Trafic de droguri de risc. Inlaturarea aplicarii art. 148 lit. c Cod procedura penala in lipsa unor indicii sau date care sa contureze banuiala ca inculpatul ar pregati savarsirea de noi infractiuni.

In speta, este prezent cazul de arestare prev. de art.148 alin.1 lit. f cod pr.penala, fiind indeplinite cumulativ cerintele impuse de acest text de lege, intrucat in sarcina inculpatului s-a retinut ca ar fi comis infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista date ca lasarea in libertate a acestuia prezinta pericol concret pentru ordinea publica, in raport de natura si gravitatea faptei, imprejurarile si modalitatea concreta in care ar fi actionat.
Nu poate fi trecuta cu vederea starea de insecuritate ce ar putea fi generata in comunitate, de lasarea in libertate a celor acuzati de savarsirea unor astfel de fapte, precum si neincrederea in autoritatile judiciare daca s-ar afla ca persoane banuite de comiterea acestora ar fi cercetate in libertate.
Analizand masura preventiva si din perspectiva art.5 paragraf.1 din CEDO, astfel cum a fost reflectata in jurisprudenta CEDO, se considera ca protejarea libertatii individuale impotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor nu trebuie sa stanjeneasca eforturile organelor judiciare de administrare a probelor in scopul aflarii adevarului, cata vreme exista motive verosimile de a banui ca inculpatul a savarsit fapta penala pentru care este cercetat.

Art.148 alin. 1, lit. f Cod procedura penala
Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000
Art. 5, par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului

Prin incheierea nr. 180/14.11.2012, Tribunalul Constanta a dispus urmatoarele:
"In baza art. 1491 alin 10 Cod procedura penala, admite propunerea de arestare preventiva formulata de DIICOT - Serviciul Teritorial Constanta impotriva inculpatului I.A..
In baza art. 143 si art. 148 lit c) si f) Cod procedura penala, dispune arestarea preventiva a inculpatului I.A. (nascut in Republica Moldova, domiciliat in Bucuresti) pe o perioada de 29 de zile, de la 14 noiembrie 2012 pana la 12 decembrie 2012 inclusiv.
Dispune emiterea de indata a mandatului de arestare preventiva.
Masura se comunica potrivit dispozitiilor legale.
In baza art. 192 alin 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia."
Pentru a pronunta aceasta incheiere, prima instanta a retinut urmatoarele:
"Prin adresa nr. D/P/2012 din 14 11 2012, DIICOT - Serviciul Teritorial Constanta a solicitat luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul I.A., pe o perioada de 29 de zile, incepand cu data de 14.11.2012  si pana la data de 12.12.2012.
In motivarea propunerii, DIICOT arata ca inculpatul este cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, constand in aceea ca a detinut in scopul vanzarii si a pus in vanzare, la data de 13 11 2012, o cantitate de 151,5 grame de cannabis, planta prev in tabelul nr II anexa la Legea nr 143/2000.
Ca situatie de fapt, s-a retinut ca la data de 09.11.2012 un agent de politie judiciara din cadrul BCCO s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul ca numitul ,,A", persoana neidentificata, detine si pune in vanzare cannabis cu pretul de 70 lei gramul in cluburile din Constanta si Bucuresti. S-a mai retinut ca persoana primea cannabis-ul printr-o firma de coletarie si il depozita intr-un loc neidentificat din Bucuresti.
Prin ordonanta din 12.11.2012 a fost autorizat investigatorul sub acoperire M.I. si colaboratorul sub acoperire P.I. sa culeaga date si informatii cu privire la savarsirea infractiunii cercetate, si sa procure droguri de la faptuitor sau de la persoanele din anturajul acestuia.
In noaptea de 13/14 11 2012, orele 20,00, investigatorul si colaboratorul s-au intalnit cu invinuitul I.A. in Bucuresti, la restaurantul M.D. D., unde au convenit ca invinuitul sa vanda o cantitate de aprox. 200 grame cannabis cu pretul de 45 lei/g.
Invinuitul a predat o punga din material plastic transparent in care se afla o substanta vegetala de culoare oliv, afirmand ca reprezinta o mostra din cantitatea de 200 grame. Colaboratorul sub acoperire i-a aratat invinuitului suma de bani pe care urma sa o primeasca in schimbul drogurilor, respectiv 8000 lei, dupa care acesta a plecat spunand ca se duce dupa droguri si se va intoarce in 30 de minute.
In jurul orei 21,00 invinuitul s-a intors si a solicitat colaboratorului sa il insoteasca in zona Unirii pentru a aduce drogurile. In jurul orei 21,45 cei doi s-au intors, invinuitul avand asupra sa trei pungi din material plastic transparent in care se aflau fragmente vegetale uscate de culoare verde oliv cu miros si aspect specific de cannabis.
Politistii din cadrul BCCO care supravegheau intalnirea au constatat savarsirea infractiunii flagrante, descoperind in autoturismul Opel Astra utilizat de invinuit, sub scaunul soferului, o cantitate de aprox 150 grame cannabis ambalata in trei pungi din plastic transparent.
Potrivit adresei nr 2414086/14.11.2012 a Laboratorului de Analiza si Profil al Drogurilor, fragmentele vegetale aflate in cele trei pungi reprezinta cannabis.
Cu ocazia constatarii infractiunii flagrante, inculpatul a afirmat ca ar fi cumparat cannabisul cu suma de 7000 lei; ulterior inculpatul nu a mai dat declaratii.
DIICOT apreciaza ca in cauza exista probe din care rezulta savarsirea infractiunii de trafic de droguri de risc, si ca se confirma cazul prev de art. 148 lit f) Cod procedura penala, pedeapsa prevazuta de lege fiind mai mare de 4 ani iar lasarea inculpatului in libertate prezentand pericol pentru ordinea publica.
Se apreciaza ca pericolul concret pentru ordinea publica este evident, avand in vedere gravitatea faptei savarsite, data de natura substantei detinute, cantitatea relativ mare a acesteia, efectele nocive pentru sanatatea persoanelor ce urmau sa consume aceasta substanta. Prin lasarea in libertate a inculpatului s-ar induce in comunitate o stare de insecuritate generata de temerea justificata ca inculpatul poate face trafic de droguri si obtine venituri considerabile fara ca organele judiciare sa ia masuri ferme de combatere a acestui fenomen infractional, si ca in acest mod si-ar putea relua activitatea infractionala.
Examinand actele si lucrarile dosarului de urmarire penala, tribunalul retine urmatoarele:
In dosar exista probe si indicii temeinice, in sensul art. 143 Cod procedura penala, din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul I.A. a realizat acte materiale ce pot intruni elementele constitutive ale infractiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, pedeapsa prevazuta de lege fiind mai mare de 4 ani, fiind astfel intrunita aceasta conditie legala cu privire la posibilitatea luarii masurii arestarii preventive.
Astfel, din continutul mijloacelor probatorii aflate la dosar rezulta ca, in urma contactului telefonic dintre colaboratorul sub acoperire si inculpat, acesta din urma l-a invitat pe colaborator sa se deplaseze la Bucuresti, indicandu-i locatia restaurantului M.D. din cartierul D., urmand ca acolo sa-i vanda cantitatea de aproximativ 200 grame cannabis contra sumei de 45 lei/gram.
In urma deplasarii investigatorului si colaboratorului sub acoperire la locatia indicata, s-a constatat ca acestia s-au intalnit cu numitul ,,A" (identificat ulterior ca fiind I.A.), care in prima etapa le-a inmanat o folie cu o cantitate mica de substanta vegetala cu aspect si miros de cannabis, iar in a doua etapa le-a inmanat trei folii continand cca 150 grame substanta vegetala, despre care s-a stabilit ca reprezinta cannabis. In schimbul acestei cantitati de cannabis inculpatul a solicitat remiterea sumei de 8000 lei, verificand in prealabil daca investigatorul sub acoperire are in posesie suma de bani solicitata.
Tribunalul retine ca aceste activitati, astfel cum au fost retinute in esenta, se circumscriu actelor materiale ale infractiunii de trafic de droguri de risc.
In ce priveste apararea inculpatului potrivit careia nu se dovedeste existenta probelor si indiciilor temeinice de savarsire a unei fapte prevazute de legea penala, intrucat acestea ar fi fost obtinute in mod ilegal de catre organul de urmarire penala prin incalcarea dispozitiilor art. 68 alin 2 cod procedura penala, tribunalul o va inlatura ca nefondata, intrucat din interpretarea mijloacelor de proba, in acest cadru procesual, nu rezulta existenta, din partea organelor judiciare si a colaboratorului sub acoperire,  a  actelor de determinare a inculpatului sa savarseasca fapta de trafic de droguri.
Potrivit art. 68 alin 2 Cod procedura penala, ,,Este oprit a determina o persoana sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii de probe".
Determinarea unei persoane sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale, ca notiune, este similara celei de instigare.
Actiunea de determinare presupune ca persoana determinata/instigata, in speta inculpatul I.A., sa nu fi avut anterior intentia de a savarsi fapta respectiva, sau sa nu fi luat propria hotarare de a continua aceasta fapta.
Datele dosarului releva faptul ca organele judiciare aveau informatii despre o presupusa activitate de distribuire de droguri in cluburile din Constanta si Bucuresti, de catre numitul ,,A", mai inainte ca colaboratorul sub acoperire sa ia legatura cu acesta. Informatiile culese de organul de urmarire penala se contureaza a fi conforme cu realitatea, din moment ce, in urma contactului telefonic dintre colaboratorul sub acoperire si inculpat, a rezultat ca acesta are disponibila la vanzare o cantitate relativ mare de cannabis, vehiculandu-se cantitatea de aprox 300 grame. Prin urmare, se contureaza ca inculpatul luase hotararea de a savarsi fapte ce pot fi definite ca trafic de droguri, mai inainte de a lua contact cu colaboratorul sub acoperire, si astfel nu se confirma ca ar fi fost determinat de acesta la savarsirea faptei. Indiciile temeinice in sensul ca inculpatul a luat hotararea de a vinde droguri de risc in mod independent de activitatile organelor judiciare (direct sau prin intermediul colaboratorului sub acoperire) rezulta si din modul prudent de actiune al inculpatului - care denota o practica, experienta in acest sens - precum si din faptul ca inculpatul, daca nu ar fi fost deja implicat in activitatea de trafic de cannabis, nu ar fi avut conexiunile necesare pentru a putea procura de indata o cantitate relativ mare de cannabis (dupa presupusa instigare din partea colaboratorului), pe care la randul sau sa o ofere la vanzare acestuia.
In ce priveste cea de-a doua teza a textului invocat, si anume daca organele judiciare l-au determinat pe I.A. sa continue savarsirea faptei de vanzare a cantitatii de cca 150 grame cannabis,  tribunalul retine ca nici aceasta situatie nu se confirma, intrucat din probele dosarului rezulta ca inculpatul a fost cel care a avut initiativa tuturor etapelor intalnirii la D.: solicitarea ca colaboratorul sa se deplaseze la Bucuresti, locul intalnirii, oferirea mostrei, deplasarea in zona Unirii pentru a intra in posesia cannabisului, toate acestea nefiind provocate si impuse direct sau indirect de organele judiciare, ci fiind stabilite independent de catre inculpat. 
In ce priveste existenta unuia sau mai multora dintre cazurile prevazute de art. 148 Cod procedura penala, imperativ necesare pentru a se putea lua masura arestarii preventive, tribunalul retine urmatoarele:
In dosar se contureaza existenta cazului prevazut de art. 148 lit c) Cod procedura penala, constand in aceea ca exista date din care rezulta ca inculpatul se va implica in noi fapte penale de acelasi gen; aceste date rezulta din urmatoarele imprejurari de fapt:
- informatiile confirmate prin flagrantul finalizat, potrivit carora inculpatul I.A. desfasura deja, anterior zilei de 13 11 2012, activitati de distribuire de droguri;
- modalitatea ,,profesionista" de luare a contactului cu investigatorul si colaboratorul sub acoperire, masurile de prevedere luate (oferirea unei mostre pentru a nu exista neintelegeri cu privire la calitatea drogurilor, solicitarea de a vedea suma de bani anterior, faptul ca nu a detinut de la inceput asupra lui cannabisul, ci s-a deplasat ulterior pentru a-l lua din zona Unirii, faptul ca a disimulat drogurile sub scaunul masinii)
- imprejurarea ca inculpatul a intrat in posesia drogurilor in zona Unirii, in timp ce domiciliaza in sectorul 5 (alta zona), rezultand ca a luat contact cu alta/alte persoane de la care a preluat cantitatea de cannabis, prin urmare desfasoara astfel de activitati in colaborare cu alte persoane;
- imprejurarea ca inculpatul nu a fost dispus sa indice nici un aspect care sa conduca organele judiciare la descoperirea si stoparea activitatii de procurare/distribuire de cannabis in legatura cu faptele sale.
  Tribunalul retine ca toate aceste aspecte coroborate conduc la concluzia ca inculpatul are o implicare importanta, sub aspect intentional/decizional, in traficul de droguri, ca nu a luat hotararea de a renunta la acest mod de a-si procura venituri, ca are in continuare conexiunile care sa-i permita implicarea pe viitor in fapte de acelasi gen, conexiuni pe care s-a ferit sa le divulge, chiar daca aceasta i-ar fi adus un beneficiu procesual/penal important. In acelasi timp, actele dosarului contureaza greutatea deosebita cu care organele judiciare intra in posesia unor informatii privind traficul de droguri, si greutatea cu care documenteaza astfel de fapte, aspecte constientizate si de inculpat, care astfel se poate considera la adapost de legea penala daca ia suficiente masuri de prevedere. Se mai constata si sumele mari de bani vehiculate in traficul de droguri (in cazul de fata 8000 lei - care inseamna cca 6 salarii medii lunare pe economie) sume obtinute prin eforturi facile, in doar cateva ore, de natura a ,,stimula" inculpatul in continuarea unor noi fapte de acelasi gen.
    In ce priveste imprejurarea ca DIICOT nu a invocat, in mod formal, printre cazurile prevazute la art. 148, pe cel de la lit c), tribunalul retine ca temeinicia/netemeinicia propunerii de arestare preventiva se analizeaza in raport cu actele dosarului, instanta nefiind limitata sub acest aspect de aprecierile scrise sau verbale ale parchetului; prin urmare, in masura in care un caz de arestare preventiva se contureaza in dosar, instanta este obligata sa-l analizeze din oficiu.
Tribunalul retine ca in cauza se confirma si existenta cazului prevazut de art. 148 lit f) Cod procedura penala, in prezenta caruia se poate dispune luarea masurii arestarii preventive.
Pericolul concret pentru ordinea publica, in cazul in care inculpatul ar fi lasat in libertate, rezulta din cantitatea, natura substantelor traficate si efectul daunator asupra sanatatii persoanelor care consuma astfel de substante periculoase, intrucat publicul ar avea perceptia ca organele judiciare abilitate sa ia masuri ferme de preintampinare si combatere a acestui fenomen infractional nu au capacitatea de a actiona ferm, si astfel oricine poate trafica droguri si poate vinde astfel de substante deosebit de periculoase; de asemenea, pericolul concret pentru ordinea publica consta in starea de insecuritate a cetatenilor  luand la cunostinta ca o persoana cercetata pentru infractiuni grave, despre care exista probe si indicii ca pune in circulatie in mod repetat droguri de risc,  fiind lasat in libertate, ar putea relua activitatea infractionala.
O a doua componenta a pericolului concret pentru ordinea publica, perceputa de societate, consta in aceea ca prin activitatile ilicite referitoare la droguri, sunt acumulate sume mari de bani, care sunt folosite pentru finantarea altor fapte ilicite -uneori dintre cele extrem de periculoase - pentru intarirea si perfectionarea modalitatilor infractionale (procurarea de autoturisme, echipamente care sa faciliteze diverse infractiuni) astfel fenomenul infractional in general fiind din ce in ce mai greu de descoperit, de dovedit si de sanctionat, iar securitatea cetateanului fiind din ce in ce mai mult prejudiciata.
Din punct de vedere al scopului masurii preventive si al oportunitatii acesteia, in sensul art. 136 alin 1 Cod procedura penala, tribunalul retine ca urmarirea penala se afla la inceput, informatiile din dosar conduc la necesitatea identificarii unor alte persoane in legatura cu fapta inculpatului, precum si a originii si modalitatii de procurare a cannabisului (prin firme de coletarie) persoanele respective conturandu-se ca fiind cunoscute de inculpat, acesta avand posibilitatea de a lua contact direct sau indirect cu ele avand in vedere pozitia sa procesuala.
Se apreciaza ca o alta masura preventiva mai putin restrictiva de drepturi este ineficienta in actualul stadiu procesual, cand sunt indicii despre existenta unor participanti la acte infractionale ce nu au fost inca identificati, astfel incat nu s-ar putea stabili obligatii concrete si eficiente in sarcina inculpatului.  
In raport cu art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 23 din Constitutie, masura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci cand exista motive verosimile ca s-a savarsit o infractiune sau exista motive temeinice de a se crede in posibilitatea savarsirii unei noi infractiuni, fiind necesara astfel apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenesti, desfasurarea in bune conditii a procesului penal."
Impotriva acestei incheieri, in termen legal, a declarat recurs inculpatul I.A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru motivele expuse pe larg in practicaua prezentei decizii, solicitand admiterea recursului, casarea incheierii recurate si rejudecand, sa se dispuna revocarea masurii arestarii preventive fata de inculpat.
  La Curtea de Apel Constanta, cauza a fost inregistrata sub numarul 13173/118/2012.
Examinand incheierea recurata in raport de criticile aduse si sub toate aspectele prev. de art. 3856 alin. 3 cod pr. penala, curtea constata ca recursul declarat de inculpatul I.A. este fondat, insa nu pentru criticile formulate, ci pentru considerentele care urmeaza a fi analizate:
Astfel, potrivit prev. art. 1491 alin.1 si 10 din cod pr.penala, judecatorul poate dispune arestarea preventiva a inculpatului daca sunt intrunite conditiile prev. de art.143 cod pr.penala si exista vreunul dintre cazurile prev. de art.148 cod pr.penala, cand considera ca, in interesul urmaririi penale, este necesara aceasta masura preventiva.
In cauza, curtea retine, contrar celor sustinute de inculpat, ca din probele administrate pana in aceasta faza a urmaririi penale, rezulta presupunerea rezonabila in sensul art. 68 ind.1 rap. la art.143 alin.1 cod pr.penala, respectiv ca, la data de 09 11 2012 un agent de politie judiciara din cadrul BCCO s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul ca numitul ,,A", persoana neidentificata, detine si pune in vanzare cannabis cu pretul de 70 lei gramul in cluburile din Constanta si Bucuresti. S-a mai retinut ca persoana primea cannabis-ul printr-o firma de coletarie si il depozita intr-un loc neidentificat din Bucuresti.
Curtea are in vedere urmatoarele mijloace de proba: procesele verbale incheiate de investigatorul sub acoperire M.I. la data de 12.11.2012 si 13.11.2012; procesul verbal de constatare a savarsirii infractiunii flagrante incheiat la data de 13.11.2012 de catre politistii delegati in cauza; adresa cu nr. 2414086/14.11.2012 a Laboratorului de Analiza si Profil al Drogurilor Constanta. 
Fapta presupus a fi savarsita de inculpat este sanctionata de lege cu pedeapsa inchisorii de la 3 ani la 15 ani pentru infractiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Studiind actele si lucrarile dosarului instanta constata ca, in speta, este prezent cazul de arestare prev. de art.148 alin.1 lit. f cod pr.penala, astfel cum corect a apreciat si instanta fondului, fiind indeplinite cumulativ cerintele impuse de acest text de lege, intrucat in sarcina inculpatului s-a retinut ca ar fi comis infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista date ca lasarea in libertate a acestuia prezinta pericol concret pentru ordinea publica, in raport de natura si gravitatea faptei, imprejurarile si modalitatea concreta in care ar fi actionat, constand in faptul ca, in urma contactului telefonic dintre colaboratorul sub acoperire si inculpat, acesta din urma l-a invitat pe colaborator sa se deplaseze la Bucuresti, indicandu-i locatia restaurantului M.D. din cartierul D., urmand ca acolo sa-i vanda cantitatea de aproximativ 200 grame cannabis contra sumei de 45 lei/gram.
In urma deplasarii investigatorului si colaboratorului sub acoperire la locatia indicata, s-a constatat ca acestia s-au intalnit cu numitul ,,A" (identificat ulterior ca fiind I.A.), care in prima etapa le-a inmanat o folie cu o cantitate mica de substanta vegetala cu aspect si miros de cannabis, iar in a doua etapa le-a inmanat trei folii continand cca 150 grame substanta vegetala, despre care s-a stabilit ca reprezinta cannabis. In schimbul acestei cantitati de cannabis inculpatul a solicitat remiterea sumei de 8000 lei, verificand in prealabil daca investigatorul sub acoperire are in posesie suma de bani solicitata.
Nu poate fi trecuta cu vederea starea de insecuritate ce ar putea fi generata in comunitate, de lasarea in libertate a celor acuzati de savarsirea unor astfel de fapte, precum si neincrederea in autoritatile judiciare daca s-ar afla ca persoane banuite de comiterea acestora ar fi cercetate in libertate.
Concluzionand, curtea constata ca masura arestarii preventive dispusa de tribunal este pe deplin justificata, fiind conforma cu prev.art.143 cod pr.penala rap. la art.148 alin.1 lit.f cod pr.penala si cu scopul instituit de art.136 cod pr.penala in sensul ca privarea de libertate se impune pentru buna desfasurare a procesului penal.
Analizand masura preventiva si din perspectiva art.5 paragraf.1 din CEDO, astfel cum a fost reflectata in jurisprudenta CEDO, curtea considera ca protejarea libertatii individuale impotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor nu trebuie sa stanjeneasca eforturile organelor judiciare de administrare a probelor in scopul aflarii adevarului, cata vreme exista motive verosimile de a banui ca inculpatul a savarsit fapta penala pentru care este cercetat.
De subliniat ca recurentul beneficiaza in continuare de prezumtia de nevinovatie pana la pronuntarea unei hotarari definitive de condamnare.
Critica recursului inculpatului este intemeiata doar cu privire la gresita retinere de catre instanta fondului a cazului de arestare prev. de art. 148 lit. c cod procedura penala, avand in vedere ca imprejurarile de fapt enumerate nu reprezinta date ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni.
Drept urmare, curtea, in baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. Pr. Pen. va admite recursul formulat de inculpatul I.A. impotriva incheierii nr. 180/14.11.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 13173/118/2012.
In baza art. 38517 alin. 2 C. Pr. Pen., va casa in parte incheierea penala recurata si, rejudecand, va inlatura aplicarea dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. c C. pr. pen. din incheierea recurata si din mandatul de arestare preventiva nr. 204/14.11.2012 emis de Tribunalul Constanta.
Va mentine celelalte dispozitii ale incheierii penale recurate.
In baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.