Cerere de anulare a marcii pentru inregistrare cu rea-credinta.

      Cerere de anulare a marcii pentru inregistrare cu rea-credinta. Cunoasterea de catre titularul cererii de marca a existentei si folosirii denumirii de catre un alt subiect de drept. Efectele transmisiunii drepturilor asupra marcii catre un tert.
      
      Legea nr. 84/1998 (in forma anterioara modificarii prin Legea nr. 66/2010), art.3 lit.a, art.48 lit.c;
      
      Din incheierea intre parti a contractului de vanzare-cumparare asupra bunurilor produse si comercializate de apelanta reclamanta, rezulta prezumtia relativa ca parata, cumparatoarea, a cunoscut la data incheierii contractului, 07.03.2004, denumirea sub care aceste produse se aflau pe piata, denumirea cuprinsa si in numele comercial al vanzatoarei, iar aceasta prezumtie este confirmata de incheierea ulterioara a actului aditional, la data de 23.05.2005, ce cuprinde recunoasterea expresa a imprejurarii ca apelanta reclamanta foloseste pentru produsele sale denumirea SNEHA.
      Or, desi la data de 07.03.2004, intimata-parata a contractat cu apelanta reclamanta si a luat astfel cunostinta despre folosirea de catre aceasta a denumirii de SNEHA pentru produsele pe care le produce si comercializeaza, la data de 12.08.2004 aceeasi societate a depus la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci cererea de inregistrare a marcii individuale verbale SNEHA pentru clasa de produse 11 - corpuri de iluminat, aparate electrice, cum ar fi calorifere, ventilatoare, adica exact pentru categoria de produse ce fac obiectul de activitate al reclamantei apelante.
      Atitudinea subiectiva a solicitantului marcii rezulta astfel din probatoriul administrat ca fiind aceea de rea-credinta, concretizata in solicitarea de inregistrare a unei marci identice cu denumirea sub care reclamanta apelanta isi desfacea pe piata romaneasca propriile produse, astfel ca cererea de inregistrare nu a fost formulata in scopul prevazut de lege pentru aceasta operatiune, respectiv de a deosebi produsele sau serviciile titularului marcii de cele apartinand altor persoane (cum prevedea art.3 lit.a din Legea nr. 84/1998 in forma in vigoare la data depozitului), ci in scopul aproprierii unui semn utilizat de un alt subiect de drept si a beneficiilor rezultate din existenta anterioara pe piata a acestui semn.
      Este lipsita de relevanta imprejurarea ca in prezent titularul marcii nu mai este solicitantul initial, SC G&C SRL, marca fiind cesionata unei alte persoane juridice, SC G&ST SRL, deoarece conditiile de valabilitate a inregistrarii marcii se analizeaza raportat la momentul depozitului si la persoana titularului cererii de inregistrare (dupa regulile aplicabile nulitatii actului juridic), iar nelegalitatea constand in reaua-credinta a solicitantului nu se acopera prin transmiterea drepturilor asupra marcii.
      Prin urmare, nulitatea opereaza indiferent de imprejurarea ca in acest moment marca are un alt titular, astfel incat curtea constata ca prima instanta a facut o gresita aplicare a prevederilor art.48 alin.1 lit.c din Legea nr. 84/1998, atunci cand a verificat legalitatea inregistrarii marcii SNEHA. (decizia civila nr.62 A din data de 17.02.2011, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)

      Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila la data de 2.02.2010, reclamanta SNEHA TRADING F.Z.E. a chemat in judecata paratii SC G. & S.T. si Oficiul de Stat Pentru Inventii si Marci, pentru ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna anularea inregistrarii marcii nr. 076045 "SNEHA", radierea acesteia din Registrul National al Marcilor, publicarea hotararii in Buletinul de proprietate Industriala, cu cheltuieli de judecata.
      In fapt, reclamanta arata ca este o societate comerciala cu raspundere limitata, inregistrata la 17.05.1998 la Autoritatea responsabila pentru Zona Economica Libera Jebel Ali din Dubai, deruland afaceri comerciale, printre care si comertul cu produse de iluminat, produsele sale purtand marca Sneha si fiind cunoscute in Emiratele Arabe Unite, dar si in alte tari.
      Reclamanta a sustinut ca, incepand cu anul 2004, a derulat afaceri comerciale cu SC G&C SRL, iar, ulterior, cu SC G&ST SRL, ambele societati fiind reprezentate de numitul PC. Arata ca G&C SRL a fost infiintata la 13.06.2002, avand asociat si administrator pe MG, iar, de la 14.10.2004 pana la 23.12.2004, asociat a fost si PC. Obiectul de activitate al societatii a constat din comertul cu aparate electrice si de uz gospodaresc, radio si televizoare, comertul cu amanuntul al mobilei, al articolelor de iluminat si altor articole de uz casnic. Arata ca aceasta societate a fost dizolvata din oficiu la 28.01.2008.
      In continuare, arata reclamanta ca G&ST SRL a fost infiintata la 16.11.2004, asociat si administrator fiind PC, obiectul de activitate al acesteia fiind comertul cu amanuntul al mobilei, al articolelor de iluminat si altor articole de uz casnic. Reclamanta a sustinut ca prin contractul de import-export incheiat la 7.03.2004 cu G&C SRL, avand ca obiect vanzarea-cumpararea de corpuri de iluminat, societatea romana ii recunoaste calitatea de titular al marcii Sneha, facand trimitere la art.1-3 din actul aditional contractului, incheiat la 24.05.2004.
      Cu toate acestea, la 12.08.2004, societatea SC G&C SRL a solicitat inregistrarea marcii verbale Sneha la OSIM pentru clasa de produse 11 conform Clasificarii de la Nisa, desi reclamanta nu si-a exprimat consimtamantul la inregistrare. Arata ca, in perioada inregistrarii acestei marci, la 15.11.2005, marca a fost cesionata societatii G&ST SRL, procedura de inregistrare fiind finalizata si avand data de acordare  4.01.2007.
      Reclamanta a apreciat ca inregistrarea marcii s-a facut cu rea-credinta si in frauda drepturilor sale, in conditiile in care parata avea cunostinta de existenta marcii Sneha si de titularul acesteia, inregistrarea marcii facandu-se in timp ce intre parti exista in derulare un contract avand ca obiect produsele puse pe piata din Romania sub marca Sneha de catre reclamanta. Sustine ca, prin aceasta, parata a eludat si regulile concurentei neloiale, fiind evident ca inregistrarea s-a facut cu rea-credinta, in scopul paratei de a beneficia de renumele deja castigat de marca reclamantei.
      Sustine reclamanta ca marca Sneha este o denumire neuzuala, distinctiva, avand o rezonanta deosebita, iar, in atare situatie, inregistrarea de catre parata nu poate constitui o simpla coincidenta, ci un act deliberat ce se inscrie in afara regulilor bunei-credinte sau a uzantelor cinstite dintre comercianti.
      Reclamanta a solicitat anularea marcii in baza principiului "fraus omnia corrumpit", aratand ca frauda exista in raport cu reclamanta, prin actele de concurenta neloiala savarsite de parata, care a urmarit scoaterea reclamantei de pe piata si prejudicierea afacerilor comerciale ale reclamantei.
      In drept, reclamanta a invocat art. 48 lit. c din Legea nr.84/1998.
      Parata, desi legal citata, atat la sediul indicat de Oficiul Registrului Comertului, la sediul indicat in contractul incheiat intre parti, cat si prin afisare la usa instantei, nu a fost reprezentata la dezbateri si nu a formulat intampinare.
      Prin sentinta civila nr.955/01.07.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a respins actiunea ca neintemeiata.
      Prima instanta a retinut ca reclamanta, societate inmatriculata in Emiratele Arabe Unite, potrivit Certificatului de infiintare de la fila 7, a incheiat cu societatea SC GC SRL contractul de import-export si actul aditional acestuia, depuse la filele 10-17, conventii in temeiul carora reclamanta vinde paratei obiecte de iluminat, contract incheiat pentru perioada 7.03.2004-7.03.2009. In cuprinsul actului aditional depus la fila 17, partile contractului au stipulat ca societatea cumparatoare recunoaste ca vanzatoarea este detinatorul exclusiv al marcii "Sneha", care este marca/denumirea sub care produsele ce reprezinta obiectul contractului sunt comercializate, urmand ca societatea cumparatoare sa nu intreprinda vreo actiune de natura a afecta negativ drepturile vanzatoarei asupra marcii.
      Verificand informatiile din sectiunea marcilor, aflate pe site-ul www.osim.ro, in conditiile in care reclamanta nu a depus la dosar fisa marcii a carei anulare o solicita, instanta a retinut ca parata este titularul marcii SNEHA, inregistrata pentru produsele din clasa 11, conform Clasificarii de la Nisa (corpuri de iluminat, aparate electrice, cum ar fi calorifere, ventilatoare), marca purtand numarul 076045, data acordarii fiind 4.01.2007, cu perioada de protectie pana la 12.08.2014. Din aceeasi fisa a marcii, rezulta ca solicitantul initial a fost G&C SRL, dreptul asupra inregistrarii marcii fiind cesionat  paratei.
      In raport de sustinerile reclamantei in sensul ca "Marca Sneha este o denumire neuzuala, distinctiva, avand o rezonanta deosebita...", precum si ca aceasta nu si-a inregistrat marca, dar foloseste aceasta denumire in comertul obiectelor de iluminat, tribunalul a retinut ca dispozitiile art. 48 lit. c din Legea nr. 84/1998, prin ipoteza, nu impun conditia ca reclamantul dintr-o atare actiune sa isi fi inregistrat anterior marca in Romania sau pe cale internationala. Daca este vorba despre o marca neinregistrata in Romania, dar folosita de o persoana juridica romana in Romania, simpla cunostinta despre folosirea marcii de catre o alta persoana pe care o avea solicitantul inregistrarii sau cesionarul acesteia ar fi suficienta pentru a se retine reaua credinta a acestuia din urma. Deci, in acest cadru reglementat de Legea marcilor, este suficient ca marca sa fi fost folosita de o persoana juridica straina in Romania, iar solicitantul cererii de inregistrare sa fi avut cunostinta despre aceasta, pentru a i se putea retine reaua-credinta.
      In speta, prima instanta a constatat ca nu a fost rasturnata prezumtia de buna-credinta a paratei la inregistrarea marcii, in conditiile in care contractul de import-export a fost incheiat de reclamanta cu o alta societate, al carei reprezentant este numitul MG. Din extrasul Oficiului Registrului Comertului, depus la filele 103-105, nu rezulta ca aceeasi persoana face parte dintre asociatii sau administratorii societatii parate, aceasta din urma fiind infiintata la 16.11.2004. De asemenea, desi afirma ca societatea cu care a incheiat contractul de import-export a fost dizolvata din oficiu la 28.01.2008, reclamanta nu face referire la continuarea conventiei comerciale cu societatea parata. De altfel, aceasta din urma nu poate fi continuatoarea societatii cocontractante, avand in vedere ca persoana juridica parata s-a infiintat la 16.11.2004, data la care societatea G&C SRL exista, conform afirmatiilor reclamantei.
      S-a mai constatat ca reclamanta a depus la dosar extrase din corespondenta electronica purtata intre reclamanta si societatea parata, prin numitul PC, corespondenta in cadrul careia reprezentantii partilor au purtat discutii legate de existenta unui debit al paratei catre reclamanta (filele 91-97). Aceasta corespondenta nu poate constitui o dovada a relei credinte la inregistrarea marcii, cata vreme ea este ulterioara datei acordarii marcii 4.01.2007, or, motivele de anulare se cer a fi anterioare sau concomitente inregistrarii marcii, asemeni oricarei actiuni in anulare. De asemenea, aceasta corespondenta nu face dovada existentei relatiilor comerciale ale partilor anterior ori concomitent cu procedura de inregistrare a marcii.
      Pentru aceste considerente, constatand ca nu sunt incidente dispozitiile art. 48 al. 1 lit. c din Legea nr. 84/1998, a respins actiunea ca neintemeiata.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta SNEHA TRADING F.Z.E, cauza fiind inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala la data de 22.10.2010.
      In dezvoltarea motivelor de critica, apelanta reclamanta a aratat ca prin incheierea din data de 29.04.2010 instanta i-a incuviintat proba cu inscrisuri, printre care documentele ce au stat la baza inregistrarii marcii cu nr. 076045 cu denumirea Sneha, inscrisuri ce se afla in posesia OSIM, considerandu-le pertinente, concludente si utile. In acest sens a pus in vedere paratului OSIM, prin consilier juridic, sa depuna la dosarul cauzei documentele ce au stat la baza inregistrarii marcii cu nr. 076045 cu denumirea Sneha. Urmare a nedepunerii documentelor solicitate de instanta, de catre paratul OSIM la termenul din data de 27.05.2010, instanta de fond prin incheierea din data de 27.05.2010, a pus in vedere paratului OSIM ca pana la urmatorul termen de judecata, stabilit pentru data de 24.06.2010, sa depuna la dosar documentatia care a stat la baza inregistrarii marcii nr. 076045 sub denumirea Sneha, sub sanctiunea amenzii, la cererea subscrisei.
      In aceste conditii, avand in vedere caracterul preparatoriu al incheierilor, considera ca instanta de fond nu putea reveni asupra masurilor dispuse, avand in vedere in primul rand caracterul acestor hotarari (incheieri) de pregatire a fondului.
      Cu toate acestea, la urmatorul termen de judecata, paratul OSIM nu a depus documentele solicitate, iar instanta a revenit asupra celor dispuse, prin incheierea din data de 24.06.2010, considerand ca pentru solutionarea cauzei nu este utila documentatia ce a stat la baza inregistrarii marcii cu nr. 076045 cu denumirea Sneha, fiind suficienta fisa marcii Sneha existenta pe site-ul OSIM, procedand la judecarea cauzei.
      O astfel de solutie de revenire asupra incheierilor anterioare de catre instanta de fond, in conditiile in care nu se pune in discutie rectificarea unei erori materiale, are caracter nelegal. Prin revenirea asupra masurilor procesuale dispuse de instanta de fond a fost anulat demersul procesual stabilit de aceeasi instanta prin incheierile din data de 29.04.2010 si 27.05.2010, masura luata de instanta de fond prin incheierea din data de 24.06.2010 lipsind cauza de suportul juridic bazat pe continuitate procesuala.
      Sustine apelanta ca solicitarea sa privitoare la probatoriu, cu precizarea expresa de a fi depuse la dosarul cauzei inscrisurile ce au stat la baza inregistrarii marcii a avut in vedere tocmai eliminarea oricarui echivoc in demonstrarea relei-credinte ce a stat la baza inregistrarii marcii Sneha, pe tot parcursul de la depunerea cererii de inregistrare a marcii, urmand cu cesionarea acesteia si pana la finalizarea procesului de inregistrare.
      In lipsa acestor documente, apelanta a depus inscrisuri la dosarul cauzei si anume: contractul existent intre parti, certificatele constatatoare de la Registrul Comertului, corespondenta comerciala, fotografii cu produsele si magazinele Sneha ale subscrisei, inscrisuri prin care a facut dovada relei-credinte si a fraudei la inregistrarea marcii Sneha.
      Cu toate acestea, instanta de fond in mod eronat a considerat ca prezumtia de buna-credinta a paratei la inregistrarea marcii nu a fost rasturnata, pe motiv ca apelanta a incheiat contractul de import-export cu o alta societate decat titulara marcii Sneha, al carei reprezentant este numitul MG.
      A aratat  apelanta reclamanta ca este societate comerciala cu raspundere limitata, inregistrata la data de 17.05.1998 la Autoritatea responsabila pentru Zona Economica Libera Jebel Ali din Dubai si ca a derulat afaceri comerciale cu societatile romanesti G & C si G & ST comercializand in special produse de iluminat purtand marca Sneha, ambele societati avandu-i ca reprezentanti pe numitii PC si MG, in calitate de asociati si administratori.
      Marca Sneha, sustine apelanta reclamanta, reprezinta insasi denumirea apelantei, produsele Sneha beneficiind de publicitate si avand un renume castigat si fiind recunoscute in Emiratele Arabe Unite, in Romania, cat si in alte tari in care deruleaza afaceri, prin utilizarea indelungata a acestei marci de la infiintare, respectiv din 17.05.1998 si pana in prezent.
      A sustinut apelanta ca dreptul sau asupra marcii Sneha rezulta din folosirea acesteia de peste 10 ani, prin sistemul declarativ, respectiv prin prioritate de folosinta, produsele sale purtand "semnatura" Sneha asa cum se poate observa din fotografiile depuse la dosarul cauzei cu produsele, magazinele si depozitele subscrisei. Acestea demonstreaza atat faptul ca actul de folosinta este public cat si intentia de apropriere (animus domini).
      Societatea G & C SRL a fost infiintata in data de 13.06.2002, avandu-l la infiintare ca asociat si administrator pe domnul MG pana in data de 23.12.2004, iar de la data de 14.10.2004 pana la data de 23.12.2004, intrand ca asociat si numitul PC, acesta avand si mandat de administrator al acestei societati de la data de 24.09.2004 pana in data de 23.12.2004. Obiectul de activitate al acestei societati comerciale a fost: Comert cu ridicata al aparatelor electrice si de uz gospodaresc, al aparatelor de radio si televizoarelor (cod CAEN 5143), iar ca obiect secundar de activitate, printre altele, comert cu amanuntul al mobilei, al articolelor de iluminat si al altor articole de uz casnic (cod CAEN 5244). Aceasta societate comerciala a fost dizolvata la data de 28.01.2008.
      Societatea Gio & ST SRL a fost infiintata in data de 16.11.2004, avandu-i ca asociati si administratori de la infiintare pana in data de 13.04.2009 pe domnii MG si PC. Obiectul principal de activitate al acestei societati comerciale este comertul cu amanuntul al mobilei, al articolelor de iluminat si al altor articole de uz casnic (cod CAEN 4759).
      Prin contractul de import-export incheiat in data de 07.03.2004 cu SC G& C SRL, avand ca obiect vanzarea, respectiv cumpararea de corpuri de iluminat, SC G & C SRL, recunoaste apelanta ca titular al marcii Sneha. Astfel, conform Actului Aditional al Contractului de import-export, incheiat la data de 24.05.2004, care face parte integranta din contract, cumparatorul, respectiv SC G & C SRL, recunoaste ca vanzatorul este titularul exclusiv al marcii Sneha.
      Se observa astfel ca la mai putin de 3 luni de la semnarea Actului Aditional mai sus mentionat, si anume la data de 12.08.2004, a fost depusa cererea de inregistrare a marcii Sneha de catre SC G & C SRL la OSIM pentru clasele de produse 11: Corpuri de iluminat, aparate electrice cum ar fi calorifere, ventilatoare, conform clasificarii NISA, inregistrare pentru care apelanta nu si-a dat consimtamantul.
      A mai sustinut apelanta ca, in perioada procedurii de inregistrare a acestei marci, respectiv la data de 15.11.2005, marca a fost cesionata societatii G & ST SRL, procedura de inregistrare fiind finalizata si avand data de acordare 04.01.2007. Ambele societati comerciale au avut in calitate de asociati si administratori pe numitii PC si MG, iar aprecierea instantei de fond cu privire la faptul ca prezumtia de buna-credinta a paratei nu a fost rasturnata este in mod vadit eronata.
      Plecand de la obligatiile asumate de catre SC G & C SRL si observand faptul ca inca din data de 12.08.2004 aceasta societate depusese cererea de inregistrare a marcii Sneha, se observa faptul ca aceasta era deplin constienta de caracterul ilicit al faptei sale si se evidentiaza astfel reaua-credinta existenta la inregistrarea acestei marci, inregistrarea fiind facuta in fraudarea drepturilor apelantei, avand in vedere ca in prezent aceasta este in imposibilitate de a inregistra marca pe teritoriul Romaniei.
      Afacerile comerciale ale apelantei s-au derulat cu ambele companii, G & C SRL si G & ST si a aratat ca reaua-credinta a existat atat in ceea ce priveste compania G & C SRL care a depus cererea de inregistrare a marcii Sneha cat si G & ST SRL catre care a fost cesionata marca in timp ce marca era in procedura de inregistrare la OSIM.
      De asemenea, in ceea ce priveste contractul prin care a fost cesionata marca, prin anularea marcii pentru inregistrare cu rea-credinta, urmeaza a fi anulat si contractul de cesiune, ca act subsecvent, prin efectul firesc al constatarii nulitatii sau anularii unui act juridic.
      Considera apelanta ca si in lipsa unei relatii comerciale intre ea si societatea G & ST SRL, societatea care prin reprezentantii ei, numitii PC si MG, cunosteau situatia marcii Sneha, tot s-au fi aflat in situatia de marca inregistrata cu rea-credinta, avand in vedere ca solicitantul initial al inregistrarii marcii Sneha a fost societatea G & C SRL, societate care s-a obligat fata de apelanta sa o respecte ca titular al marcii Sneha, sa nu intreprinda nimic pe durata sau dupa terminarea contractului care sa afecteze in mod negativ drepturile sale asupra marcii, obligandu-se sa foloseasca marca numai in maniera aprobata de catre apelanta si sa inceteze folosirea acesteia la terminarea contractului.
      In baza principiului "fraus omnia corrumpit", sanctiunea este nulitatea absoluta a cererii de inregistrare, iar prin efectul firesc al constatarii nulitatii sau anularii unui act juridic, urmarea trebuie sa fie anularea contractul de cesiune, ca act subsecvent.
      Pentru toate aceste motive, solicita admiterea apelului, modificarea in tot a sentintei civile numarul 955/01.07.2010, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata prin care a solicitat anularea inregistrarii marcii nr. 076045, cu denumirea "SNEHA" obtinuta prin inregistrare cu rea-credinta la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM), radierea marcii nr. 076045 din Registrul National al Marcilor si publicarea hotararii in Buletinul de Proprietate Industriala si obligarea intimatei-parate la plata cheltuielilor de judecata.
      Cererea de apel, legal timbrata, a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art.287 Cod Proc.Civ.
      Intimata parata SC G&ST SRL nu a formulat intampinare, fiind citata atat la sediile inregistrate la Oficiul National al Registrului Comertului, cat si prin afisare la usa instantei, in conditiile art.95 Cod Proc.Civ.
      Examinand sentinta apelata prin raportare la probatoriul administrat, la motivele de critica formulate si vazand si dispozitiile art.295 Cod Proc.Civ., curtea constata ca apelul este fondat.
      Astfel, pe de o parte este nefondata critica referitoare la revenirea instantei asupra probatoriului incuviintat, curtea retinand ca, de plano, o astfel de masura nu este nelegala, cata vreme in urma evaluarii ansamblului lucrarilor dosarului instanta a apreciat ca nu se mai impune atasarea inscrisurilor in discutie, aflate in posesia Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci.
      Pe de alta parte, avand in vedere dispozitiile art.295 Cod Proc.Civ., care reglementeaza caracterul devolutiv al caii de atac a apelului, probatiunea considerata de apelanta utila si pertinenta solutionarii pricinii putea fi administrata in cursul judecarii apelului.
      Chiar si asa, curtea a considerat ca, in raport de imprejurarile cauzei si de motivul de nulitate a marcii invocat de reclamanta apelanta, era lipsit de relevanta continutul inscrisurilor detinute de OSIM in legatura cu cesiunea ulterioara a marcii (acesta fiind obiectul solicitarii de probatiune in apel), pentru considerente care se vor releva in cele ce urmeaza.
      Astfel, din extrasul din registrul online al marcilor tinut de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, aflat la dosarul de apel, curtea retine ca marca individuala, verbala SNEHA cu nr.076045 a fost inregistrata la data de 04.01.2007 pentru clasa de produse/servicii 11, la cererea formulata la data de 12.08.2004 de SC G&C SRL.
      Potrivit aceluiasi extras, in prezent titularul marcii este intimata parata SC G&ST SRL, fiind mentionata si existenta cesiunii, publicata in BOPI nr.11/2005.
      Potrivit contractului de import-export cu livrare succesiva si clauza de exclusivitate incheiat la data de 07.03.2004 si actului aditional incheiat la data de 23.05.2005 (depuse in fotocopie la filele 10-30 in dosarul primei instante, atat forma in limba engleza, cat si traducerea autorizata in limba romana), apelanta reclamanta a convenit in calitate de vanzator cu societatea comerciala SC G&C SRL in calitate de cumparator asupra vanzarii-cumpararii de bunuri precum candelabre, aplice, lustre, veioze si alte obiecte de iluminat, actul aditional amintit cuprinzand in art.1 mentiunea recunoasterii de catre cumparator a faptului ca vanzatorul este detinatorul exclusiv al marcii SNEHA, sub care produsele/serviciile ce reprezinta obiectul contractului sunt comercializate.
      In raport de aceasta situatie de fapt, curtea retine temeinicia cererii de chemare in judecata a reclamantei, intemeiata pe dispozitiile fostului art.48 alin.1 lit.c din Legea nr.84/1998.
      Astfel, din incheierea intre parti a contractului de vanzare-cumparare amintit, asupra bunurilor produse si comercializate de apelanta reclamanta, rezulta prezumtia relativa ca SC G&C SRL, cumparatoarea, a cunoscut la data incheierii contractului, 07.03.2004, denumirea sub care aceste produse se aflau pe piata, denumirea cuprinsa si in numele comercial al vanzatoarei, iar aceasta prezumtie este confirmata de incheierea ulterioara a actului aditional, la data de 23.05.2005, ce cuprinde recunoasterea expresa a imprejurarii ca apelanta reclamanta foloseste pentru produsele sale denumirea SNEHA.
      Or, desi la data de 07.03.2004, SC G&C SRL a contractat cu apelanta reclamanta si a luat astfel cunostinta despre folosirea de catre aceasta a denumirii de SNEHA pentru produsele pe care le produce si comercializeaza, la data de 12.08.2004 aceeasi societate a depus la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci cererea de inregistrare a marcii individuale verbale SNEHA pentru clasa de produse 11 - corpuri de iluminat, aparate electrice, cum ar fi calorifere, ventilatoare, adica exact pentru categoria de produse ce fac obiectul de activitate al reclamantei apelante.
      Atitudinea subiectiva a solicitantului marcii rezulta astfel din probatoriul administrat ca fiind aceea de rea-credinta, concretizata in solicitarea de inregistrare a unei marci identice cu denumirea sub care reclamanta apelanta isi desfacea pe piata romaneasca propriile produse, astfel ca cererea de inregistrare nu a fost formulata in scopul prevazut de lege pentru aceasta operatiune, respectiv de a deosebi produsele sau serviciile titularului marcii de cele apartinand altor persoane (cum prevedea art.3 lit.a din Legea nr. 84/1998 in forma in vigoare la data depozitului), ci in scopul aproprierii unui semn utilizat de un alt subiect de drept si a beneficiilor rezultate din existenta anterioara pe piata a acestui semn.
      Astfel cum in mod corect a aratat apelanta reclamanta, semnarea in anul 2005 a actului aditional la contractul de import-export, prin care SC G&C SRL recunoaste expres drepturile apelantei asupra marcii SNEHA, sub care se comercializeaza produsele sale, ulterior datei de depozit, 12.08.2004, nu face decat sa intareasca aceasta concluzie cu privire la reaua-credinta a titularului initial al marcii.
      Este lipsita de relevanta imprejurarea ca in prezent titularul marcii nu mai este solicitantul initial, SC G&C SRL, marca fiind cesionata unei alte persoane juridice, SC G&ST SRL, deoarece conditiile de valabilitate a inregistrarii marcii se analizeaza raportat la momentul depozitului si la persoana titularului cererii de inregistrare (dupa regulile aplicabile nulitatii actului juridic), iar nelegalitatea constand in reaua-credinta a solicitantului nu se acopera prin transmiterea drepturilor asupra marcii.
      Prin urmare, nulitatea opereaza indiferent de imprejurarea ca in acest moment marca are un alt titular, astfel incat curtea constata ca prima instanta a facut o gresita aplicare a prevederilor art.48 alin.1 lit.c din Legea nr. 84/1998, atunci cand a verificat legalitatea inregistrarii marcii SNEHA.
      In consecinta celor aratate devin lipsite de relevanta argumentele referitoare la cunoasterea de catre reprezentantul legal al intimatei-parate SC G&S T SRL a existentei si utilizarii semnului de catre apelanta reclamanta, fiind suficienta constatarea ca titularul cererii de inregistrare a cunoscut aceste imprejurari, constatare ce a rezultat din probatoriu, dupa cum s-a aratat mai sus.
      De asemenea, nu prezinta relevanta pentru temeinicia actiunii (si, implicit, a caii de atac devolutive de fata) in ce conditii s-a realizat cesiunea marcii si persoana asociatilor celor doua societati si eventuala identitate dintre acestia sau dintre administratorii celor doua persoane juridice in discutie.
      Nu este intemeiat capatul de cerere avand ca obiect dispunerea publicarii hotararii in BOPI, deoarece obligatia OSIM de publicare a hotararii este prevazuta de Regula 32 alin.5 din Regulamentul aprobat prin HG nr.833/1998 (aplicabil rationae temporae prezentei cauze), alaturi de obligatia aceleiasi institutii de a face mentiunile necesare in Registrul National al Marcilor, astfel ca nu este necesara obligarea OSIM prin prezenta hotarare la luarea unor masuri deja impuse prin actul normativ citat.
      Mai retine curtea ca prin cererea de apel s-a solicitat si anularea contractului de cesiune incheiat intre SC G&C SRL si intimata parata SC G&ST SRL.
      O asemenea solicitare nu a fost formulata in fata primei instante, nefacand obiectul cererii de chemare in judecata sau al unei modificari ulterioare a actiunii, astfel incat nu poate fi primita direct in apel, in raport de prevederile prohibitive ale art.294 Cod Proc.Civ.
      In temeiul consideratiilor mai sus expuse si in baza art.296 Cod Proc.Civ., curtea a admis apelul, a schimbat in tot sentinta apelata in sensul ca a admis cererea de chemare in judecata si a anulat inregistrarea marcii nr.076045 din 2004 SNEHA, avand-o ca titular actual pe parata SC G&T SRL, a dispus radierea marcii mentionate din Registrul National al Marcilor si a pastrat celelalte dispozitii ale sentintei (sub aspectul respingerii capatului de cerere privind publicarea hotararii).
      In temeiul art.274 Cod Proc.Civ., a obligat societatea intimata la plata catre apelanta a sumei de 7522 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in fond si apel.