Ucidere din culpa, art. 178 alin. 1,2 Cod penal

Obiect: ucidere din culpa, art. 178 alin. 1,2 Cod penal

SENTINTA PENALA Nr. 172/03.06.2010
Prin rechizitoriul inregistrat la aceasta instanta, Parchetul de pe langa Judecatorie a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatul A.S., pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 1,2 Cod penal, constand in aceea ca la data de 25.08.2006, conducand autoturismul, in directia X., pe raza comunei T., l-a acrosat pe G.G. care circula pe langa bicicleta, pe trecerea de pietoni, in urma impactului victima decedand.
Prin sentinta penala nr. 193/8 mai 2007, a fost condamnata inculpatul la doi ani inchisoare cu suspendare, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 1,2 Cod penal, s-a stabilit un termen de incercare de 4 ani, fiind obligata inculpatul la plata despagubirilor civile catre partile civile, in solidar cu asiguratorul si la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Prin decizia penala nr. 296/AP/25.10.2007, Tribunalul Neamt a admis apelul declarat de partea civila SC OMNIASIG SA, a desfiintat in parte sentinta apelata sub aspectul laturii civile, constatandu-se ca raspunderea civila a inculpatului este asigurata de asigurator, de asemenea, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpata si partile civile.
Prin decizia penala nr. 226/27 martie 2008, Curtea de Apel Bacau a admis recursul inculpatei, a casat atat hotararea instantei de fond, cat si ce a instantei de apel si a trimis cauza spre rejudecare la aceiasi instanta de fond, retinandu-se in esenta ca cele doua instante nu au facut o analiza temeinica a probelor, iar hotararea instantei de fond nu este motivata.
Prin sentinta penala nr. 175/16 aprilie 2009, Judecatoria Tg.Neamt, in rejudecarea cauzei in fond dupa casare, a dispus condamnarea inculpatei la doi ani inchisoare cu suspendare, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 1,2 Cod penal, cu stabilirea termenului de incercare de 4 ani, a fost obligata inculpatul, alaturi de asigurator la plata despagubirilor civile catre partile vatamate, cu cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin decizia penala nr. 374/17.12.2009, Tribunalul Neamt a admis apelurile declarate de inculpata si asigurator impotriva sentintei penale nr. 175/16 aprilie 2009, reducand suma daunelor civile morale la care a fost obligata inculpatul in solidar cu asiguratorul.
Impotriva acestei decizii penale, Curtea de Apel Bacau, prin decizia penala nr. 154/10 martie 2010, a admis recursurile declarate de inculpata, asigurator si partile civile, a casat cele doua hotarari judecatoresti si a dispus trimiterea spre rejudecare la aceiasi instanta de fond, Judecatoria, mentinand actele procedurale efectuate in cauza.
S-a retinut in esenta ca atat prima instanta, cat si instanta de apel nu au motivat hotararile pronuntate.
In rejudecarea cauzei in fond dupa casare, partea vatamata T.G. a solicitat obligarea inculpatei la plata unei prestatii periodice lunare, in cuantum de 500 lei; de asemenea, partile vatamate, prin aparator ales, au invederat instantei ca solicita obligarea inculpatei la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru fiecare parte vatamata si ca daunele materiale raman in cuantumul solicitat la prima instanta.
Inculpatul nu s-a prezentat in instanta, fiind reprezentata de aparator ales.
Examinand probatoriul administrat in dosarul cauzei, instanta retine urmatoarea situatie de fapt :
La data de 25.08.2006, in jurul orelor 19,50 – 20,00, victima G.G. venea din satul T., pe bicicleta.
La intersectia DN 15B, s-a oprit, a coborat de pe bicicleta si s-a angajat in traversarea drumului pe trecerea de pietoni din imediata apropiere a intersectiei, tinand bicicleta pe partea dreapta. Victima s-a angajat in traversare imediat dupa ce a trecut un vehicul de tonaj mare pe traseul Y., iar deplasarea s-a facut pe trecerea de pietoni in diagonala, fiind depasit cu cativa metri marcajul pe partea stanga.
Inainte de a ajunge in apropierea acostamentului, la o distanta de aproximativ 3-5 m de trecerea de pietoni, victima a fost acrosata de autoturismul marca Fiat, condus de inculpata, care se deplasa pe directia Y.
Martorul V.L., persoana care a asistat la producerea evenimentului rutier, a declarat ca in jurul orelor 19,50 a observat victima venind din sat pe bicicleta, iar la marginea soselei s-a oprit, a coborat, s-a asigurat si s-a angajat in traversarea DN 15 B; martorul se afla la o distanta de cca. 40- 50 m de victima si a observat ca aceasta a fost acrosata de autovehiculul condus de inculpata la trecerea de pietoni, trecere semnalizata corespunzator, dupa ce inculpatul a franat pentru a evita coliziunea (a se vedea depozitiile martorului – fila 35 d.u.p., filele 20, 26 din cele doua dosare de fond)
De asemenea, din cuprinsul depozitiei martorului V.B. rezulta ca victima s-a deplasat pe bicicleta pe DJ 155 C, iar in apropierea intersectiei cu DN 15 B a coborat si s-a apropiat de intersectie, a asteptat sa treaca un autovehicul mare, iar apoi s-a angajat in traversarea strazii, pe trecerea de pietoni din intersectie, pe langa bicicleta; in momentul in care se afla la 2/3 din distanta trecerii de pietoni, a fost surprins de catre autoturismul condus de catre inculpata, acrosat si proiectat in aer.
Declaratiile celor doi martori, date in dosarul de urmarire penala, au prioritate in solutionarea cauzei, avandu-se in vedere ca aceste declaratii au fost date imediat dupa producerea accidentului, cei doi martori au asistat la producerea acestui eveniment rutier, iar eventualele inadvertente intre aceste declaratii si cele date nemijlocit in instanta se explica prin trecerea unui interval mare de timp intre data producerii faptei si data la care declaratiile au fost luate, martorii avand varsta de peste 70 de ani; oricum, in instanta, cei doi martori au declarat ca isi mentin declaratiile date la urmarirea penala.
Dupa impact, victima a fost proiectata pe parbriz si apoi pe carosabil, pozitionandu-se la o distanta de 14 m de marcajul trecerii pentru pietoni inspre T., si la o distanta de 2,4 m fata de axul drumului, iar bicicleta a fost proiectata pe axul drumului, la o distanta de 11 m fata de marcajul de traversare pentru pietoni.
Dupa impactul cu victima, autoturismul si-a continuat deplasarea pe traiectoria imprimata pe carosabil de urmele de franare, iesind de pe carosabil si trecand santul situat in partea dreapta a sensului sau de mers, intrand in coliziune cu un pom.
Pozitia in care s-a oprit autoturismul, pozitia urmelor de franare de pe carosabil, de franare-derapare pe acostament si sant, avariile produse autoturismului, pozitia in care a ramas bicicleta si avariile acesteia, depozitiile celor doi martori audiati in cauza, obiectele gasite la fata locului, procesul verbal de cercetare la fata locului, plansele foto, schita locului accidentului, dar si concluziile expertului tehnic judiciar  , confirma aceasta situatie de fapt, respectiv acest mecanism de producere a accidentului si infirma sustinerile inculpatei cum ca victima circula pe bicicleta la momentul respectiv.
Din cuprinsul raportului de expertiza tehnica auto intocmit in cursul urmaririi penale de expert tehnic judiciar  , rezulta ca in momentele premergatore accidentului autoturismul condus de inculpata circula cu o viteza de aproximativ 75 km/h, ca, in conditiile in care victima circula pe langa bicicleta, daca inculpatul ar fi circulat cu viteza legala de 50 km/h accidentul putea fi evitat prin manevra de franare, in sfarsit ca accidentul de circulatie, in aceasta varianta retinuta ca si situatie de fapt, putea fi evitat de numitul G.G. daca, traversand drumul public pe marcajul trecere pentru pietoni, se asigura din ambele directii.
Este posibil ca victima, fiind sub influenta bauturilor alcoolice, sa nu fi apreciat in mod corespunzator distanta la care se afla autoturismul si viteza acestuia de deplasare, considerand ca dispune de timpul necesar traversarii in siguranta.
Nu are nicio relevanta in cauza imprejurarea ca victima prezenta o alcoolemie de 1,8 gr. %, sub aspectul mecanismului producerii accidentului, din moment ce nu se afla pe bicicleta, la momentul impactului cu masina inculpatei, ci pe langa bicicleta, neincalcand nicio dispozitie legala in acest sens.
Concluziile expertului tehnic judiciar  , care a efectuat o noua expertiza tehnica auto in cursul judecatii, cu privire la dinamica producerii accidentului, vor fi inlaturate, intrucat aceste concluzii nu se coroboreaza cu declaratiile celor doi martori oculari la producerea evenimentului rutier, asa cum s-a aratat mai sus si care au declarat in esenta ca victima circula si a traversat intersectia pe langa bicicleta.
Car priveste sustinerile inculpatei cum ca, conform concluziilor raportului medico-legal intocmit in cursul urmaririi penale, victima nu a prezentat nicio fractura in zona membrelor, in conditiile in care aceste leziuni ar fi trebuit sa existe la o trecere pe jos de catre victima, nu au relevanta, din moment ce din cuprinsul planselor foto se pot observa leziuni la nivelul acestor membre, iar concluziile raportului sunt in sensul unei legaturi de cauzalitate intre leziunile suferite de victima urmare a accidentului rutier si decesul acesteia.
Din probele administrate in cauza, instanta retine ca inculpatul, circuland in localitate cu o viteza de peste 50 km/h, a incalcat prevederile art. 155 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, prin fapta sa a contribuit nemijlocit la producerea evenimentului rutier.
In drept, fapta inculpatei, asa cum a fost descrisa mai sus, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 1,2 Cod penal.
Pe de alta parte, victima G.G. a incalcat prevederile art. 207 alin. c din acelasi regulament, intrucat nu s-a asigurat in mod corespunzator la traversarea drumului public pe marcajul trecere pentru pietoni.
In concluzie, instanta retine ca inculpatul se face vinovata de producerea accidentului in proportie de 70 %, iar victima in proportie de 30 %.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata, instanta va avea in vedere gradul de pericol social al infractiunii, circumstantele concrete in care a fost comisa, persoana inculpatei, care a avut o pozitie procesuala nesincera si a incercat pe tot parcursul procesului sa induca concluzia ca vinovatia apartine in totalitate  victimei, dar care este la prima abatere de la legea penala, si in raport de aceste criterii se retine ca scopul educativ si preventiv al pedepsei va putea fi realizat prin condamnarea inculpatei la pedeapsa inchisorii; cum inculpatul nu are antecedente penale, iar pedeapsa ce va fi aplicata nu depaseste 3 ani, instanta va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei, sens in care se va stabili termen de incercare si va fi atentionata inculpatul asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal.
Cu privire la latura civila a cauzei, instanta retine urmatoarele :
Partile vatamate T.G., sotia supravietuitoare a victimei, F.G., C.M.G. si D.G., fii ai defunctului, au solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentand c/val. cheltuielilor ocazionate de inmormantarea victimei si pomenirile ulterioare facute in memoria victimei.
Instanta retine ca inculpatul a savarsit o fapta ilicita constand in producerea unui accident rutier ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ce reglementeaza circulatia pe drumurile publice, actionand cu vinovatie in forma culpei cu prevedere, legatura de cauzalitate dintre fapta sa si decesul victimei G.G. fiind evidenta, astfel cum s-a retinut cu ocazia analizarii laturii penale a cauzei.
Din probele administrate in cauza, respectiv facturi fiscale, chitante, bonuri fiscale atasate de partile vatamate la dosarul cauzei, dar si din depozitia martorei S.C., rezulta cu certitudine ca partile vatamate au suportat cheltuieli majore cu inmormantarea victimei, dar si cu pomenirile si praznicele ulterioare, la care morala crestina obliga orice  ruda apropiata a unui defunct.
Este de notorietate ca, in conditiile actuale, asemenea traditii crestine determina, in cazul unui deces, cheltuieli financiare mari, legate de inmormantarea ca atare (sicriu, haine, mormant, piatra funerara, biserica s.a.), dar si pomenirile ulterioare, pomeniri la care in traditia romaneasca, mai ales la sat, se impune sa participe nu numai rudele, dar si alte persoane din comunitate.
Instanta retine ca, urmare a faptei culpabile a inculpatei, patrimoniul partilor civile a fost prejudiciat cu suma de 15.000 lei, daune materiale, pe langa suma de 2000 lei, pe care inculpatul a platit-o partilor civile in cursul urmaririi penale.
De asemenea, partile vatamate s-au constitui parti civile in cauza cu suma de 50.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale, pentru suferinta psihica suferita urmare a decesului sotului, respectiv tatalui lor.
Fapta ilicita a inculpatei a cauzat partilor vatamate suferinte de ordin psihic, date fiind legaturile afective dintre acestea (sotie supravietuitoare si copii) si victima.
Acordarea unor compensatii materiale partilor vatamate, in acest sens, este justificata, acestea fiind destinate sa creeze conditii de viata care sa aline intr-o oarecare masura suferintele psihice ale acestora, cu atat mai mult cu cat pierderea este iremediabila, iar decesul victimei a fost violent si neasteptat.
In consecinta, instanta retine ca partile vatamate au suferit un prejudiciu moral, pe care il cuantifica la suma de 50.000 lei pentru fiecare parte vatamata.
Evident ca atat daunele patrimoniale cat si daunele morale vor fi acordate tinandu-se cont de culpa retinuta in solutionarea laturii penale a cauzei in producerea accidentului, asa cum s-a aratat mai sus.
La data producerii accidentului, autoturismul inculpatei era asigurat pentru raspundere civila auto, accidentul fiind produs in perioada de valabilitate a politei RCA.
Conform dispozitiilor art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, „despagubirile se platesc de catre asigurator persoanelor fizice sau juridice pagubite”.
Jurisprudenta nationala a statuat deja ca raspunderea asiguratorului nu este una solidara cu a inculpatului, ci este o raspundere izvorata din efectul legii speciale in domeniul asigurarilor.
Astfel, din dispozitiile art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, asigurarea obligatorie de raspundere civila vizeaza autovehiculul inregistrat in Romania si nu persoana detinatoare a acestuia, proprietar sau nu.
In acceptiunea acestui act normativ, in materia asigurarilor raspunzator pentru producerea accidentului si, pe cale de consecinta, a despagubirilor, nu este persoana – indiferent de persoana acesteia, ci autoturismul asigurat.
Dispozitiile legii sunt foarte clare in aceasta privinta, art. 57 din lege stabilind ca „drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se pot exercita si direct impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia (…)”.
Asiguratorul este tinut sa acorde despagubiri ca efect al contractului de asigurare si in virtutea legii, urmare a producerii riscului asigurat.
In consecinta, pentru prejudiciile suferite de persoanele vatamate prin producerea unui accident de autovehicule, se angajeaza raspunderea asiguratorului, si nu a persoanei vinovate de accident.
Instanta mai retine ca, in legislatia interna, limita minima de despagubire pentru decese si prejudicii fara caracter patrimonial, in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate este de 750.000 Euro (Ordinul CSA nr. 11/2007).
Fata de toate acestea, in baza textelor de lege mentionate, instanta va obliga pe asigurator sa plateasca partilor vatamate sumele de bani mai sus stabilite cu titlu de despagubiri, materiale si morale.
Instanta va respinge cererea partii vatamate T.G. privind obligarea inculpatei la plata unei prestatii periodice lunare, aceasta cerere, avandu-se in vedere ca prin hotararea instantei de casare au fost mentinute actele procedurale efectuate in cauza, este tardiv formulata, peste termenul prevazut de art. 15 alin. 2 Cod procedura penala.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar in baza art. 193 Cod procedura penala, la plata cheltuielilor judiciare catre partile vatamate.