Dosar nr…………………..
R O M A N I A

JUDECATORIA SECTORUL 4 BUCURESTI
SENTINTA CIVILA NR.1765
SEDINTA PUBLICA DE LA 16.03.2009
Instanta constituita din :
PRESEDINTE : ………………..
      GREFIER …………………

       Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe reclamantii ……………… …………….. si …………. in contradictoriu cu paratii ……………….., ……... si Municipiul Bucuresti prin Primar avand ca obiect revendicare imobiliara.
       Dezbaterile au avut loc in sedinta publica de la data de 23.02.2009, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data ce face parte din prezenta hotarare, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a permite partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru datele de 02.03.2009, 09.03.2009 si 16.03.2009.

INSTANTA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti sub nr. 1033/4/2006 din data de 27.01.2006, reclamantii ……………. si ………..-.. au chemat in judecata pe paratii Municipiul Bucuresti, prin Primarul General si ……………, pentru ca instanta, prin hotararea pe care o va pronunta, sa constate nulitatea anexei decretului de nationalizare, prin care a fost trecut in proprietatea statului imobilul situat in Bucuresti, str. ……….nr. ……….., garsoniera de la mansarda, sector 4, si sa oblige parata ………… sa lase imobilul respectiv in deplina proprietate si linistita posesie a reclamantilor.
In motivare, reclamantii au aratat ca imobilul ce face obiectul litigiului a fost dobandit de autoarea reclamantilor, …………… (……….) prin actul dotal autentificat sub nr. 6397/19.06.1906 la Trib. Ilfov – Sectia Notariat si transcris sub nr. 2591/24.06.1906, reclamantii fiind succesorii acesteia, potrivit certificatelor de mostenitor indicate.
Cu privire la capatul de cerere referitor la nulitatea absoluta a anexei la decretul de nationalizare, prin raportare la jurisprudenta, se arata ca autoarea reclamantilor se incadra in categoria persoanelor exceptate, adica in categoria persoanelor fara ocupatie (casnica), precum si faptul ca nationalizarea a operat in personam, nu in rem, astfel incat nationalizarea imobilului aflat in proprietatea unei persoane indicate in cuprinsul acelui articol nu produce efecte.
Se mai sustine ca Decretul nr.92/1950, in integralitatea sa, contravine dispozitiilor art. 8, 10 si 11 din Constitutia de la 1948, intrucat legea fundamentala de la acea data facea distinctie intre nationalizare, aplicabila mijloacelor de productie si bancilor, iar nu locuintelor proprietate particulara, care puteau fi doar expropriate, cu o dreapta si prealabila despagubire. Prin urmare, nationalizand locuintele proprietatea persoanelor fizice si juridice, Decretul nr. 92/1950 a depasit domeniul de aplicare a nationalizarii si este, ca atare, neconstitutional.
Reclamantii arata in motivare ca nationalizarea nu este conforma nici cu art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si nici cu art. 481 C.civ., de asemenea, ca decretul de nationalizare nu a fost urmat de un act administrativ individual de aplicare si ca anexa nu a fost niciodata publicata in Monitorul Oficial. Consecinta caracterului nevalabil al actului de preluare de catre stat consta in faptul ca statul nu a devenit niciodata proprietarul imobilului.
Cu privire la capatul de cerere privind revendicarea imobilului de la parata persoana fizica, se sustine, tot prin raportare la jurisprudenta, ca in temeiul art.6 din Legea nr.213/1998, instanta trebuie sa compare titlul autoarei reclamantilor cu contractul nr.2395/22.12.1998, prin care parata a cumparat imobilul de la stat, dand preferinta titlului reclamantilor, care este mai bine caracterizat. Astfel, parata a dobandit de la statul neproprietar, iar actul incheiat in aceste conditii, chiar presupunand ca parata ar fi fost de buna-credinta – ceea ce nu ar fi cazul, intrucat notorietatea caracterului abuziv al preluarii imobilelor de catre stat in perioada regimului comunist da nastere unei prezumtii simple de rea-credinta a chiriasilor cumparatori – nu produce efecte translative de proprietate si nu il lipseste pe adevaratul proprietar, tert fata de acest act, de dreptul sau. Prin urmare, adevaratul proprietar poate exercita actiunea in revendicare, mijlocul specific de aparare a dreptului de proprietate, iar aceasta actiune nu este conditionata in niciun fel de admiterea unei actiuni in nulitatea titlului paratei.
Astfel, se sustine ca buna-credinta ce ar putea fi invocata de parata nu produce efecte juridice decat unita cu posesia utila exercitata in timpul aratat de art. 1895 C.civ., iar dispozitiile art.46 din Legea nr.10/2001, potrivit carora actele de instrainare a imobilelor preluate de stat fara titlu valabil sunt valabile, daca au fost incheiate cu buna-credinta, nu pot fi interpretate in sensul ca ar consacra o preferinta a titlului chiriasului cumparator fata de titlul reclamantilor.
Se mai sustine ca principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii impune ca instanta sa analizeze si buna-credinta a reclamantilor.
Cererea de chemare in judecata este intemeiata in drept pe dispozitiile art.6 din Legea nr.213/1998, art.480 – 481 C.civ, Constitutia din 1948, Legea nr.112/1995 si Legea nr.10/2001.
La cererea de chemare in judecata au fost anexate, in copii certificate pentru conformitate, urmatoarele acte: Act dotal transcris sub nr.6397 din data de 19 iunie 1906; proces-verbal nr. 38698/1940 emis de Comisiunea pentru infiintarea cartilor funciare in Bucuresti, schita plan a imobilului anexata la procesul-verbal de infiintare a cartii funciare, certificat de mostenitor nr. 3.369/1960; certificat de mostenitor nr.1696/23.10.1989; certificat de mostenitor nr. 428/14.02.1994; certificat de calitate de mostenitor nr.49/2.07.2002 emis de ……………. Braila; lista anexa la Decretul nr. 92/1950; Contract de vanzare-cumparare nr. 2395/22.121998, incheiat intre Primaria Mun. Bucuresti, prin S.C. AVL Berceni S.A., si parata … ……………….; adresa nr.407/16.12.2004 emisa de S.C. AVL Berceni S.A.
La data de 09.0.2006, prin serviciul Registratura paratul Municipiul Bucuresti, reprezentat legal prin Primarul General, a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata invocand si exceptia inadmisiblitatii actiunii in revendicare si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
In aparare, parata a solicitat respingerea primului capat de cerere, aratand ca titlul statului este reprezentat de actul de aplicare a legii prin care imobilul a fost individualizat si s-a procedat la preluarea lui de catre stat, actele de aplicare a legii fiind acte de drept public, emise de autoritatile competente de la acea vreme. In consecinta, listele anexa la Decretul nr. 92/1950 sunt acte administrative de aplicare a legii, iar titlul de proprietate statului consta in acest caz in prezenta imobilului si proprietarului, individualizati, pe listele anexa ale decretului de nationalizare.
Se mai sustine ca autoarea reclamantilor, fiind „casnica”, nu era exceptata de la nationalizare categoria casnica nefiind mentionata in mod expres si nici nu poate fi asimilata niciuneia dintre categoriile prevazute expres.
Cu privire la valabilitatea titlului statului prin raportare la criteriile prevazute de art.6 alin.1 si 2 din Legea nr.213/1998, se arata ca Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu pot fi invocate ca reper pentru stabilirea valabilitatii titlului statului, intrucat prima nu este un tratat international, iar la a doua Romania a devenit parte abia in anul 1994, astfel ca problema se reduce la a stabili daca Decretul nr.92/1950 respecta dispozitiile constitutionale de la data preluarii imobilului.
In acest sens se sustine ca art.11 din legea fundamentala ingaduia nationalizarea mijloacelor de productie, iar Decretul nr.92/1950 asimileaza expres imobilele „mijloacelor de productie destinate exploatarii”.
In motivarea exceptiei inadmisibilitatii, se arata ca potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998, bunurile preluate de stat fara un titlu valabil inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatii, iar in cauza de fata imobilul intra sub incidenta Legii nr.10/2001, lege speciala de reparatie. Astfel se sustine ca singura cale aflata la dispozitia reclamantilor este procedura administrativa prevazuta de aceasta lege speciala, cale urmata de reclamanti, care au depus notificare.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive paratul arata ca nu mai este proprietarul imobilului in litigiu.
Intampinarea este intemeiata in drept pe dispozitiile art. 115-118 C.pr.civ. De asemenea, in baza art.242 pct.2 C.pr.civ. paratul a solicitat judecarea cauzei si in lipsa reprezentantilor sai.
Din adresa nr………….. din data de …………… emisa de Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor, la solicitarea instantei, a rezultat a parata ……………… era decedata, decesul acesteia fiind inregistrat la nr……………. in registrele de stare civila, iar potrivit Certificatului de mostenitor nr…………….. mostenitorii acesteia sunt …………… si …………...
Fata de acestea reclamantii, prin aparator, si-au modificat cererea de chemare in judecata solicitand introducerea in cauza, in calitate de parati, a numitilor …………. si …………..
La termenul de judecata de la data de 20.06.2006, in sedinta publica, s-a prezentat numita ………………. care a aratat ca paratul ……………. este decedat, avand ca mostenitori, conform Certificatului de mostenitor nr.. .., pe ……. ……, . si ……………...
La termenele de judecata din datele de 20.06.2006 si 16.01.2007 reclamantii si-au modificat cererea de chemare in judecata solicitand introducerea in cauza si a paratilor … si …………..
La termenul de judecata din data de 10.04.2007 paratul ……….. a depus la dosar Intampinare si Cerere de chemare in garantie.
Prin intampinare paratul a solicitat respingerea actiunii, in principal ca inadmisibila, iar in subsidiar ca neintemeiata.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la nulitatea absoluta a anexei la decretul de nationalizare paratul ………………. arata ca sustinerile reclamantilor in sensul ca respectivul act a fost aplicat cu incalcarea dispozitiilor legale nu poate fi primit in conditiile in care persoanele casnice nu erau incluse in categoriile exceptate de legiuitor. Se arata totodata ca aceasta categorie, a persoanelor casnice, nu erau exceptate nici de forma initiala de Decretului si nici de forma modificata prin Decretul nr.524/1955.
De asemenea, paratul sustine ca Decretul nr.92/1950 nu contravine dispozitiilor constitutionale atat timp cat art.6 alin. final din Constitutia din anul 1948 stabileste ca modalitatile de trecere in proprietatea statului a bunurilor enumerate se vor stabili prin lege text care trebuie coroborat cu prevederile art.1 din Decretul nr.92/1950, act declarat constitutional prin Deciziile nr.3/1993 si nr.27/1993 ale Curtii Constitutionale.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la revendicarea imobilului, paratul ……………… invoca exceptia inadmisibilitatii aratand ca potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 bunurile preluate de stat cu sau fara titlu valabil pot fi revendicate de fostii proprietari sau succesorii acestora daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie, iar imobilul ce face obiectul prezentei cauze intra sub incidenta Legii nr.10/2001, lege speciala de reparatie.
Pe fond acelasi parat a solicitat respingerea actiunii in revendicare ca neintemeiata aratand, in esenta, ca imobilul a fost preluat de stat cu titlu precum si faptul ca reclamantii nu au facut nicio dovada in sensul ca transmiterea dreptului de proprietate catre ……………….. s-a facut cu incalcarea dispozitiilor Legii nr.112/1995.
In subsidiar se afirma ca si in cazul in care s-ar considera ca preluarea imobilului s-ar fi facut fara titlu devin incidente dispozitiile art.46 din Legea nr.10/2001, contractul de vanzare – cumparare incheiat de ……………. cu statul fiind valabil in conditiile in care cumparatoarea a fost de buna credinta. In acest sens se arata ca potrivit dispozitiilor legale buna credinta se prezuma, iar reclamantii nu au dovedit in niciun fel reaua credinta a cumparatoarei, autoarea paratilor.
In drept intampinarea este intemeiata pe dispozitiile art.2 din Decretul nr.92/1950, art.6 din Legea r.213/1998, Legea nr.112/1995 si Legea nr.10/2001.
Prin cererea de chemare in garantie depusa odata cu intampinarea, paratul ………….., a chemat in garantie Municipiul Bucuresti prin Primarul General, aratand, in esenta, ca in conformitate cu prevederile art.1337 si urm. C.civ., paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General are obligatia de garantie contra evictiunii in cazul in care cererea de chemare in judecata ar fi admisa.
In drept cererea de chemare in garantie a fost intemeiata pe dispozitiile art.60 si urm. C.pr.civ. si art.1337 si urm. C.civ.
In sustinerea apararilor paratul …………. a depus la dosarul cauzei Certificat de deces seria . nr…………. din data de . pe numele ……….. si Certificatul de mostenitor nr.1./………….
Prin Incheierea de sedinta din data de 08.05.2007instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale a Municipiului Bucuresti pe capatul de cerere privind revendicarea. De asemenea, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale a chematului in garantie Municipiul Bucuresti, prin Primarul General pe cererea de chemare in garantie si a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii.
In cauza a fost admisa si administrata prob cu inscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei, pe langa actele amintite anterior si Contractul de inchiriere inregistrat sub nr.21969 din data de 03.02.1973; Contractul de inchiriere nr.25054 din data de 19.08.1996 insotit de anexe; Adresa nr.27000 din data de 21.11.2000 emisa de P.M.B. – D.G.A.F.I; Testament ……………….. autentificat sub nr………../……….. si Certificat de mostenitor nr……./…… pe numele ……….. …………..
Prin Sentinta civila nr.4791 din data de 11.09.2007 instanta a admis actiunea formulata de reclamantii ……….. (decedata) si ………………… in contradictoriu cu paratii Municipiul Bucuresti prin Primarul General si ………… si, in consecinta, a constatat nelegalitatea preluarii imobilului de catre stat in baza Decretului nr.92.1950 si a obligat paratii ……………., ……………., si ………….., sa lase reclamantilor in deplina proprietatea, linistita posesie si pasnica folosinta imobilul situat in Bucuresti, str. ……….. nr………….., apartamentul de la mansarda.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut, in esenta, ca Decretul nr.92/1950 nu constituie un titlu valabil fiind in contradictie cu dispozitiile art.8 ale Constitutiei din anul 1948, care recunosteau si garantau proprietatea. Retinand acest aspect instanta a constatat ca reclamantii sunt proprietarii imobilului revendicat, care nu a iesit niciodata din patrimoniul lor, iar statul nu a fost niciodata proprietarul imobilului in cauza astfel ca nu il putea transmite in mod valabil catre chiriasa cumparatoare.
Impotriva acestei solutii a declarat apel paratul …………….., care a solicitat instantei ca prin decizia ce o va pronunta sa admita exceptia inadmisibilitatii si sa respinga actiunea ca atare, iar in cazul in care se va trece peste aceasta exceptie sa se respinga actiunea ca neintemeiata. In subsidiar s-a solicitat instantei de apel ca in cazul in care considera actiunea ca fiind intemeiata sa admita cererea de chemare in garantie a Municipiului Bucuresti prin Primarul General.
La dosar, in fata instantei de apel, s-a depus si o precizare a cererii de chemare in garantie prin care s-a solicitat restituirea pretului de …………. lei conform contractului de vanzare cumparare la care sa se adauge suma de ……………. lei reprezentand diferenta dintre pretul platit pentru achizitionarea imobilului si valoarea actuala de piata a acestuia.
Prin Decizia civila nr.152 A din data de 06.02.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III – Civila a fost admis apelul declarat de apelantul parat ………………… impotriva sentintei civile nr.4719 din data de 11.09.2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, sentinta atacata fiind desfiintata, iar cauza trimisa spre solutionare aceleiasi instante.
Pentru a pronunta aceasta Decizie Tribunalul Bucuresti a retinut ca hotararea este nelegala deoarece instanta nu s-a pronuntat prin dispozitiv cu privire la cererea de chemare in garantie, retinand ca singura mentiune cu privire la aceasta cerere fiind cea din incheierea din data de 08.05.2007 prin care s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a chematului in garantie, instanta de apel apreciind ca aceasta solutie este gresita.
De asemenea, sub aspectului cadrului procesual Tribunalul Bucuresti a retinut, sub aspect pasiv, ca hotararea instantei de fond este nelegala deoarece actiunea reclamantilor a fost admisa in contradictoriu cu parata initiala, ……………………….., decedata din anul 2001, iar obligatia de predare a imobilului a fost stabilita in sarcina mostenitorilor acesteia. Sub aspect activ, s-a retinut ca reclamanta ……….. a decedat pe parcursul procesului, iar mostenitorul acesteia …………. nu a fost citat in cauza.
In fond dupa casare, dosarul a fost inregistrat sub numarul 3752/4/2008, iar prin incheierea de sedinta din data de 02.06.2008 instanta a clarificat cadrul procesual dispunand rectificarea citativului in sensul ca reclamanti sunt ………..……….. si . …………. …., iar parati sunt Municipiul Bucuresti prin Primarul General, …………., …………… si ………………. .
Prin aceeasi incheiere instanta a respins, ca neintemeiate, exceptiile inadmisibilitatii actiunii in revendicare si lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiului Bucuresti prin Primarul General.
In cauza s-a admis si administrat proba cu inscrisuri pentru reclamant si proba cu inscrisuri si expertiza tehnica constructii pentru parat. Expertiza a avut ca obiectiv stabilirea valorii de circulatie a imobilului revendicat, iar raportul de expertiza a fost depus la dosar la data de 24.09.2008 (filele 28 – 51).
In cadrul probei cu inscrisuri s-au mai depus la dosarul cauzei adresa nr.55269/30 mai 2008 emisa de A.N.A.F. – Directia Generala a Finantelor Publice Bucuresti si Adresa nr.793740/19609/03.02.2009 emisa de P.M.B. – Serviciul nomenclatura urbana pentru istoricul de adresa postala.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
       La data de 19.06.1906, prin actul dotal autentificat sub nr. 6397 la Tribunalul Ilfov – Sectia Notariat si transcris sub nr.2591 la data de 24.06.1906, numita …) N. ……….., vaduva, la casatoria fiicei sale ……………… cu ………. ii constituie acesteia ca dota: imobilul situat in ………. nr. ..(compus din doua pravalii si patru apartamente) si imobilul situat in str. …………… nr. . (compus din patru apartamente).
       Potrivit procesului-verbal nr.38698/1940 emis de Comisiunea pentru infiintarea cartilor funciare in Bucuresti rezulta ca la data intocmirii cartii funciare, cele 2 corpuri de casa, amintite anterior, aflate in proprietatea numitei . . Ecaterina (.) figurau inscrise cu adresa postala „str. . nr. .………….., colt cu . nr. .”.
       Din cele doua acte mentionate rezulta ca numita…………. si …………… sunt una si aceeasi persoana cu toate ca reclamantii …. . . si . ………….. nu au depus la dosarul cauzei procesul verbal solicitat de instanta din care sa rezulte ca .. Chiritescu a devenit ………...
Ulterior, prin Decretul nr.92/1950, pozitia nr.3659 din anexa, de la ……….. …………… au fost nationalizate 8 apartamente, printre care si cele din imobilele situate in Bucuresti, str. ……….nr. .-…….. si Calea … nr.,.
La data de 19 august 1960 ……………, a decedat mostenitorii sai legali fiind ……….., in calitatea de fiica, si .. – …………, in calitate de fiu. Potrivit Certificatului de mostenitor nr.3.369/10.11.196 emis de Notariatul de Stat al Raionului „Nicolae Balcescu” Bucuresti celor doi copii le-a revenit cate ? din mostenire.
La data de 7 martie 1989 numitul ………… a decedat, la randul sau, fiind mostenit de …………, in calitate de sotie supravietuitoare si de ………-., in calitate de sora, fiecareia revenindu-i cate o jumatate din masa succesorala, fapt atestat de certificatul de mostenitor nr.1696/23.10.1989 emis de Notariatul de Stat sector 2 Bucuresti.
………, mostenitoarea lui …………, a decedat la data de . ………..si a fost mostenita de sora sa …………. conform certificatului de mostenitor nr.428/14.02.1994 emis de Notariatul de Stat sector 2 Bucuresti, iar aceasta din urma, a decedat la randul sau, fiind mostenita de reclamantul ………-………., in calitate de fiu potrivit certificatului de calitate de mostenitor nr.49/2.07.2002 emis de ……………….
In cursul primului ciclu procesual, la data de 25 iulie 2007, a decedat si reclamanta … … ….., mostenitoare directa a defunctei ……………., mostenitorul sau fiind reclamantul ………………., caruia in calitate de fiu i-a revenit intreaga masa succesorala, conform Certificatului de mostenitor nr.41/27.08.2007.
In aceste conditii, fata de certificatele de mostenitor depuse la dosarul cauzei (filele 14-17 si 133 dosar nr.1033/4/2006), rezulta ca reclamantii …………….. …………. si ……………… sunt mostenitorii defunctei ……………….., nascuta ………., fiind astfel dovedita calitatea procesuala activa a acestora.
Sub aspect pasiv se retine ca imobilul situat in Bucuresti, sector 4, str. …………. Nr……., mansarda, compus din o camera, bucatarie, camara, wc, a fost vandut de Primaria Municipiului Bucuresti, prin S.C. „AVL Berceni” S.A., numitei ………….., prin contractul de vanzare-cumparare nr.2395/22.12.1998. In contract, la pct. 8 se prevede ca imobilul este vandut cu plata pretului in rate lunare pe termen de 10 ani, fiind amintite dispozitiile Legii nr.112/1995 atat in ceea ce priveste modul de calcul al dobanzii cat si in ceea ce priveste interdictia de instrainare si interpretarea dispozitiilor contractului.
Cumparatoarea ………. a decedat, decesul acesteia fiind inregistrat la nr../…… in registrele de stare civila ale Primariei Sector 4 Bucuresti, astfel cum rezulta din Adresa nr../……….. emisa de M.A.I. – Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor si din Certificatul de deces seria DM nr.827175 (filele 38 si 54 din dosarul de fond initial).
       Potrivit Testamentului autentificat sub nr…. din data de ……….. de ……….. ……….. si Certificatului de mostenitor nr…….. emis de acelasi notar, mostenitorii defunctei ………., decedata la data de ………., sunt ………. si …………. carora le revine cate ? din imobilul situat in Bucuresti, sector 4, str. ……… nr. …, mansarda, in calitate de legatari.
       Numitul ………. a decedat la data de ……………, dupa cum rezulta din Certificatul de deces seria .. nr…… emis de Primaria sectorului 4 Bucuresti, iar potrivit Certificatului de mostenitor nr………. mostenitorii acestuia sunt paratii …………., in calitate de sotie supravietuitoare, ………… si ………..ambii in calitate de copii ai defunctului.
       Certificatul de mostenitor amintit cuprinde o conventie prin care mostenitorii convin ca intreaga masa succesorala sa revina fiicei defunctului, numita ………insa printre bunurile mobile si imobile enumerate, ale defunctului nu este amintita si camera situata la mansarda imobilului din Bucuresti, sector 4, str. …….. nr. …….
       In aceste conditii avand in vedere ca in certificatul de mostenitor nu sunt amintiti nici renuntatori si nici straini de mostenire, iar imobilul din prezenta cauza nu este mentionat, instanta retine ca toti paratii au calitate procesuala pasiva conventia dintre ei nevizand imobilul revendicat de reclamanti.
Intre imobilul preluat de stat de la autoarea reclamantilor ....... si cel revendicat de reclamanti respectiv, detinut de parati, exista identitate, aspect ce rezulta si din istoricul de adresa emis de Serviciul de Nomenclatura Urbana din cadrul Primariei Mun. Bucuresti la data de 18.02.2009.
       In aceste conditii, fata de cele retinute anterior, rezulta ca pentru imobilul situat in Bucuresti, sector 4, str. ………nr-., mansarda, atat reclamantii cat si paratii detin un titlu de proprietate
       In astfel de situatii, in care ambele parti prezinta titluri de proprietate provenind de la autori diferiti, pentru solutionarea actiunilor in revendicare, instanta va compara cele doua titluri si implicit drepturile autorilor de la care provin acestea, situatie care implica si analiza valabilitatii titlului statului, pentru a stabili care dintre titluri este mai bine caracterizat.
In ceea ce ii priveste pe reclamanti titlul acestora este reprezentat de Actul dotal autentificat sub nr. …/……… la Tribunalul Ilfov – Sectia Notariat si transcris sub nr…….. la data de ………., act ce se bucura de prezumtia de valabilitate si autenticitate aplicabila inscrisurilor autentice, conform art.1171 C.civ. potrivit caruia „actul autentic are deplina credinta in privirea oricarei persoane despre dispozitiile si conventiile ce constata”.
       Titlul paratilor este reprezentat de Contractul de vanzare cumparare nr.2395/22.12.1998 incheiat intre Primaria Municipiului Bucuresti prin S.C. „AVL Berceni” S.A. si numita ………, astfel ca pentru determinarea titlului mai bine caracterizat se impune a se analiza titlul statului, adica se impune a se stabili daca imobilul revendicat a fost preluat de stat cu sau fara titlu valabil. Aceasta solicitare a fost formulata si ca un capat de cerere distinct de catre reclamanti.
       Cererea in constatarea legalitatii titlului statului este admisibila si recunoscuta in mod expres de art.6 alin.3 din Legea nr.213/199, potrivit caruia "instantele judecatoresti sunt competente sa stabileasca valabilitatea titlului".
       Nici prin intrarea in vigoare a modificarilor aduse Legii nr.10/2001 nu s-a suprimat competenta instantelor judecatoresti de a se pronunta asupra valabilitatii titlului statului. Art.1 din Legea nr.10/2001 modificata determina domeniul de aplicare al acestei legi ca fiind dat de imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ceea ce nu exclude competenta instantelor de a stabili daca preluarea s-a facut cu sau fara titlu valabil, avand in vedere ca notiunea de "preluare abuziva" cu care opereaza Legea nr.10/2001 include atat preluarea cu titlu valabil, cat si preluarea fara  titlu valabil, conform art.2 alin.1 lit. g si h din aceasta lege. Distinctia intre preluarile cu titlu si cele fara titlu valabil are consecinte in aplicarea Legii nr.10/2001, astfel cum rezulta din intreaga economie a acestei legi, care se intregeste cu prevederile art.6 din Legea nr.213/1998 sub aspectul criteriilor de determinare a legalitatii titlului statului si a autoritatii competente sa decida asupra acestei chestiuni.
       Prevederile art.6 din Legea nr.213/1998 ramanand aplicabile si dupa intrarea in vigoare si modificarea Legii nr.10/2001, inseamna ca instantele de judecata isi pastreaza competenta de a verifica legalitatea titlului statului, cu consecinta ca din acest punct de vedere nu se poate retine inadmisibilitatea unei cereri in justitie avand un asemenea obiect.
       Potrivit dispozitiilor art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 „fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat”.
       Astfel pentru a fi analizata valabilitatea actului de preluare a bunului se impune a se verifica daca acesta era in concordanta cu prevederile Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte - Declaratia Universala a Drepturilor Omului si a legilor interne.
In ceea ce priveste concordanta Decretului nr.92/1950 cu dispozitiile constitutionale se retine ca potrivit art. 8 din legea fundamentala, „proprietatea particulara si dreptul de mostenire sunt recunoscute si garantate prin lege”, iar „proprietatea particulara, agonisita prin munca si economisire, se bucura de o protectie speciala”.
Prin derogare de la aceasta regula, erau instituite doua modalitati de privare a particularilor de dreptul lor de proprietate privata: exproprierea pentru cauza de utilitate publica pe baza unei legi si cu o dreapta despagubire stabilita de justitie (art.10) si posibilitatea trecerii in proprietatea statului a mijloacelor de productie, bancilor si societatilor de asigurare, care sunt proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice, in conditiunile prevazute de lege (art.11) - nationalizarea.
Aceasta ultima modalitate de privare a persoanelor de bunuri nu presupunea acordarea vreunei despagubiri si era limitata numai la anumite bunuri: „mijloacele de productie, bancile si societatile de asigurare, care sunt proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice”.
In cauza de fata obiectul nationalizarii l-a constituit un imobil, situat in Bucuresti, str. Justitiei nr.51 – 53, bun ce nu poate fi inclus in categoria mijloacelor de productie.
Notiunea de „mijloace de productie” vizeaza bunurile afectate unor activitati comerciale si nu poate fi extinsa si la imobile aflate in proprietatea particulara a persoanelor fizice decat cu incalcarea prevederilor legale.
Paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General sustine, prin Intampinare, ca in prezenta cauza Decretul nr.92/1950 s-a aplicat in mod legal, autoarea reclamantilor facand parte din categoria exploatatorilor de imobile, astfel ca apartamentele preluate de stat de la aceasta putand fi incluse in categoria mijloacelor de productie.
O asemenea interpretare a dispozitiilor legale nu poate fi primita deoarece simplul fapt ca o persoana detinea in proprietate mai multe imobile nu era suficient pentru a fi calificata ca fiind exploatatoare de imobile. Chiar si in cazul in care s-ar fi dovedit ca autoarea reclamantilor obtinea venituri din inchirierea imobilelor detinute aceasta activitate nu putea fi calificata ca fiind un act de comert, contractul de inchiriere incheiat de o persoana fizica avand caracter civil si nu comercial.
Fata de acestea instanta constata ca solutia legala pentru trecere in proprietatea statului a imobilelor cu destinatia de locuinta, indiferent daca acestea erau ocupate de proprietari ori inchiriate era exproprierea, ce presupunea acordarea unei juste si prealabile despagubiri, si, in consecinta, Decretul nr. 92/1950 este, in integralitatea sa, contrar dispozitiilor art.8, 10 si 11 ale Constitutiei din anul 1948 si nu poate constitui un titlu valabil de preluare a imobilului revendicat in proprietatea statului.
Retinand nelegalitatea Decretului nr.92/1950 prin raportare la dispozitiile Constitutionale, instanta constata ca nu se mai impune a analiza daca masura nationalizarii a avut loc cu respectarea dispozitiilor tratatelor internationale la care Romania era parte sau a legilor interne. In consecinta, nu se mai impune a se analiza nici daca autoarea reclamantilor se incadra sau nu in categoria persoanelor exceptate de la masura nationalizarii.
In aceste conditii rezulta ca dreptul de proprietate asupra imobilului situat in prezent in Bucuresti, str. ..nr. ……, sector 4, mansarda, nu a iesit niciodata din patrimoniul autoarei reclamantilor si deci a reclamantilor insisi, acestia fiind in prezent proprietarii imobilului revendicat.
Pe cale de consecinta, avand in vedere ca statul nu a devenit niciodata proprietar, rezulta ca prin contractul de vanzare-cumparare nr…………/…… Primaria Municipiului Bucuresti, prin S.C. „AVL Berceni” S.A., a vandut numitei ………, autoarea paratilor, un bun care nu ii apartinea. Acest contract reprezinta tocmai titlul de proprietate al paratilor si este guvernat de Legea nr.112/1995.
       Curtea Constitutionala, prin decizia nr.145/2004, a stabilit ca in rezolvarea conflictului dintre adevaratul proprietar si dobanditorul in temeiul Legii nr.112/ 1995, legiuitorul nu a inteles sa consacre prevalenta titlului de proprietate al dobanditorului de buna credinta fata de titlul proprietarului initial, fiind aplicabile regulile clasice ce guverneaza actiunea in revendicare. In speta nu este aplicabil nici principiul error communis facit ius, de vreme ce exista dispozitii legale exprese.
       Astfel, este preferabil titlul reclamantilor, care au dobandit imobilul prin mostenire de la adevarata proprietara, celui al autoarei paratilor, care au dobandit imobilul de la reprezentantul statului roman, care, neavand in patrimoniul sau dreptul de proprietate asupra imobilului, nu avea ce sa transmita, fiind aplicabil principiul „Nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet”.
In ceea ce il priveste pe adevaratul proprietar, incheierea contractului de vanzare-cumparare a lucrului sau de catre vanzatorul neproprietar este un act care, in principiu, nu-l poate afecta cu nimic, intrucat potrivit art. 973 C.civ., conventiile n-au efecte decat intre partile contractante. In aceste conditii se poate retine ca vanzarea lucrului altuia este un act care nu poate sa-l priveze pe adevaratul proprietar in nici un fel de dreptul sau, acesta putand sa-l revendice de la cumparatorul care a contractat cu vanzatorul neproprietar.
Paratul ………… sustine ca autoarea sa, ………….., a dobandit garsoniera situata la mansarda imobilului aflat in Bucuresti str. ………. nr..– ….. in mod legal, reclamantii nefacand in niciun fel dovada ca transmiterea dreptului de proprietate de la stat s-a facut cu incalcarea dispozitiilor Legii nr.112.1995.
Instanta retine ca actiunea in revendicare imobiliara, intentata de adevaratii proprietari, nu este in nici un fel conditionata de anularea actului de vanzare a bunului lor de catre vanzatorul neproprietar. Ea deriva direct din existenta dreptului de proprietate in patrimoniul reclamantului, fiind mijlocul tipic de protectie a acestui drept.
       Chiar daca intre vanzator si cumparator contractul poate ramane in fiinta acest fapt nu afecteaza posibilitatea admiterii actiunii in revendicare a adevaratului proprietar contra celui care detine bunul sau fara drept.
       Astfel, contractul incheiat cu vanzatorul neproprietar nu produce efectul translativ de proprietate si ar putea fi invocat de cumparator ca just titlu pentru uzucapiunea de 10-20 de ani, ceea ce nu este cazul insa in speta de fata.
Paratul …………… mai sustine, in aparare, ca, si in cazul in care instanta ar retine ca preluarea imobilului s-a facut de stat fara titlu valabil, devin incidente in cauza prevederile art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001 avand in vedere ca autoarea paratilor a fost cumparator de buna credinta, reclamantii nedovedind in niciun fel reaua credinta a acesteia.
In ce priveste aceste sustineri instanta constata ca potrivit dispozitiilor art. 45 alin.2 din Legea nr. 10/2001, „actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, considerate astfel anterior intrarii in vigoare a Legii nr.213/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta”.
Din interpretarea acestui text de lege rezulta ca sanctiunea nulitatii absolute a actului de instrainare, in speta contractul de vanzare-cumparare avand ca obiect un imobil preluat de stat fara titlu valabil, este inlaturata daca cel putin una din parti, in cazul de fata cumparatorul, este de buna-credinta.
       In aceste conditii sanctiunea care ar interveni este nulitatea relativa, fiind vorba de o vanzare a lucrului altuia, astfel cum s-a retinut anterior, insa buna sau reaua credinta a cumparatorului nu are nicio relevanta cu privire efectele contractului de vanzare – cumparare. Cu alte cuvinte, nu intereseaza daca cumparatorul a fost de buna sau de rea credinta si daca actul de vanzare cumparare este valabil intre cumparator si stat atat timp cat acest contract nu est apt a produce efecte translative de proprietate.
Prin urmare, din prevederile art. 45 alin.2 din Legea nr. 10/2001 nu se poate desprinde concluzia ca in cazul in care partile sau cel putin cumparatorul au fost de buna-credinta, acesta din urma devine proprietarul imobilului. O asemenea regula, derogatorie de la dreptul comun, ar fi trebuit prevazuta expres pentru a produce efecte juridice.
In raport de considerentele aratate, instanta retine ca titlul reclamantilor este preferabil fata de cel al paratilor, intrucat provine de la adevarata proprietara (………………), in vreme ce paratii au dobandit imobilul de la un neproprietar. Reclamantii fiind proprietarii imobilului revendicat, ei au dreptul de a se bucura si dispune de lucrul lor in mod exclusiv si absolut, in limitele determinate de lege.
       In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie a paratului …………………….. prin ……….. instanta retine ca potrivit dispozitiilor art.1337 C.civ. „vanzatorul este de drept obligat, dupa natura contractului de vanzare, a raspunde catre cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect si care n-ar fi declarate la facerea contractului”, acest text de lege instituind obligatia de garantie contra evictiunii a vanzatorului, obligatie ce este de natura contractului de vanzare cumparare.
       Evictiunea este definita ca a fi pierderea in total sau in parte a dreptului de proprietate asupra unui lucru de catre persoana care a dobandit acest drept ca urmare a recunoasterii dreptului invocat de o alta persoana asupra aceluiasi lucru, si este de doua feluri: evictiune provenind din fapta proprie a vanzatorului si evictiune provenind din fapta unui tert.
       In cauza de fata suntem in prezenta evictiunii ce provine din fapta unui tert, paratii fiind privati de proprietate ca urmare a admiterii actiunii in revendicare formulata de reclamanti, mostenitorii adevaratei proprietare a imobilului.
       Pentru a opera garantia pentru evictiune provenind din fapta unui tert s-a stabilit ca trebuie sa fie indeplinite trei conditii: sa fie vorba de o tulburare de drept; cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii, iar cumparatorul sa nu fi cunoscut cauza de evictiune la data incheierii contractului de vanzare - cumparare.
       In ceea ce priveste prima conditie instanta constata ca in cauza suntem in prezenta unei tulburari de drept, reclamantii punand in discutie dreptul lor de proprietate asupra imobilului apartinand paratilor.
Si cea de-a doua cerinta este indeplinita in conditiile in care cauza evictiunii o reprezinta tocmai actul de preluare al imobilului in proprietatea statului din anul 1905, act care nu a fost susceptibil de transmite dreptul de proprietate asupra imobilului catre stat pentru ca acesta sa-l poata transmite la randul sau catre autoarea paratilor.
In ceea ce priveste cea de-a treia conditie a raspunderii pentru evictiune se pune problema de a sti daca cumparatorul, in speta autoarea paratilor, a avut cunostinta la momentul incheierii contractului de vanzare – cumparare de faptul ca vanzatorul nu era proprietarul imobilului in cauza, deci problema care se pune este aceea de a stabili daca cumparatoarea a fost de buna credinta.
Din actele existenta la dosarul cauzei nu se poate retine ca numita ………. ………… a avut cunostinta de cauza de evictiune la momentul incheierii contractului de vanzare – cumparare.
Parata …….. prin ……….. nu a adus nicio dovada in sensul ca ar fi adus la cunostinta cumparatoarei faptul ca mostenitorii fostei proprietare doresc sa revendice imobilul sau ca au facut demersuri in aceste sens.
De asemenea, nu exista nicio dovada in sensul ca anterior incheierii contractului de vanzare – cumparare nr……………. cumparatoarea ar fi stiut ca imobilul a fost preluat fara titlu valabil de catre stat.
       Instanta nu va retine sustinerile reclamantilor in sensul ca nu se poate vorbi de buna – credinta datorita notorietatii abuzurilor savarsite anterior anului 1989, deoarece cunoasterea cauzei de evictiune de catre cumparator trebuie dovedita dincolo de orice dubiu prin raportare la situatia concreta prezentata in speta.
Parata …………, prin ……………., s-a limitat la a invoca dispozitiile Legii nr.1/2009 si propria lipsa de calitate procesuala pasiva aratand ca in cauza raspunzator pentru evictiune este Ministerul de Finante.
Instanta nu va retine aceste aparari ale paratei deoarece paratul ………. ……….. si-a intemeiat pretentiile din cererea de chemare in garantie pe dispozitiile art.1337 C.civ., dispozitii legale care reprezinta dreptul comun in ceea ce priveste obligatia vanzatorului de a garanta cumparatorul pentru evictiune.
In prezenta cauza Primaria Municipiului Bucuresti are calitatea de vanzator astfel ca ii revine obligatia de a garanta cumparatorul pentru evictiune. Statul roman ar fi fost reprezentat de Ministerul de Finante in cazul in care regresul cumparatorului (sau al mostenitorilor acestuia) s-ar fi intemeiat pe dispozitiile Legii nr.10/2001, ceea ce nu este cazul in cauza.
Nu se poate sustine nici ca parata, in calitatea de vanzatoare nu a avut cunostinta de faptul ca bunul nu a trecut in mod valabil in proprietatea statului deoarece, pe de o parte, vanzatorul nu poate invoca eroarea cu privire la propria calitatea de proprietar, iar pe de alta parte raspunderea pentru evictiune opereaza indiferent daca vanzatorul a cunoscut sau nu cauza de evictiune.
Fata de cele retinute anterior instanta retine ca in prezenta cauza paratei Municipiul Bucuresti prin Primarul General ii incumba obligatia de a garanta cumparatorul pentru evictiune.
Pentru determinarea valorii despagubirilor la care va fi obligat chematul in garantie instanta retine ca potrivit art.1341 C.civ. „Cand vanzatorul este raspunzator de evictiune, cumparatorul, daca este evins, are dreptul a cere de la vanzator: 1. restituirea pretului; 2. fructele, daca este dator a le intoarce proprietarului care l-a evins; 3. spezele instantei deschise de dansul in contra vanzatorului si ale celei deschise de invingator in contra sa; 4. daune-interese si spezele contractului de vindere, potrivit art.1344 C.civ. „daca lucrul vandut se afla, la epoca evictiunii, de o valoare mai mare, din orice cauza, vanzatorul este dator sa plateasca cumparatorului, pe langa pretul vanzarii, excedentele valorii in timpul evictiunii”, iar potrivit art.1346 „daca vanzatorul a vandut cu rea - credinta fondul altuia, el va fi dator sa intoarca cumparatorului toate spezele ce va fi facut, si cele de simpla placere.”
Astfel in cazul de evictiune totala vanzatorul este obligat sa restituie integral pretul primit, cheltuielile de judecata suportate in procesul din care a rezultat evictiunea si daune interese. In ceea ce priveste daunele interese acestea sunt reprezentate de sporul de valoare dobandit de lucru intre momentul incheierii contractului si data producerii evictiunii, indiferent de cauza care a produs excedentul sau daca sporul a fost ori nu previzibil ori vanzatorul a fost de buna sau de rea credinta.
Fata de aceste dispozitii legale instanta va obliga chematul in garantie Municipiul Bucuresti, prin Primarul General la plata sumei de …….. lei reprezentand valoarea de piata a imobilului situat in Bucuresti str. …….. nr.. – ., mansarda, sector 4, valoare rezultata in urma intocmirii in cauza a unui raport de expertiza avand acest obiectiv (fila 39). Avand in vedere faptul ca paratul chemat in garantie va fi obligat la plata valorii de circulatie a imobilului instanta nu va obliga chematul in garantie separat la restituirea pretului platit conform contractului de vanzare - cumparare nr../………., deoarece valoarea de circulatie de la momentul pronuntarii include pretul platit la data de 22.12.2998 plus sporul de valoarea dobandit de imobil.
De asemenea paratul chemat in garantie va fi obligat sa suporte si cheltuielile de judecata facute in prezenta cauza de paratul …….., in cuantum de ……….. lei, reprezentand onorariu expert, taxa de timbru si onorariu avocat.
In ceea ce priveste creditorul obligatiei de garantie instanta retine ca toti mostenitorii paratei initiale ……….. sunt indreptatiti la despagubiri, avand in vedere dispozitiile art.48 alin.2 C.pr.civ. potrivit carora „daca prin natura raportului juridic sau in temeiul unei dispozitii a legii, efectele hotararii se intind asupra tuturor reclamantilor sau paratilor, actele de procedura indeplinite numai de unii din ei sau termenele incuviintate numai unora din ei pentru indeplinirea actelor de procedura folosesc si celorlalti. Cand actele de procedura ale unora sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va tine seama de actele cele mai favorabile.”
In cauza de fata cererea de chemare in garantie este un act procedural efectuat de unul dintre parati, in calitatea sa de mostenitor al cumparatorului evins, fiind astfel un act favorabil si celorlaltor doua parate, mostenitoare ale numitei . …………...
Desi prin incheierea de sedinta din data de 28.11.2006 din dosarul nr.1033/4/2006 parata ………. a declarat ca achieseaza la pretentiile formulate de reclamanti si considera ca si mama ei va achiesa la aceste pretentii intrucat considera ca este vorba de un pod fara valoare deosebita, instanta nu va retine aceasta afirmatie a paratei ………….. in conditiile in care dispozitiile art.270 C.pr.civ. nu au fost respectate, iar instanta nu a retinut afirmatiile acesteia nici macar in dispozitivul incheierii.
Se mai retine ca parata …………. nu s-a prezentat in fata instantei pentru a achiesa la pretentiile reclamantilor si nici nu a imputernicit pe cineva in acest sens, iar parata …………. vorbeste de un pod lipsit de valoare. Din aportul de expertiza rezulta ca imobilul situat in str. ………. nr.. – .. este compus din demisol, parter, mansarda si pod, mansarda avand o valoare de circulatie de ……… lei, astfel ca nu se poate determina cu exactitate daca parata ……….. s-a referit la mansarda revendicata de proprietari sau la podul imobilului in conditiile in care nu s–a mai prezentat ulterior pentru a-si preciza pozitia.
Fata de cele retinute anterior instanta ca obliga chematul in garantie sa plateasca despagubiri tuturor mostenitorilor defunctei …………, si anume, …………….., ………. si …………. modul in care acestia isi vor imparti despagubirile acordate depinzand de rezultatul partajului care va avea loc intre ei cu privire la imobilul in cauza.
Pentru considerentele aratat anterior in temeiul art. 480 C.civ., art. 973, art. 1095 alin.1 si art. 1895 C.civ., art. 6 alin.1 si 3 din Legea nr. 213/1998, instanta va admite actiunea si va constata nelegala preluare a imobilului din str. … nr. …-. sector 4, Bucuresti, de catre stat, prin Decretul nr. 92/1950.
Pe cale de consecinta, va admite capatul de cerere in revendicare si va obliga paratii ….., ……….. si …………….. sa lase reclamantilor …………… si ……….-……….. in deplina proprietate, linistita posesie si pasnica folosinta imobilul situat in Bucuresti, str. ……….. nr. .-., mansarda, sector 4.
In temeiul dispozitiilor art.1337 C.civ. va admite cererea de chemare in garantie a paratului Municipiului Bucuresti prin Primarul General si va obliga chematul in garantie sa plateasca paratilor suma de ……… lei reprezentand contravaloare imobil si cheltuieli de judecata.
In temeiul art.129 alin.6 C.pr.civ., va lua act ca reclamantii nu au solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
B
      Admite actiunea  formulata de reclamantii …………. si …………….. …………., ambii cu domiciliul ales la …………………. de …………”, cu sediul in Bucuresti, str. ………… nr.., bl……., et.., ap.., sector 6, in contradictoriu cu paratii …………….., prin Primarul General, cu sediul in Bucuresti, B-dul…………nr .., sector ., . …., domiciliata in Bucuresti …………… nr. bl.. sc. …., et… ap…, sector ., ……………, domiciliata in Bucuresti …………… nr.. bl.. sc., et.., ap., sector . si ……. ……, cu domiciliul in Bucuresti, ………. nr…, Bl…., ap…., sector .
      Constata nelegala preluare a imobilului din str. … nr.. - .., sector 4, Bucuresti, de catre stat, prin Decretul nr.92/1950.
      Obliga paratii …………, ………….. si ……………. sa lase reclamantilor …….. …….. si … …………. in deplina proprietate, linistita posesie si pasnica folosinta imobilul situat in Bucuresti, sector 4 str. ……… nr….-.., mansarda, in suprafata de … mp. (garsoniera) impreuna cu cota indiviza din imobil de …… mp si cota indiviza din teren de …. mp.
      Admite cererea de chemare in garantie formulata in contradictoriu cu paratul ………… prin …………………..
      Obliga chematul in garantie sa plateasca paratilor ………, …………….. si ……….. suma de ………….. lei reprezentand contravaloare imobil si cheltuieli de judecata.
      Ia act ca reclamantii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
      Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.
      Pronuntata in sedinta publica, azi, 16.03.2009.
      
PRESEDINTE,                                                                          GREFIER,
IULIA CRAIU   MARCELA IENESOI

Red./ Dact. Jud. I.C./14.04.2009.



1