TERMENUL REZONABIL AL ARESTARII PREVENTIVE, TREBUIE APRECIAT IN „CONCRETO” SI NU IN „ABSTRACTO”.

     2.TERMENUL REZONABIL AL ARESTARII PREVENTIVE, TREBUIE APRECIAT IN „CONCRETO” SI NU IN „ABSTRACTO”.

     Prin incheierea din 8.03.2007, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 54/110/2005(2924/2005) s-a respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive formulata de inculpati si in baza art. 300/2 Cod pr.penala raportat la art. 160/b al.3 Cod pr.penala, s-a mentinut starea de arest a inculpatilor M.T.O. si M. G.T.
   Pentru a hotari astfel, instanta a retinut urmatoarele :
     Verificand legalitatea si temeinicia masurii preventive luata impotriva inculpatilor M.T.O. si M.G.T., instanta a apreciat ca in raport de faptele pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata, modalitatea in care au actionat, valoarea mare a prejudiciului nerecuperat, lasarea in libertate a acestora prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
    Tot astfel, s-a constatat ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatilor este inchisoarea mai mare de 4 ani, iar fata de aceste considerente s-a apreciat ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatilor au impus in continuare privarea de libertate a celor doi inculpati.
     Impotriva acestei incheieri au declarat recurs in termen inculpatii. Recursurile nu au fost motivate in scris.
     Oral, cu ocazia dezbaterilor inculpatii personal si prin aparator ales au criticat hotararea primei instante pentru nelegalitate si pentru netemeinicie.
     In esenta, acestia au invocat urmatoarele motive:
- hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia de respingere a cererii de revocare a masurii arestarii preventive;
- s-a comis o eroare grava de fapt atunci cand s-a retinut ca subzista temeiurile care au fost avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive;
  In acest sens inculpatii au invocat faptul ca atunci cand au plecat din tara, nu era formulata nici o plangere impotriva lor si ca durata arestului preventiv a depasit un termen rezonabil.
     S-a mai aratat ca in cauza nu s-a admis efectuarea unei noi expertize contabile.
   Nu au fost administrate probe noi in recurs.
    Verificand incheierea recurata atat din prisma motivelor de recurs invocate de inculpati cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea, a constatat ca recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
   Prima instanta a motivat in mod implicit solutia cu privire la cererea de revocare a masurii arestarii preventive.
     Din moment ce cele doua institutii juridice(mentinerea si revocarea) sunt antinomice, rezulta ca motivele care au stat la baza mentinerii starii de arest preventiv constituie totodata si motive de respingere a cererii de revocare a masurii arestarii preventive.
    De altfel, conform art.141 al.1 Cod pr.penala incheierea prin care prima instanta a respins cererea de revocare a masurii preventive nu este supusa nici unei cai de atac. Legea nu face nici o distinctie, astfel ca, este lipsit de importanta faptul ca prima instanta s-a pronuntat prin aceeasi incheiere atat asupra revocarii arestarii preventive, cat si asupra mentinerii starii de arest preventiv.
     Cazurile in care se dispune arestarea preventiva a inculpatului prev. de art. 148 Cod pr.penala sunt enumerative si nu cumulative.
     Aceasta inseamna ca este necesar si suficient sa existe doar unul dintre cazurile prevazute de acest articol de lege pentru a se putea dispune luarea sau mentinerea arestului preventive.
    Inculpatii au fost arestati preventiv in baza art.148 al.1 lit.c,d,e,f, si h Cod pr.penala. Prin modificarile aduse Codului de procedura penala prin Legea nr. 356/2006 a disparut doar unul dintre aceste temeiuri respectiv cel reglementat de art. 148 al.1 lit. f Cod pr.penal care se referea la starea de recidiva a inculpatului.
     Celelalte temeiuri se regasesc si in noua reglementare, respectiv in art. 14 al.1 lit.a,b,c si f Cod pr.penala.
     Din actele si lucrarile dosarului a rezultat cu certitudine ca in cauza subzista cel putin unul dintre aceste temeiuri si anume cel prev. de art. 148 al.1 lit.f Cod pr.penala(„inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica”).
      Pericolul concret pentru ordinea publica rezida din imprejurarile concrete ale savarsirii faptelor, modalitatea de actiune, intinderea prejudiciului, persoana inculpatului Moldovan Gabriel Tiberiu(este recidivist) si nu in ultimul rand din gradul de pericol social al faptelor.
     Conditiile prev. de art. 160/b al.3 Cod pr.penala nu sunt cumulative, ci alternative, intrucat legiuitorul a folosit vocabula”sau” si nu „si”.
    Aceasta inseamna ca instanta poate dispune mentinerea arestarii preventive chiar daca nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate a inculpatului.
      Este suficient ca temeiurile care au determinat arestarea sa impuna in continuare privarea de libertate a inculpatului.
     In ceea ce priveste termenul rezonabil al arestarii preventive Curtea, a retinut ca acesta nu se apreciaza in abstracto, ci in concreto, de la caz la caz.
    In cauza pendinte nu se poate retine ca arestarea preventiva a inculpatilor este excesiva,  disproportionata, in conditiile in care dosarul este deosebit de complex, iar cercetarea judecatoreasca a ajuns aproape de final la prima instanta de judecata.
     Necesitatea efectuarii unei noi expertize contabile in cauza constituie o problema de fond care urmeaza a fi analizata de prima instanta, si/sau eventual de catre instantele de apel si recurs.
      Hotararea primei instante fiind legala si temeinica, Curtea a respins in temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penala ca nefondate recursurile.
      Decizia penala nr.198/2007.