Lovirea sau alte violente, art. 180 al. 2 Cod penal

Obiect: lovirea sau alte violente, art. 180 al. 2 Cod penal
 Sentinta penala nr. 148/19.05.2010
Deliberand asupra cauzei penale aflata pe rolul Judecatoriei Targu Neamt, privind pe inculpatul O.G., trimis in judecata in stare de libertate, pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente, in forma agravata, prevazuta de art. 180 alin. 2 CP, constata urmatoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Targu Neamt, efectuat in dosarul de urmarire penala nr. 1677/P/2009, s-a retinut ca:
In noaptea de 08-09.09.2009, in jurul orei 01:00, inculpatul s-a intalnit cu partea vatamata, D.G., in fata magazinului X. P., unde l-a lovit cu pumnii si picioarele in zona fetei, provocandu-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare, 14-15 zile de ingrijiri medicale.
Situatia de fapt expusa in rechizitoriu se probeaza cu: plangere si declaratii parte vatamata, declaratiile martorilor B.I., D.I., D.D., F.G., M.C., certificat medico-legal nr. xxxx/10.09.2009, eliberat de SML Neamt, declaratii inculpat.
Pe parcursul cercetarii judecatoresti au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: declaratiile martorilor F.G., B.I., D.I., declaratie parte vatamata/parte civila, declaratie inculpat.
Coroborand probele administrate pe parcursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
In seara zilei de 08.09.2009, inculpatul O.G. a mers in barul „AF U.”, situat in centrul com. P., unde, impreuna cu martorii B.I. si D.I., a servit bauturi alcoolice, la o masa, aspecte probate prin declaratiile inculpatului ( fila 22 d.u.p. ) si ale martorilor evocati ( fila 14 d.u.p si 46 cercetare judecatoreasca - B.I., respectiv ultimul termen - D.I. ). Astfel cum rezulta in continuare din declaratiile inculpatului si ale celor doi martori, la un moment dat, in local a intrat partea vatamata, D.G., insotita de doi prieteni, identificati ca fiind C.X. si martorul M.C., dupa cum reiese din depozitia acestuia din urma ( fila 17 d.u.p. ). Din declaratiile martorilor precizati anterior mai rezulta ca partea vatamata era intr-o avansata stare de ebrietate, continuand sa consume alcool, in barul respectiv, aspect, recunoscut, de altfel, partial, chiar de catre aceasta ( fila 33 ). Nu are a fi retinut punctul de vedere al partii vatamate, conform caruia aceasta se afla numai intr-o usoara stare de betie, provocata de alcool, dat fiind ca o atare ipoteza este contrazisa prin depozitiile inculpatului si ale martorilor audiati. Mai mult decat atat, starea fizica a partii vatamate – caracterizata printr-o intoxicatie avansata, cu alcool, se poate deduce si din circumstanta potrivit careia aceasta a declarat in plangerea penala din data de 11.09.2009 ca a fost agresata de mai multe persoane, alegatie neprobata in nici un mod ( fila 9 d.u.p. ).
Dupa o discutie contradictorie cu D.G., inculpatul a plecat spre barul de la Caminul Cultural, situat in aceeasi localitate, pentru a evita degenerarea conflictului si iscarea unui scandal, aspect evidentiat in declaratia acestuia de la fila 22 d.u.p. La scurt timp, din barul AF U., a iesit si partea vatamata, dupa cum au afirmat martorii B.I. si D.I..
In jurul orelor 01:00, in timp ce se intorcea acasa, in centrul comunei P., in dreptul blocurilor si al magazinului X., D.G. s-a intalnit cu inculpatul, moment in care au inceput sa se agreseze reciproc, aspect recunoscut partial de catre O.G. ( fila 22 d.u.p si 45 cercetare judecatoreasca ) - care a confirmat faptul ca a existat un contact fizic intre el si partea vatamata, aceasta prinzandu-l cu mainile de haine intrebandu-l ce doreste, moment in care inculpatul s-a smucit, partea vatamata cazand jos - si partial de aceasta din urma, apreciind ca a fost lovita ( fila 33 cercetare judecatoreasca ). Declaratiile invocate se coroboreaza cu ale martorilor B.I. fila ( 14 d.u.p si 46 cercetare judecatoreasca ) si D.I. ( audiat la ultimul termen de judecata ), rezultand in mod cert ca acestia, aflandu-se impreuna langa biserica din centrul comunei, la o distanta de cca 20 m de partile implicate in conflict, au sesizat cum inculpatul si partea vatamata se imbranceau reciproc, tipand unul la altul, fara a identifica, in mod exclusiv. activitatea belicoasa a vreunuia dintre acestia impotriva celuilalt. Au mai mentionat cei doi martori ca nu au intervenit si au parasit locul faptei, pentru a nu fi implicati, intorcandu-se la barul AF U., unde, la scurt timp, mai multi indivizi l-au adus pe D.G., fiind lovit in zona fetei.
Varianta prezentata de acestia a fost confirmata de martorul F.G. ( fila 32 ) care a afirmat ca, la data respectiva, in jurul orelor 23:00 -24:00, mergand cu masina dinspre T., spre P., in centrul comunei, l-a vazut intins pe jos pe D.G., plin de sange, pe care l-a luat in vehicul si l-a dus sa se spele intr-un bar unde se aflau B.I. si D.I..
Ulterior, dupa aflarea datelor de identificare ale inculpatului, pe care la- recunoscut numai dupa fizionomia fetei in momentul altercatiei, partea vatamata a inteles sa depuna plangere penala prealabila impotriva acestuia ( fila 10 d.u.p. ).
Nu au a fi retinute declaratiile partii vatamate, potrivit carora aceasta a fost lovita , mai intai in cap, cu un corp dur si mai apoi, dupa ce a cazut jos, cu picioarele in cap si corp, de catre inculpat ( fila 33 cercetare judecatoreasca ), intrucat nu sunt sprijinite de nici un alt mijloc de proba. Or, in acest sens, instanta aminteste faptul ca probele nu au valoare dinainte stabilita, precum si ca declaratiile partilor si martorilor din procesul penal pot fi valorificate ca mijloace de proba numai in situatia in care se coroboreaza cu alte probe. Prin urmare, fata de necesitatea indeplinirii dezideratului dreptului la un proces echitabil al inculpatului, concretizat, intre altele, si in obligatia respectarii principiului conform caruia orice dubiu se interpreteaza in favoarea sa, activitatea pretins savarsita de acesta, constand in lovirea cu un corp dur si, mai apoi, cu picioarele in cap si corp, invederata numai de partea vatamata, nu va fi retinuta in sarcina sa.
Chiar si in atare context, instanta retine, fata de probatoriul administrat si prezentat anterior, ca savarsirea faptei de catre inculpat este neindoielnica, stabilita dincolo de orice dubiu rezonabil, data fiind si linia de rationament a Curtii Europene de contencios al drepturilor omului, de la Strasbourg, conform careia aprecierea probelor facuta de judecatorul national nu ar putea fi cenzurata in temeiul art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale, decat in cazul in care acesta a dedus din faptele prezentate concluzii in mod evident injuste si arbitrarii ( cauza Barbera, Messegue si Jabardo contra Spaniei – 6 decembrie 1988 ).
Instanta mai retine faptul ca, astfel cum rezulta din certificatul medico-legal nr. xxxx/10.09.2009 ( fila 11 d.u.p. ), partea vatamata prezenta la data reexaminarii din 23.09.2009, leziuni traumatice a caror vindecare a necesitat 14-15 zile de ingrijiri medicale de la data producerii.
Totusi, nu poate fi ignorata, in antecedenta cauzala si in augmentarea activitatii infractionale, atitudinea si starea de ebrietate ale partii vatamate, care, in opinia instantei, au sporit efectul faptei inculpatului, contribuind la crearea leziunilor traumatice sus amintite.

In drept, fapta inculpatului O.G., de a o brusca prin smucire si imbrancire ( nu prin lovituri aplicate, cum gresit s-a retinut in rechizitoriu ), la data de 08 – 09.09.2009, orele 01:00, in centrul comunei P., pe partea vatamata D.G., determinand dezechilibrarea si lovirea de sol, precum si producerea pe corpul acesteia, de leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare, 14-15 zile de ingrijiri medicale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente, in varianta agravata, prevazuta de art. 180 alin. 2 CP.
Elementul material al laturii obiective il constituie actiunea acestuia de smucire si imbrancire a partii vatamate, actiune aflata in strans raport de cauzalitate cu urmarea imediata a faptei, concretizata in producerea unor leziuni fizice, care au necesitat pentru vindecare, 14-15 zile de ingrijiri medicale. Relativ la legatura de cauzalitate, trebuie amintita si atitudinea partii vatamate, care, aflata in stare de ebrietate avansata, a sporit efectul actiunii inculpatului, prin implicarea activa in conflict, rezultatul nedatorandu-se in mod exhaustiv activitatii acestuia din urma.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a actionat cu praeterintentie, in sensul ca activitatea de violentare s-a produs din intentie, iar rezultatul socialmente periculos, prelungit pana la crearea unor traumatisme fizice, partii vatamate, care au necesitat pentru vindecare, un numar consistent de ingrijiri medicale, s-a produs din culpa.

In ceea ce priveste individualizarea pedepsei care urmeaza a fi aplicata inculpatului, instanta va avea in vedere criteriile generale prevazute de art. 72 C.P., respectiv dispozitiile partii generale ale CP, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Fata de probatoriul administrat in cauza, instanta retine faptul ca aspectele evocate se materializeaza, in principiu, in lipsa antecedentelor penale ale acestuia, dupa cum rezulta din fisa de cazier judiciar ( fila 20 ), aspect de natura sa contureze un profil al inculpatului in concordanta cu realitatile si valorile sociale actuale, delimitand coordonatele unui comportament corespunzator al acestuia, anteinfractional.
Toate aspectele mentionate converg spre determinarea concluziei ca infractiunea prezinta un grad de pericol social diminuat, si ca, in conditiile date, inculpatul este susceptibil a beneficia de clementa, urmand a fi retinute in procesul de individualizare a pedepsei, dispozitiile art. 74 alin. 1 lit. a CP ( care consacra circumstanta atenuante constand in conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii ), si a fi coborata pedeapsa, conform dispozitiilor art. 76 alin. 1 lit. f CP.
Asa fiind, fata de considerentele retinute instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse de 300 de lei este suficienta pentru atingerea scopului prevazut de art. 52 C.P., ca masura de constrangere si mijloc de reeducare a inculpatului, cu finalitatea prevenirii savarsirii de noi infractiuni, urmarindu-se in acelasi timp, formarea unei atitudini corecte fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala, in persoana acestuia.
In acest sens, trebuie avute in vedere prevederile art. 63 alin. 3 teza a II-a CP, potrivit carora „…cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii mai mare de un an ( cum este cazul spetei de fata ), minimul special este de 500 lei, si maximul special de 30.000 lei”, dar si cele din art. 76 alin. 1 lit. f CP, conform cu care „In cazul in care exista circumstante atenuante, pedeapsa principala pentru persoana fizica se reduce sau se schimba dupa cum urmeaza: ( …) f. cand pedeapsa prevazuta de lege este amenda, aceasta se coboara sub minimul special, putand fi redusa pana la 150 lei in cazul cand minimul special este de 500 lei ( … )”.
De, asemenea, avand in vedere considerentele retinute pentru stabilirea pedepsei, instanta apreciaza scopul acesteia poate fi atins si prin suspendarea conditionata a executarii sale, pe durata unui termen de incercare de 1 an, stabilit in conformitate cu prevederile art. 82 alin. 2 CP.
Instanta va pune in vedere inculpatilor, in atare context, prevederile art. 83 CP.
Concluzia contrara, potrivit careia inculpatului i-ar fi trebuit aplicata o pedeapsa cu inchisoarea cu suspendarea conditionata a executarii ori pedeapsa amenzii penale, cu executare, ar fi pur arbitrara, in contextul evocat, nefiind susceptibila in mod necesar si exclusiv de a conduce la vreo finalitate practica, din moment ce, dupa aprecierea instantei, modalitatea de individualizarea a pedepsei aplicate este suficienta pentru indreptarea conduitei sociale a acestuia, in acord cu exigentele contemporane.

In ceea ce priveste latura civila, se retine ca partea vatamata, D.G., s-a constituit parte civila cu suma de 10.000 lei – reprezentand daune morale, astfel cum rezulta din incheierea de sedinta din data de 26.03.2010 ( fila 40 ).
Relativ la actiunea civila sustinuta de partea vatamata, in raport de situatia de fapt descrisa, instanta retine ca, potrivit dispozitiilor art. 998 C. civ., „Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”, iar in conformitate cu prevederile art. 999 din acelasi act normativ „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”.
In raport de atari reglementari legale si de situatia de fapt expusa, instanta apreciaza, ca sunt intrunite conditiile cumulative pentru angajarea raspunderii civile delictuale a acestora, respectiv:
a) existenta unui prejudiciu;
b) existenta unei fapte ilicite;
c) existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
d) existenta vinovatiei celor care a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care au actionat.
a) In ceea ce priveste existenta prejudiciului moral, instanta apreciaza ca acordarea unei sume de 1000 de lei, este in masura sa diminueze suferinta afectiva, atingerile aduse sentimentelor intime, vatamarea onoarei partii vatamate, produse prin fapta inculpatului, precum si disconfortul creat de dizarmonia fizica, concretizate in afectiunile evidentiate in certificatul medico – legal nr. xxxx/10.09.2009 ( fila 11 d.u.p.). Este de necontestat ca, prin natura sa nepecuniara, acest prejudiciu nu poate fi exprimat in bani, dar nici nu este oportuna o alta modalitate de reparare. Asa fiind, fara a face abuz de aplicarea unor reguli rigide ori arbitrare, instanta considera ca, prin admiterea in parte a cererii privind daunele morale, pentru suma de 1000 lei, se asigura o reparatie bazata pe un raport echitabil intre fapta si prejudiciul suferit pe plan psihic.
Are a fi luata in considerare, inca o data, si atitudinea partii vatamate, care, in aprecierea instantei, a augmentat efectele imbrancelii si smucelii produse de inculpat, prin participarea activa la conflict.
Mai mult, instanta apreciaza ca, desi D.G. a suferit, intr-adevar, un prejudiciu moral de pe urma infractiunii, aceasta nu se cuvine a se transforma intr-o nejusta cauza de imbogatire si de obligare a inculpatului la plata inechitabila unor alte sume pecuniare decat cea acordata.
b) Referitor la fapta ilicita, din ansamblul probator analizat, existenta acesteia ( definita ca orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane ) este indiscutabila, fiind concretizata in activitatea belicoasa a inculpatului, de bruscare a partii vatamate.
c) In ceea ce priveste raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, acesta rezulta din materialitatea savarsirii faptei ilicite, in sensul ca fenomenul-cauza ( respectiv activitatea paratilor ) a favorizat in mod nemijlocit producerea efectului ( concretizat in prejudiciul suferit ), inlesnind nasterea procesului cauzal, grabind si favorizand dezvoltarea sa.
d) Din punct de vedere al vinovatiei, atitudinea psihica a inculpatului s-a materializat sub forma praeterintentiei, in sensul ca activitatea infractionala s-a realizat cu intentie, insa rezultatul s-a produs din culpa.

In baza art. 191 Cod proc. pen., va fi obligat inculpatul la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, catre stat.