Plangere

DOSAR NR.6907/3/2008


ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA I PENALA
SENTINTA PENALA NR.437
Sedinta publica  din 07.04.2008
Tribunalul constituit din :
PRESEDINTE – CONSTANTINESCU LUCHIAN
GREFIER – NEACSU SIMONA 

MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a fost reprezentat de procuror DARIUS URECHE.

Pe rol se afla solutionarea cauzei penale avand ca obiect plangerea formulata de petentul  M. A.M., in conditiile art. 2781 Cod proc. pen.
La apelul nominal facut in sedinta publica  se prezinta petentul M.A.M., aflat in stare de detentie, personal si asistat de aparator din oficiu M.M. L., cu delegatie la dosar.
Procedura de citare a fost legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Petentul M.A.M, avand cuvantul, solicita audierea sa.
Tribunalul procedeaza la ascultarea petentului M A M, declaratia sa fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, Tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul partilor asupra cauzei de fata.
Aparatorul din oficiu al petentului M.A.M solicita admiterea plangerii asa cum a fost formulata si trimiterea cauzei spre o noua rezolvare a situatiei de fapt.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea plangerii ca neintemeiata, avand in vedere actele efectuate in cauza cu respectarea prevederilor legale, iar faptul ca petentul nu a fost audiat de catre procuror, se compenseaza prin celelalte acte aflate la dosarul cauzei. Asa cum rezulta din inscrisurile aflate la dosar, petentul a fost consultat de catre un medic, iar daca intr-adevar este asa cum  sustine acesta, nu s-ar mai fi putut prezenta in fata instantei. In plus, leziunile provocate sunt ca urmare a unei caderi suferita pe fondul unei boli psihice, boala pe care petentul nu o contesta.
Petentul M.A.M, avand cuvantul, arata ca nu a fost audiat la Parchet si s-a aflat in imposibilitate de a se apara.

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei penale de fata:
La data de 19.02.2008, a fost inregistrata pe rolul acestei instante, sub nr.6907/3/2008, plangerea formulata de petentul M.A.M impotriva rezolutiei nr.2369/VIII-1/2007 din data de 06.12.2007, prin care s-a respins ca neintemeiata plangerea impotriva rezolutiei nr.1593/P/2005 a Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti.
In motivarea plangerii, petentul a sustinut ca nu s-a dispus audierea sa de catre procuror, neavand astfel posibilitatea sa depuna acte doveditoare si sa propuna audierea unor martori care au fost de fata la cele intamplate, solutia parchetului fiind intemeiata doar pe actele intocmite de cei interesati a ascunde adevarul.
A fost atasat dosarul nr.1393/P/2005 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti.
Examinand actele dosarului de urmarire penala, Tribunalul retine urmatoarele:
Prin Rezolutia nr.1593/P/2005 din data de 22.05.2006 a Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, s-a dispus neinceperea urmaririi penale in cauza privind plangerea formulata de detinutul M.A.M, sub aspectul savarsirii infractiunilor prev.de art.267 si art.267/1 Cod penal.
S-a retinut ca, din cuprinsul plangerii rezulta ca la data de 1.03.2005, petentul M.A.M, incarcerat la Penitenciarul Rahova, in vederea executarii unei pedepse privative de libertate, fiind prezentat la o instanta de judecata, fara un motiv anume a fost supus la acte de agresiune de membrii escortei, leziunile suferite fiind constatate ulterior, cu ocazia prezentarii la cabinetul medical al penitenciarului de catre medicul de serviciu.
In vederea stabilirii circumstantelor in care detinutul a suferit leziunile din data de 1.03.2005, procurorul a solicitat penitenciarului relatii referitoare la inregistrarile facute in evidentele medicale, rezultand faptul ca in ziua sus mentionata, M.A.M a fost consultat de medicul I.V., care a constatat prezenta unor echimoze toraco-costale, urmare unor crize de pierdere de cunostinta, detinutul fiind cunoscut cu crize comitiale pentru care ii este administrat tratament medical.
Prin urmare, procurorul a apreciat ca nu rezulta date si indicii cu privire la savarsirea fata de detinutul M.A.M a vreunei fapte prevazute de legea penala, in data de 1.03.2005.
Tribunalul constata ca plangerea este intemeiata intrucat, desi sustinerile petentului M.A.M au o aparenta de temeinicie, organele de urmarire penala nu au luat niciun fel de masura pentru a asigura obtinerea probelor privind fapta examinata.
Astfel, este de necontestat faptul ca, la data de 1.03.2005, petentul M.A.M, detinut in Penitenciarul Rahova, a suferit o vatamare a integritatii corporale, asa cum rezulta din copia registrului medical al sectiei a II-a de detinere din cadrul Penitenciarului cu Regim de Maxima Siguranta Bucuresti-Rahova( fila 7 d.u.p.).
Tinand seama de jurisprudenta organelor Conventiei Europene a Drepturilor Omului care a instituit o prezumtie potrivit careia, indata ce o persoana care a intrat in stare de sanatate buna in custodia autoritatilor statale, probeaza existenta unor leziuni, se constata ca exista o legatura de cauzalitate intre acestea si pretinsele rele tratamente din partea agentilor statului, autoritatile erau obligate sa prezinte explicatii plauzibile cu privire la cauza producerii leziunilor.
In speta, organele de urmarire penala au manifestat pasivitate in procedura penala initiata ca urmare a plangerii penale formulate de petentul M.A.M, limitandu-se doar la solicitarea unor relatii referitoare la inregistrarile facute in evidentele medicale, considerand ca informatiile primite  ( constatarea unor echimoze toraco-costale, urmare unor crize de pierdere de cunostinta, detinutul fiind cunoscut cu crize comitiale pentru care ii este administrat tratament medical) sunt suficiente pentru a concluziona ca asupra petentului nu au fost exercitate acte de  violenta, fara a administra insa niciun mijloc de proba care sa stabileasca cauzele si imprejurarile in care petentul si-a pierdut cunostinta, la dosar neexistand niciun act medical din care sa rezulte ca acesta ar suferi de anumite maladii care ar avea astfel de efecte.
Avand in vedere lipsa de promptitudine si de diligenta in efectuarea anchetei, Tribunalul va admite plangerea formulata de petentul M.A.M, impotriva rezolutiei Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti nr.1593/P/2005, din data de 22.05.2006, iar in temeiul art.278/1 alin.8 lit.b Cod pr.pen., va  desfiinta rezolutia atacata si va trimite cauza procurorului, in vederea efectuarii de cercetari sub aspectul infractiunii de supunere la rele tratamente, prev. de art. 267 Cod penal, urmand a fi administrate urmatoarele mijloace de proba care sa stabileasca cu exactitate faptele:
- audierea petentului;
- identificarea si audierea martorilor oculari;
- audierea medicului care l-a examinat pe petent la data de 01.03.2005;
- obtinerea de acte medicale care sa ateste maladiile de care sufera petentul si daca acestea pot produce crize comitiale.
Conform art.192 alin.3 Cod pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELELEGII
HOTARASTE

Admite plangerea formulata de petentul M.A.M impotriva rezolutiei Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti nr.1593/P/2005, din data de22.05.2006.
In temeiul art.278/1 alin.8 lit.b Cod pr.pen., desfiinteaza rezolutia atacata si trimite cauza procurorului, in vederea efectuarii de cercetari sub aspectul infractiunii prev. de art.267 Cod penal.
Cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
Cu recurs in 10 zile.
Pronuntata in sedinta publica de la 07.04.2008.

                         PRESEDINTE                                         GREFIER
                 Luchian Constantinescu                               Simona Neacsu