GRESEALA MATERIALA CF. ART. 318 cPC

Dosar nr. 4941/3/2015


DECIZIA CIVILA NR. 500
Sedinta publica din data de 23.06.2015
Tribunalul constituit din:
PRESEDINTE:  TRE
JUDECATOR:  PCF
JUDECATOR: MD
GREFIER:   CV


 Pe rol se afla solutionarea contestatiei in anulare formulate de contestatorii  MGL si MMA impotriva deciziei civile nr. 7/20.01.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 3505/303/2013*, in contradictoriu cu intimatii SC KHC SRL, AN si AA. 
La apelul nominal facut in sedinta publica,  a raspuns contestatorul MGL personal si asistat de avocat BMR, cu imputernicire avocatiala seria B nr. 1337224 aflata la fila 18 dosar si MMA, prin avocat BMR, cu imputernicire avocatiala seria B nr. 1337224 aflata la fila 18 dosar, lipsind intimatii.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Contestatorul MGL, personal, se legitimeaza cu CI seria XX nr. XXX.
Avocatul contestatorilor, avand cuvantul, arata ca nu mai sunt alte cereri de formulat, apreciind cauza in stare de judecata.
Tribunalul, avand in vedere ca nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul partilor pe cererea de contestatie in anulare.
Contestatorii, prin avocat, solicita admiterea contestatiei in anulare, astfel cum a fost formulata, anularea deciziei  nr. 7/2015 pronuntata in recurs, rejudecarea recursului si rejudecand cauza in fond, solicita admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata. In sustinere, se arata ca instanta de recurs a acordat cheltuieli de judecata partii al carei recurs a fost respins. Se subliniaza omisiunea instantei de recurs de a face referire la unele inscrisuri, respectiv notificarea reclamantilor si o adresa din 18.09.2008 adresata paratilor cu privire la faptul ca un anume apartament 135 nu ar avea proces pe rol si nu s-ar fi revendicat. Practic, nu se poate lua in considerare un inscris care face referire la un apartament nr.135 si nu la apartamentul 35 pentru care au incheiat antecontract. Atat instanta de fond cat si cea din recurs impun contestatorilor sa probeze ceea ce era in sarcina partii adverse. Solicita obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata, respectiv taxa judiciara de timbru, iar in cazul in care se va admite recursul solicita obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu de avocat  pentru fond si recurs.
Tribunalul retine spre solutionare cauza.


TRIBUNALUL


Prin decizia civila nr. 7/20.01.2015 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Civila a respins ca nefondat recursul declarat de recurentii-reclamanti MGL si MGA, impotriva sentintei civile nr. 7561/17.09.2013, pronuntate de Judecatoria sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr. 3505/303/2013, in contradictoriu cu intimatii-parati AN, AA si recurenta-parata SC KHC SRL. De asemenea, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-parata SC KHC SRL, in contradictoriu cu recurentii reclamanti MGL si MGA si intimatii-parati AN si AA, au fost obligati recurentii-reclamanti sa plateasca intimatilor-parati AN si AA cheltuieli de judecata in recurs in cuantum de 1000 lei si recurentei-parate cheltuieli de judecata in recurs in cuantum de 1000 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Criticile recurentilor-reclamanti vizand interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii, respectiv a antecontractului de vanzare cumparare nr. 820/29.09.2012, sunt nefondate.
Prin cererea dedusa judecatii reclamantii MGL si MGA au solicitat obligarea paratilor AN, AA si KHC SRL, in solidar, la plata sumei de 2890,08 lei cu titlu de penalitati pentru perioada 07.10.2012-09.11.29012, conform art. 6 din Antecontractul de vanzare cumparare nr. 820 /29.09.2012 si la plata sumei de 2559,90 lei reprezentand contravaloarea cheltuielilor efectuate de reclamanti pentru recuperarea prejudiciului prin neexecutarea obligatiilor asumate de catre parati.
Prin Antecontractul de vanzare cumparare nr. 820 /29.09.2012 incheiat intre promitentii-cumparatori MGL si MGA, pe de o parte si  promitentii vanzatori, AN, AA, pe de alta parte,  promitentii vanzatori s-au obligat sa vanda, iar promitentii cumparatori, sa cumpere, imobilul situat in Bucuresti, sector 6.
In cuprinsul art. 4 lit. e) din antecontractul de vanzare cumparare, promitentii vanzatori au declarat pe proprie raspundere ca apartamentul este liber de orice sarcini si servituti si nu a fost scos din circuitul civil in temeiul vreunui act normativ de trecere in proprietatea statului. Totodata au declarat ca imobilul nu a mai fost vandut, ipotecat sau implicat in vreun litigiu. In situatia in care se vor gasi sarcini nedeclarate la semnarea antecontractului, promitentul vanzator este considerat de rea-credinta si va plati penalitati potrivit art. 6.
In art. 6 din antecontractul de vanzare cumparare, s-a stipulat ca in cazul in care vreuna dintre partile contractante se razgandeste, nu achita transele conform art. 2 din antecontract, refuza sa incheie actul de vanzare –cumparare in forma autentica la notariat pana la data mentionata in contract sau contractul,  sau nu se va putea incheia din vina exclusiva a uneia din parti, aceasta este de drept in intarziere urmand sa plateasca penalitati astfel: daca promitentii vanzatori sunt in culpa vor plati promitentilor cumparatori dublul avansului; daca promitentii – cumparatori sunt in culpa, vor pierde avansul. Plata acestor despagubiri se va face cel mai tarziu pana la data de 06.10.2012, dupa aceasta data, partea in culpa fiind obligata sa plateasca penalitati de 1% din valoarea despagubirilor pentru fiecare zi de intarziere.
Din aceste clauze contractuale rezulta ca promitentii –vanzatori  sunt obligati la plata penalitatilor prevazute la art. 6 din antecontractul de vanzare cumparare in doua situatii si anume: atunci cand se vor gasi sarcini nedeclarate la semnarea antecontractului si atunci cand contractul de vanzare cumparare nu se va putea incheia din culpa lor exclusiva.
In speta, reclamantii, carora le revine sarcina probei, nu au facut dovada ca dupa incheierea antecontractului de vanzare-cumparare au fost gasite sarcini nedeclarate asupra imobilului.
Astfel, declaratia martorului IV rezulta ca paratii au prezentat agentiei imobiliare cu care reclamantii au incheiat contractul de prestari servicii nr. 63620.09.2012, originalul contractului de vanzare-cumparare, procesul-verbal de predare-primire al apartamentului, incheierea de intabulare, releveu si extras de informare, acte din care rezulta ca apartamentul ce a facut obiectul antecontractului de vanzare cumparare nu era grevat de sarcini.
 In ceea ce priveste notificarea nr. 1828/07.11.2001 privind retrocedarea imobilului  in baza Legii nr. 10/2001, notificare formulata de catre o terta persoana, aceasta nu poate fi considerata o sarcina asupra imobilului, intrucat nu greveaza in niciun fel dreptul de proprietate al promitentilor vanzatori.
Nu a fost primita sustinerea reclamantilor-recurenti conform careia, neincheierea contractul de vanzare-cumparare s-a datorat culpei exclusive a intimatilor parati AN si AA, deoarece  existenta unei notificari in temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul in discutie, nu conduce, neconditionat, la pierderea dreptului de proprietate asupra bunului.
In plus, cumparatorul este protejat de lege impotriva riscului pierderii proprietatii bunului, vanzatorul fiind tinut de obligatia de garantie pentru evictiune  prevazuta atat de vechiul Cod civil cat si de noul Cod civil in art. 1695.
De altfel, in antecontractul de vanzare-cumparare s-a prevazut expres ca promitentii – vanzatori garanteaza promitentii-cumparatori impotriva evictiunii, in cazul tulburarii provenite din partea unui tert, vanzatorii fiind obligati sa-i apere pe cumparatori, iar daca nu reusesc sa-i apere, au obligatia sa suporte consecintele evictiunii indiferent daca au fost de buna sau de rea-credinta.
In speta, reclamantii nu au facut dovada existentei unor sarcini si servituti nedeclarate de promitentii-vanzatori si nici dovada implicarii imobilului intr-un litigiu de care acestia sa fi avut cunostinta la data incheierii antecontractului pentru a se retine reaua lor credinta.
Contrar sustinerilor recurentilor-reclamanti, simpla existenta a unei notificari formulate de catre o terta persoana cu 11 ani inainte de incheierea antecontractului de vanzare-cumparare, nu face dovada culpei exclusive a paratilor in neincheierea contractului de vanzare-cumparare.
Prin antecontract, promitentii-vanzatori i-au asigurat pe promitentii-cumparatori ca nu exista niciun litigiu in care sa fie implicat respectivul imobil or, prin probatoriul administrat in cauza, reclamantii-recurenti nu au facut dovada contrara a existentei unui litigiu cunoscut paratilor-intimati, care sa priveasca imobilul in discutie si care sa nu le fi fost adus la cunostinta.  
In ceea ce priveste notificarea nr. 1828/07.11.2001, reclamantii nu au produs nicio proba care sa dovedeasca faptul ca promitentii vanzatori ar fi avut cunostinta de existenta acestei notificari si, in plus, promitentii cumparatori aveau posibilitatea sa verifice chiar ei daca a fost formulata vreo notificare pentru restituirea bunului imobil (informatii fiind publice), in conditiile in care au cunoscut ca imobilul a fost dobandit de promitentii - vanzatori in temeiul Legii nr. 112/1995.
Sustinerea recurentilor-reclamanti in sensul ca intimatii-parati  AN si AA nu ar fi restituit avansul daca nu ar fi avut nicio culpa in neexecutarea antecontractului de vanzare-cumparare nu poate fi primita, deoarece restituirea  avansului dovedeste buna credinta a promitentilor vanzatori in conditiile in care nu s-a dovedit incalcarea de  catre acestia a vreunei obligatii contractuale. 
Prin urmare,  nici conditiile pentru activarea clauzei inserate la art. 6 din antecontract si obligarea paratilor-intimati la plata despagubirilor pretinse de reclamantii-recurenti. 
In ceea ce priveste motivul de recurs prevazut de art.  304 pct. 6 C. proc. civ. „daca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut” tribunalul il va respinge ca nefondat, intrucat argumentele invocate de recurentii-reclamanti nu se circumscriu acestui motiv de recurs .
Recurentii-reclamanti au sustinut in dezvoltarea motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. ca  instanta de fond a omis sa se pronunte asupra capetelor de cerere avand ca obiect obligarea intimatilor-parati la plata sumei de 2.559,90 lei reprezentand contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru recuperarea prejudiciului produs prin neexecutarea obligatiilor asumate prin antecontractul de vanzare-cumparare nr.820/29.09.2012, precum si plata sumei 2.888,42 lei, reprezentand despagubiri cu titlu de penalitati, pentru neexecutarea la timp a obligatiei de restituire a avansului, conform art.6 din antecontractul de vanzare-cumparare nr. 820/29.09.2012, pentru perioada 07.10.2012 - 09.11.2012.
Cu alte cuvinte, reclamantii critica hotararea instantei de fond intrucat aceasta nu s-ar fi  pronuntat asupra tuturor pretentiilor sale, iar nu pentru faptul ca prin hotararea atacata, instanta ar fi depasit limitele cadrului stabilit de reclamanti prin cererea de chemare in judecata in ceea ce priveste obiectul acesteia,  acordand mai mult decat s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.
Aceasta critica nu poate fi primita, deoarece in cazul in care instanta omite sa se pronunte asupra unui capat de cerere, reclamantul are  la indemana cala prevazuta de art. 2812 C. p. civ. a completarii hotararii in acelasi termen in care se poate declara apel sau recurs, completarea hotararii neputand fi ceruta pe calea recursului,  astfel cum dispune art. 2822a C. p. civ.  
De altfel, asa cum rezulta din dispozitivul si considerentele hotararii pretentiile reclamantilor-recurenti au fost respinse in totalitate, instanta de fond apreciind ca nu poate fi retinuta nicio culpa a paratilor in neexecutarea antecontractului de vanzare cumparare de catre promitentii - vanzatori.
Referitor la penalitatile de intarziere, in art. 6 din antecontractul de vanzare cumparare s-a prevazut ca plata despagubirilor se va face cel mai tarziu pana la data de 06.10.2012, dupa aceasta data partea in culpa fiind obligata sa plateasca penalitati de 1 % din valoarea despagubirilor, pentru fiecare zi de intarziere.     
Conform acestei clauze, penalitatilor de intarziere sunt datorate numai in cazul neincheierii contractului din culpa exclusiva a vreuneia dintre partile contractante si cand partea in culpa nu a platit celeilalte parti despagubirea convenita pana la data de 06.10.2012.
Cum reclamantii-recurenti nu au dovedit ca neincheierea contractului de vanzare-cumparare s-a datorat culpei paratilor–intimati, acestia din urma nu sunt tinuti sa plateasca reclamantilor-recurenti penalitati de intarziere, nefiind indeplinite conditiile pentru activarea cauzei penale inserate la art. 6 din antecontract si pe cale de consecinta.
Pe cale de consecinta, paratii-intimati  nu datoreaza reclamantilor-recurenti nici cheltuielile constand in onorariul avocatului si costul notificarilor  transmise,  fiind aplicabil principiul accesorium sequitur principale.
In ceea ce o priveste pe parata KHC SRL, aceasta nu este parte a antecontractului de vanzare cumparare, asa incat, clauza inserata la art. 6 referitoare la plata penalitatilor de intarziere nu ii este opozabil, contractul valabil incheiat avand putere de lege doar intre partile contractante, conform art. 1270 din noul C. civ.
Prin urmare, nu exista o raspundere solidara a intimatei – parate KHC SRL si a intimatilor parati A, pentru prejudiciile pretins suferite de reclamantii-recurenti cata vreme nu exista o obligatie comuna asumata de paratii-intimati privind repararea prejudiciului suferit de promitentii cumparatori in cazul neexecutarii antecontractului de vanzare cumparare.
Este nefondat si motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. p. civ., intrucat instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 1350 din noul C. civ. care reglementeaza raspunderea contractuala. 
Contrar sustinerilor reclamantilor-recurenti, simpla depunere a unei notificari in temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul ce face obiectul antecontractului de vanzare cumparare, nu reprezinta o sarcina asupra imobilului, deoarece nu afecteaza in nici un fel dreptul de proprietate al paratilor-intimati, din probatoriul administrat reiesind ca la data incheierii antecontractului, promitentii vanzatori detineau imobilul in baza unui titlu de proprietate valabil,  dreptul lor de proprietate nefiind grevat de vreo sarcina. 
Cat priveste opinia juridica emisa de notarul public, respectiv de catre Societatea profesionala notariala R de H si RDB din data de 26.11.2013, aceasta nu are nicio relevanta in caza, intrucat cuprinde o analiza a documentelor prezentate notarului si mentioneaza documentele care sunt necesare pentru incheierea contractului de vanzare cumparare, sub sanctiunea nulitatii absolute, nefiind exprimata o opinie in sensul imposibilitatii incheierii contractului de vanzare –cumparare .
Tribunalul nu poate primi critica recurentilor –reclamanti cu privire la buna-credinta a intimatilor parati retinuta de instanta de fond,  deoarece buna credinta se prezuma, iar reaua-credinta se dovedeste. Or, reclamantii - recurenti nu au dovedit reaua credinta a intimatilor –parati, respectiv ca acestia au cunoscut existenta notificarii in temeiul Legii  nr.10/2001 cu privire la apartamentul pe care doreau sa-l vanda si au incercat sa ascunda acest lucru promitentilor-cumparatori .
In ceea ce priveste raspunsul nr. 33879/18.09.2008 al Primariei Municipiului Bucuresti,  in care se mentioneaza ca la data redactarii lui nu exista niciun proces cu privire la apartamentul 135  situat in imobilul bl. 148 sc. C din Bucuresti, tribunalul apreciaza ca acesta nu era de natura a-i induce in eroare pe reclamanti intrucat privea situatia litigiilor aflate pe rolul instantelor in septembrie 2008, deci cu 4 ani inainte de incheierea antecontractului de vanzare cumparare.
 Cat priveste eroarea materiala strecurata in acest raspuns cu privire la nr. apartamentului, aceasta apare ca fiind evidenta, in conditiile in care in raspunsul la interogatoriu, paratii au aratat ca au solicitat verificarea existentei litigiilor cu privire la apartamentul lor nr. 3, iar reclamantii nu au dovedit contrariul si nici faptul ca in imobilul - bl. 148, sc. C din Bucuresti, sector 6, exista si un  apartament cu nr. 135.
 Faptul ca reclamantii au semnat antecontractul de vanzare cumparare fara a  cunoaste situatia juridica a imobilului, asa cum rezulta  din raspunsurile acestora la interogatoriu (intrebarea nr. 6) nu poate fi imputata nici promitentilor – vanzatori si nici agentiei imobiliare, reclamantii recurenti neputand sa-si invoce propria culpa pentru apararea unui drept.
In ceea ce o priveste pe parata KHC SRL, in mod corect instanta de fond a retinut ca aceasta nu are nicio culpa in neexecutarea antecontractului de vanzare-cumparare, aceasta obligandu-se prin contractul de prestari servicii sa depuna toate diligentele necesare pentru incheierea tranzactiei in conformitate cu obiectul contractului (clauza 5.1) si sa aduca la cunostinta clientului orice informatie pe care in mod rezonabil ar putea sa o cunoasca referitor la proprietatea vizionata (clauza 5.3).
Asadar, parata-intimata KHC SRL si-a asumat doar o obligatie de diligenta, iar nu obligatia de rezultat a incheierii contractului de vanzare cumparare; la art. 2.1 din contractul de prestari servicii stabilindu-se ca pretul contractului prevazut la art. 4 se va achita in cazul in care va avea loc incheierea tranzactiei imobiliare, intelegand prin „tranzactie”, contractul care are ca obiect transferul dreptului de proprietate .
In atare situatie in care plata pretului a fost conditionata de incheierea tranzactiei prin care sa fie transferat dreptul de proprietate,  in mod firesc  intimata-parata nu si-a asumat nicio obligatie privind plata vreunei despagubiri, clientului, in cazul neperfectarii contractului de vanzarea-cumparare.
Tribunalul remarca faptul ca prin cererea de chemare in judecata reclamantii nu au solicitat obligarea paratei KHC SRL. la plata de despagubiri pentru neexecutarea obligatiilor asumate prin contractul de prestari servicii incheiat cu aceasta, ci obligarea solidara a acesteia impreuna cu paratii A, pentru neexecutarea obligatiilor asumate de parati prin antecontractul de vanzare cumparare, pretentiile reclamantei constand in penalitati de intarziere pentru restituirea cu intarziere a avansului de catre promitentii-cumparatori si cheltuielile generate de demersurile efectuate pentru recuperarea acestei sume.
 Prin urmare, tribunalul a apreciat ca fiind fara relevanta in cauza sustinerile recurentilor-reclamanti privind  neindeplinirea de catre  parata a obligatilor asumate prin clauzele 5.1 si 5.3 din contract,  intrucat potrivit art. 294 C. p. civ. (aplicabil si in cazul recursului conform art. 316 C. p. civ.) in calea de atac nu poate fi schimbata cauza cererii de chemare in judecata, intelegand prin  aceasta fundamentul raportului juridic litigios,  care in speta este antecontractul de vanzare-cumparare.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, in temeiul art. 312 C. p. civ., a respins recursul declarat de reclamantii-recurenti MGL si MGA a, ca nefondat. 
In temeiul art. 274 C. p. civ. tribunalul a obligat recurentii-reclamanti sa plateasca intimatilor - parati AN si AA cheltuieli de judecata, in recurs, in cuantum de 1000 lei dovedite cu chitanta nr. 480/21.11.2014 (f. 13 dosar) si recurentei-parate cheltuieli de judecata, in recurs, in cuantum de 1000 lei conform chitantei nr.652/28.08.2014 (f. 11 dosar).
De asemenea, analizand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate de parata-recurenta SC KHC SRL, tribunalul a constatat ca recursul este nefondat, fiind respins pentru urmatoarele considerente:  
Recurenta-parata a criticat hotararea instantei de fond  sustinand, in esenta ca instanta a facut  o gresita aplicare a dispozitiilor art. 274 alin. 3 Cod procedura civila  raportandu-se la Protocolul nr. 113928/1693/2008 incheiat intre Ministerul Justitiei si U.N.B.R., critici care se circumscriu motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. p. civ.  
Tribunalul a apreciat ca nefondata critica recurentei-parate , intrucat articolul 274 alin. 3 din Codul de procedura civila, permite instantei sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, ori de cate ori constata ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau de munca indeplinita, fiind menit sa impiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa fireasca, aceea de a permite justitiabilului sa beneficieze de o asistenta judiciara calificata pe parcursul procesului.
In aprecierea cuantumului onorariului, instanta trebuie sa aiba in vedere atat valoarea pricinii cat si proportionalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregatirea apararii in cauza, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
In speta, instanta de fond nu a avut ca unic reper onorariile stabilite prin  Protocolul nr. 113928/1693/2008 incheiat intre Ministerul Justitiei si U.N.B.R. pentru asistenta juridica acordata din oficiu de catre avocati, ci pentru stabilirea onorariului avocatului pus in sarcina partii care a pierdut procesul, instanta a avut in vedere si valoarea pricini si munca depusa de avocat in raport de  dificultatea cauzei, iar faptul ca onorariul avocatului a fost stabilit prin negociere nu exclude aplicarea dispozitiilor art. 274 alin 3 C. p. civ .
Prin reducerea cuantumului onorariului avocatial pus in sarcina partii care a pierdut procesul, instanta nu intervine in contractul de asistenta judiciara si nu-l modifica, in sensul diminuarii sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciaza in ce masura onorariul partii care a castigat procesul trebuie suportat de partea care se afla in culpa procesuala.
In prezenta cauza, pretentiile deduse judecatii sunt in cuantum total de 5449,98 lei, iar litigiul a fost solu?ionata in trei termene. La primul termen, judecata cauzei a fost amanata si la cererea paratei KHC SRL, pentru a lua cunostinta de intampinarile formulate de paratii A, iar la urmatoare doua termene au fost incuviintate si administrate probe (inscrisuri, interogatoiu, martori)  punandu-se si concluzii pe fondul cauzei.
Fata de valoarea obiectului pricinii si munca depusa de avocat, raportat la complexitatea si dificultatea redusa a cauzei, tribunalul constata ca onorariul avoca?ial solicitat de parata a fi suportat de reclamanti in cuantum de 2100 lei, depa?e?te un cuantum rezonabil, acesta fiind in mod corect redus de catre instanta de fond la suma de 1000 lei.
Tribunalul a apreciat aplicarea dispozitiilor art. 274 alin. 3 Cod procedura civila nu intra in conflict cu prevederile Legii nr. 51/1995 privind organizarea
si exercitarea profesiei de avocat, conform carora contractul dintre avocati si client nu poate fi stanjenit sau controlat, direct sau indirect de niciun organ al statului, deoarece  reducerea cheltuielilor de judecata de catre instan?a nu produce niciun efect asupra raporturilor contractuale dintre partile contractului de asistenta juridica, clientul ramanand in continuare obligat  sa achite  integral onorariul pe care insa nu il va putea recupera de la partea adversa, decat  in masura in care instanta il apreciaza ca fiind real, necesar si rezonabil.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul a respins recursul declarat de  parata - recurenta KHC SRL, ca nefondat.  
 
Impotriva acestei solutii, au formulat contestatie in anulare, la data de 13.02.2015, contestatorii MGL si MMA.
Contesta?ia   in   anulare a fost depusa la dosar  nemotivata,  cu precizarea ca motivarea acestei cai de atac urma a fi atasata la dosar la momentul in care vor intra in posesia motivarii deciziei atacate.
Contestatia in anulare a fost legal timbrata (fila 17).

La data de 28.04.2015, contestatorii au depus motivele in fapt si in drept ale contestatiei in anulare formulate impotriva deciziei nr. 7/2015 pronuntata la data de 20.01.2015 de catre Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila in recurs in dosarul nr. 3505/303/2013*.
Astfel, s-a precizat ca, in temeiul art. 318 din c.proc.civ. teza 1. C. Proc civ. vechi.,  se solicita admiterea contestatiei in anulare, anularea deciziei date in recurs nr. 7/2015, intrucat dezlegarea data cauzei este rezultatul unei greseli materiale cu privire la:
-  stabilirea cheltuielilor de judecata acordate  recurentei KHC SRL;
- cu privire la aprecierea probelor ( notificare parati, art. 6 din antecontract si raspunsul nr. 33879/18.09.2008 al PMB), care au fost interpretate selectiv si contrar continutului lor.
Astfel, in opinia contestatorilor, referitor la obligarea contestatorilor la plata sumei de 1000 lei catre S.C KHC SRL in recurs, greseala materiala este evidenta intrucat aceasta, desi a pierdut recursul declarat de ea instanta ii acorda cheltuieli de judecata.
O astfel de masura este si contrara dispozitiilor exprese ale art. 274 alin. 1 C. proc Civ vechi. Asadar, decizia contestata este nelegala pe acest aspect.
Cu privire la greseala materiala cu privire la aprecierea celorlalte probe (notificarea partii, art. 6 din antecontract si raspunsul nr. 33879/18.09.2008 al PMB), este si aici evidenta in conditiile in care instan?a de recurs trage o concluzie contrara aspectelor care rezulta din continutul acestor inscrisuri.
Instanta de recurs incearca sa demonstreze prin considerentele deciziei contestate (filele 11, 14) ca nu u facut dovada imposibilitatii incheierii contractului de vanzare-cumparare din cauza culpei paratilor. Din aceste inscrisuri rezulta in mod evident ca daca s-ar fi incheiat contractual de vanzare-cumparare, dreptul de proprietate asupra apartamentului ar fi fost grevat de un risc cu privire la evic?iune, risc generat de existenta unei notificarii de retrocedare inregistrat anterior. Motivarea in recurs sustine in mod incorect ca nu s-a facut dovada unor sarcini care sa grefeze proprietatea. Or, riscul evic?iunii reprezinta un impediment major la incheierea unui act de vanzare-cumparare si nicidecum el nu trebuie trecut cu vederea sau acceptat pe motivul ca in cazul evic?iunii vanzatorul garanteaza pe cumparator si acesta din urma va fi despagubit, a?a cum motiveaza gresit instant din recurs.
Se mai arata de catre contestatori ca, in speta, greseala materiala este evidenta si in ce priveste motivarea instantei de recurs (fila 12 alin. 7-11), in sensul ca reclaman?ii au avut posibilitatea sa ia cunostinta de notificare de pe internet. Cand se apreciaza insa culpa grosolana a paratei S.C KHC SRL (intermediar imobiliar profesionist), acela?i aspect al diligentei pe care trebuia sa o manifeste profesionistul in exercitarea profesiei sale) adica de a verifica eventualele notificari privind apartamentul pe care ii intermedia la vanzare), acest criteriu nu mai este valabil si pentru parata S.C KHC SRL.
La fel sunt apreciate eronat si celelalte probe depuse de catre reclamantii la dosar.
Pe fondul cauzei, se solicita modificarea in totalitate a hotararii recurate, in sensul admiterii actiunii a?a cum a fost formulata si obligarea intimatilor-parati in solidar la plata:
- sumei de 2.559.90 lei, - reprezentand contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru  recuperarea  prejudiciului produs prin neexecutarea obligatiilor  asumate  prin antecontractul de vanzare-cumparare nr.820/29.09.2012, actualizata cu indicele de inflatie (dobanda legala) pana la data efectiva a platii;
- plata sumei 2.888,42 lei ("echivalentul a 660 euro la dala introducerii actiunii) a-reprezentand despagubiri cu titlu de penalitati, pentru neexecutarea la timp a obligatiei de restituire a avansului, conform art.6 din antecontractul de vanzare-cumparare nr. 820/29.09.2012, pentru perioada 07.10.2012 - 09.11.2012 actualizata cu indicele de inflatie (dobanda legala) pana la data efectiva a platii.
- obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar la fondul cauzei si in calea de atac, recurs.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 318 teza 1 C proc. Civ. Vechi. Si art. 299 si urm., art.304 pot. 6, pct8, pct.9, art.312, C.proc.civ art. 1165, art. 1166 - 1170, art. 1226, art. 1266 - 1270, art. 1272, art. 1350 si urm. din Legea nr. 287/2009 Cod Civil, republicata.
 
Intimatii nu au formulat intampinare la contestatia in anulare.
A fost atasat dosarul nr. 3505/303/2013* al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a civila.

Examinand decizia  impotriva careia s-a formulat contestatie in anulare, in raport de motivele invocate, prin raportare la dispozitiile art. 318. C.proc.civ., Tribunalul retine urmatoarele:

Prin decizia civila nr. 7/20.01.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. 3505/303/2013* a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurentii-reclamanti MGL si MMA.

Potrivit art. 318 C.proc.civ., hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie in anulare, cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare
Asadar, contestatia in anulare, cale extraordinara de atac de retractare, este deschisa exclusiv pentru  situatiile de la art. 317 C.proc.civ. (necompetenta sau vicii privind procedura de citare) si art. 318 C.proc.civ. (greseala materiala sau nepronuntarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru gresita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotararii, posibila doar in recurs, si nu in contestatia in anulare.

Art. 318 C.proc.civ. se refera asadar la greseli materiale evidente in legatura cu aspectele formale ale judecatii in recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori facut de o persoana fara calitate si alte situatii asemanatoare, desi la dosar se gasesc dovezi din care se invedereaza ca a fost depus in termen sau ca a fost legal timbrat ori formulat de o persoana indreptatita a-l declara pentru verificarea acestor situatii nefiind necesara reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor.
Date fiind cele de mai sus, tribunalul apreciaza ca motivele invocate de contestatori prin prisma argumentelor legate de culpa procesuala in solutionarea petitului privind acordarea cheltuielilor de judecata, sau probele administrate (notificarea partii, art. 6 din antecontract si raspunsul nr. 33879/18.09.2008 al PMB), aspectele contractuale dintre parti sau aplicarea gresita a legii, modul in care s-a apreciat diligenta pe care trebuia sa o manifeste profesionistul in exercitarea profesiei sale, adica de a verifica eventualele notificari privind apartamentul pe care il intermedia la vanzare, si care sunt motive de reformare permise doar in recurs, sunt neintemeiate, ele neputand fi considerate greseli materiale in sensul art. 318 C.proc.civ.
In plus, retine tribunalul ca la solutionarea recursului, instanta a raspuns criticilor formulate, ea neavand obligatia de a analiza fiecare argument cuprins in motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare/modificare (putand grupa in acest sens argumentele partii), obligatie pe care in prezenta cauza instanta de recurs si-a indeplinit-o.
Mai mult decat atat, Tribunalul constata ca in cuprinsul considerentelor deciziei nr. 7/20.01.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. 3505/303/2013*, se regasesc argumentele pentru care s-a apreciat ca fiind nefondat recursul declarat de contestatorii MGL si MMA.
Pe cale de consecinta, in raport de motivele invocat, instanta de control judiciar nu poate antama in calea extraordinara de atac a contestatiei in anulare, aspectele ce tin de fondul litigiului dintre parti.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul va respinge contestatia in anulare formulata de contestatorii MGL si MMA ca nefondata.


PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:


Respinge contestatia in anulare formulata de contestatorii MGL si MMA, ambii cu domiciliul in Bucuresti, sector 6,  impotriva deciziei civile nr.7/20.01.2015, pronuntate de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 3505/303/2013*, in contradictoriu cu intimatii SC KHC SRL, cu sediul in  Bucuresti, sector 6, AN si AA, ambii cu domiciliul in Bucuresti, sector 6, ca nefondata.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 23.06.2015.
                                                                                                                 
  PRESEDINTE,                      JUDECATOR,                          JUDECATOR,                  
     

                                                                                                    

  GREFIER,