RECURSUL DECLARAT IMPOTRIVA INCHEIERII PRIN CARE S-A MENTINUT ARESTAREA PREVENTIVA A INCULPATULUI. APRECIEREA PERICOLULUI CONCRET PENTRU ORDINEA PUBLICA PE CARE IL PREZINTA INCULPATUL IN SITUATIA LASARII SALE IN LIBERTATE.

RECURSUL DECLARAT IMPOTRIVA INCHEIERII PRIN CARE S-A MENTINUT ARESTAREA PREVENTIVA A INCULPATULUI. APRECIEREA PERICOLULUI CONCRET PENTRU ORDINEA PUBLICA PE CARE IL PREZINTA INCULPATUL IN SITUATIA LASARII SALE IN LIBERTATE.

Decizia penala nr. 487 din 17 iulie 2009.

Prin incheierea din 13.07.2009 pronuntata de Tribunalul Neamt in dos. 3065.1/103/2009, in temeiul art. 3001/1 Cod procedura penala, s-a mentinut masura arestarii preventive a inculpatilor U. C., fiul lui D. si E., nascut la data de … in municipiul … judetul N., P. M., fiul lui M. si M., nascut la … in municipiul G., judetul G. si G. M., fiica lui I. si M., nascuta la data de … in comuna P., judetul V., masura dispusa prin incheierea nr. 18/U/ 2009 a Tribunalului Neamt, ca fiind legala si temeinica.
Onorariile aparatorilor din oficiu pentru inculpatii U. C. si P. M., in suma de cate 100 lei au fost avansate catre Baroul de Avocati Neamt din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
S-a luat act ca inculpata G. M. a fost asistata de aparator ales.
Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a avut in vedere urmatoarea situatie de fapt;
Verificand din oficiu legalitatea si temeinicia arestarii preventive, inainte de expirarea duratei acestei masuri a constatat ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate a inculpatilor.
Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea retinuta in sarcina inculpatilor este inchisoarea mai mare de 4 ani, iar lasarea in libertate a acestora prezinta pericol concret pentru ordinea publica, fapt ce rezulta din insasi gravitatea faptei de care sunt invinuiti, de consecintele pretins a fi produse (exploatarea victimelor prin obligarea la practicarea prostitutiei), de reactia publica la savarsirea acestui gen de infractiune, de posibilitatea comiterii unor infractiuni asemanatoare de catre alte persoane, in lipsa unei reactii ferme fata de cei banuiti ca autori ai unor astfel de fapte. Mentinerea acestei masuri preventive raspunde exigentelor prevazute de Codul de procedura penala si de art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, inlocuirea sa cu o alta masura preventiva fiind ineficienta. In cauza de fata nu s-a depasit un termen rezonabil si nici nu s-a estompat rezonanta sociala negativa a infractiunilor presupus a fi comise, rezonanta ce reprezinta unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret.
In cauza nu s-au modificat temeiurile de fapt si de drept care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive prin incheierea nr. 18/U/2009 a Tribunalului Neamt, mentinuta de Curtea de Apel Bacau prin incheierea nr. 49 din 24.06.2009.
Fata de natura si gravitatea concreta a faptelor presupus a fi comise de inculpati, de pericolul social al infractiunii, de amploarea acestui fenomen infractional, de existenta unor declaratii contradictorii si de necesitatea unei bune desfasurari a cercetarii judecatoresti, in cauza urmand a fi audiate victimele si martorii instanta s-a apreciat ca se impune in continuare judecarea inculpatilor in stare de arest.
Mentinerea starii de arestare preventiva a inculpatilor nu afecteaza dreptul acestora la un proces echitabil, ei avand posibilitatea, in cursul judecatii de a cere si administra toate probele considerate necesare pentru a-si dovedi nevinovatia.
Impotriva incheierii au declarat recurs inculpatii U. C., P. M. si G. M. invocand nelegalitatea si netemeinicia acesteia.
Aparatorii recurentilor inculpati au invocat neindeplinirea conditiilor prev. de art.143 Cp, aratand ca in speta nu exista probe sau indicii temeinice in sustinerea acuzatiilor aduse.
O alta critica se refera la lipsa periculozitatii acestora pentru ordinea publica, apreciind ca in cauza nu este incident cazul de arestare prev. de art.148 lit f Cpp.
Pentru aceste motive recurentii inculpati solicita revocarea detentiei provizorii sau inlocuirea cu o alta masura preventiva.
Analizand legalitatea si temeinicia incheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum si din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., instanta de recurs a constatat prin raportare la prevederile art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ca recursurile inculpatilor sunt nefondate, pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a facut o corecta apreciere privind existenta in continuare a temeiurilor avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatii recurenti, constatand ca exista indicii ca acestia au savarsit infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea lor in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Astfel, in mod just Tribunalul a considerat ca exista indicii ca cei 3 inculpati recurenti au savarsit infractiunile de trafic de persoane si de minori, asociere sau constituire, aderare si sprijinire a unui grup infractional, prevazute de art.12 si 13 din Legea 678/2001, respectiv art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Tribunalul a retinut in mod corect atat pericolul social al faptelor savarsite (trafic de persoane si de minori, asociere sau constituire, aderare si sprijinire a unui grup infractional), cat si pericolul concret pe care il prezinta lasarea in libertate a inculpatilor recurenti (fata de modul de savarsire a faptelor – de mai multe persoane impreuna; numarul persoanelor implicate in activitatea infractionala; numarul persoanelor vatamate; consecintele grave ale activitatii lor; lipsa garantiilor ca inculpatii ar abandona comportamentul antisocial – starea de tensiune dintre inculpati si persoanele vatamate, creata si prin conduita inculpatilor care neaga constant savarsirea faptelor).
Instanta de recurs nu a putut primi sustinerile aparatorilor recurentilor inculpati referitoare la lipsa indiciilor si probelor in acuzare in prezenta cauza.
S-a constatat ca lucrarile dosarului efectuate pana la acest stadiu procesual cuprind atat indicii rezonabile ca inculpatii au savarsit faptele pentru care sunt acuzati, cat si probe temeinice in invinuirea acestora.
De asemenea, Curtea, in conformitate cu jurisprudenta CEDO, subliniaza faptul ca probele si indiciile pe care s-a intemeiat luarea masurii arestarii preventive a inculpatilor nu trebuie sa aiba greutatea celor care ar motiva o condamnare.
Pentru toate aceste considerente constatand ca la acest moment, interesul general prevaleaza in raport cu interesul recurentilor inculpati de a fi pusi in stare de libertate, astfel ca in temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. instanta a respins ca nefondate recursurile declarate de acestia.