Contestatie la executare – deducerea duratei retinerii si arestului preventiv. Temeiul in drept al contestatiei la executare. Competenta solutionarii contestatiei la executare.

Prin cererea inregistrata sub nr.217/32/2010 contestatorul-condamnat B.O.L. a formulat contestatie le executare cu privire la pedeapsa principala de 6 (sase) ani inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr.1593 din data de 08.09.2008, pronuntata de Judecatoria Bacau.
In motivarea contestatiei la executare, contestatorul a sustinut ca instanta nu a dispus deducerea din pedeapsa principala aplicata si a duratei retinerii de 24 de ore.
In drept, contestatorul si-a fundamentat contestatia la executare pe dispozitiile art.461 alin.1 lit.c Cod procedura penala.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea constata urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. nr.1593 din data de 08.09.2008, pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr.6546/180/2008, asa cum a fost modificata prin decizia penala nr.11/A din data de 08.01.2009, pronuntata de Tribunalul Bacau, s-a dispus condamnarea contestatorului din prezenta cauza, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune in conventii, prevazuta de art.215 alin.1, 2 si 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 6 (sase) ani inchisoare.
In temeiul art.350 Cod procedura penala, s-a mentinut arestarea preventiva a inculpatului, iar in baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principala aplicata perioada executata prin arest preventiv, incepand cu data de 24.11.2007 la zi.
Instanta investita cu solutionarea unei cauze sau a unei cereri, are obligatia in primul rand sa verifice daca este competenta sa solutioneze acea cauza.
Contestatia la executare este mijlocul procesual, cu caracter jurisdictional, care poate fi folosit inainte de punerea in executare a hotararii penale definitive, daca s-a ivit un incident prevazut de lege pana in acel moment, in cursul executarii pedepsei, daca incidentul s-a ivit in cursul executarii si chiar dupa ce s-a executat pedeapsa, dar in legatura cu executarea acesteia.
In conformitate cu dispozitiile art.461 alin.1 Cod procedura penala, se prevad patru cazuri de contestatie la executare.
Asa cum se arata, contestatorul si-a fundamentat in drept prezenta contestatie pe dispozitiile art.461 alin.1 lit.c Cod procedura penala.
Temeiul in drept al unei cereri in justitie nu este cel indicat de persoana care se adreseaza instantei, ci este cel care rezulta din dispozitiile legale, desigur raportat la situatia de fapt prezentata in cerere.    
Pentru a examina care este temeiul in drept al prezentei contestatii, fata de motivul contestatiei, Curtea va prezenta prevederile art.461 alin.1 Cod procedura penala, text care are urmatorul continut: „Contestatia contra executarii hotararii penale se poate face in urmatoarele cazuri:
     a) cand s-a pus in executare o hotarare care nu era definitiva;
     b) cand executarea este indreptata impotriva altei persoane decat cea prevazuta in hotararea de condamnare;
     c) cand se iveste vreo nelamurire cu privire la hotararea care se executa sau vreo impiedicare la executare;
     d) cand se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident ivit in cursul executarii.”
Asa cum rezulta si din prevederile art.461 alin.1 lit.d teza finala Cod procedura  penala, intrucat ultimul caz al contestatiei la executare are in vedere si „orice alt incident ivit in cursul executarii”, legiuitorul a lasat ca jurisprudenta sa poata admite contestatia la executare si pentru incidente care nu sunt nominalizate expres de lege, dar care indeplinesc cerintele legii”   
Computarea retinerii sau arestului preventiv din pedeapsa aplicata printr-o hotarare definitiva de condamnare constituie un incident in cursul executarii si nu o nelamurire cu privire la hotararea care se executa.
In asemenea situatii, de regula, hotararea care se executa este certa, iar continutul acesteia este clar si fara sa comporte nelamuriri, inclusiv cu privire la durata sanctiunii penale aplicata de instanta.
Interventia instantei, in cadrul contestatiei la executare, este ceruta pentru a solutiona un incident ivit in cursul executarii, deoarece in hotarare se prevede o anumita durata de executare, iar condamnatul sustine ca durata este mai redusa, prin aceea ca a executat anterior o parte din pedeapsa sau nu i s-a computat durata retinerii sau a arestului preventiv.
Acest incident nu afecteaza claritatea hotararii care se executa si, ca atare, temeiul contestatiei, in astfel de situatii, este cel prevazut de art.461 alin.1 lit.d Cod procedura penala, iar nu cel prevazut de art.461 alin.1 lit.c Cod procedura penala, cum a invocat contestatorul.
Pe cale de consecinta, competenta instantei de a judeca contestatia la executare care are ca obiect computarea retinerii sau a arestului preventiv revine nu instantei care a pronuntat hotararea de condamnare, potrivit art.461 alin.2 Cod procedura penala, raportat la art.461 alin.1 lit.c Cod procedura penala, ca instanta de executare, ci instantei prevazute de art.460 alin.1 sau 6 Cod procedura penala, raportat la art.461 alin.2 si art.461 alin.1 lit.d Cod procedura penala.
Asa cum rezulta din Nota telefonica din data de 28.04.2010, la data formularii contestatiei la executare, contestatorul se afla in Penitenciarul Botosani.
Competenta solutionarii prezentei contestatii la executare revine, potrivit art.460 alin.6, raportat la art.461 alin.2 Cod procedura penala, instantei in a carei circumscriptie se afla locul de detinere la data formularii contestatiei, corespunzatoare in grad instantei de executare, iar nu a celei care a dispus condamnarea contestatorului ca instanta de executare.
In conformitate cu dispozitiile art.418 alin.1 Cod procedura penala: „Hotararea instantei penale, ramasa definitiva la prima instanta de judecata, la instanta de apel sau la instanta de recurs, se pune in executare de catre prima instanta de judecata.”
   Deci, instanta de executare este instanta care a judecat cauza in prima instanta, chiar in conditiile in care hotararea instantei de fond a fost modificata sau casata de instantele de control judiciar.      
Competenta in astfel de situatii este exclusiva, iar nu alternativa, astfel incat contestatia la executare prin care se invoca deducerea retinerii sau arestului preventiv, sau a perioadei executate, apartine, atunci cand contestatorul este in stare de detentie, instantei in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, corespunzatoare in grad instantei de executare si numai atunci cand contestatorul este in stare de libertate, competenta apartine instantei de executare.
Astfel ca, chiar si in conditiile in care acelasi penitenciar deserveste ambele instante, competenta apartine doar instantei in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, corespunzatoare in grad instantei de executare si nu a celei care a dispus condamnarea.
Apoi, competenta apartine instantei in a carei circumscriptie se afla locul de detinere in care contestatorul executa pedeapsa la data formularii contestatiei la executare, fiind lipsit de relevanta, sub aspectul competentei solutionarii contestatiei la executare in astfel de situatii, transferarea contestatorului intr-un alt loc de detinere, sau chiar punerea acestuia in libertate dupa formularea contestatiei, eventual prin intreruperea executarii pedepsei,  potrivit art.455 Cod procedura penala, raportat la art.453 Cod procedura penala.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art.42 Cod procedura penala, cu art.461 alin.1 lit.d, art. 461 alin.2, raportat la art.460 alin.6 Cod procedura penala, se va dispune declinarea competentei de solutionare  a contestatiei la executare formulata de in favoarea Judecatoriei Botosani, judetul Botosani.