Neproducere efecte juridice ca urmare a prezentarii reclamantului la serviciu pe perioada concediului medical. Neaducerea certificatului medical la cunostinta angajatorului in termen de 5 zile.
(Decizie nr. 746/CM/ din data de 08.12.2010 pronuntata de Curtea de Apel Constanta)Decizia de sanctionare disciplinara nu este lovita de nulitate intrucat, pe perioada concediului medical, angajatul s-a prezentat la serviciu pentru a-si indeplini atributiile specifice functiei.
Contestatorul a acceptat sa preia atributiile sefului de agentie pe perioada cat acesta s-a aflat in concediu de odihna, fiind raspunzator pentru neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a acestor atributii.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 9824/118/2009 reclamantul E.V.M. a chemat in judecata pe parata A.R.R., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa dispuna anularea deciziei nr. 1586/26.08.2009 emisa de parata, cu consecinta reintegrarii sale in functia anterior detinuta si a obligarii paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data emiterii deciziei si pana la efectiva reintegrare. Totodata, reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a fost salariatul paratei in functia de inspector de specialitate gradul IA, in cadrul Agentiei A.R.R. Constanta, iar prin decizia contestata s-a dispus sanctionarea sa disciplinara pentru pretinsa incalcare a unor prevederi din contractul colectiv de munca, din regulamentul intern al institutiei, precum si din fisa postului.
Reclamantul a sustinut ca decizia de concediere este nelegala, intrucat a fost emisa cu nesocotirea interdictiei prevazute de art. 60 alin.1 Codul muncii, in conditiile in care la data de 26.08.2009 s-a aflat in concediu medical.
A mai invederat reclamantul ca in mod gresit prin decizia de concediere s-a retinut in sarcina sa savarsirea unei abateri disciplinare.
Astfel, neconformitatile retinute in cuprinsul deciziei privesc modalitatea de aducere la indeplinire a atributiilor ce reveneau sefului de agentie, post pe care reclamantul nu a fost incadrat. Imprejurarea ca, pe o perioada determinata, seful agentiei Constanta s-a aflat in concediu de odihna si l-a nominalizat pe reclamant drept inlocuitor nu a nascut in sarcina sa obligatia executarii tuturor atributiilor de serviciu care potrivit fisei postului si contractului individual de munca reveneau acestuia. In plus, nominalizarea sa ca inlocuitor al sefului de agentie s-a realizat prin cererea acestuia de acordare a concediului, fara a exista in acest sens o decizie de delegare, fara a i se prezenta fisa postului de sef de agentie si fara a lua cunostinta de atributiile ce revin postului respectiv.
Pe de alta parte,a precizat reclamantul, chiar daca s-ar aprecia ca avea obligatia indeplinirii atributiilor sefului de agentie, raspunderea sa nu ar putea fi antrenata decat pentru perioada 13.03.2009-12.06.2009, perioada in care seful de agentie nu s-a prezentat la locul de munca.
Referitor la abaterile ce i-au fost imputate, reclamantul a mentionat ca desi parata a retinut existenta unor carente in activitatea salariatilor agentiei, nu a procedat la sanctionarea vreunuia dintre agentii raspunzatori direct pentru neindeplinirea atributiilor de serviciu.
Analizand fiecare dintre abaterile disciplinare pentru savarsirea carora a fost concediat, reclamantul a formulat urmatoarele aparari:
- formularele folosite la controalele in trafic au fost cele puse la dispozitie de parata, identice cu cele utilizate in perioada octombrie 2007-martie 2009;
- dispozitia de continuare a controlului inceput asupra S.C. "G.O." S.R.L. nu i-a fost adusa la cunostinta;
- modalitatea de comunicare catre operatorii de transport a rezultatelor controalelor a fost aceeasi cu cea folosita si in perioada anterioara lunii martie 2009;
- pentru necompletarea pozitiilor nr. 314-317 din registrul de evidenta a contraventiilor nu s-a procedat si la sanctionarea salariatului care avea aceasta atributie de serviciu;
- documentatia prealabila eliberarii licentei de transport pentru S.C. "P.C." S.R.L. a fost corect si complet intocmita;
- obligatia de a introduce in baza de date persoanele desemnate sa conduca activitatea de transport rutier revenea unor salariati care nu au fost sanctionati disciplinar.
De asemenea, reclamantul a apreciat ca la aplicarea sanctiunii disciplinare au fost nesocotite criteriile de stabilire a sanctiunii disciplinare prevazute de art. 266 Codul muncii, prin aplicarea celei mai grave dintre sanctiuni fara a se avea in vedere imprejurarile in care au fost savarsite faptele imputate.
In privinta daunelor morale solicitate, reclamantul a aratat ca prin modalitatea de incetare a raporturilor de munca si prin mediatizarea excesiva a acestei sanctiuni i-a fost creat un prejudiciu moral pentru repararea caruia este indreptatit la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despagubiri.
In aparare, parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii.
Asupra motivului de nulitate absoluta invocat de reclamant, prin raportare la dispozitiile art. 60 alin.1 lit. a Codul muncii, parata a precizat ca la data de 26.08.2009, data emiterii deciziei contestate, reclamantul a fost prezent la locul de munca, semnand documente din cadrul agentiei. In plus, certificatul de concediu medical a fost comunicat conducerii institutiei la data de 09.09.2009, data la care reclamantul avea deja cunostinta despre existenta deciziei de sanctionare.
Referitor la atributiile de serviciu ale reclamantului, parata a invederat ca prin cererea de concediu de odihna formulata de seful Agentiei Constanta la data de 04.03.2009, reclamantul a fost desemnat ca inlocuitor al acestuia, fiind de acord si semnand cererea. Prin urmare, reclamantul a fost mandatat sa preia atributiile functiei de sef al Agentiei Constanta pe perioada concediului de odihna al titularului postului. Prin urmare, in lipsa unei decizii de nominalizare a unei alte persoane ulterior expirarii concediului de odihna, este evident ca si conducerea A.R.R. a acceptat continuarea mandatului acordat pana la reluarea postului de catre titular.
S-a precizat in cuprinsul intampinarii ca reclamantul a fost sanctionat disciplinar pentru fapte savarsite in exercitarea atributiilor specifice postului de executie pe care il ocupa, precum si pentru cele savarsite in calitatea sa de inlocuitor al sefului de agentie, aferente perioadei 13.03-12.06.2009.
Fata de apararile punctuale formulate de reclamant prin raportare la fiecare abatere disciplinara, parata a sustinut urmatoarele:
- in calitate de inlocuitor al sefului de agentie reclamantul avea obligatia de a verifica activitatea celorlalti angajati, iar in caz de constatare a unor deficiente trebuia sa prelucreze tuturor inspectorilor procedurile A.R.R. privind efectuarea controlului in trafic;
- adresa nr. 5495/25.02.2009 referitoare la efectuarea controlului la S.C. "G.O." S.R.L. a fost inregistrata in evidentele Agentiei ARR Constanta, reclamantul fiind obligat sa dispuna finalizarea tuturor controalelor incepute in perioada anterioara preluarii functiei de sef de agentie;
- fapta reclamantului de a nu aduce la cunostinta operatorilor de transport rezultatele controalelor efectuate la sediul acestora constituie o incalcare a procedurii nr. 31486/03.12.2007;
- din verificarea dosarelor mai multor operatori de transport s-a constatat ca o deficienta generala lipsa din dosare a listei cu vehiculele detinute si utilizate, reclamantul fiind vinovat de eliberarea copiilor conforme ale licentei de transport in conditiile in care dosarele erau incomplete;
- pentru nerespectarea obligatiei de introducere in baza de date a persoanelor desemnate sa conduca permanent activitatea de transport rutier a fost sanctionata disciplinar si salariata R.I.M., careia ii revenea aceasta atributie de serviciu prin fisa postului ;
- reclamantul a eliberat licenta de transport pentru S.C. "P.C." S.R.L., desi aceasta societate solicitase certificat de transport in cont propriu si in conditiile in care persoana desemnata indeplinea aceasta functie si la un alt operator de transport.
Parata a mai invederat ca in anul 2005 reclamantul a mai fost sanctionat disciplinar cu avertisment scris, astfel ca la aplicarea sanctiunii disciplinare prin decizia contestata s-a tinut seama de comportarea generala anterioara manifestata de reclamant.
Referitor la cererea reclamantului de acordare a daunelor morale, parata a sustinut ca masura concedierii nu poate fi apreciata ca subiectiva sau abuziva, astfel ca reclamantul sa pretinda afectarea reala si efectiva a reputatiei sale.
Cu opinie majoritara, prin sentinta civila nr. 685 din 7.04.2010 Tribunalul Constanta a respins contestatia formulata de reclamantul E.V. in contradictoriu cu parata A.R. Romana, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Prin decizia nr. 1586/26.08.2009 s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantului, angajat in functia de inspector de specialitate gradul I A in cadrul A.R.R. Constanta.
Prin cererea de fata, reclamantul a contestat decizia de concediere, invocand motive ce vizeaza atat legalitatea actului unilateral al angajatorului, cat si temeinicia masurii dispuse.
O prima critica formulata de reclamant si care potrivit sustinerilor sale atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere, o reprezinta incalcarea dispozitiilor art. 60 alin.1 lit. a Codul muncii, potrivit cu care concedierea salariatilor nu poate fi dispusa pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical.
In acest sens, reclamantul se prevaleaza de certificatul de concediu medical seria CCMAB nr. 7431844/26.08.2009, prin care se atesta incapacitatea sa de munca pentru considerente medicale in perioada 26.08.2009-31.08.2009.
Din examinarea inscrisurilor depuse la dosar de parata rezulta insa ca la data de 26.08.2009-data emiterii atat a deciziei de concediere, cat si a certificatului de concediu medical, reclamantul a fost prezent la locul de munca, unde a semnat o serie de documente in cadrul procedurii de eliberare a atestatului de pregatire si perfectionare profesionala pentru conducatorii auto.
Prin urmare, desi certificatul de concediu medical nu a fost supus unei proceduri de anulare pe cale administrativa sau judiciara, efectele sale au fost inlaturate prin chiar vointa reclamantului, care prin prezentare la locul de munca si indeplinirea atributiilor specifice a inteles sa nu se prevaleze de starea de incapacitate de munca atestata prin act medical.
Pentru aceste motive, in considerarea contextului faptic anterior expus, instanta a apreciat ca certificatul de concediu medical invocat de reclamant nu a produs efecte pe data de 26.08.2009, potrivit chiar manifestarii de vointa a reclamantului, prevalarea ulterioara de aceste efecte realizandu-se cu rea-credinta, doar in scopul inlaturarii sanctiunii disciplinare.
Din examinarea deciziei de concediere, extrem de detaliata sub aspectul descrierii abaterilor disciplinare retinute, instanta a constatat ca reclamantul a fost concediat din functia de inspector de specialitate gradul IA in cadrul A.R.R. Constanta, fiindu-i imputate insa o serie de nereguli in indeplinirea si a atributiilor specifice postului de sef de agentie. Ori, in aceste imprejurari, reclamantul a sustinut ca nu avea nici una dintre obligatiile de serviciu pretins incalcate si prin urmare nu poate fi angajata raspunderea sa disciplinara.
Din inscrisurile depuse la dosar de parata, rezulta ca la data de 10.03.2009, seful A.R.R. Constanta, B.M., a formulat o cerere pentru 15 zile de concediu de odihna, aferente perioadei 16.03.2009-06.04.2009. Prin chiar cererea formulata, aprobata de directorul general al ARR, a fost desemnat ca inlocuitor al sefului de agentie reclamantul E.V.M., care a si semnat, confirmand astfel acceptarea noii sale calitati.
Desi cererea de inlocuire a vizat perioada in care seful de agentie urma a beneficia de concediul legal de odihna, absenta acestuia de la locul de munca s-a prelungit cu mult peste cele 15 zile initial solicitate, pe toata durata acestei situatii de provizorat nefiind emisa vreo decizia din partea conducerii referitoare la modalitatea de coordonare a activitatii in cadrul agentiei Constanta.
Prin urmare, la data de 16.03.2009, reclamantul a devenit cu acceptul sau inlocuitor al sefului de agentie. In conditiile in care Codul muncii nu reglementeaza institutia "inlocuirii" unui salariat, pornind chiar de la semnificatia termenului in limbaj comun se poate retine ca inlocuirea unui salariat presupune subrogarea in drepturile si obligatiile acestuia, astfel ca angajatorul sa nu fie afectat de lipsa temporara a titularului postului. Prin urmare, odata ce a acceptat sa il inlocuiasca pe seful de agentie, reclamantul si-a asumat preluarea atributiilor de serviciu ale acestuia, atributii pe care parata i le-a incredintat implicit prin exprimarea acordului sau fata de propunerea de inlocuire formulata de B.M.
Aceasta delegare nu a fost conceputa la nivel pur teoretic si formal, ci pornind chiar de la scopul pentru care parata a recurs la aceasta procedura, este evident ca reclamantului i-au fost incredintate toate atributiile de serviciu ale sefului de agentie titular, urmand a fi raspunzator pe cale de consecinta pentru eventuala indeplinire defectuoasa a acestor atributii.
Pe de alta parte, sustinerile reclamantului in sensul ca nu avea cunostinta despre obligatiile ce ii reveneau in calitate de substituent al sefului de agentie nu pot fi retinute, in primul rand pentru ca acceptarea desemnarii sale ca inlocuitor al sefului de agentie prezuma cunoasterea de catre reclamant a sarcinilor de serviciu pe care le implica noua sa calitate. Reclamantul a semnat in aceasta calitate acte prin care angaja raspunderea paratei, supervizand in acest mod activitatea persoanelor aflate in subordinea sefului de agentie; a aprecia ca aceasta semnatura era una pur formala, fara nici un fel de implicatii din partea reclamantului, inseamna a accepta ideea unei preluari pur onorifice a functiei de conducere si inclusiv posibilitatea savarsirii unor nereguli fara nici o consecinta directa pentru reclamant.
Nu este lipsit de insemnatate nici faptul ca reclamantul a mai inlocuit seful de agentie si cu alte prilejuri, fara a invoca la un moment dat imposibilitatea indeplinirii atributiilor de serviciu ale acestuia sau necunoasterea acestor atributii.
Cu referire la abaterile disciplinare retinute in concret in sarcina reclamantului, una dintre criticile formulate de acesta vizeaza sanctionarea sa gresita pentru fapta unor salariati care la randul lor nu au fost sanctionati.Sub acest aspect trebuie retinut ca reclamantului nu i-a fost angajata raspunderea disciplinara pentru faptele altor persoane, ci pentru nerespectarea propriei obligatii de a controla activitatea personalului din subordine, raspunzand pentru buna functionare a agentiei. Ori, prin probele administrate reclamantul nu a probat respectarea procedurilor interne ale A.R.R. referitoare la folosirea in trafic a anumitor formulare, comunicarea catre operatorii de transport verificati a rezultatului controlului la care au fost supusi sau finalizarea controalelor incepute inainte de preluarea atributiilor de sef de agentie.
Reclamantul a omis insa a se referi in cuprinsul cererii sale la o serie de abateri retinute de parata si care presupuneau o anumita actiune din partea sa, in calitate de inlocuitor al sefului de agentie. Astfel, s-au imputat reclamantului neintocmirea lunara a programarilor pentru efectuarea controalelor la scolile de soferi, aprobarea eliberarii de copii conforme a licentei de transport pentru anumiti operatori fara ca la dosar sa existe lista cu vehiculele detinute si utilizate, neintocmirea rapoartelor de neconformitati privind primirea si verificarea dosarelor inregistrate la agentie.
Cu privire la aceste abateri disciplinare reclamantul nu numai ca nu a dovedit contrariul celor retinute de angajator, dar nici nu a formulat aparari in cuprinsul contestatiei, astfel ca instanta a retinut temeinicia sustinerilor paratei, pe baza documentatiei care a stat la baza emiterii deciziei de concediere.
In sarcina reclamantului s-a retinut insa si savarsirea unei abateri disciplinare ce a presupus incalcarea chiar a atributiilor de serviciu specifice functiei de executie pe care o detinea, respectiv eliberarea licentei de transport operatorului S.C. "P.C." SR.L. fara indeplinirea cumulativa a conditiilor legale.
Din referatul comisiei de cercetare disciplinara si din cuprinsul deciziei contestate rezulta ca reclamantul, in calitate de inspector de specialitate grad IA a verificat personal dosarul depus de operatorul de transport S.C. "P.C." S.R.L. si a eliberat acestuia licenta de transport. La controlul efectuat de conducerea A.R.R. s-a constatat insa ca operatorul respectiv solicitase eliberarea certificatului de transport in cont propriu, iar documentatia depusa nu cuprindea toate inscrisurile necesare eliberarii licentei de transport. In plus, persoana desemnata sa conduca activitatea de transport rutier la acest operator indeplinea aceeasi functie si la S.C. "M.T." S.R.L., aspect interzis de actele normative incidente si care ar fi trebuit sesizat de reclamant.
In consecinta, in sarcina reclamantului a fost retinuta incalcarea unei atributii expres prevazute la pct.8. b din fisa postului, in opinia instantei aceasta abatere avand o gravitate deosebita, apta sa justifice prin ea insasi aplicarea celei mai severe sanctiuni disciplinare.
Pentru toate considerentele expuse, instanta de fond a retinut ca in mod corect s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al reclamantului, cu titlu de sanctiune disciplinara, prin faptele savarsite reclamantul fiind culpabil pentru indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor de serviciu, de natura a cauza perturbari in activitatea paratei. Prin urmare, contestatia indreptata impotriva deciziei nr. 1586/26.08.2009 a fost respinsa ca nefondata.
Aceeasi solutie a fost pronuntata si in privinta capatului de cerere referitor la obligarea paratei la plata de daune morale, intrucat in conditiile in care masura concedierii dispusa prin decizia contestata este legala si temeinica, aceasta nu poate constitui temei al angajarii raspunderii civile delictuale a paratei pentru eventualele suferinte morale indurate de reclamant.
Opinia separata vizeaza solutionarea exceptiei nulitatii absolute a deciziei de sanctionare intemeiata pe incalcarea dispozitiilor art. 60 alin. 1 lit. a din codul muncii, astfel:
S-a considerat ca decizia este lovita de nulitate absoluta deoarece a fost emisa in perioada concediului medical al contestatorului dovedit cu certificatul de concediu seria CCMAB nr. 7431844 datat 26.08.2009, eliberat pentru perioada de incapacitate de munca: 26.08.2009-31.08.2009 .
Legiuitorul a edictat in textul art. 60 alin. 1 lit. a faptul ca o concediere nu poate fi dispusa pe perioada incapacitatii temporare de munca stabilita prin certificat conform legii, intentia legiuitorului fiind aceea de a asigura evitarea abuzurilor angajatorilor, asigurarea stabilitatii in munca a salariatilor si respectarea dreptului lor la aparare.
Textul nu face referire, nu distinge asupra datei la care este emis certificatul medical care atesta incapacitatea de munca, singura cerinta este ca decizia de sanctionare sa nu fie emisa in perioada de incapacitate de munca, respectiv rezolutia angajatorului de a lua masura fata de salariat urmata de masura in sine sa nu se circumscrie perioadei de incapacitate de munca a acestuia, intocmai ca in speta de fata.
Perioada de incapacitate de munca reprezinta de fapt o perioada de suspendare a contractului de munca, fiind interzisa orice masura de incetare, modificare a contractului, cu exceptiile limitative si strict reglementate de legiuitor - reorganizarea judiciara sau falimentul angajatorului, in care nu se incadreaza insa situatia intimatei.
Astfel, concedierea este interzisa in cazurile in care contractual individual de munca al salariatului este suspendat de drept sau este suspendat la initiativa salariatului.
In termen legal, impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul E.V.M., considerand hotararea recurata ca fiind nelegala.
Critica solutiei din perspectiva art. 304 pct. 9 in referire la art. 3041 din Codul de procedura civila vizeaza urmatoarele:
1) Recurentul considera ca, in mod gresit, interpretand eronat dispozitiile legale aplicabile si fata de probatoriul administrat in cauza, instanta de fond a retinut ca masura dispusa prin decizia contestata nu ar fi nesocotit dispozitiile art. 60 al.1 lit.a din Codul muncii.
Incepand cu data de 26.08.2009 (data emiterii deciziei contestate) s-a aflat in incapacitate temporara de munca, dovedita cu certificatul de concediu medical seria CCMAV nr. 7431844/26.08.2009, astfel ca masura concedierii s-a dispus cu nesocotirea interdictiei impuse de art. 60 al.1 lit.a din Codul muncii.
Sub un prim aspect, recurentul subliniaza ca instanta de fond a omis imprejurarea ca prezenta sa la locul de munca a fost semnalata exclusiv in prima parte a zilei de 26.08.2009, zi pe parcursul careia a survenit starea de boala, a parasit locul de munca si s-a deplasat la o unitate sanitara.
La momentul la care, in imprejurarile anterior mentionate, a parasit locul de munca, decizia contestata nu ii fusese comunicata, nu avea cunostinta de existenta si continutul sau, astfel ca nu putea preconstitui inscrisuri in scopul unic al invalidarii acesteia, cum gresit a retinut instanta de fond.
Depunerea certificatului de concediu medical la institutia parata la data de 09.09.2009 este explicabila prin aceea ca, pana la acel moment, starea sanatatii nu i-a permis deplasarea.
Pe de alta parte, instanta de fond a omis a analiza imprejurarea ca, de vreme ce certificatul de concediu medical nu a fost constatat nul/anulat/desfiintat in vreuna din modalitatile prevazute de lege, el continua a produce efectele specifice, dovedind ca, la data la care s-a dispus masura concedierii prin dispozitia contestata, se afla in incapacitate temporara de munca.
2) In mod gresit, interpretand eronat dispozitiile art. 263 al.2 din Codul muncii, instanta de fond a retinut justetea sanctiunii disciplinare aplicate reclamantului prin dispozitia contestata.
Reclamantul nu a fost niciodata incadrat in munca pe functia de sef al A.R.R. Constanta si nu a luat niciodata cunostinta de atributiile care, potrivit fisei postului si contractului individual de munca, revin sefului de agentie.
Ori, in speta i se imputa neexecutarea/executarea necorespunzatoare a unor atributii si sarcini de serviciu care nu erau inscrise in fisa postului sau, in contractul individual de munca perfectat cu intimata, in contractul colectiv de munca sau in regulamentul de ordine interioara in referire la functia pe care a ocupat-o (inspector de specialitate gradul IA).
Imprejurarea ca, pe o perioada determinata, pe parcursul careia seful A.R.R. Constanta s-a aflat in concediu de odihna, acesta l-a nominalizat drept "inlocuitor" nu a nascut in sarcina sa obligatia executarii tuturor sarcinilor de serviciu care, potrivit fisei postului si contractului individual de munca, reveneau acestuia si, pe cale de consecinta, nu este de natura a antrena raspunderea sa disciplinara, cu atat mai mult cu cat majoritatea neconformitatilor constatate s-au ivit intr-o perioada anterioara.
Faptul ca, anterior, l-a mai inlocuit pe seful A.R.R. Constanta in perioadele in care s-a aflat in concediu de odihna (in anul 2008 si in anul 2004) nu semnifica imprejurarea ca i-ar fi fost facute cunoscute atributiile care ii reveneau, potrivit fisei postului, salariatului care indeplinea aceasta calitate.
In acest sens, subliniaza ca, la momentul la care a fost desemnat "inlocuitor" de catre seful de agentie, pe perioada in care acesta s-a aflat in concediu de odihna, nu a operat o preluare a atributiilor, la dosarul cauzei nefiind depus vreun inscris in acest sens.
Mai mult, subliniaza imprejurarea ca seful de agentie l-a desemnat inlocuitor prin cererea de concediu de odihna, exclusiv pentru aceasta perioada (16-23.03.2009), astfel ca, in mod absolut nejustificat, s-a retinut sa c-ar face vinovat de executarea necorespunzatoare a atributiilor care, potrivit fisei postului, reveneau sefului de agentie si in perioada in care acesta s-a aflat in concediu medical, re4spectiv 24.03-12.06.2009, perioada in care, de altfel, nici nu fusese desemnat inlocuitor.
In plus, urmeaza a se observa ca desfacerea disciplinara a contractului individual de munca s-a fundamentat si pe existenta unor pretinse carente in activitatea de coordonare si supraveghere a activitatii agentiei, mai precis a modalitatii in care salariati acesteia si-au adus la indeplinire sarcinile de serviciu, fara insa ca acestia - raspunzatori direct pentru indeplinirea atributiilor de serviciu ce le reveneau - sa fi fost vreodata sanctionati.
Astfel, i s-au imputat:
- Faptul ca, in calitate de inlocuitor al sefului A.R.R. Constanta, nu ar fi luat masuri in privinta corectarii practicii inspectorilor din cadrul agentiei ARR Constanta de a intocmi rapoartele cu autovehiculele verificate in trafic intocmite fara a trece codificarea la tipul de transport, retinandu-se ca avea obligatia prelucrarii tuturor inspectorilor in vederea respectarii si ducerii la indeplinire a Procedurii A.R.R. nr. 26622/17.10.2007 privind controlul efectuat in trafic, obligatie pe care nu ar fi executat-o.
- Utilizarea, la controalele in trafic, a altor formulare decat cele prevazute de Procedura A.R.R. nr. 26622/17.10.2007, in conditiile in care, in perioada in care la inlocuit pe seful agentiei a formulat cereri pentru asigurarea necesarului.
- Faptul ca, in luna martie 2009, nu a finalizat controlul inceput anterior asupra societatii comerciale "G.O." S.R.L., fapt ce ar constitui o incalcare a dispozitiilor conducerii ARR comunicate A.R.R. Constanta prin adresa nr. 5495/ARR/25.02.2009, dispozitii care, fiind anterioare absentei sefului A.R.R., nu i-au fost vreodata aduse la cunostinta.
- Imprejurarea ca rezultatele controalelor nu au fost aduse la cunostinta intreprinderilor/operatorilor de transport verificati prin adresa, ci prin chiar raportul de contraventii prezentat, sub semnatura acestora. Trecand peste faptul ca, independent de modalitatea de comunicare a rezultatului controlului (fie prin adresa, fie prin comunicarea raportului de contraventii), acesta este adus la cunostinta intreprinderii sau operatorului de transport verificat, astfel ca finalitatea comunicarii este atinsa, urmeaza a se observa ca aceasta a fost modalitatea de comunicare si in perioada anterioara lunii martie 2009 si ca niciodata nu au fost sanctionati pentru aceasta modalitate de comunicare a rezultatelor controalelor inspectorii agentiei in ale caror atributii de serviciu intra, potrivit fisei postului, si aceasta obligatie.
- Imprejurarea ca pozitiile 314 - 317 (4 pozitii) si 374 - 376 (3 pozitii) din registrul de evidenta a contraventiilor nu ar fi fost completate, fara insa a proceda si la sanctionarea salariatului care avea aceasta atributie inscrisa in fisa postului.
De asemenea, in cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara se arata ca s-a constatat drept " deficienta generala" lipsa de la dosare a listei cu vehicule detinute si utilizate. Ori, licentele de transport pentru operatorii mentionati in cuprinsul deciziei nu fost eliberate anterior datei de 13.03.2009, astfel ca nu poate fi tinut raspunzator pentru modalitatea de intocmire a dosarelor.
- S-a mai retinut ca ar fi raspunzator pentru imprejurarea ca salariatii agentiei nu au completat datele prevazute la lit. A pct. VIII din cererile tip de eliberare a copiilor conforme, fara insa ca agentii carora le revenea direct aceasta obligatie sa fi fost vreodata sanctionati pentru nerespectarea sa.
In acelasi sens, precizeaza recurentul ca nu ii revenea, in mod direct, obligatia de a introduce in baza de date persoanele desemnate sa conduca, efectiv si permanent, activitatea de transport rutier sau de a inregistra solicitarile intreprinderilor/ operatorilor de transport in registrul de intrari sau de a completa datele lipsa din registrul operatorilor de transport.
In privinta atributiilor care, potrivit fisei postului si contractului individual de munca, ii reveneau in calitate de inspector de specialitate gradul IA, i s-a imputat exclusiv modalitatea de eliberare a licentei de transport catre societatea comerciala "P.C." SRL, sens in care subliniaza ca, in pofida celor retinute de instanta de fond, documentatia prealabila eliberarii acesteia a fost corect si complet intocmita, caci, pe de o parte, parata nu a probat (ci doar a sustinut) pretinsa lipsa a unor inscrisuri necesare eliberarii licentei de transport, ia, pe de alta parte, nu avea posibilitatea concreta, efectiva de a verifica daca persoana desemnata sa conduca activitatea de transport rutier la acest operator indeplinea aceeasi functie la un alt operator de transport, cu atat mai mult cu cat este posibil ca, in perioada de timp scursa intre momentele eliberarii licentelor celor doi transportatori, sa intervina modificari sub acest aspect. Parata nu a inteles a retrage licenta de transport acordata societatii comerciale "P.C." SRL, cu toate ca reclama eliberarea acesteia in mod nelegal.
3) Sub un alt aspect, considera recurentul ca, interpretand eronat dispozitiile art. 266 din Codul muncii, instanta de fond nu a retinut ca, la aplicarea sanctiunii disciplinare au fost nesocotite criteriile de stabilire a sanctiunii disciplinare.
Astfel, prin decizia contestata s-a dispus aplicarea celei mai grave dintre sanctiunile prevazute de legislatia muncii, fara a se avea in vedere imprejurarile savarsirii faptelor ce i se imputa, respectiv faptul ca majoritatea sunt in legatura cu sarcini si atributii care nu i-au fost aduse vreodata la cunostinta, ca majoritatea isi afla cauzele in perioade precedente datei de 12.03.2009, ca - separat de asa-zisele atributii ce ii reveneau in calitate de "inlocuitor" al sefului A.R.R. Constanta - era obligat a duce la indeplinire sarcinile de serviciu care ii reveneau in calitate de inspector de specialitate gradul IA ( ce presupuneau, intre altele, program de lucru cu publicul, zilnic, intre orele 900-1430), ca intimata insasi nu a luat masurile ce se impuneau pentru buna organizare si desfasurare a activitatii agentiei, aspecte cu conotatii directe asupra gradului sau de vinovatie, dar nici comportarea generala anterioara pe care a manifestat-o in cadrul serviciului.
In masura in care criticile aduse hotararii recurate vor fi gasite intemeiate, apreciaza ca reformarea acesteia se impune a fi realizata si sub aspectul modalitatii de solutionare a capatului de cerere referitor la obligarea intimatei la plata de daune morale, caci, prin modalitatea de incetare a raportului de munca, prin mediatizarea excesiva a acestei sanctiuni, ia fost creat un prejudiciu moral, in sensul denigrarii imaginii sale (profesionale si morale) atat in fata colectivului din care a facut parte, cat si in fata opiniei publice.
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste prima critica formulata de reclamant referitor la nulitatea absoluta a deciziei de concediere ca urmare a incalcarii dispozitiilor art. 60 al.1 lit. a) din Codul muncii, in mod corect prima instanta a retinut ca certificatul medical invocat nu a produs efecte in data de 26.08.2009.
Decizia de concediere a fost emisa la data de 26.08.2009, data la care contestatorul a fost prezent la sediul agentiei si a semnat o serie de inscrisuri depuse la dosar de intimata.
Prin urmare, efectele concediului medical al fost inlaturate prin chiar vointa contestatorului care prin prezentarea la locul de munca si indeplinirea atributiilor de serviciu specifice a inteles sa nu se prevaleze de starea de incapacitate de munca atestata prin act medical.
Din probatoriul administrat nu rezulta ca in a doua parte a zilei de 26.08.2009 contestatorului i s-ar fi facut rau si a parasit locul de munca pentru a se deplasa la o unitate sanitara.
Faptul ca certificatul medical nu a fost anulat nu are relevanta, atat timp cat efectele sale au fost inlaturate chiar din vointa contestatorului care a inteles sa se prezinte la serviciu si sa isi indeplineasca atributiile de serviciu.
Prin dispozitiile Ordinului Ministerului Sanatatii nr. 233/2006 pentru aprobarea modelului unic al certificatului de concediu medical si a instructiunilor privind utilizarea si modul de completare a certificatelor de concediu medical (anexa 1) se stipuleaza faptul ca persoana asigurata sau reprezentantul legal sau mandatarul desemnat prin procura se obliga sa anunte platitorul despre acordarea concediului medical si sa depuna certificatul de concediu medical pana cel mai tarziu la data de 5 a lunii urmatoare celei pentru care a fost acordat concediul medical.
In cauza, conducerea agentiei a fost anuntata despre starea de incapacitate temporara a contestatorului dupa expirarea termenului legal mentionat anterior.
Cu privire la temeinicia deciziei:
Din inscrisurile depuse la dosar de intimata rezulta ca la data de 10.03.2009, seful A.R.R. Constanta, B.M., a formulat o cerere pentru 15 zile de concediu de odihna, aferente perioadei 16.03.2009 - 6.04.2009. Prin chiar cererea formulata, aprobata de directorul general al A.R.R. a fost desemnat ca inlocuitor al sefului de agentie reclamantul E.V.M., care a si semnat, confirmand astfel acceptarea noii sale calitati.
Prin urmare, reclamantul a acceptat sa il inlocuiasca pe seful agentiei pe perioada concediului de odihna al acestuia, preluand astfel si atributiile specifice functiei de sef de agentie.
Acceptarea desemnarii sale ca inlocuitor al sefului de agentie prezuma cunoasterea de catre contestator a sarcinilor de serviciu pe care le implica noua sa calitate, cu atat mai mult cu cat in anul 2004 si in anul 2008 l-a mai inlocuit pe seful A.R.R. Constanta, in perioadele in care s-a aflat in concediu de odihna, deci ii erau cunoscute atributiile care ii reveneau si nu a invocat niciodata ca se opune la aceasta inlocuire, motivat de faptul ca nu cunoaste atributiile prevazute in fisa postului.
Prin aceasta delegare reclamantului i-au fost incredintate toate atributiile de serviciu ale sefului de agentie, urmand a fi raspunzator pentru eventuala neindeplinire sau indeplinire defectuoasa a acestor atributii.
Contestatorul a fost delegat sa preia atributiile functiei sefului de agentie pe perioada concediului de odihna al acestuia, iar ulterior atat conducerea agentiei, cat si contestatorul au acceptat tacit continuarea mandatului pana la reluarea activitatii de catre titularul postului.
Delegarea acordata de parata si acceptata de reclamant nu a avut loc in mod formal ci a presupus un transfer de responsabilitate catre reclamant menita sa permita desfasurarea in continuare a activitatii paratei.
Atat din raportul de control nr. 21283/27.07.2009, cat si din referatul comisiei de cercetare disciplinara si decizia de concediere rezulta ca in sarcina contestatorului au fost retinute acele fapte care ii reveneau acestuia pentru postul de executie, cat si cele aferente perioadei in care a fost inlocuitorul sefului de agentie (13.03.-12.06.2009).
Raspunderea disciplinara a recurentului nu a fost angajata pentru faptele altor persoane, ci pentru nerespectarea propriei obligatii de a controla activitatea personalului din subordine.
Obiectivele fiecarui compartiment functional, prin urmare si cele ale A.R.R. Constanta, le constituie asigurarea bunei desfasurari a activitatii, procedurile interne se prelucreaza cu personalul nu doar atunci cand sunt adoptate, ci ori de cate ori este nevoie, in functie de modul in care inspectorii inteleg sa le aplice sau se constata deficiente in aplicarea si respectarea lor.
In dubla sa calitate, de inspector de specialitate gradul IA si inlocuitor al sefului de agentie, contestatorul trebuia sa asigure indeplinirea tuturor atributiilor, atat a celor de executie cat si a celor de conducere, de coordonare a activitatii agentiei.
Contestatorul in calitatea sa de inlocuitor al sefului de agentie avea obligatia verificarii activitatii celorlalti salariati si in cazul constatarii unor deficiente sa ia masurile necesare remedierii lor, obligatie pe care nu a indeplinit-o.
In ceea ce priveste abaterea ce a constat in utilizarea altor formulare incheiate la controalele in trafic decat cele prevazute de Procedura A.R.R. nr. 26622/17.10.2007, contestatorul nu a facut dovada demersurilor efectuate pentru a remedia aceasta situatie.
Cu privire la nefinalizarea controlului inceput anterior asupra S.C. G.O." S.R.L., contestatorul avea obligatia sa dispuna finalizarea tuturor controalelor incepute in perioada in care B.M. exercita atributiile functiei de sef de agentie, dar nefinalizate in aceasta perioada, intrucat dupa data de 13.03.2009 trebuia sa asigure respectarea de catre compartimentul de inspectie si control din cadrul agentiei a prevederilor art. 139 lit. u) din Regulamentul de organizare si functionare.
Referitor la neaducerea la cunostinta operatorilor de transport/intreprinderilor prin adresa scrisa a rezultatelor controalelor efectuate la sediul acestora, nu poate fi retinuta apararea contestatorului ca asa s-a procedat si in perioada anterioara si ca inspectorii in a caror atributie intra aceasta sarcina nu au fost niciodata sanctionati, intrucat asigurarea respectarii si aplicarii procedurilor interne cade in sarcina sefilor de agentii, prin urmare contestatorul raspunde de nerealizarea sau realizarea defectuoasa a acestui obiectiv.
In ceea ce priveste completarea registrului de evidenta a contraventiilor, chiar daca contestatorul nu avea atributii direct de completare a acestui registru, in calitatea sa de loctiitor al sefului de agentie avea obligatia sa verifice activitatea salariatului responsabil si sa ia toate masurile care se impuneau pentru remedierea situatiei.
Referitor la faptul ca reclamantul nu a solicitat operatorilor de transport lista cu vehiculele detinute si utilizate, din referatul privind rezolutia comisiei de cercetare rezulta ca fapta a fost savarsita cu ocazia aprobarii eliberarii copiilor conforme ale licentei de transport in perioada in care a fost loctiitorul sefului de agentie. Pentru nerespectarea obligatiei de introducere in baza de date a persoanelor desemnate sa conduca permanent activitatea de transport rutier a fost sanctionata disciplinar si salariata R.I.M., careia ii revenea aceasta atributie prin fisa postului.
In ceea ce priveste ultima abatere disciplinara, din referatul comisiei de cercetare disciplinara rezulta ca recurentul in calitate de inspector de specialitate grad IA a verificat personal dosarul depus la operatorul de transport S.C. "P.C." S.R.L. si a eliberat acestuia licenta de transport.
La controlul efectuat de conducerea A.R.R. s-a constatat insa ca operatorul respectiv solicitase eliberarea certificatului de transport pe cont propriu, iar documentatia depusa nu cuprindea toate inscrisurile necesare eliberarii licentei de transport. In plus, persoana desemnata sa conduca activitatea de transport rutier la acest operator indeplinea aceeasi functie si la alt operator de transport, astfel cum reiesea din baza de date a A.R.R., fiind incalcate atributiile expres prevazute la pct. 8 lit. b) din fisa postului contestatorului.
Raportat la gravitatea abaterilor disciplinare retinute in sarcina contestatorului, aplicarea sanctiunii disciplinare s-a realizat cu respectarea dispozitiilor art. 266 Codul muncii.
Decizia de concediere fiind legala si temeinica, nu se justifica antrenarea raspunderii contractuale a paratei pentru despagubiri materiale si morale.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 Cod pr. Civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.
Contestatorul a acceptat sa preia atributiile sefului de agentie pe perioada cat acesta s-a aflat in concediu de odihna, fiind raspunzator pentru neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a acestor atributii.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 9824/118/2009 reclamantul E.V.M. a chemat in judecata pe parata A.R.R., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa dispuna anularea deciziei nr. 1586/26.08.2009 emisa de parata, cu consecinta reintegrarii sale in functia anterior detinuta si a obligarii paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data emiterii deciziei si pana la efectiva reintegrare. Totodata, reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a fost salariatul paratei in functia de inspector de specialitate gradul IA, in cadrul Agentiei A.R.R. Constanta, iar prin decizia contestata s-a dispus sanctionarea sa disciplinara pentru pretinsa incalcare a unor prevederi din contractul colectiv de munca, din regulamentul intern al institutiei, precum si din fisa postului.
Reclamantul a sustinut ca decizia de concediere este nelegala, intrucat a fost emisa cu nesocotirea interdictiei prevazute de art. 60 alin.1 Codul muncii, in conditiile in care la data de 26.08.2009 s-a aflat in concediu medical.
A mai invederat reclamantul ca in mod gresit prin decizia de concediere s-a retinut in sarcina sa savarsirea unei abateri disciplinare.
Astfel, neconformitatile retinute in cuprinsul deciziei privesc modalitatea de aducere la indeplinire a atributiilor ce reveneau sefului de agentie, post pe care reclamantul nu a fost incadrat. Imprejurarea ca, pe o perioada determinata, seful agentiei Constanta s-a aflat in concediu de odihna si l-a nominalizat pe reclamant drept inlocuitor nu a nascut in sarcina sa obligatia executarii tuturor atributiilor de serviciu care potrivit fisei postului si contractului individual de munca reveneau acestuia. In plus, nominalizarea sa ca inlocuitor al sefului de agentie s-a realizat prin cererea acestuia de acordare a concediului, fara a exista in acest sens o decizie de delegare, fara a i se prezenta fisa postului de sef de agentie si fara a lua cunostinta de atributiile ce revin postului respectiv.
Pe de alta parte,a precizat reclamantul, chiar daca s-ar aprecia ca avea obligatia indeplinirii atributiilor sefului de agentie, raspunderea sa nu ar putea fi antrenata decat pentru perioada 13.03.2009-12.06.2009, perioada in care seful de agentie nu s-a prezentat la locul de munca.
Referitor la abaterile ce i-au fost imputate, reclamantul a mentionat ca desi parata a retinut existenta unor carente in activitatea salariatilor agentiei, nu a procedat la sanctionarea vreunuia dintre agentii raspunzatori direct pentru neindeplinirea atributiilor de serviciu.
Analizand fiecare dintre abaterile disciplinare pentru savarsirea carora a fost concediat, reclamantul a formulat urmatoarele aparari:
- formularele folosite la controalele in trafic au fost cele puse la dispozitie de parata, identice cu cele utilizate in perioada octombrie 2007-martie 2009;
- dispozitia de continuare a controlului inceput asupra S.C. "G.O." S.R.L. nu i-a fost adusa la cunostinta;
- modalitatea de comunicare catre operatorii de transport a rezultatelor controalelor a fost aceeasi cu cea folosita si in perioada anterioara lunii martie 2009;
- pentru necompletarea pozitiilor nr. 314-317 din registrul de evidenta a contraventiilor nu s-a procedat si la sanctionarea salariatului care avea aceasta atributie de serviciu;
- documentatia prealabila eliberarii licentei de transport pentru S.C. "P.C." S.R.L. a fost corect si complet intocmita;
- obligatia de a introduce in baza de date persoanele desemnate sa conduca activitatea de transport rutier revenea unor salariati care nu au fost sanctionati disciplinar.
De asemenea, reclamantul a apreciat ca la aplicarea sanctiunii disciplinare au fost nesocotite criteriile de stabilire a sanctiunii disciplinare prevazute de art. 266 Codul muncii, prin aplicarea celei mai grave dintre sanctiuni fara a se avea in vedere imprejurarile in care au fost savarsite faptele imputate.
In privinta daunelor morale solicitate, reclamantul a aratat ca prin modalitatea de incetare a raporturilor de munca si prin mediatizarea excesiva a acestei sanctiuni i-a fost creat un prejudiciu moral pentru repararea caruia este indreptatit la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despagubiri.
In aparare, parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii.
Asupra motivului de nulitate absoluta invocat de reclamant, prin raportare la dispozitiile art. 60 alin.1 lit. a Codul muncii, parata a precizat ca la data de 26.08.2009, data emiterii deciziei contestate, reclamantul a fost prezent la locul de munca, semnand documente din cadrul agentiei. In plus, certificatul de concediu medical a fost comunicat conducerii institutiei la data de 09.09.2009, data la care reclamantul avea deja cunostinta despre existenta deciziei de sanctionare.
Referitor la atributiile de serviciu ale reclamantului, parata a invederat ca prin cererea de concediu de odihna formulata de seful Agentiei Constanta la data de 04.03.2009, reclamantul a fost desemnat ca inlocuitor al acestuia, fiind de acord si semnand cererea. Prin urmare, reclamantul a fost mandatat sa preia atributiile functiei de sef al Agentiei Constanta pe perioada concediului de odihna al titularului postului. Prin urmare, in lipsa unei decizii de nominalizare a unei alte persoane ulterior expirarii concediului de odihna, este evident ca si conducerea A.R.R. a acceptat continuarea mandatului acordat pana la reluarea postului de catre titular.
S-a precizat in cuprinsul intampinarii ca reclamantul a fost sanctionat disciplinar pentru fapte savarsite in exercitarea atributiilor specifice postului de executie pe care il ocupa, precum si pentru cele savarsite in calitatea sa de inlocuitor al sefului de agentie, aferente perioadei 13.03-12.06.2009.
Fata de apararile punctuale formulate de reclamant prin raportare la fiecare abatere disciplinara, parata a sustinut urmatoarele:
- in calitate de inlocuitor al sefului de agentie reclamantul avea obligatia de a verifica activitatea celorlalti angajati, iar in caz de constatare a unor deficiente trebuia sa prelucreze tuturor inspectorilor procedurile A.R.R. privind efectuarea controlului in trafic;
- adresa nr. 5495/25.02.2009 referitoare la efectuarea controlului la S.C. "G.O." S.R.L. a fost inregistrata in evidentele Agentiei ARR Constanta, reclamantul fiind obligat sa dispuna finalizarea tuturor controalelor incepute in perioada anterioara preluarii functiei de sef de agentie;
- fapta reclamantului de a nu aduce la cunostinta operatorilor de transport rezultatele controalelor efectuate la sediul acestora constituie o incalcare a procedurii nr. 31486/03.12.2007;
- din verificarea dosarelor mai multor operatori de transport s-a constatat ca o deficienta generala lipsa din dosare a listei cu vehiculele detinute si utilizate, reclamantul fiind vinovat de eliberarea copiilor conforme ale licentei de transport in conditiile in care dosarele erau incomplete;
- pentru nerespectarea obligatiei de introducere in baza de date a persoanelor desemnate sa conduca permanent activitatea de transport rutier a fost sanctionata disciplinar si salariata R.I.M., careia ii revenea aceasta atributie de serviciu prin fisa postului ;
- reclamantul a eliberat licenta de transport pentru S.C. "P.C." S.R.L., desi aceasta societate solicitase certificat de transport in cont propriu si in conditiile in care persoana desemnata indeplinea aceasta functie si la un alt operator de transport.
Parata a mai invederat ca in anul 2005 reclamantul a mai fost sanctionat disciplinar cu avertisment scris, astfel ca la aplicarea sanctiunii disciplinare prin decizia contestata s-a tinut seama de comportarea generala anterioara manifestata de reclamant.
Referitor la cererea reclamantului de acordare a daunelor morale, parata a sustinut ca masura concedierii nu poate fi apreciata ca subiectiva sau abuziva, astfel ca reclamantul sa pretinda afectarea reala si efectiva a reputatiei sale.
Cu opinie majoritara, prin sentinta civila nr. 685 din 7.04.2010 Tribunalul Constanta a respins contestatia formulata de reclamantul E.V. in contradictoriu cu parata A.R. Romana, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Prin decizia nr. 1586/26.08.2009 s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantului, angajat in functia de inspector de specialitate gradul I A in cadrul A.R.R. Constanta.
Prin cererea de fata, reclamantul a contestat decizia de concediere, invocand motive ce vizeaza atat legalitatea actului unilateral al angajatorului, cat si temeinicia masurii dispuse.
O prima critica formulata de reclamant si care potrivit sustinerilor sale atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere, o reprezinta incalcarea dispozitiilor art. 60 alin.1 lit. a Codul muncii, potrivit cu care concedierea salariatilor nu poate fi dispusa pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical.
In acest sens, reclamantul se prevaleaza de certificatul de concediu medical seria CCMAB nr. 7431844/26.08.2009, prin care se atesta incapacitatea sa de munca pentru considerente medicale in perioada 26.08.2009-31.08.2009.
Din examinarea inscrisurilor depuse la dosar de parata rezulta insa ca la data de 26.08.2009-data emiterii atat a deciziei de concediere, cat si a certificatului de concediu medical, reclamantul a fost prezent la locul de munca, unde a semnat o serie de documente in cadrul procedurii de eliberare a atestatului de pregatire si perfectionare profesionala pentru conducatorii auto.
Prin urmare, desi certificatul de concediu medical nu a fost supus unei proceduri de anulare pe cale administrativa sau judiciara, efectele sale au fost inlaturate prin chiar vointa reclamantului, care prin prezentare la locul de munca si indeplinirea atributiilor specifice a inteles sa nu se prevaleze de starea de incapacitate de munca atestata prin act medical.
Pentru aceste motive, in considerarea contextului faptic anterior expus, instanta a apreciat ca certificatul de concediu medical invocat de reclamant nu a produs efecte pe data de 26.08.2009, potrivit chiar manifestarii de vointa a reclamantului, prevalarea ulterioara de aceste efecte realizandu-se cu rea-credinta, doar in scopul inlaturarii sanctiunii disciplinare.
Din examinarea deciziei de concediere, extrem de detaliata sub aspectul descrierii abaterilor disciplinare retinute, instanta a constatat ca reclamantul a fost concediat din functia de inspector de specialitate gradul IA in cadrul A.R.R. Constanta, fiindu-i imputate insa o serie de nereguli in indeplinirea si a atributiilor specifice postului de sef de agentie. Ori, in aceste imprejurari, reclamantul a sustinut ca nu avea nici una dintre obligatiile de serviciu pretins incalcate si prin urmare nu poate fi angajata raspunderea sa disciplinara.
Din inscrisurile depuse la dosar de parata, rezulta ca la data de 10.03.2009, seful A.R.R. Constanta, B.M., a formulat o cerere pentru 15 zile de concediu de odihna, aferente perioadei 16.03.2009-06.04.2009. Prin chiar cererea formulata, aprobata de directorul general al ARR, a fost desemnat ca inlocuitor al sefului de agentie reclamantul E.V.M., care a si semnat, confirmand astfel acceptarea noii sale calitati.
Desi cererea de inlocuire a vizat perioada in care seful de agentie urma a beneficia de concediul legal de odihna, absenta acestuia de la locul de munca s-a prelungit cu mult peste cele 15 zile initial solicitate, pe toata durata acestei situatii de provizorat nefiind emisa vreo decizia din partea conducerii referitoare la modalitatea de coordonare a activitatii in cadrul agentiei Constanta.
Prin urmare, la data de 16.03.2009, reclamantul a devenit cu acceptul sau inlocuitor al sefului de agentie. In conditiile in care Codul muncii nu reglementeaza institutia "inlocuirii" unui salariat, pornind chiar de la semnificatia termenului in limbaj comun se poate retine ca inlocuirea unui salariat presupune subrogarea in drepturile si obligatiile acestuia, astfel ca angajatorul sa nu fie afectat de lipsa temporara a titularului postului. Prin urmare, odata ce a acceptat sa il inlocuiasca pe seful de agentie, reclamantul si-a asumat preluarea atributiilor de serviciu ale acestuia, atributii pe care parata i le-a incredintat implicit prin exprimarea acordului sau fata de propunerea de inlocuire formulata de B.M.
Aceasta delegare nu a fost conceputa la nivel pur teoretic si formal, ci pornind chiar de la scopul pentru care parata a recurs la aceasta procedura, este evident ca reclamantului i-au fost incredintate toate atributiile de serviciu ale sefului de agentie titular, urmand a fi raspunzator pe cale de consecinta pentru eventuala indeplinire defectuoasa a acestor atributii.
Pe de alta parte, sustinerile reclamantului in sensul ca nu avea cunostinta despre obligatiile ce ii reveneau in calitate de substituent al sefului de agentie nu pot fi retinute, in primul rand pentru ca acceptarea desemnarii sale ca inlocuitor al sefului de agentie prezuma cunoasterea de catre reclamant a sarcinilor de serviciu pe care le implica noua sa calitate. Reclamantul a semnat in aceasta calitate acte prin care angaja raspunderea paratei, supervizand in acest mod activitatea persoanelor aflate in subordinea sefului de agentie; a aprecia ca aceasta semnatura era una pur formala, fara nici un fel de implicatii din partea reclamantului, inseamna a accepta ideea unei preluari pur onorifice a functiei de conducere si inclusiv posibilitatea savarsirii unor nereguli fara nici o consecinta directa pentru reclamant.
Nu este lipsit de insemnatate nici faptul ca reclamantul a mai inlocuit seful de agentie si cu alte prilejuri, fara a invoca la un moment dat imposibilitatea indeplinirii atributiilor de serviciu ale acestuia sau necunoasterea acestor atributii.
Cu referire la abaterile disciplinare retinute in concret in sarcina reclamantului, una dintre criticile formulate de acesta vizeaza sanctionarea sa gresita pentru fapta unor salariati care la randul lor nu au fost sanctionati.Sub acest aspect trebuie retinut ca reclamantului nu i-a fost angajata raspunderea disciplinara pentru faptele altor persoane, ci pentru nerespectarea propriei obligatii de a controla activitatea personalului din subordine, raspunzand pentru buna functionare a agentiei. Ori, prin probele administrate reclamantul nu a probat respectarea procedurilor interne ale A.R.R. referitoare la folosirea in trafic a anumitor formulare, comunicarea catre operatorii de transport verificati a rezultatului controlului la care au fost supusi sau finalizarea controalelor incepute inainte de preluarea atributiilor de sef de agentie.
Reclamantul a omis insa a se referi in cuprinsul cererii sale la o serie de abateri retinute de parata si care presupuneau o anumita actiune din partea sa, in calitate de inlocuitor al sefului de agentie. Astfel, s-au imputat reclamantului neintocmirea lunara a programarilor pentru efectuarea controalelor la scolile de soferi, aprobarea eliberarii de copii conforme a licentei de transport pentru anumiti operatori fara ca la dosar sa existe lista cu vehiculele detinute si utilizate, neintocmirea rapoartelor de neconformitati privind primirea si verificarea dosarelor inregistrate la agentie.
Cu privire la aceste abateri disciplinare reclamantul nu numai ca nu a dovedit contrariul celor retinute de angajator, dar nici nu a formulat aparari in cuprinsul contestatiei, astfel ca instanta a retinut temeinicia sustinerilor paratei, pe baza documentatiei care a stat la baza emiterii deciziei de concediere.
In sarcina reclamantului s-a retinut insa si savarsirea unei abateri disciplinare ce a presupus incalcarea chiar a atributiilor de serviciu specifice functiei de executie pe care o detinea, respectiv eliberarea licentei de transport operatorului S.C. "P.C." SR.L. fara indeplinirea cumulativa a conditiilor legale.
Din referatul comisiei de cercetare disciplinara si din cuprinsul deciziei contestate rezulta ca reclamantul, in calitate de inspector de specialitate grad IA a verificat personal dosarul depus de operatorul de transport S.C. "P.C." S.R.L. si a eliberat acestuia licenta de transport. La controlul efectuat de conducerea A.R.R. s-a constatat insa ca operatorul respectiv solicitase eliberarea certificatului de transport in cont propriu, iar documentatia depusa nu cuprindea toate inscrisurile necesare eliberarii licentei de transport. In plus, persoana desemnata sa conduca activitatea de transport rutier la acest operator indeplinea aceeasi functie si la S.C. "M.T." S.R.L., aspect interzis de actele normative incidente si care ar fi trebuit sesizat de reclamant.
In consecinta, in sarcina reclamantului a fost retinuta incalcarea unei atributii expres prevazute la pct.8. b din fisa postului, in opinia instantei aceasta abatere avand o gravitate deosebita, apta sa justifice prin ea insasi aplicarea celei mai severe sanctiuni disciplinare.
Pentru toate considerentele expuse, instanta de fond a retinut ca in mod corect s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al reclamantului, cu titlu de sanctiune disciplinara, prin faptele savarsite reclamantul fiind culpabil pentru indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor de serviciu, de natura a cauza perturbari in activitatea paratei. Prin urmare, contestatia indreptata impotriva deciziei nr. 1586/26.08.2009 a fost respinsa ca nefondata.
Aceeasi solutie a fost pronuntata si in privinta capatului de cerere referitor la obligarea paratei la plata de daune morale, intrucat in conditiile in care masura concedierii dispusa prin decizia contestata este legala si temeinica, aceasta nu poate constitui temei al angajarii raspunderii civile delictuale a paratei pentru eventualele suferinte morale indurate de reclamant.
Opinia separata vizeaza solutionarea exceptiei nulitatii absolute a deciziei de sanctionare intemeiata pe incalcarea dispozitiilor art. 60 alin. 1 lit. a din codul muncii, astfel:
S-a considerat ca decizia este lovita de nulitate absoluta deoarece a fost emisa in perioada concediului medical al contestatorului dovedit cu certificatul de concediu seria CCMAB nr. 7431844 datat 26.08.2009, eliberat pentru perioada de incapacitate de munca: 26.08.2009-31.08.2009 .
Legiuitorul a edictat in textul art. 60 alin. 1 lit. a faptul ca o concediere nu poate fi dispusa pe perioada incapacitatii temporare de munca stabilita prin certificat conform legii, intentia legiuitorului fiind aceea de a asigura evitarea abuzurilor angajatorilor, asigurarea stabilitatii in munca a salariatilor si respectarea dreptului lor la aparare.
Textul nu face referire, nu distinge asupra datei la care este emis certificatul medical care atesta incapacitatea de munca, singura cerinta este ca decizia de sanctionare sa nu fie emisa in perioada de incapacitate de munca, respectiv rezolutia angajatorului de a lua masura fata de salariat urmata de masura in sine sa nu se circumscrie perioadei de incapacitate de munca a acestuia, intocmai ca in speta de fata.
Perioada de incapacitate de munca reprezinta de fapt o perioada de suspendare a contractului de munca, fiind interzisa orice masura de incetare, modificare a contractului, cu exceptiile limitative si strict reglementate de legiuitor - reorganizarea judiciara sau falimentul angajatorului, in care nu se incadreaza insa situatia intimatei.
Astfel, concedierea este interzisa in cazurile in care contractual individual de munca al salariatului este suspendat de drept sau este suspendat la initiativa salariatului.
In termen legal, impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul E.V.M., considerand hotararea recurata ca fiind nelegala.
Critica solutiei din perspectiva art. 304 pct. 9 in referire la art. 3041 din Codul de procedura civila vizeaza urmatoarele:
1) Recurentul considera ca, in mod gresit, interpretand eronat dispozitiile legale aplicabile si fata de probatoriul administrat in cauza, instanta de fond a retinut ca masura dispusa prin decizia contestata nu ar fi nesocotit dispozitiile art. 60 al.1 lit.a din Codul muncii.
Incepand cu data de 26.08.2009 (data emiterii deciziei contestate) s-a aflat in incapacitate temporara de munca, dovedita cu certificatul de concediu medical seria CCMAV nr. 7431844/26.08.2009, astfel ca masura concedierii s-a dispus cu nesocotirea interdictiei impuse de art. 60 al.1 lit.a din Codul muncii.
Sub un prim aspect, recurentul subliniaza ca instanta de fond a omis imprejurarea ca prezenta sa la locul de munca a fost semnalata exclusiv in prima parte a zilei de 26.08.2009, zi pe parcursul careia a survenit starea de boala, a parasit locul de munca si s-a deplasat la o unitate sanitara.
La momentul la care, in imprejurarile anterior mentionate, a parasit locul de munca, decizia contestata nu ii fusese comunicata, nu avea cunostinta de existenta si continutul sau, astfel ca nu putea preconstitui inscrisuri in scopul unic al invalidarii acesteia, cum gresit a retinut instanta de fond.
Depunerea certificatului de concediu medical la institutia parata la data de 09.09.2009 este explicabila prin aceea ca, pana la acel moment, starea sanatatii nu i-a permis deplasarea.
Pe de alta parte, instanta de fond a omis a analiza imprejurarea ca, de vreme ce certificatul de concediu medical nu a fost constatat nul/anulat/desfiintat in vreuna din modalitatile prevazute de lege, el continua a produce efectele specifice, dovedind ca, la data la care s-a dispus masura concedierii prin dispozitia contestata, se afla in incapacitate temporara de munca.
2) In mod gresit, interpretand eronat dispozitiile art. 263 al.2 din Codul muncii, instanta de fond a retinut justetea sanctiunii disciplinare aplicate reclamantului prin dispozitia contestata.
Reclamantul nu a fost niciodata incadrat in munca pe functia de sef al A.R.R. Constanta si nu a luat niciodata cunostinta de atributiile care, potrivit fisei postului si contractului individual de munca, revin sefului de agentie.
Ori, in speta i se imputa neexecutarea/executarea necorespunzatoare a unor atributii si sarcini de serviciu care nu erau inscrise in fisa postului sau, in contractul individual de munca perfectat cu intimata, in contractul colectiv de munca sau in regulamentul de ordine interioara in referire la functia pe care a ocupat-o (inspector de specialitate gradul IA).
Imprejurarea ca, pe o perioada determinata, pe parcursul careia seful A.R.R. Constanta s-a aflat in concediu de odihna, acesta l-a nominalizat drept "inlocuitor" nu a nascut in sarcina sa obligatia executarii tuturor sarcinilor de serviciu care, potrivit fisei postului si contractului individual de munca, reveneau acestuia si, pe cale de consecinta, nu este de natura a antrena raspunderea sa disciplinara, cu atat mai mult cu cat majoritatea neconformitatilor constatate s-au ivit intr-o perioada anterioara.
Faptul ca, anterior, l-a mai inlocuit pe seful A.R.R. Constanta in perioadele in care s-a aflat in concediu de odihna (in anul 2008 si in anul 2004) nu semnifica imprejurarea ca i-ar fi fost facute cunoscute atributiile care ii reveneau, potrivit fisei postului, salariatului care indeplinea aceasta calitate.
In acest sens, subliniaza ca, la momentul la care a fost desemnat "inlocuitor" de catre seful de agentie, pe perioada in care acesta s-a aflat in concediu de odihna, nu a operat o preluare a atributiilor, la dosarul cauzei nefiind depus vreun inscris in acest sens.
Mai mult, subliniaza imprejurarea ca seful de agentie l-a desemnat inlocuitor prin cererea de concediu de odihna, exclusiv pentru aceasta perioada (16-23.03.2009), astfel ca, in mod absolut nejustificat, s-a retinut sa c-ar face vinovat de executarea necorespunzatoare a atributiilor care, potrivit fisei postului, reveneau sefului de agentie si in perioada in care acesta s-a aflat in concediu medical, re4spectiv 24.03-12.06.2009, perioada in care, de altfel, nici nu fusese desemnat inlocuitor.
In plus, urmeaza a se observa ca desfacerea disciplinara a contractului individual de munca s-a fundamentat si pe existenta unor pretinse carente in activitatea de coordonare si supraveghere a activitatii agentiei, mai precis a modalitatii in care salariati acesteia si-au adus la indeplinire sarcinile de serviciu, fara insa ca acestia - raspunzatori direct pentru indeplinirea atributiilor de serviciu ce le reveneau - sa fi fost vreodata sanctionati.
Astfel, i s-au imputat:
- Faptul ca, in calitate de inlocuitor al sefului A.R.R. Constanta, nu ar fi luat masuri in privinta corectarii practicii inspectorilor din cadrul agentiei ARR Constanta de a intocmi rapoartele cu autovehiculele verificate in trafic intocmite fara a trece codificarea la tipul de transport, retinandu-se ca avea obligatia prelucrarii tuturor inspectorilor in vederea respectarii si ducerii la indeplinire a Procedurii A.R.R. nr. 26622/17.10.2007 privind controlul efectuat in trafic, obligatie pe care nu ar fi executat-o.
- Utilizarea, la controalele in trafic, a altor formulare decat cele prevazute de Procedura A.R.R. nr. 26622/17.10.2007, in conditiile in care, in perioada in care la inlocuit pe seful agentiei a formulat cereri pentru asigurarea necesarului.
- Faptul ca, in luna martie 2009, nu a finalizat controlul inceput anterior asupra societatii comerciale "G.O." S.R.L., fapt ce ar constitui o incalcare a dispozitiilor conducerii ARR comunicate A.R.R. Constanta prin adresa nr. 5495/ARR/25.02.2009, dispozitii care, fiind anterioare absentei sefului A.R.R., nu i-au fost vreodata aduse la cunostinta.
- Imprejurarea ca rezultatele controalelor nu au fost aduse la cunostinta intreprinderilor/operatorilor de transport verificati prin adresa, ci prin chiar raportul de contraventii prezentat, sub semnatura acestora. Trecand peste faptul ca, independent de modalitatea de comunicare a rezultatului controlului (fie prin adresa, fie prin comunicarea raportului de contraventii), acesta este adus la cunostinta intreprinderii sau operatorului de transport verificat, astfel ca finalitatea comunicarii este atinsa, urmeaza a se observa ca aceasta a fost modalitatea de comunicare si in perioada anterioara lunii martie 2009 si ca niciodata nu au fost sanctionati pentru aceasta modalitate de comunicare a rezultatelor controalelor inspectorii agentiei in ale caror atributii de serviciu intra, potrivit fisei postului, si aceasta obligatie.
- Imprejurarea ca pozitiile 314 - 317 (4 pozitii) si 374 - 376 (3 pozitii) din registrul de evidenta a contraventiilor nu ar fi fost completate, fara insa a proceda si la sanctionarea salariatului care avea aceasta atributie inscrisa in fisa postului.
De asemenea, in cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara se arata ca s-a constatat drept " deficienta generala" lipsa de la dosare a listei cu vehicule detinute si utilizate. Ori, licentele de transport pentru operatorii mentionati in cuprinsul deciziei nu fost eliberate anterior datei de 13.03.2009, astfel ca nu poate fi tinut raspunzator pentru modalitatea de intocmire a dosarelor.
- S-a mai retinut ca ar fi raspunzator pentru imprejurarea ca salariatii agentiei nu au completat datele prevazute la lit. A pct. VIII din cererile tip de eliberare a copiilor conforme, fara insa ca agentii carora le revenea direct aceasta obligatie sa fi fost vreodata sanctionati pentru nerespectarea sa.
In acelasi sens, precizeaza recurentul ca nu ii revenea, in mod direct, obligatia de a introduce in baza de date persoanele desemnate sa conduca, efectiv si permanent, activitatea de transport rutier sau de a inregistra solicitarile intreprinderilor/ operatorilor de transport in registrul de intrari sau de a completa datele lipsa din registrul operatorilor de transport.
In privinta atributiilor care, potrivit fisei postului si contractului individual de munca, ii reveneau in calitate de inspector de specialitate gradul IA, i s-a imputat exclusiv modalitatea de eliberare a licentei de transport catre societatea comerciala "P.C." SRL, sens in care subliniaza ca, in pofida celor retinute de instanta de fond, documentatia prealabila eliberarii acesteia a fost corect si complet intocmita, caci, pe de o parte, parata nu a probat (ci doar a sustinut) pretinsa lipsa a unor inscrisuri necesare eliberarii licentei de transport, ia, pe de alta parte, nu avea posibilitatea concreta, efectiva de a verifica daca persoana desemnata sa conduca activitatea de transport rutier la acest operator indeplinea aceeasi functie la un alt operator de transport, cu atat mai mult cu cat este posibil ca, in perioada de timp scursa intre momentele eliberarii licentelor celor doi transportatori, sa intervina modificari sub acest aspect. Parata nu a inteles a retrage licenta de transport acordata societatii comerciale "P.C." SRL, cu toate ca reclama eliberarea acesteia in mod nelegal.
3) Sub un alt aspect, considera recurentul ca, interpretand eronat dispozitiile art. 266 din Codul muncii, instanta de fond nu a retinut ca, la aplicarea sanctiunii disciplinare au fost nesocotite criteriile de stabilire a sanctiunii disciplinare.
Astfel, prin decizia contestata s-a dispus aplicarea celei mai grave dintre sanctiunile prevazute de legislatia muncii, fara a se avea in vedere imprejurarile savarsirii faptelor ce i se imputa, respectiv faptul ca majoritatea sunt in legatura cu sarcini si atributii care nu i-au fost aduse vreodata la cunostinta, ca majoritatea isi afla cauzele in perioade precedente datei de 12.03.2009, ca - separat de asa-zisele atributii ce ii reveneau in calitate de "inlocuitor" al sefului A.R.R. Constanta - era obligat a duce la indeplinire sarcinile de serviciu care ii reveneau in calitate de inspector de specialitate gradul IA ( ce presupuneau, intre altele, program de lucru cu publicul, zilnic, intre orele 900-1430), ca intimata insasi nu a luat masurile ce se impuneau pentru buna organizare si desfasurare a activitatii agentiei, aspecte cu conotatii directe asupra gradului sau de vinovatie, dar nici comportarea generala anterioara pe care a manifestat-o in cadrul serviciului.
In masura in care criticile aduse hotararii recurate vor fi gasite intemeiate, apreciaza ca reformarea acesteia se impune a fi realizata si sub aspectul modalitatii de solutionare a capatului de cerere referitor la obligarea intimatei la plata de daune morale, caci, prin modalitatea de incetare a raportului de munca, prin mediatizarea excesiva a acestei sanctiuni, ia fost creat un prejudiciu moral, in sensul denigrarii imaginii sale (profesionale si morale) atat in fata colectivului din care a facut parte, cat si in fata opiniei publice.
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste prima critica formulata de reclamant referitor la nulitatea absoluta a deciziei de concediere ca urmare a incalcarii dispozitiilor art. 60 al.1 lit. a) din Codul muncii, in mod corect prima instanta a retinut ca certificatul medical invocat nu a produs efecte in data de 26.08.2009.
Decizia de concediere a fost emisa la data de 26.08.2009, data la care contestatorul a fost prezent la sediul agentiei si a semnat o serie de inscrisuri depuse la dosar de intimata.
Prin urmare, efectele concediului medical al fost inlaturate prin chiar vointa contestatorului care prin prezentarea la locul de munca si indeplinirea atributiilor de serviciu specifice a inteles sa nu se prevaleze de starea de incapacitate de munca atestata prin act medical.
Din probatoriul administrat nu rezulta ca in a doua parte a zilei de 26.08.2009 contestatorului i s-ar fi facut rau si a parasit locul de munca pentru a se deplasa la o unitate sanitara.
Faptul ca certificatul medical nu a fost anulat nu are relevanta, atat timp cat efectele sale au fost inlaturate chiar din vointa contestatorului care a inteles sa se prezinte la serviciu si sa isi indeplineasca atributiile de serviciu.
Prin dispozitiile Ordinului Ministerului Sanatatii nr. 233/2006 pentru aprobarea modelului unic al certificatului de concediu medical si a instructiunilor privind utilizarea si modul de completare a certificatelor de concediu medical (anexa 1) se stipuleaza faptul ca persoana asigurata sau reprezentantul legal sau mandatarul desemnat prin procura se obliga sa anunte platitorul despre acordarea concediului medical si sa depuna certificatul de concediu medical pana cel mai tarziu la data de 5 a lunii urmatoare celei pentru care a fost acordat concediul medical.
In cauza, conducerea agentiei a fost anuntata despre starea de incapacitate temporara a contestatorului dupa expirarea termenului legal mentionat anterior.
Cu privire la temeinicia deciziei:
Din inscrisurile depuse la dosar de intimata rezulta ca la data de 10.03.2009, seful A.R.R. Constanta, B.M., a formulat o cerere pentru 15 zile de concediu de odihna, aferente perioadei 16.03.2009 - 6.04.2009. Prin chiar cererea formulata, aprobata de directorul general al A.R.R. a fost desemnat ca inlocuitor al sefului de agentie reclamantul E.V.M., care a si semnat, confirmand astfel acceptarea noii sale calitati.
Prin urmare, reclamantul a acceptat sa il inlocuiasca pe seful agentiei pe perioada concediului de odihna al acestuia, preluand astfel si atributiile specifice functiei de sef de agentie.
Acceptarea desemnarii sale ca inlocuitor al sefului de agentie prezuma cunoasterea de catre contestator a sarcinilor de serviciu pe care le implica noua sa calitate, cu atat mai mult cu cat in anul 2004 si in anul 2008 l-a mai inlocuit pe seful A.R.R. Constanta, in perioadele in care s-a aflat in concediu de odihna, deci ii erau cunoscute atributiile care ii reveneau si nu a invocat niciodata ca se opune la aceasta inlocuire, motivat de faptul ca nu cunoaste atributiile prevazute in fisa postului.
Prin aceasta delegare reclamantului i-au fost incredintate toate atributiile de serviciu ale sefului de agentie, urmand a fi raspunzator pentru eventuala neindeplinire sau indeplinire defectuoasa a acestor atributii.
Contestatorul a fost delegat sa preia atributiile functiei sefului de agentie pe perioada concediului de odihna al acestuia, iar ulterior atat conducerea agentiei, cat si contestatorul au acceptat tacit continuarea mandatului pana la reluarea activitatii de catre titularul postului.
Delegarea acordata de parata si acceptata de reclamant nu a avut loc in mod formal ci a presupus un transfer de responsabilitate catre reclamant menita sa permita desfasurarea in continuare a activitatii paratei.
Atat din raportul de control nr. 21283/27.07.2009, cat si din referatul comisiei de cercetare disciplinara si decizia de concediere rezulta ca in sarcina contestatorului au fost retinute acele fapte care ii reveneau acestuia pentru postul de executie, cat si cele aferente perioadei in care a fost inlocuitorul sefului de agentie (13.03.-12.06.2009).
Raspunderea disciplinara a recurentului nu a fost angajata pentru faptele altor persoane, ci pentru nerespectarea propriei obligatii de a controla activitatea personalului din subordine.
Obiectivele fiecarui compartiment functional, prin urmare si cele ale A.R.R. Constanta, le constituie asigurarea bunei desfasurari a activitatii, procedurile interne se prelucreaza cu personalul nu doar atunci cand sunt adoptate, ci ori de cate ori este nevoie, in functie de modul in care inspectorii inteleg sa le aplice sau se constata deficiente in aplicarea si respectarea lor.
In dubla sa calitate, de inspector de specialitate gradul IA si inlocuitor al sefului de agentie, contestatorul trebuia sa asigure indeplinirea tuturor atributiilor, atat a celor de executie cat si a celor de conducere, de coordonare a activitatii agentiei.
Contestatorul in calitatea sa de inlocuitor al sefului de agentie avea obligatia verificarii activitatii celorlalti salariati si in cazul constatarii unor deficiente sa ia masurile necesare remedierii lor, obligatie pe care nu a indeplinit-o.
In ceea ce priveste abaterea ce a constat in utilizarea altor formulare incheiate la controalele in trafic decat cele prevazute de Procedura A.R.R. nr. 26622/17.10.2007, contestatorul nu a facut dovada demersurilor efectuate pentru a remedia aceasta situatie.
Cu privire la nefinalizarea controlului inceput anterior asupra S.C. G.O." S.R.L., contestatorul avea obligatia sa dispuna finalizarea tuturor controalelor incepute in perioada in care B.M. exercita atributiile functiei de sef de agentie, dar nefinalizate in aceasta perioada, intrucat dupa data de 13.03.2009 trebuia sa asigure respectarea de catre compartimentul de inspectie si control din cadrul agentiei a prevederilor art. 139 lit. u) din Regulamentul de organizare si functionare.
Referitor la neaducerea la cunostinta operatorilor de transport/intreprinderilor prin adresa scrisa a rezultatelor controalelor efectuate la sediul acestora, nu poate fi retinuta apararea contestatorului ca asa s-a procedat si in perioada anterioara si ca inspectorii in a caror atributie intra aceasta sarcina nu au fost niciodata sanctionati, intrucat asigurarea respectarii si aplicarii procedurilor interne cade in sarcina sefilor de agentii, prin urmare contestatorul raspunde de nerealizarea sau realizarea defectuoasa a acestui obiectiv.
In ceea ce priveste completarea registrului de evidenta a contraventiilor, chiar daca contestatorul nu avea atributii direct de completare a acestui registru, in calitatea sa de loctiitor al sefului de agentie avea obligatia sa verifice activitatea salariatului responsabil si sa ia toate masurile care se impuneau pentru remedierea situatiei.
Referitor la faptul ca reclamantul nu a solicitat operatorilor de transport lista cu vehiculele detinute si utilizate, din referatul privind rezolutia comisiei de cercetare rezulta ca fapta a fost savarsita cu ocazia aprobarii eliberarii copiilor conforme ale licentei de transport in perioada in care a fost loctiitorul sefului de agentie. Pentru nerespectarea obligatiei de introducere in baza de date a persoanelor desemnate sa conduca permanent activitatea de transport rutier a fost sanctionata disciplinar si salariata R.I.M., careia ii revenea aceasta atributie prin fisa postului.
In ceea ce priveste ultima abatere disciplinara, din referatul comisiei de cercetare disciplinara rezulta ca recurentul in calitate de inspector de specialitate grad IA a verificat personal dosarul depus la operatorul de transport S.C. "P.C." S.R.L. si a eliberat acestuia licenta de transport.
La controlul efectuat de conducerea A.R.R. s-a constatat insa ca operatorul respectiv solicitase eliberarea certificatului de transport pe cont propriu, iar documentatia depusa nu cuprindea toate inscrisurile necesare eliberarii licentei de transport. In plus, persoana desemnata sa conduca activitatea de transport rutier la acest operator indeplinea aceeasi functie si la alt operator de transport, astfel cum reiesea din baza de date a A.R.R., fiind incalcate atributiile expres prevazute la pct. 8 lit. b) din fisa postului contestatorului.
Raportat la gravitatea abaterilor disciplinare retinute in sarcina contestatorului, aplicarea sanctiunii disciplinare s-a realizat cu respectarea dispozitiilor art. 266 Codul muncii.
Decizia de concediere fiind legala si temeinica, nu se justifica antrenarea raspunderii contractuale a paratei pentru despagubiri materiale si morale.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 Cod pr. Civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contracte de munca; Raporturi de munca
Demisie fara preaviz. Consecinta neindeplinirii cerintelor legale privitoare la demisia fara preaviz. Momentul pana la care se poate emite o decizie de concediere disciplinara a salariatului care a formulat o cerere de demisie - Decizie nr. 457 din data de 14.05.2014Obligatia salariatului de a se prezenta, pe parcursul executarii contractului individual de munca, la examenele medicale de supraveghere a sanatatii la locul de munca. Consecinta nerespectarii acestei indatoriri - Decizie nr. 551 din data de 20.03.2013
Litigiu de munca. Concediere individuala intemeiata pe dispozitiile art. 65 din Codul muncii. Conditii - Decizie nr. 265/R din data de 18.04.2006
Contestatie formulata impotriva unei hotarari emise in procedura administrativa de contestare a deciziilor de pensie. Obligatia instantei de a proceda la un examen efectiv al sustinerilor reclamantului. - Hotarare nr. 70/AS din data de 08.04.2014
Contestatie decizie de pensionare. Interzicerea cumulului pensiei de stat cu veniturile de natura salariala provenite de la bugetul de stat daca nivelul acesteia depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie. - Hotarare nr. 113/AS din data de 30.09.2014
Contestatie decizie de pensionare. Recuperarea debitului rezultat in urma recalcularii drepturilor de pensie cuvenite reclamantei prin revizuirea stagiului de cotizare realizat de aceasta. - Hotarare nr. 128/AS din data de 10.06.2014
Conditionarea dreptului de a obtine recalcularea sau revizuirea pensiei de efectuarea unui demers administrativ: contestatie, cerere de revizuire sau de recalculare. - Hotarare nr. 13/AS din data de 04.02.2014
Aplicarea indicelui de corectie prevazut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 si art. IV alin. 1 din OUG nr. 1/2014 persoanelor pensionate pentru limita de varsta in perioada 1 ianuarie 2011 - 22 ianuarie 2013, care anterior anului 2011 au beneficiat de pen - Hotarare nr. 179/AS din data de 12.11.2014
Aplicabilitatea art. 149 - 151 din Legea nr. 263/2010 numai in cazul contestatiilor impotriva deciziilor caselor teritoriale si sectoriale de pensii - Hotarare nr. 17/AS din data de 24.02.2014
Raspunderea patrimoniala a salariatilor. Incasarea unor drepturi salariale necuvenite raportat la criteriile stabilite in contractul colectiv de munca pentru acordarea lor. - Decizie nr. 262/CM din data de 24.06.2014
Protectia drepturilor salariatelor care efectueaza concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani. Situatia gradatiei de merit acordate in invatamantul preuniversitar. - Decizie nr. 203/CM din data de 27.05.2014
Necesitatea reinfiintarii postului desfiintat in cazul unei concedieri efectuate in baza art. 65 Codul muncii, care a fost anulata. - Decizie nr. 386/CM din data de 14.10.2014
Inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu alta sanctiune. Prerogativa disciplinara a angajatorului de a aplica sanctiunea in temeiul art. 247 Codul muncii, dar cu respectarea criteriilor prevazute de art. 250 - Decizie nr. 286/CM din data de 09.09.2014
Incetare contract de munca. Contestatie decizie de concediere. Reorganizare activitate societate. - Decizie nr. 234/CM din data de 17.06.2014
Imposibilitatea reintegrarii in postul detinut anterior concedierii, cand intre timp a intervenit un caz de incetare de drept a contractului individual de munca. - Decizie nr. 97/CM din data de 18.03.2014
Descrierea faptei care constituie abatere disciplinara. - Decizie nr. 280/CM din data de 20.08.2014
Contestatie in anulare formulata pentru motivul incalcarii normelor referitoare la alcatuirea instantei. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 188/CM din data de 13.05.2014
Contestatie decizie de concediere. Reintegrarea contestatorilor pe posturile de?inute anterior. Plata de despagubiri pana la reintegrarea efectiva. Stabilirea criteriilor de individualizare. - Decizie nr. 144/CM din data de 09.04.2014
Concediere disciplinara. Director de agentie al unei societati de asigurari. - Decizie nr. 282/CM din data de 02.09.2014
Concediere colectiva. Modul de indeplinire a procedurii de informare si consultare prealabila in cazul existentei unor organizatii sindicale nereprezentative. - Decizie nr. 260/CM din data de 24.06.2014