Evacuare
(Sentinta civila nr. 9103 din data de 02.11.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti)Evacuare. Incidenta art. 8 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 17.03.2011, reclamanta R. a chemat in judecata pe parata IM, solicitand ca instanta, prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna evacuarea paratei din camera nr. 8 din imobilul aflat in sector 6, Bucuresti, rezilierea contractului de inchiriere nr. 28814/25.11.1988, obligarea acesteia la plata sumei de 168,69 lei, reprezentand chirie restanta, aferenta perioadei ianuarie-martie 2011 si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, reclamanta a aratat ca intre Grupul Intreprinderilor de Gospodarire Comunala, in calitate de locator si parata, in calitate de chirias a fost incheiat, ca un accesoriu al contractului de munca al paratei, contractul de inchiriere nr. 28814/25.11.1988.
Acesta a fost prelungit succesiv de catre parti pana la data de 15.01.1995.
Prin somatia nr. 9373/12.04.1995, parata a fost instiintata de catre reclamanta ca nu va mai fi prelungit contractul de inchiriere, ca urmare a incetarii calitatii de angajat al paratei.
Cu toate acestea, parata continuat sa foloseasca locuinta, achitand in continuare chiria corespunzatoare folosintei imobilului.
Parata, legal cittata nu a depus intampinare si nu s-a prezentat in fata instantei pentru a combate in fapt si in drept sustinerile reclamantei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamanta este proprietara imobilului situat in, sector 6, Bucuresti conform dispozitiilor art. 2 din Decizia nr. 1200/10.12.1990 a Primariei Municipiului Bucuresti coroborate cu mentiunile din inscrisurile depuse la dosarul cauzei (pozitia 351, inscris, fila 42, lista de control a mijloacelor fixe pe luna mai 1990, fila 45).
In data de 25.11.1988 intre reclamanta si parata a fost incheiat contractul de inchiriere nr. 28814/25.11.1988, pe o durata de 1 an (filele 20-26) avand ca obiect camera nr. 8 din imobilul proprietatea reclamantei, situat la adresa sector 6, Bucuresti.
Acest contract era accesoriu contractului de munca al paratei cu R, asa cum rezulta din dispozitiile contractuale prevazute in cap. B lit. c alin. 4, fila 23.
Contractul de inchiriere nr. 28814/25.11.1988 a fost prelungit de catre parti succesiv prin acordul lor, anual, pana la data de 15.01.1995, asa cum rezulta din adresa cu nr. 9373/12.04.1995 coroborata cu inceputul de proba in favoarea reclamantei reprezentata de lipsa nejustificata a paratei la interogatoriu, in conformitate cu art. 225 Cod proc. civila, intrebarile 3 si 4 (fila 44).
Dupa acest moment parata a continuat sa locuiasca in camera respectiva, fara opozitie din partea locatorului, care a continuat sa perceapa chiria aferenta imobilului pana in luna ianuarie 2011.
Avand in vedere acest aspect, instanta constata ca dupa expirarea contractului a operat tacita relocatiune prevazuta de art. 1437 Cod civil, intre parti producand efecte un nou contract de inchiriere, in aceleasi conditii, dar pe o durata nedeterminata.
Drept urmare, potrivit art. 1436 alin. 2 Cod civil si art. 1452 Cod civil, efectele acestui contract puteau inceta prin anuntarea de catre oricare dintre parti a concediului, care este manifestarea unilaterala de vointa a uneia dintre parti de desface contractul.
Concediul trebuie sa fie anuntat inainte de data avuta in vedere pentru incetarea efectiva a raporturilor contractuale, intervalul de timp urmand a fi determinat conform obiceiului locului (art. 1436 alin. 2 Cod civil si art. 1452 Cod civil), in lipsa de clauza contrara.
Prin adresa nr. 34291/22.12.2008, comunicata prin scrisoare recomandata cu dovada de primire la data de 08.01.2009 (filele 18-19), reclamanta R. a anuntat paratei concediul, solicitandu-i evacuarea camerei ocupate pana la data de 01.02.2009.
Efectul concediului este desfacerea contractului, chiar daca cealalta parte se opune. Asadar la data de 01.02.2009 raporturile contractuale dintre parti au incetat.
Din coroborarea dispozitiilor art. 1020 Cod civil cu dispozitiile art. 1021 Cod civil si cele ale art. 1082 Cod civil, instanta retine ca reziliere unui contract presupune ca situatie premisa existenta unui contract valabil incheiat.
In acelasi sens sunt si dispozitiile care reglementeaza rezolutiunea in materia locatiunii – art. 1425 alin. 3 Cod civil, art. 1430 Cod civil si a inchiriereii locuintei – art. 24 din Legea nr. 114/1996.
Or in cauza contractul de inchiriere a incetat sa mai produca efecte din data de 01.02.2009, intre parti nemaiexistand, deci, un contract la data formularii cererii de rezolutiune astfel incat instanta sa poata analiza cauzele de reziliere a contractului invocate de catre reclamanta.
Pentru acest motiv, instanta va respinge ca neintemeiata cererea reclamantei de reziliere a contractului de inchiriere nr. 28814/25.11.1988.
Dupa ce contractul de inchiriere dintre parti a incetat ca urmare a concediului anuntat de catre reclamanta, parata nu a mai detinut vreun titlu locativ asupra camerei nr. din imobilul aflat in sector 6, Bucuresti, continuand insa sa foloseasca si dupa acest moment apartamentul respectiv, locuind si in prezent in acesta.
Potrivit art. 1438 din Codul civil: „Cand s-a notificat concediul, locatarul chiar daca ar fi continuat a se servi de obiectul inchiriat (...), nu poate opune relocatiunea tacuta”.
Perceperea de catre reclamanta a unei sume de bani cu titlul de chirie, asa cum rezulta din actiune si din chitantele depuse la dosarul cauzei, s-a facut pentru ca aceasta sa nu-si mareasca prejudiciul produs prin neplata chiriei si intarzierea platii, ceea ce nu echivaleaza cu tacita relocatiune, intrucat parata a ocupat abuziv spatiul, nefiind indeplinite conditiile cerute de art.1452 Cod civil.
Asadar folosinta exercitata in continuare de parata nu a generat o noua tacita relocatiune a contractului de inchiriere, sumele fiind datorate cu titlu de contravaloare a lipsei de folosinta a imobilului de catre reclamanta.
In consecinta instanta retine ca dupa data de 01.02.2009 parata nu mai detine vreun titlu locativ asupra locuintei ocupate.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Curtea, de aici inainte), in cauza Cosic c. Croatiei (cererea nr. 28261/06) analizand o situatie in care, cu respectarea dreptului intern, s-a dispus evacuarea unei persoane, a retinut ca hotararile instantelor nationale care au fost intemeiate exclusiv pe constatarea ca persoana a carei evacuare s-a dispus nu avea nici un drept pentru a ocupa apartamentul potrivit legilsatiei interne in vigoare au incalcat art. 8 din Conventia pentru Apararea drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale (Conventia, de aici inainte) sub aspectul dreptului la domiciliu.
Curtea, facand trimitere la jurisprudenta sa anterioara (McCann c. Regatului Unit, cererea nr. 19009/04, par. 50) a aratat ca pierderea locuintei de catre o persoana este o forma extrema a ingerintei in dreptul la respectarea domiciliului. Oricarei persoane care risca o restrangere atat de grava, a aratat Curtea, trebuie sa i se dea posibilitatea ca o instanta de judecata sa analizeze si sa stabileasca proportionalitatea si rezonabilitatea masurii prin prisma art. 8 din Conventie, chiar daca, potrivit dreptului intern, dreptul sau de a ocupa un imobil s-a stins (par. 21-23).
In speta, folosirea de catre parata a locuintei nu mai are un temei legal dupa anuntarea concediului in anul 2009.
Dispozitiile legale incidente sunt art. 25 din Legea nr. 114/1996 si art. 1431 teza I Cod civil, ce reglementeaza obligatia locatarului de a restitui bunul inchiriat ca urmare a incetarii raporturilor contractuale in cadrul carora a dobandit dreptul de folosinta a acestuia, potrivit caruia „Locatarul trebuie sa restituie lucrul in starea in care l-a primit (...)”, ambele prevazute in legi accesibile si previzibile.
In ceea ce priveste necesitatea masurii intr-o societate democratica, instanta va analiza acest acest aspect prin prisma standardului stabilit in jurisprudenta Curtii, respectiv daca raspunde unei “nevoi sociale acute” si, in special, daca este proportionala cu scopul urmarit.
Nevoia careia i se urmareste a i se raspunde pe aceasta cale o reprezinta exercitarea de catre reclamanta a atributelor dreptului de proprietate privata, astfel cum sunt recunoscute de legea nationala. Prin adresa nr. 9391/10.05.2000 reclamanta invocat necesitatea de a raspunde nevoilor locative ale propriilor angajati, camera fiind utilizata in regim de locuinta de serviciu.
Pe aceasta cale se urmareste, astfel, “protejarea drepturilor altora” in sensul art. 8 parag. 2 din Conventie.
Analizand proportionalitatea masurii solicitata a fi luata cu acest scop, instanta retine ca reclamanta i-a adus la cunostinta paratei inca din anul 1999 imposibilitatea continuarii raporturilor locative, recunoscandu-i acesteia, luand in considerarea situatia reclamantei, posibilitatea de a locui in camera pana la sfirsitul anului 2000. Aceasta locuire a continuat, prelungindu-se pana in anul 2009, cand reclamanta i-a solicitat paratei sa paraseasca locuinta.
Asadar parata a locuit in ultimii doi ani impotriva vointei expres exprimata de proprietarul apartamentului.
Totodata instanta are in vedere si atitudinea paratei pe parcursul solutionarii cauzei: aceasta a manifestat o evidenta lipsa de interes fata de proces, neprezentandu-se la nici unul din termenele de judecata, desi a fost legal citata. Se retine in special ca parata, din momentul sesizarii instantei (17.03.2011) si pana la data primului termen de judecata (02.11.2011), a avut la dispozitie sapte luni pentru a formula aparari cu privire la pretentiile reclamantei vizand folosinta imobilului.
Avand in vedere cele ce preced, instanta constata ca este intemeiata cererea de evacuare formulata de reclmanta si, in baza art. 25 din Legea nr. 114/1996 cu referire la art. 1431 Cod civil, o va admite si va dispune evacuarea paratei IM din camera nr. 8 din imobilul aflat in sector 6, Bucuresti, pentru lipsa titlului locativ.
Asupra cererii de obligare a paratei la plata sumei de 168,69 lei, reprezentand chirie restanta, aferenta perioadei ianuarie-martie 2011:
Din coroborarea mentiunilor din facturile seria ADM nr. 03912010/01.03.2011, seria ADM nr. 03722010/01.02.2011 si seria ADM nr. 02382010/03.01.2011 (filele 7-9; 38-40), cu inceput de dovada scrisa in favoarea reclamanei cu care este asimilata de dispozitiile art. 225 Cod procedura civila lipsa nejustificata la interogatoiu, (intrebarile 7 si 9, fila 45) se va retine ca parata a folosit apartamentul nr. 8, proprietatea reclamantei, fara a achita contravaloarea lipsei de folosinta,cuantificata de aceasta prin raportare la cuantumul chiriei contractulee pentru perioada ianuarie – martie 2011, astfel ca datoareaza suma de 168,69 lei, cu acest titlu.
Asadar in intervalul ianuarie – martie 2011 patrimoniul paratei s-a marit cu folosinta astfel exercitata, patrimoniul reclamantei micsorandu-se ca urmare a acestui fapt, in mod corespunzator, prin lipsa de folosinta asupra propriului bun.
Aceasta folosinta este evaluata in bani la suma de 55,73 lei pentru o luna, asa cum rezulta din chitantele depuse la dosar.
Folosinta astfel exercitata de parata nu are o cauza legitima, intre parti raporturile contractuale incetand din data de 01.02.2009, iar reclamanta, fata de situatia de fapt existenta, nu are nici un alt mijloc juridic de a recupera pierderea suferita.
In consecinta, instanta constata ca folosinta exercitata de parata in perioada ianuarie – martie 2011 asupra camerei nr. 8 din sector 6, Bucuresti reprezinta o imbogatire fara justa cauza a acesteia.
Pentru acest motiv va admite cererea reclamantei si va obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 168,69 lei, reprezentand chirie aferenta perioadei ianuarie-martie 2011.
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 17.03.2011, reclamanta R. a chemat in judecata pe parata IM, solicitand ca instanta, prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna evacuarea paratei din camera nr. 8 din imobilul aflat in sector 6, Bucuresti, rezilierea contractului de inchiriere nr. 28814/25.11.1988, obligarea acesteia la plata sumei de 168,69 lei, reprezentand chirie restanta, aferenta perioadei ianuarie-martie 2011 si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, reclamanta a aratat ca intre Grupul Intreprinderilor de Gospodarire Comunala, in calitate de locator si parata, in calitate de chirias a fost incheiat, ca un accesoriu al contractului de munca al paratei, contractul de inchiriere nr. 28814/25.11.1988.
Acesta a fost prelungit succesiv de catre parti pana la data de 15.01.1995.
Prin somatia nr. 9373/12.04.1995, parata a fost instiintata de catre reclamanta ca nu va mai fi prelungit contractul de inchiriere, ca urmare a incetarii calitatii de angajat al paratei.
Cu toate acestea, parata continuat sa foloseasca locuinta, achitand in continuare chiria corespunzatoare folosintei imobilului.
Parata, legal cittata nu a depus intampinare si nu s-a prezentat in fata instantei pentru a combate in fapt si in drept sustinerile reclamantei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamanta este proprietara imobilului situat in, sector 6, Bucuresti conform dispozitiilor art. 2 din Decizia nr. 1200/10.12.1990 a Primariei Municipiului Bucuresti coroborate cu mentiunile din inscrisurile depuse la dosarul cauzei (pozitia 351, inscris, fila 42, lista de control a mijloacelor fixe pe luna mai 1990, fila 45).
In data de 25.11.1988 intre reclamanta si parata a fost incheiat contractul de inchiriere nr. 28814/25.11.1988, pe o durata de 1 an (filele 20-26) avand ca obiect camera nr. 8 din imobilul proprietatea reclamantei, situat la adresa sector 6, Bucuresti.
Acest contract era accesoriu contractului de munca al paratei cu R, asa cum rezulta din dispozitiile contractuale prevazute in cap. B lit. c alin. 4, fila 23.
Contractul de inchiriere nr. 28814/25.11.1988 a fost prelungit de catre parti succesiv prin acordul lor, anual, pana la data de 15.01.1995, asa cum rezulta din adresa cu nr. 9373/12.04.1995 coroborata cu inceputul de proba in favoarea reclamantei reprezentata de lipsa nejustificata a paratei la interogatoriu, in conformitate cu art. 225 Cod proc. civila, intrebarile 3 si 4 (fila 44).
Dupa acest moment parata a continuat sa locuiasca in camera respectiva, fara opozitie din partea locatorului, care a continuat sa perceapa chiria aferenta imobilului pana in luna ianuarie 2011.
Avand in vedere acest aspect, instanta constata ca dupa expirarea contractului a operat tacita relocatiune prevazuta de art. 1437 Cod civil, intre parti producand efecte un nou contract de inchiriere, in aceleasi conditii, dar pe o durata nedeterminata.
Drept urmare, potrivit art. 1436 alin. 2 Cod civil si art. 1452 Cod civil, efectele acestui contract puteau inceta prin anuntarea de catre oricare dintre parti a concediului, care este manifestarea unilaterala de vointa a uneia dintre parti de desface contractul.
Concediul trebuie sa fie anuntat inainte de data avuta in vedere pentru incetarea efectiva a raporturilor contractuale, intervalul de timp urmand a fi determinat conform obiceiului locului (art. 1436 alin. 2 Cod civil si art. 1452 Cod civil), in lipsa de clauza contrara.
Prin adresa nr. 34291/22.12.2008, comunicata prin scrisoare recomandata cu dovada de primire la data de 08.01.2009 (filele 18-19), reclamanta R. a anuntat paratei concediul, solicitandu-i evacuarea camerei ocupate pana la data de 01.02.2009.
Efectul concediului este desfacerea contractului, chiar daca cealalta parte se opune. Asadar la data de 01.02.2009 raporturile contractuale dintre parti au incetat.
Din coroborarea dispozitiilor art. 1020 Cod civil cu dispozitiile art. 1021 Cod civil si cele ale art. 1082 Cod civil, instanta retine ca reziliere unui contract presupune ca situatie premisa existenta unui contract valabil incheiat.
In acelasi sens sunt si dispozitiile care reglementeaza rezolutiunea in materia locatiunii – art. 1425 alin. 3 Cod civil, art. 1430 Cod civil si a inchiriereii locuintei – art. 24 din Legea nr. 114/1996.
Or in cauza contractul de inchiriere a incetat sa mai produca efecte din data de 01.02.2009, intre parti nemaiexistand, deci, un contract la data formularii cererii de rezolutiune astfel incat instanta sa poata analiza cauzele de reziliere a contractului invocate de catre reclamanta.
Pentru acest motiv, instanta va respinge ca neintemeiata cererea reclamantei de reziliere a contractului de inchiriere nr. 28814/25.11.1988.
Dupa ce contractul de inchiriere dintre parti a incetat ca urmare a concediului anuntat de catre reclamanta, parata nu a mai detinut vreun titlu locativ asupra camerei nr. din imobilul aflat in sector 6, Bucuresti, continuand insa sa foloseasca si dupa acest moment apartamentul respectiv, locuind si in prezent in acesta.
Potrivit art. 1438 din Codul civil: „Cand s-a notificat concediul, locatarul chiar daca ar fi continuat a se servi de obiectul inchiriat (...), nu poate opune relocatiunea tacuta”.
Perceperea de catre reclamanta a unei sume de bani cu titlul de chirie, asa cum rezulta din actiune si din chitantele depuse la dosarul cauzei, s-a facut pentru ca aceasta sa nu-si mareasca prejudiciul produs prin neplata chiriei si intarzierea platii, ceea ce nu echivaleaza cu tacita relocatiune, intrucat parata a ocupat abuziv spatiul, nefiind indeplinite conditiile cerute de art.1452 Cod civil.
Asadar folosinta exercitata in continuare de parata nu a generat o noua tacita relocatiune a contractului de inchiriere, sumele fiind datorate cu titlu de contravaloare a lipsei de folosinta a imobilului de catre reclamanta.
In consecinta instanta retine ca dupa data de 01.02.2009 parata nu mai detine vreun titlu locativ asupra locuintei ocupate.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Curtea, de aici inainte), in cauza Cosic c. Croatiei (cererea nr. 28261/06) analizand o situatie in care, cu respectarea dreptului intern, s-a dispus evacuarea unei persoane, a retinut ca hotararile instantelor nationale care au fost intemeiate exclusiv pe constatarea ca persoana a carei evacuare s-a dispus nu avea nici un drept pentru a ocupa apartamentul potrivit legilsatiei interne in vigoare au incalcat art. 8 din Conventia pentru Apararea drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale (Conventia, de aici inainte) sub aspectul dreptului la domiciliu.
Curtea, facand trimitere la jurisprudenta sa anterioara (McCann c. Regatului Unit, cererea nr. 19009/04, par. 50) a aratat ca pierderea locuintei de catre o persoana este o forma extrema a ingerintei in dreptul la respectarea domiciliului. Oricarei persoane care risca o restrangere atat de grava, a aratat Curtea, trebuie sa i se dea posibilitatea ca o instanta de judecata sa analizeze si sa stabileasca proportionalitatea si rezonabilitatea masurii prin prisma art. 8 din Conventie, chiar daca, potrivit dreptului intern, dreptul sau de a ocupa un imobil s-a stins (par. 21-23).
In speta, folosirea de catre parata a locuintei nu mai are un temei legal dupa anuntarea concediului in anul 2009.
Dispozitiile legale incidente sunt art. 25 din Legea nr. 114/1996 si art. 1431 teza I Cod civil, ce reglementeaza obligatia locatarului de a restitui bunul inchiriat ca urmare a incetarii raporturilor contractuale in cadrul carora a dobandit dreptul de folosinta a acestuia, potrivit caruia „Locatarul trebuie sa restituie lucrul in starea in care l-a primit (...)”, ambele prevazute in legi accesibile si previzibile.
In ceea ce priveste necesitatea masurii intr-o societate democratica, instanta va analiza acest acest aspect prin prisma standardului stabilit in jurisprudenta Curtii, respectiv daca raspunde unei “nevoi sociale acute” si, in special, daca este proportionala cu scopul urmarit.
Nevoia careia i se urmareste a i se raspunde pe aceasta cale o reprezinta exercitarea de catre reclamanta a atributelor dreptului de proprietate privata, astfel cum sunt recunoscute de legea nationala. Prin adresa nr. 9391/10.05.2000 reclamanta invocat necesitatea de a raspunde nevoilor locative ale propriilor angajati, camera fiind utilizata in regim de locuinta de serviciu.
Pe aceasta cale se urmareste, astfel, “protejarea drepturilor altora” in sensul art. 8 parag. 2 din Conventie.
Analizand proportionalitatea masurii solicitata a fi luata cu acest scop, instanta retine ca reclamanta i-a adus la cunostinta paratei inca din anul 1999 imposibilitatea continuarii raporturilor locative, recunoscandu-i acesteia, luand in considerarea situatia reclamantei, posibilitatea de a locui in camera pana la sfirsitul anului 2000. Aceasta locuire a continuat, prelungindu-se pana in anul 2009, cand reclamanta i-a solicitat paratei sa paraseasca locuinta.
Asadar parata a locuit in ultimii doi ani impotriva vointei expres exprimata de proprietarul apartamentului.
Totodata instanta are in vedere si atitudinea paratei pe parcursul solutionarii cauzei: aceasta a manifestat o evidenta lipsa de interes fata de proces, neprezentandu-se la nici unul din termenele de judecata, desi a fost legal citata. Se retine in special ca parata, din momentul sesizarii instantei (17.03.2011) si pana la data primului termen de judecata (02.11.2011), a avut la dispozitie sapte luni pentru a formula aparari cu privire la pretentiile reclamantei vizand folosinta imobilului.
Avand in vedere cele ce preced, instanta constata ca este intemeiata cererea de evacuare formulata de reclmanta si, in baza art. 25 din Legea nr. 114/1996 cu referire la art. 1431 Cod civil, o va admite si va dispune evacuarea paratei IM din camera nr. 8 din imobilul aflat in sector 6, Bucuresti, pentru lipsa titlului locativ.
Asupra cererii de obligare a paratei la plata sumei de 168,69 lei, reprezentand chirie restanta, aferenta perioadei ianuarie-martie 2011:
Din coroborarea mentiunilor din facturile seria ADM nr. 03912010/01.03.2011, seria ADM nr. 03722010/01.02.2011 si seria ADM nr. 02382010/03.01.2011 (filele 7-9; 38-40), cu inceput de dovada scrisa in favoarea reclamanei cu care este asimilata de dispozitiile art. 225 Cod procedura civila lipsa nejustificata la interogatoiu, (intrebarile 7 si 9, fila 45) se va retine ca parata a folosit apartamentul nr. 8, proprietatea reclamantei, fara a achita contravaloarea lipsei de folosinta,cuantificata de aceasta prin raportare la cuantumul chiriei contractulee pentru perioada ianuarie – martie 2011, astfel ca datoareaza suma de 168,69 lei, cu acest titlu.
Asadar in intervalul ianuarie – martie 2011 patrimoniul paratei s-a marit cu folosinta astfel exercitata, patrimoniul reclamantei micsorandu-se ca urmare a acestui fapt, in mod corespunzator, prin lipsa de folosinta asupra propriului bun.
Aceasta folosinta este evaluata in bani la suma de 55,73 lei pentru o luna, asa cum rezulta din chitantele depuse la dosar.
Folosinta astfel exercitata de parata nu are o cauza legitima, intre parti raporturile contractuale incetand din data de 01.02.2009, iar reclamanta, fata de situatia de fapt existenta, nu are nici un alt mijloc juridic de a recupera pierderea suferita.
In consecinta, instanta constata ca folosinta exercitata de parata in perioada ianuarie – martie 2011 asupra camerei nr. 8 din sector 6, Bucuresti reprezinta o imbogatire fara justa cauza a acesteia.
Pentru acest motiv va admite cererea reclamantei si va obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 168,69 lei, reprezentand chirie aferenta perioadei ianuarie-martie 2011.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Drepturile omului
Discriminare. Conditiile legale pentru existenta contraventiei cunoscute sub denumirea de „hartuire”. - Sentinta civila nr. 63 bis/F din data de 18.06.2015Potrivit art. 6 din Legea nr. 544/2001 „(1) Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.” Spitalul Judetean este institutie publica obl... - Decizie nr. 1072/R din data de 03.11.2010
Minorul care a locuit cu parintii sai se incadreaza in prevederile art. 18 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 6/2008 , avand personal de suferit de pe urma participarii tatalui la revolta din 15 noiembrie 1987 de la Brasov. - Decizie nr. 927/R din data de 15.10.2010
Art. 10 din Decretul-lege nr. 118/1990 prevede ca „ (1) Dovedirea situatiilor prevazute la art. 1 se face, de catre persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar in cazul in care nu este posibil, prin orice mijloc de p... - Decizie nr. 994/R din data de 26.10.2010
Daune morale. Modificarea cuantumului acestora in recurs - Decizie nr. 461/R din data de 02.07.2009
Durata arestarii preventive raportat la termenul rezonabil prev. de art. 5 paragraf 3 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului. - Decizie nr. 670/R din data de 12.09.2008
Legea nr. 248/2005. Restrangerea dreptului la libera circulatie in strainatate, dupa data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. - Decizie nr. 11/Ap din data de 20.09.2007
Exceptia lipsei capacitatii de folosinta a recurentei, ca urmare a decesului acesteia pe parcursul solutionarii apelului, fapt neadus la cunostinta instantei si exceptia nulitatii recursului declarat de avocat in numele acestei persoane - Decizie nr. 456/R din data de 11.10.2005
Dreptul la aparare - Decizie nr. 1054/R/C din data de 23.10.2009
Dreptul partii la ascultarea argumentelor aduse in fata instantei. Respectarea principiului contradictorialitatii, oralitatii si al dreptului la aparare din perspectiva art. 6 CEDO si art. 151 Cod procedura civila. - Decizie nr. 97 din data de 04.03.2010
Drept la aparare . Civil. Incalcare. Respingerea cereri de acordare a unui nou termen pentru angajare de aparator in conditiile rezilierii unilaterale a contractului de asistenta juridica de catre aparatorul ales. - Decizie nr. 17 din data de 09.02.2009
plangere refugiat - Sentinta civila nr. 738 din data de 26.01.2011
plangere refugiat - Sentinta civila nr. 503 din data de 19.01.2011
plangere refugiat - Sentinta civila nr. 4977 din data de 29.06.2011
plangere refugiat - Sentinta civila nr. 4592 din data de 15.06.2011
Penal rejudecare dupa extradare cedo - Sentinta penala nr. 229 din data de 18.11.2011
Suspendarea platii pensiei - Decizie nr. 1584 din data de 09.11.2011
Sanctiune disciplinara aplicata nelegal - Decizie nr. 1599 din data de 14.11.2011
Desfacerea contractului de munca ca urmare a deschiderii procedurii insolventei - Decizie nr. 1587 din data de 09.11.2011
Drept procesual civil. Incheiere premergatoare prin care nu s-a intrerupt cursul judecatii. Recurs. Inadmisibilitate - Decizie nr. 1681 din data de 21.11.2011