulterioara datei de depozit al marcii depuse,19.04.2005, iar pentru cuvantul "vitamine" contestatorul solicitant a depus disclaimerul solicitat.
Cu privire la invocarea dispozitiilor art.5 lit.d (marci care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii, putand servi in comert pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, originea geografica sau timpul fabricarii produsului ori prestarii serviciului sau alte caractere ale acestora) CRM a retinut ca marca in discutie s-a solicitat la inregistrare pentru produse si servicii din clasele 05) produse farmaceutice; substante dietetice de uz medical, alimente pentru sugari) si 35) gestiunea afacerilor comerciale, administratie comerciala, publicitate, reclama, promovare produse; campanii de promovare), rezultand de aici ca marca DIABETIKER VITAMINE nu este o marca descriptiva a unui anumit produs sau o denumire generica, care se adreseaza exclusiv bolnavilor de diabet si chiar in cazul vitaminelor pentru diabetici marca este sugestiva, dar nu este exclusiv descriptiva pentru "specie" sau "destinatie". Chiar si pentru cunoscatorii de limba germana, a retinut CRM, marca in discutie, a carei traducere este "Diabetic - Vitamine" nu este exclusiv descriptiva in raport cu produsele si serviciile sub marca, in plus, beneficiind de o scriere deosebita.
A mai retinut CRM ca marca DIABETIKER VITAMINE a dobandit un caracter distinctiv, prin folosirea acesteia in legatura cu produsele din clasa 5 inca din anul 2001, inainte de data cererii de inregistrare, fata de actele depuse la dosar, asa incat sunt aplicabile dispozitiile de la art. 5, alin. 2.
In ce priveste invocarea de catre CEO a Regulii 17(5) din HG nr.833/1998 pentru elementele VITAMINE si DIABETIKER, CRM a constatat ca Serviciul Marci a invocat prin ARP nr. 219357/16.12.2005 prevederile R 17(4) (In cazul cand o marca include si un element care este lipsit de caracter distinctiv si daca acest element este de natura sa creeze indoieli asupra intinderii protectiei marcii, OSIM poate cere solicitantului sa declare, in termen de doua luni de la data notificarii, ca nu va invoca un drept exclusiv asupra acestui element) pentru elementul VITAMINE, nu si pentru Diabetiker, acesta nefiind lipsit de distinctivitate pentru consumatorul roman mediu, iar solicitantul s-a conformat acestei cerinte si a declarat prin adresa nr. 1004501/16.02.2006 ca nu revendica un drept exclusiv asupra acestui element.
Impotriva Hotararii CRM nr. 363/20.11.2007 a formulat apel in termen legal intimata Q.P. GmbH & Co KG, solicitand schimbarea in tot a hotararii atacate, ca netemeinica si nelegala si, pe fondul cauzei, respingerea contestatiei formulate de contestatoarea W.P. GmbH & Co Reprezentanta Romania, formulata impotriva Deciziei nr. 1974/12.03.2007 a CEO si respingerea in totalitate a inregistrarii marcii DIABETIKER VITAMINE, depozit M 2005 04620, clasele 05 si 35.
In motivarea apelului se arata in primul rand ca s-a retinut de catre Comisie caracterul distinctiv al marcii, prin existenta modului de scriere deosebit si a culorii revendicate, in mod eronat, intrucat acestea sunt elemente adiacente ale elementului verbal ce apare ca element principal si dominator al marcii, iar atat timp cat modul de scriere si culoarea revendicata sunt percepute de consumator raportat la elementul verbal, nu se poate retine ca acestea pot conferi caracter distinctiv marcii. Apelanta arata in acest sens ca OHIM a retinut ca, desi este corecta analizarea globala a unei marci, nu se poate preintampina examinarea fiecarei caracteristici dominante a marcii ce trebuie analizata, avand in vedere caracterul dominant sau nedominat al acestuia, caracterul distinctiv si descriptivitatea unei marci se raporteaza in primul rand la produsele si serviciile pentru care marca este solicitata la inregistrare si in al doilea rand la perceptia publicului relevant, caruia produsele sau serviciile se adreseaza. In speta, denumirea "diabetiker" nu se regaseste ad literram in dictionarul explicativ al limbii romane, dar trimite pe orice consumator cu gandul la cuvantul diabet. Sensul cuvantului "vitamine" este si mai usor perceptibil de catre publicul consumator, iar pe de alta parte, inregistrarea marcii se solicita pentru produse farmaceutice si servicii de publicitate, comercializare si management din clasa 35 care se pot realiza si pentru produse farmaceutice, deci este rezonabil sa se aprecieze ca orice consumator care percepe marca DIABETIKER VITAMINE se gandeste la vitamine pentru diabetic sau care au o legatura cu diabetul. In concluzie, apelanta apreciaza ca marca este descriptiva.
Apelanta arata de asemenea ca atat produsele sale cat si produsele intimatei, comercializate cu denumirea DIABETIKER VITAMINE, se identifica prin aceste elemente care sunt lipsite de caracter distinctiv, fiind descriptive in raport cu produsul comercializat, iar ca urmare a descriptivitatii, elementele verbale sunt de natura sa identifice doar produsul la care se refera, nu si producatorul, neputand indeplini functia de marca.
Cu privire la aplicarea dispozitiilor art.5 lit.c) (inregistrarea marcii care reprezinta o expresie devenita uzuala in limbajul curent sau practicile comerciale loiale), apelanta arata ca nu trebuie interpretat restrictiv acest text, iar termenul exclusiv se refera la elemente verbale sau figurative care sunt dominante in cadrul marcii, in speta diabetiker si vitamine, iar faptul ca sunt insotite de o alta modalitate de scriere nu schimba perceptia consumatorilor asupra marcii si nu este de natura sa inlature caracterul uzual al expresiei verbale. De asemenea, expresia este folosita uzual in practicile comerciale loiale si constante, fiind stabilit la Regula 9 din Regulamentul de aplicare a legii marcilor ca atunci cand marca se compune in tot sau in parte din cuvinte intr-o alta limba decat limba romana se va depune si o traducere a acestora, constructia DIABETIKER VITAMINE traducandu-se in limba romana cu "vitamine pentru diabetici", desemnand deci specia/categoria produselor si fiind lipsita de caracter distinctiv.
Referitor la aplicarea dispozitiilor art.5 lit.d), apelanta arata ca marca s-a solicitat la inregistrare pentru produse din clasa 5, constructia verbala DIABETIKER VITAMINE fiind una uzuala care este folosita si de apelanta pentru comercializarea vitaminelor pentru diabetici, existand si alti producatori de medicamente in afara partilor din dosar care folosesc aceasta constructie verbala ce indica natura produselor.
In consecinta, apreciaza apelanta, constructia verbala in discutie trebuie sa ramana in domeniul public, neputand fi apropriata de un singur comerciant, fata de faptul ca nu poate indeplini functia unei marci, iar argumentul retinut de Comisie, in sensul ca produsul nu este limitat la diabetici, desi se numeste vitamine pentru diabetici, nu este intemeiat si nici de natura sa inlature descriptivitatea produsului.
Mai arata apelanta ca in mod gresit s-a retinut de catre Comisie ca marca a dobandit caracter distinctiv prin folosire, intrucat simpla folosire a unui semn nu face dovada caracterului distinctiv.
Intimata contestatoare W. P.GmbH & Co KG a formulat intampinare la apel, prin care a invocat in primul rand exceptia inadmisibilitatii apelului si exceptia tardivitatii apelului, iar pe fond respingerea apelului ca neintemeiat.
Intimatul Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci a depus la dosar punct de vedere privind respingerea apelului ca nefondat, depunand dosarul Hotararii CRM apelate si dovada comunicarii acestei hotarari catre apelanta.
Tribunalul a respins la termenul din 21.10.2009 exceptia tardivitatii formularii apelului, invocata de intimata, retinand ca a fost respectat termenul prevazut de lege, de 30 de zile de la comunicarea hotararii, pentru formularea apelului.
Prin decizia civila nr.85A/27.01.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a respins ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii apelului, invocata de intimata, a respins apelul formulat de apelanta Q.P. GMBH & CO. KG, impotriva hotararii nr. 363/20.11.2007 pronuntata de Comisia de Reexaminare Marci din cadrul OSIM, in contradictoriu cu intimatii W.P. GMBH & CO si Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci ca nefondat, obligand apelanta la 2100 lei cheltuieli de judecata catre intimata.
Examinand cu prioritate exceptia inadmisibilitatii apelului formulat de Q.P., invocata de intimata W. P., in temeiul dispozitiilor art. 137 C.pr.civ., tribunalul a constatat ca nu este intemeiata exceptia si a respins-o ca atare, deoarece potrivit dispozitiilor art. 81 din Legea nr. 84/1998 rep., privind marcile si indicatiile geografice, Hotararea Comisiei de reexaminare motivata se comunica partilor, in termen de 15 zile de la pronuntare si poate fi atacata cu apel la Tribunalul Municipiului Bucuresti in termen de 30 de zile de la comunicare. In cauza, in dosarul Comisiei de Reexaminare Marci, au fost parti contestatoarea solicitanta W.P. Reprezentanta Romania si intimatul oponent Q.P., fiecare dintre acestea putand formula apel impotriva hotararii, asa cum se prevede in textul de lege mentionat.
Din motivarea exceptiei invocate de intimata rezulta ca nu se poate formula cale de atac nici impotriva deciziei date in opozitie, fiind inadmisibila contestatia impotriva deciziei comisiei de examinare opozitii si, prin urmare, fiind inadmisibila si atacarea hotararii date in solutionarea contestatiei impotriva acesteia. In acest sens, tribunalul a constatat ca se prevede la art.80 alin.1 ca deciziile OSIM privind inregistrarea marcilor pot fi contestate, fara a distinge in functie de obiectul deciziei, in termen de 3 luni. In consecinta, atat decizia privind opozitia la inregistrarea marcii, cat si decizia data in solutionarea contestatiei la aceasta decizie sunt susceptibile de a fi contestate, in temeiul dispozitiilor aratate, conform regulii potrivit careia unde legea nu distinge, nici cel care o interpreteaza nu o poate face.
Titularul contestatiei poate fi ori solicitantul inregistrarii marcii, ori titularul unei marci care se opune, avand in vedere ca potrivit dispozitiilor art. 25, impotriva deciziei de respingere totala sau partiala a opozitiei pot formula contestatie atat solicitantul la inregistrare al marcii, cat si oponentul, in calitate de titular al marcii anterioare opuse, iar imprejurarea ca dispozitiile art.25 reglementeaza doar dreptul solicitantului a carui cerere a fost respinsa ca urmare a admiterii opozitiei, de a formula contestatie, trimitand in mod expres la art. 80 din lege, nu este de natura sa faca inadmisibila formularea contestatiei de catre oponent, asa cum s-a aratat mai inainte. Se retine astfel ca, daca titularul marcii anterioare poate interveni in procedura administrativa de inregistrare a unei marci cu care vine in conflict, prin formularea opozitiei, nu i se poate interzice acestuia sa conteste solutia data in opozitie, in calea jurisdictionala facultativa de la OSIM, in aceeasi procedura de inregistrare a marcii, supusa controlului judecatoresc, in apel, asa cum se prevede la art. 81, alin. 1-2.
Imprejurarea ca legea marcilor recunoaste dreptul persoanelor interesate de a solicita anularea marcii nu exclude dreptul oponentului de a formula contestatie, caile mentionate fiind alternative si raportate la momentul la care titularul marcii anterioare afla de existenta cererii de inregistrare a marcii conflictuale, in functie de natura juridica a ipotezelor de conflict prevazute de art. 6: motive de refuz de inregistrare a marcii, respectiv cauze de nulitate a inregistrarii marcii.
Examinand criticile formulate pe fondul apelului, tribunalul a constatat ca acestea nu sunt intemeiate. Astfel, cu privire la prima critica, referitoare la faptul ca CRM nu a retinut aplicabilitatea dispozitiilor art.5 lit.b) din legea marcilor, textul legal se refera la refuzul inregistrarii marcii care este lipsita de caracter distinctiv. Aceasta critica nu poate fi primita, intrucat marca solicitata la inregistrare, DIABETIKER VITAMINE are caracter distinctiv, asa cum a retinut corect si Comisia de reexaminare a OSIM care a stabilit ca marca depusa este o marca combinata avand pe langa partea verbala, ca elemente suplimentare, o grafica deosebita a scrierii si un element coloristic revendicat. Faptul ca produsul cu marca DIABETIKER VITAMINE nu este limitat numai la diabetici nu este relevant, fiind evident ca produsul se adreseaza diabeticilor, chiar daca se mentioneaza in prospectul medicamentului ca aceste vitamine se recomanda si altor categorii de persoane.
Tribunalul a retinut in legatura cu distinctivitatea marcii ca nu se regaseste in limba romana constructia verbala DIABETIKER VITAMINE, aceasta nefiind uzual folosita in limbajul curent, deoarece provine din limba germana iar din punct de vedere topic nu este proprie limbii romane, fiind specifica limbii germane, asa incat marca indeplineste conditiile impuse de art.5 lit.b), urmare aprecierii globale a marcii, respectiv elementele verbale examinate impreuna cu elementele grafice deosebite. Imprejurarea ca se traduce usor din limba germana DIABETIKER VITAMINE si ca, fara o reflexie suplimentara consumatorul este trimis cu gandul la vitamine pentru diabetici, nu este de natura sa inlature caracterul distinctiv al marcii.
Referitor la a doua critica, tribunalul a constatat ca expresia DIABETIKER VITAMINE a fost folosita de mai multi comercianti dupa data inregistrarii cererii la OSIM de catre intimata din cauza, respectiv 19.04.2005, asa incat nu se poate retine ca expresia a devenit uzuala in limbajul curent sau in practicile comerciale loiale si constante, asa cum se prevede la art.5 lit.c), reprezentand un alt motiv de refuz relativ la inregistrarea marcii.
S-a retinut sub acest aspect ca CRM a apreciat in mod corect ca marca in discutie a dobandit un caracter distinctiv prin folosirea sa anterior datei inregistrarii cererii, produsul intimatei cu denumirea DIABETIKER VITAMINE fiind comercializat in Romania din anul 2001, asa cum se probeaza de catre intimata cu inscrisurile depuse la dosar. Intimata a desfasurat si o activitate intensa de promovare a produsului sau, prin incheierea de contracte de publicitate, incepand cu anul 2000, toate aceste activitati de marketing si promovare fiind de natura sa confere distinctivitate marcii a carei inregistrare s-a solicitat la OSIM, iar in cazul marcilor lipsite de caracter distinctiv se prevede in Legea nr. 84/1998 ca marca poate fi inregistrata totusi, daca inainte de data cererii, ca urmare a folosirii intense a marcii, aceasta a dobandit un caracter distinctiv, asa cum este cazul in speta. Tribunalul a retinut astfel ca produsul DIABETIKER VITAMINE este asociat de consumator cu producatorul Wo Ph in Romania, chiar daca exista o serie de producatori care comercializeaza produse care au in compunere expresii asemanatoare lui DIABETIKER VITAMINE, inclusiv apelanta din cauza. Tribunalul a respins sustinerile apelantei privind comercializarea de catre aceasta a produsului sau cu aceeasi denumire, avand in vedere ca s-au depus facturi ulterioare datei la care intimata a inregistrat cererea sa, extrasele din reviste fiind de asemenea ulterioare, iar extrasele de pe web aratand doar faptul ca termenul diabetiker este utilizat in diverse denumiri de asociatii etc., acest aspect nefiind relevant in speta.
Tribunalul a retinut ca marca solicitata la inregistrare a dobandit caracter distinctiv, desi prin traducerea din limba germana a denumirii DIABETIKER VITAMINE s-ar putea concluziona ca marca este descriptiva pentru produsele pe care se aplica, dar acest aspect nu inlatura indeplinirea conditiilor legale pentru inregistrarea ca marca, asa cum s-a aratat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta Qu Ph GmbH & Co. KG, solicitand admiterea recursului, schimbarea in tot a deciziei atacate nr. 85A/27.01.2010 ca fiind nelegala si pe fondul cauzei admiterea apelului formulat impotriva Hotararii CRM 363/2007, respingerea contestatiei formulate de Wo Ph GmbH&CO Reprezentanta Romania impotriva Deciziei nr. 1974/12.03.2007, mentinerea ca temeinica si legala a Deciziei OSIM nr. 1974 din data de 12.03.2007 si respingerea in totalitate a inregistrarii marcii "DIABETIKER VITAMINE", numar depozit M 200504620 pentru clasele de produse si servicii 5 si respectiv 35.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala la data de 19.04.2010 sub nr.5864/3/2009.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta apelanta a aratat ca decizia civila nr. 85A/27.01.2010 pronuntata de Tribunal Bucuresti nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii - art. 304 alin. 1 pct. 7 Cod proc, Civ., precum si ca hotararea este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii - art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod Proc. Civ.
Astfel, se arata in ceea ce priveste aplicabilitatea art.5 litera c din Legea 84/1998, tribunalul a retinut ca "expresia DIABETIKER VITAMINE a fost folosita de mai multi comercianti dupa data inregistrarii cererii la OSIM de catre intimanta in cauza, respectiv 19.04.2005, asa incat nu se poate retine ca expresia DIABETIKER VITAMINE a devenit uzuala in limbajul curent sau in practicile comerciale loiale si constante asa cu se prevede de art. 5 lit. c, reprezentand un alt motiv de refuz relativ la inregistrarea marcii."
Aceasta retinere a instantei de apel este contradictorie intrucat, desi pe de o parte se retine ceea ce recurenta a dovedit, faptul ca expresia "DIABETIKER VITAMINE" este uzual folosita in practicile comerciale loiale fiind comercializata de mai multi comercianti, totusi, instanta concluzioneaza in sensul neindeplinirii conditiilor art. 5 litera c din Legea 84/1998.
In sensul retinerii faptului ca "DIABETIKER VITAMINE" reprezinta o expresie uzuala este chiar raspunsul la intrebarea nr. 3 din interogatoriul luat intimatei, proba pe care instanta de apel nu a analizat-o. La intrebarea "recunoasteti ca expresia "DIABETIKER VITAMINE" inseamna in limba romana "vitamine pentru diabetici?", intimata raspunde "Da. In limba romana traducerea expresiei este corecta. Dar mentionam ca nu este folosita ca si traducere pentru identificarea produsului, ci este folosita ca atare pentru deosebirea produsului nostru de alte produse din aceeasi categorie (pagina 312 de la dosarul cauzei)."
De asemenea, potrivit Regulii 9 din Regulamentul de aplicare al Legii nr.84/1998, pct. 2 litera 1, "cand marca se compune, in tot sau in parte, din cuvinte intr-o alta limba decat limba romana" se va depune si o traducere a acestora. OSIM, in procedura de examinare a acestei marci nu a solicitat nici o traducere a acestui element verbal desi legea impunea acest lucru.
Constructia verbala "DIABETIKER VITAMINE" este una uzuala in practicile comerciale curente ea fiind folosita inclusiv de catre recurenta pentru comercializarea vitaminelor pentru diabetici indicate in cazul diabetului zaharat. In acest sens a depus la dosarul cauzei (Anexa 1 - filele 317-330) o serie de facturi fiscale prin care dovedeste comercializarea in Romania a unui produs sub aceeasi denumire "DIABETIKER VITAMINE" inca din luna februarie 2005, adica dinainte de data depunerii la inregistrare a marcii de catre intimata. Astfel, sustinerea instantei de apel potrivit careia dovezile de comercializare depuse de recurenta apelanta sunt in integralitate ulterioare momentului depunerii cererii de marca de catre intimata sunt straine de natura pricinii.
Mai exista si alti producatori de medicamente in afara partilor din prezentul dosar ce folosesc aceasta constructie verbala ce indica de altfel natura produselor. In acest sens a depus Anexele 8-22 - filele 344-371 de la dosarul cauzei din care rezulta ca si alte companii de origine germana/austriaca folosesc expresia DIABETIKER VITAMINE si ca in consecinta aceasta expresie nu trebuie apropriata de un singur producator. In acest sens enumera companiile V B, F BV, R GMBH, N W P.
In sustinerea motivului de recurs prevazut de art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod Proc. Civ., recurenta arata ca, raportat la celelalte motive absolute de refuz prevazute de dispozitiile art. 5 literele b si d, apreciaza ca retinerea Tribunalului Bucuresti este nelegala intrucat aceste dispozitii legale au fost in mod gresit aplicate de instanta.
De asemenea, dispozitiile art. 5 alin. 2 au fost incalcate si interpretate in mod eronat de catre instanta de fond.
In ceea priveste aplicabilitatea art. 5 lit. b din Legea nr.84/1998, Tribunalul Bucuresti a retinut in esenta ca marca "DIABETIKER VITAMINE" are caracter distinctiv intrucat "este o marca combinata avand pe langa partea verbala, ca elemente suplimentare, o grafica deosebita a scrierii si elementul coloristic revendicat".
In fapt, aceste retineri sunt aceleasi cu cele mentionate de Comisia de Reexaminare Marci in hotararea apelata putand concluziona din acest punct de vedere ca hotararea pronuntata nu este motivata sub aspectul criticilor aduse pe calea apelului.
Dispozitiile art. 5 litera b din Legea nr.84/1998 au fost incalcate si aplicate gresit intrucat Tribunalul Bucuresti nu a tinut cont de principiul evaluarii globale al marcilor retinut in intreaga practica europeana si nationala.
Oficiul Pentru Armonizarea Pietei Interne (OHIM) a retinut ca, desi este corect si trebuie retinut faptul ca analiza unei marci trebuie sa se faca global, aceasta analiza globala nu poate preintampina examinarea fiecarei caracteristici dominante a marcii ce trebuie analizata avand in vedere caracterul dominant sau nedominant al acestuia. (Judgement 9 July 2003, Case T-234/01, Andreas Stihl AG & Co. KG/OHIM, ECR II-2867, paragraph 32).
Tribunalul retine caracterul distinctiv al marcii, justificandu-l prin existenta modului de scriere deosebit si a culorii revendicate. Apreciaza recurenta ca aceasta retinere este eronata atata vreme cat modul de scriere al elementului verbal si culoarea revendicata sunt elemente adiacente ale elementului verbal ce apare ca element principal si dominant al marcii. Atata vreme cat modul de scriere si culoarea revendicata sunt percepute de consumator tot raportat la elementul verbal, nu se poate retine ca acestea pot conferi caracter distinctive marcii.
Caracterul distinctiv si descriptivitatea unei marci, se raporteaza in primul rand la produsele si serviciile pentru care marca este solicitata la inregistrare si in al doilea rand la perceptia publicului relevant caruia produsele sau serviciile se adreseaza (Judgement of 27 November, 2003, Case T-348/02, Quick restaurants SA/OHIM, (Quick), ECR II-5071 , paragraph 29).
Considera ca textul literei "b" a articolului 5 din Legea nr.84/1998 nu trebuie interpretat intr-un sens exagerat de restrictiv. Termenul "exclusiv" se refera la elemente verbale sau figurative ce sunt dominante in cadrul marcii. Elementele verbale dominante in cadrul marcii oponentei sunt cele doua cuvinte "diabetiker" si "vitamine" iar faptul ca sunt insotite de o modalitate de scriere alta decat cea clasica nu este de natura sa schimbe perceptia consumatorilor asupra marcii.
Astfel cum in mod corect a retinut membrul Comisiei de Reexaminare Marci ce a motivat cu divergenta Hotararea 363/20.11.2007, "este un lucru obisnuit ca in comert sa se foloseasca expresii descriptive in culori cu o grafica speciala". Atata vreme cat elementele grafice reprezinta modalitati de scriere a elementului verbal nu se poate aprecia ca acestea pot avea un caracter distinctiv in componenta marcii. Consumatorul va retine cu certitudine elementul verbal ca element dominant si in consecinta in raport cu acesta trebuie apreciata lipsa de distinctivitate.
Din moment ce "DIABETIKER VITAMINE" trimite consumatorul, fara o reflexie suplimentara, cu gandul la "vitamine pentru diabetici" iar produsul ce se comercializeaza sub aceasta denumire este chiar "vitamine pentru diabetici" este evidenta lipsa caracterului distinctiv.
Cu privire la aplicabilitatea art. 5 lit. d, Tribunalul retine ca "marca solicitata la inregistrare a dobandit caracter distinctiv, desi prin traducerea din limba germana a denumirii DIABETIKER VITAMINE s-ar putea concluziona ca marca este descriptiva in raport cu produsele pe care se aplica, iar acest aspect nu inlatura indeplinirea conditiilor legale pentru inregistrarea ca marca, asa cum s-a aratat".
Asadar, desi este retinuta descriptivitatea expresiei "DIABETIKER VITAMINE", Tribunalul inlatura aplicabilitatea dispozitiilor art. 5 litera d retinand ca aplicabile in speta dispozitiile art. 5 alin. 2 care prevad" dispozitiile alin. 1 lit. b), c), si d), nu se aplica daca, inainte de data depunerii cererii de inregistrare a marcii si ca urmare a folosirii acesteia, marca a folosit un caracter distinctiv".
Tribunalul inlatura dispozitiile art. 5 literele c si d, retinand faptul ca expresia "DIABETIKER VITAMINE", prin folosire, a dobandit inainte de data depunerii cererii de marca un caracter distinctiv. Instanta de apel a aplicat gresit dispozitiile art. 5 alin. 2 din Legea nr.84/1998 intrucat, "notiunea de dobandire a unui caracter distinctiv" nu poate fi confundata cu simpla folosire a marcii.
Astfel cum in mod corect a retinut membrul Comisiei de Reexaminare Marci ce a motivat cu divergenta hotararea "pentru ca o marca sa obtina distinctivitate prin folosinta sau cum se mai spune "Secondary Meaning", marca trebuie sa fie cunoscuta de catre o mare parte a publicului relevant ca fiind marca unui singur comerciant si publicul relevant sa identifice marca respectiva ca apartinand acelui comerciant. In acest scop contestatorul trebuie sa produca probe serioase care sa ateste faptul ca publicul relevant identifica produsul respectiv ca provenind de la o anumita firma";
Asadar simpla folosire a unui semn nu face si dovada dovedirii unui caracter distinctiv. Dobandirea caracterului distinctiv presupune identificarea de catre consumator a semnului cu produsul in ciuda faptului ca semnul folosit nu este unul distinctiv in raport cu produsul. Aceasta identificare a semnului descriptiv cu produsul presupune indeplinirea mai multor conditii decat cea a simplei folosiri a semnului anterior inregistrarii. O prima conditie pentru dobandirea caracterului distinctiv ar fi ca folosirea semnului sa fie facuta exclusiv de cel ce solicita inregistrarea semnului ca marca. Or, in situatia de fata, am aratat ca semnul "DIABETIKER VITAMINE" este folosit de cel putin trei producatori ce folosesc aceasta expresie verbala pentru comercializarea produsului "Vitamine pentru diabetici".
Din dovezile de folosire depuse la dosarul cauzei (declaratiile pe proprie raspundere a reprezentantului intimatei nu pot fi retinute ca probe utile cauzei, ele neputand fi incadrate in cadrul probei cu inscrisuri asa cum sunt prevazute de Codul de Procedura Civila) observa ca in fapt,· produsul intimatei, astfel cum este comercializat poarta denumirea "GESUNDHAIJS DIABETIKER VITAMINE" la fel cum produsul recurentei poarta denumirea "DOPPEL HERZ DIABETIKER VITAMINE". Asadar, intimata nu foloseste pe produs doar denumirea "DIABETIKER VITAMINE" astfel cum sustine ci foloseste aceasta denumire (descriptiva) impreuna cu un alt element distinctiv. Din acest motiv, de vreme ce dovezile de folosire depuse se refera la comercializarea produsului cu denumirea "GESUNDHAUS DIABETIKER VITAMINE", ele nu pot face dovada dobandirii unui caracter distinctiv cu privire la expresia descriptiva.
Tribunalul nu a analizat nici inscrisurile depuse la dosar si nici nu a retinut esenta notiunii de "dobandire a unui caracter distinctiv" rezumandu-se sa retina ca s-au depus dovezi de folosire.
De retinut ca in Germania, aceeasi expresie descriptiva "DIABETIKER VITAMINE" nu a fost admisa la inregistrare, intimata depunand si obtinand protectie pentru marca "GESUNDHAUS DIABETIKER VITAMINE" nr. 891537 (fila Romarin a acestei marci a fost depusa la ultimul termen de judecata a apelului).
Recurenta nu se opune inregistrarii marcii "GESUNDHAUS DIABETIKER VITAMINE" de vreme ce aceasta marca contine si un element distinctiv iar asupra elementelor verbale nu se solicita un drept exclusiv existand posibilitatea tertilor de a folosi in continuare aceasta expresie descriptiva.
Cererea de recurs, legal timbrata, a fost intemeiata in drept pe art.5 alin.1 lit.b, c, d; alin.2 din Legea nr.84/1998; Regula 9 din Regulamentul de aplicare al Legii 84/1998; Art. 304 alin.1 pct.7 si 8 si urmatoarele din Codul de Proc.Civ.
Intimata Wo Ph GmbH&Co nu a formulat intampinare, prezentandu-se in fata curtii prin reprezentant conventional si solicitand respingerea recursului ca nefondat.
In recurs a fost incuviintata si administrata pentru recurenta apelanta proba cu inscrisuri, depuse la dosar.
Examinand decizia recurata prin prisma motivelor de critica mai sus expuse si in raport de prevederile art.304 pct.7 si 9 Cod Proc.Civ., invocate in cererea de recurs, curtea constata ca recursul este fondat.
Curtea nu poate retine critica intemeiata pe art.304 pct.7 Cod Proc.Civ., legat de afirmatia instantei de apel din cuprinsul deciziei recurate in sensul ca "expresia DIABETIKER VITAMINE a fost folosita de mai multi comercianti dupa data inregistrarii cererii la OSIM de catre intimata in cauza, respectiv 19.04.2005, asa incat nu se poate retine ca expresia a devenit uzuala in limbajul curent sau in practicile comerciale loiale si constante asa cu se prevede de art. 5 lit. c, reprezentand un alt motiv de refuz relativ la inregistrarea marcii.".
Aceasta intrucat chestiunea relevanta retinuta de instanta de apel in citatul de mai sus era ca folosirea expresiei DIABETIKER VITAMINE de catre alti comercianti s-a realizat ulterior inregistrarii cererii intimatei la OSIM si nu imprejurarea ca alti comercianti decat intimata titular al marcii au folosit denumirea protejata.
Pe de alta parte, este adevarat ca aceasta imprejurare de fapt nu putea in mod logic sa sprijine concluzia privitoare la dobandirea caracterului distinctiv prin folosirea marcii in conditiile art.5 alin.2 din lege, deoarece exceptia cuprinsa in textul citat presupune utilizarea denumirii de catre cel care solicita inregistrarea marcii, anterior cererii de inregistrare, astfel ca imprejurarea utilizarii (anterior sau ulterior cererii de inregistrare) a semnului de catre alte persoane era lipsita de relevanta pentru chestiunea analizata.
Aceasta constatare se constituie intr-o gresita aplicare sau interpretare a legii, si va face obiectul analizei in cadrul celui de-al doilea motiv de recurs invocat de recurenta-apelanta, dupa cum se va vedea in continuare.
Curtea noteaza ca, potrivit dispozitiilor art.5 lit. b, c si d, din Legea nr. 84/1998, invocate de oponenta: ,,Sunt excluse de la protectie si nu pot fi inregistrate (...) b) marcile care sunt lipsite de caracter distinctiv; c) marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii devenite uzuale in limbajul curent sau in practicile comerciale loiale si constante; d) marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii, putand servi in comert pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, originea geografica sau timpul fabricarii produsului ori prestarii serviciului sau alte caracteristici ale acestora."
Or, curtea constata ca in mod gresit a inlaturat tribunalul aplicarea prevederilor art.5 lit.b si d din lege, deoarece ne gasim tocmai in ipotezele reglementate de aceste texte.
Astfel, la analiza caracterului pretins distinctiv al marcii, tribunalul a retinut ca marca disputata este una combinata, iar caracterul distinctiv se apreciaza prin luarea in considerare a tuturor elementelor ce intra in componenta lor, insa aceasta afirmatie implica si constatarea ca elementul figurativ al marcii analizate consta in scrierea denumirii, fara elemente grafice speciale, caracterele utilizate si forma lor (fonturile) fiind comune, menite sa sustina numai elementul verbal al marcii (dupa cum se poate observa din ambalajul original al produsului comercializat de intimata Wo Ph GmbH&Co KG, DIABETIKER VITAMINE, depuse la dosarul instantei de apel - fila 30.
Asa fiind, in analiza distinctivitatii marcii, elementul verbal este cel dominant, in masura sa confere distinctivitate iar elementul grafic asociat - reprezentat de o scriere uzuala, este lipsit de capacitatea de a asigura suficienta distinctivitate produselor.
Prin raportare la prevederile art.3 lit.a din Legea nr. 84/1998, potrivit carora ,,marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altor persoane", curtea considera necesar a analiza elementul verbal dominant, avand in vedere ca reprezentarea grafica nu este in speta una de natura a aduce marcii caracterul distinctiv.
Astfel cum a rezultat din lucrarile cauzei, marca in litigiu, intitulata "DIABETIKER VITAMINE", este compusa din doua cuvinte in limba germana, intelesul in limba romana al expresiei fiind de "vitamine pentru diabetici."
Prin urmare, protectia este solicitata pentru o marca destinata a fi folosita alaturi de un produs constand in vitamine pentru diabetici.
Nici un dubiu nu exista din acest punct de vedere cu privire la caracterul descriptiv al marcii.
Curtea retine ca, desi denumirea este construita in limba germana, cuvintele care o formeaza au o forma similara si in limba romana, fiind neologisme, astfel incat este lipsita de relevanta imprejurarea ca limba germana nu este cunoscuta de majoritatea consumatorilor medii din Romania.
Rezulta astfel si concluzia referitoare la incidenta in cauza a prevederilor art.5 lit.d din Legea nr. 84/1998, avand in vedere ca expresia in discutie desemneaza tocmai destinatia produsului pentru care se solicita protectia.
De asemenea, este lipsita de relevanta pentru aprecierea asupra caracterului descriptiv imprejurarea ca vitaminele pot fi consumate si de alte persoane decat cele care sufera de diabet, de vreme ce tinta principala a produsului sunt acestea din urma, legand astfel denumirea de acea insusire a consumatorului mediu de a fi suferind de afectiunea mentionata.
Intemeiate sunt si criticile formulate de recurenta in legatura cu incidenta in cauza a dispozitiilor art. 5 alin.2 potrivit carora ,,dispozitiile alin.1 lit. b (...) si d nu se aplica daca, inainte de data cererii de inregistrare a marcii si ca urmare a folosiri acesteia, marca a dobandit un caracter distinctiv."
Faptul ca intimata a comercializat produsul "DIABETIKER VITAMINE" o anumita perioada inainte de a solicita protectia, nu este suficient prin el insusi pentru a conduce la concluzia dedusa de instanta de fond, potrivit careia acesta a capatat prin folosinta distinctivitate de necontestat.
Pentru a aplica prevederile art.5 alin.2 in speta se impunea retinerea de catre instanta de apel a imprejurarii ca semnul este asociat de majoritatea consumatorilor tinta cu produsul comercializat de titularul marcii, o asemenea constatare nerezultand din decizia recurata.
In concluzia celor aratate, curtea retine ca in mod gresit tribunalul a considerat neintemeiat apelul formulat de recurenta apelanta, imprejurare in care va proceda, in temeiul art.304 pct. 9 si art.312 Cod Proc.Civ., la admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei recurate, in sensul ca va admite apelul, va schimba in tot Hotararea nr.363/20.11.2007 a Comisiei de Reexaminare Marci din cadrul OSIM, in sensul de a respinge contestatia formulata de W.P. GmbH & Co Reprezentanta Romania impotriva deciziei CEO nr.1974/25.04.2007.
In temeiul art. 274 Cod Proc.Civ., va obliga intimata W.P. sa plateasca recurentei sumele de 1500 Euro s1 19,15 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul avocatial achitat conform facturii depusa la fila 29 in dosar si taxa de timbru si timbrul judiciar achitate in recurs.
Vazand si dispozitiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.,
2
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Proprietate intelectuala
Folosire si stocare in format digital in cadrul societatii de programe de calculator fara acordul titularului de drepturi. Inchirierea calculatoarelor fundatiei catre diverse persoane fizice in scopul rularii programelor reproduse pe acestea fara a a... - Sentinta penala nr. 75 din data de 23.04.2008Dreptul de autor. Admisibilitate despagubiri - Decizie nr. 259/R din data de 21.05.2014
Dreptul proprietatii intelectuale. Dreptul de autor si drepturi conexe. Gestiunea colectiva obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publica a operelor muzicale. - Decizie nr. 157/A din data de 17.10.2008
Drept de creatie intelectuala. Natura juridica a cauzelor. Nesemnarea minutei de catre judecator. Efecte. - Decizie nr. 274/A din data de 05.11.2004
Proprietate intelectuala - Decizie nr. 10763/3/2010 din data de 11.01.2011
Ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 1413 din data de 26.11.2009
Ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 1123 din data de 28.08.2007
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017
Societati. Constatarea legalitatii fuziunii. Necesitatea formei autentice a hotararii de aprobare a fuziunii prin absorbtie, in cazul terenurilor. - Decizie nr. 703A din data de 10.04.2017
Procedura de insolventa. Cesionarea creantei unui creditor. Nedobandirea calitatii de membru al comitetului creditorilor de catre creditorul cesionar. - Decizie nr. 871A din data de 10.05.2017
Cererea de obligare a Fondului de Garantare a Asiguratilor la despagubiri ca urmare a producerii unor riscuri acoperite de asigurarea RCA. Procedura speciala de reglementare a legii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 863A din data de 18.05.2017