Decizie angajare raspundere tert poprit in conditiile art. 27 alin. 1 lit. b) si art. 28 din OG nr. 92/2003, modificata. Conditia exigibilitatii creantei.
(Decizie nr. 887/R din data de 18.09.2015 pronuntata de Curtea de Apel Brasov)Deliberand asupra recursului de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 2487/CA/29.10.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei D.G.R.F.P. B., invocata de aceasta parte, prin intampinare, cu consecinta respingerii actiunii formulate in contradictoriu cu parata D.G.R.F.P. B., ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva. Totodata, a fost admisa cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. A.F. S.R.L. B. in contradictoriu cu parata A.J.F.P. M. si au fost anulate Deciziile nr. 2938/20.01.2014 si nr. 37719/11.10.2013, emise de parata. Tribunalul a obligat parata A.J.F.P. M. sa plateasca reclamantei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei hotarari, parata A.J.F.P. B. a declarat recurs, in termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea in tot a sentintei si, in urma rejudecarii, respingerea actiunii.
In motivare, a aratat ca la pronuntarea solutiei instanta de judecata s-a prevalat numai de sustinerile reclamantei, cazul de casare incident fiind cel prevazut de art. 488 pct. 8 Cod procedura civila.
Recurenta a sustinut ca, in cauza, hotararea instantei de fond nu respecta exigentele motivarii unei hotarari judecatoresti, deoarece in considerente au fost luate in considerare numai apararile expuse de reclamanta, fara luarea in considerare a sustinerilor sale exprimate in intampinare.
Recurenta a mai aratat, reluand expunerea situatiei de fapt de catre prima instanta, ca, in mod eronat, aceasta a retinut ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 149 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003, modificata, in sensul ca nu a devenit exigibila creanta detinuta de debitoare impotriva reclamantei.
Or, recurenta a aratat ca prin adresa de infiintare a popririi la tert nr. 15384/16.07.2013 emisa de A.F.P. S., comunicata in conditiile art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, modificata, reclamanta a fost instiintata ca s-a dispus executarea silita a unei creante detinuta de debitoarea S.C. RR B.M.C. S.R.L., in cuantum de 62.000 lei.
In plus, recurenta a aratat ca suma aceasta a fost evidentiata in documentele contabile ale societatii debitoare si in declaratia informativa nr. 394 aferenta lunii iulie 2013 depusa atat de societatea debitoare, cat si de societatea reclamanta, astfel ca sunt incidente dispozitiile art. 149 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, modificata.
Recurenta a sustinut ca pana la momentul emiterii deciziei de angajare a raspunderii solidare la plata nr. 37719/11.10.2013 societatea reclamanta nu a dat curs solicitarilor sale, nu a efectuat nici o plata si nici nu a uzat de dispozitiile art. 149 alin. 91 din O.G. nr. 92/2003, modificata, respectiv de a instiinta organul fiscal, in termen de 5 zile de la primirea adresei de infiintare a popririi, ca nu datoreaza sume de bani debitoarei, ramanand in pasivitate.
Recurenta a mai aratat ca sunt incidente dispozitiile art. 27 alin. 1 lit. b) si art. 28 din O.G. nr. 92/2003, modificata, astfel ca actele administrative emise sunt legale.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecata recurenta a solicitat exonerarea sa de la plata acestor sume deoarece nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 451 alin. 1 Cod procedura civila, respectiv nu se afla in culpa procesuala, nu a determinat, in cursul procesului, prin atitudinea sa, aceste cheltuieli si nici nu a exercitat abuziv drepturile procesuale.
In drept a fost invocata aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila.
Cererea de recurs este scutita de obligatia de plata a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata reclamanta S.C. A.F. S.R.L. B., prin intampinare formulata in conditiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (filele 27-30), a invocat exceptia nulitatii recursului pentru nemotivarea acestuia, sustinand ca, desi formal sunt invocate dispozitiile art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, recurenta nu aduce, in concret, nici o critica hotararii atacate si nu dezvolta niciunul dintre motivele de nelegalitate prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 488 Cod procedura civila.
Pe fond, intimata reclamanta a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul ca primul argument invocat – nemotivarea sentintei – nu este justificat, in conditiile in care sentinta recurata cuprinde atat considerente de fapt, cat si de drept care au format convingerea instantei in pronuntarea hotararii.
Referitor la criticile vizand caracterul nefondat al hotararii, intimata a aratat ca instanta de fond a retinut in mod temeinic si legal ca nu are caracter exigibil creanta in cuantum de 62.000 lei detinuta de debitoarea S.C. RR B.M.C. S.R.L. fata de societate, ceea ce conduce la neaplicarea art. 149 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003, modificata. Astfel, din examinarea contractului de lucrari incheiat de parti rezulta ca obligatia de plata intervenea in termen de 5 zile de la data confirmarii facturii de catre beneficiar, factura care se va depune la sediul beneficiarului dupa acceptarea situatiilor de lucrari de catre acesta, conform art. 18.1 din contract. Or, aceste formalitati nu au fost indeplinite, factura fiind trimisa prin posta, fara a avea la baza o situatie de lucrari.
Referitor la starea de pasivitate invocata de recurenta, intimata reclamanta a aratat ca dispozitiile art. 149 alin. 91 din O.G. nr. 92/2003, modificata reglementeaza o posibilitate conferita de lege, care nu priveaza insa tertul poprit de posibilitatea de a se adresa unei instante de judecata pentru a verifica legalitatea masurii, invocand in acest sens o decizie de speta a Curtii de Apel Pitesti.
Prin raspunsul la intampinare (filele 42-47), recurenta parata A.J.F.P. B. a reiterat argumentele din cererea de recurs.
Partile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi in recurs.
Analizand recursul declarat de parata A.J.F.P. B., prin prisma dispozitiilor art. 488 Cod procedura civila, curtea retine urmatoarele:
Primul motiv de recurs referitor la faptul ca hotararea instantei de fond nu respecta exigentele motivarii unei hotarari judecatoresti, deoarece in considerente au fost luate in considerare numai apararile expuse de reclamanta, fara luarea in considerare a sustinerilor sale exprimate in intampinare va fi analizat prin prisma art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedura civila, dar nu este fondat.
Astfel, verificand considerentele expuse de prima instanta, Curtea constata ca aceasta a expus pe larg motivele de fapt si de drept care au determinat-o sa pronunte solutia din sentinta recurata, iar faptul ca si-a insusit, in considerente, doar sub aspectul situatiei de fapt, o parte a argumentelor intimatei reclamante, pe care le-a structurat si dezvoltat in maniera proprie, nu este de natura sa atraga nulitatea sentintei.
Al doilea motiv de recurs invocat, ce se constituie in motivul principal de reformare a sentintei primei instante, este gresita aplicare a legii – art. 149 alin. 9, alin. 91 din O.G. nr. 92/2003, modificata, motiv care se circumscrie dispozitiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, dar care nu este fondat.
Astfel, prima instanta a retinut ca actele fiscale contestate sunt nelegale motivat de faptul ca nu sunt incidente dispozitiile art. 149 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003, modificata, deoarece creanta detinuta de debitoarea S.C. RR B.M.C. S.R.L. fata de societatea intimata, creanta invocata de catre recurenta pentru a angaja raspunderea S.C. A.F. S.R.L. B. in conditiile art. 27 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 92/2003, modificata, ca tert poprit, nu este exigibila.
Conform art. 663 alin. 4 Cod procedura civila, creanta este exigibila „daca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.”
In cauza, in mod legal a retinut prima instanta ca factura nr. 64/01.07.2013, factura care este semnata numai de catre emitent, nu si de beneficiar (intimata reclamanta S.C. A.F. S.R.L.) si care a fost emisa in baza contractului de lucrari din data de 31.12.2012, nu consemneaza o creanta exigibila.
In mod corect, prima instanta, analizand clauzele contractuale care reglementeaza modalitatea de plata – art. 18, contract ce reprezinta legea partilor, in conditiile art. 1270 alin. 1 Cod civil, a retinut ca plata facturii emise intervine in termen de 5 zile de la data confirmarii facturii de catre beneficiar, dupa acceptarea situatiei de lucrari.
Or, in cauza, recurenta parata nu a facut dovada ca factura respectiva a fost confirmata de catre intimata reclamanta si nici ca lucrarile vizate de factura nr. 64/01.07.2013 au fost acceptate de beneficiar, realitatea acestora fiind, de altfel, contestata de catre societatea intimata.
In aceste conditii, este evident ca dispozitiile art. 149 alin. 9 lit. a) din O.G. nr. 92/2003, modificata, conform carora „tertul poprit este obligat sa plateasca, de indata sau dupa data la care creanta devine exigibila, organului fiscal, suma retinuta si cuvenita, in contul indicat de organul de executare” nu sunt aplicabile in cauza, cum a retinut si tribunalul, astfel ca, implicit, nu se poate atrage nici raspunderea tertului poprit, in conditiile art. 27 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 92/2003, modificata.
Nu poate fi retinut argumentul recurentei parate in sensul ca societatea reclamanta nu a dat curs solicitarilor sale, nu a efectuat nici o plata si nici nu a uzat de dispozitiile art. 149 alin. 91 din O.G. nr. 92/2003, modificata, respectiv de a instiinta organul fiscal, in termen de 5 zile de la primirea adresei de infiintare a popririi, ca nu datoreaza sume de bani debitoarei, ramanand in pasivitate.
Aceasta atitudine a societatii reclamante nu poate fi un motiv pentru angajarea raspunderii sale in conditiile art. 27 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 92/2003, modificata, ci, eventual, devin incidente dispozitiile art. 219 alin. 1 lit. k) din O.G. nr. 92/2003 care stabilesc conditiile de angajare a raspunderii contraventionale a tertului poprit pentru nerespectarea obligatiilor stabilite de codul de procedura fiscala.
Nu poate fi retinut nici argumentul referitor la faptul ca suma cuprinsa in factura 64/01.07.2013 a fost evidentiata in documentele contabile ale societatii debitoare (S.C. RR B.M.C. S.R.L.) si in declaratia informativa nr. 394 aferenta lunii iulie 2013 depusa atat de societatea debitoare, cat si de societatea reclamanta, deoarece acest aspect nu influenteaza exigibilitatea creantei respective. Inregistrarea in contabilitate a facturii respective, factura nesemnata spre acceptare de reprezentantul legal si cuprinderea acesteia in declaratiile depuse de catre societatea intimata la organul fiscal nu confera sumei cuprinse in factura caracterul cert si exigibil, ci reprezinta numai indeplinirea, strict sub aspect formal, a obligatiei prevazute de art. 6 din Legea nr. 82/1991, republicata, de inregistrare a tuturor operatiunilor economico-financiare, in conditiile in care intre parti existau relatii contractuale.
Pentru toate aceste considerente, constatand incidenta art. 496 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta parata A.J.F.P. B. impotriva sentintei civile nr. 2487/CA/29.10.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin sentinta civila nr. 2487/CA/29.10.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei D.G.R.F.P. B., invocata de aceasta parte, prin intampinare, cu consecinta respingerii actiunii formulate in contradictoriu cu parata D.G.R.F.P. B., ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva. Totodata, a fost admisa cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. A.F. S.R.L. B. in contradictoriu cu parata A.J.F.P. M. si au fost anulate Deciziile nr. 2938/20.01.2014 si nr. 37719/11.10.2013, emise de parata. Tribunalul a obligat parata A.J.F.P. M. sa plateasca reclamantei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei hotarari, parata A.J.F.P. B. a declarat recurs, in termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea in tot a sentintei si, in urma rejudecarii, respingerea actiunii.
In motivare, a aratat ca la pronuntarea solutiei instanta de judecata s-a prevalat numai de sustinerile reclamantei, cazul de casare incident fiind cel prevazut de art. 488 pct. 8 Cod procedura civila.
Recurenta a sustinut ca, in cauza, hotararea instantei de fond nu respecta exigentele motivarii unei hotarari judecatoresti, deoarece in considerente au fost luate in considerare numai apararile expuse de reclamanta, fara luarea in considerare a sustinerilor sale exprimate in intampinare.
Recurenta a mai aratat, reluand expunerea situatiei de fapt de catre prima instanta, ca, in mod eronat, aceasta a retinut ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 149 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003, modificata, in sensul ca nu a devenit exigibila creanta detinuta de debitoare impotriva reclamantei.
Or, recurenta a aratat ca prin adresa de infiintare a popririi la tert nr. 15384/16.07.2013 emisa de A.F.P. S., comunicata in conditiile art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, modificata, reclamanta a fost instiintata ca s-a dispus executarea silita a unei creante detinuta de debitoarea S.C. RR B.M.C. S.R.L., in cuantum de 62.000 lei.
In plus, recurenta a aratat ca suma aceasta a fost evidentiata in documentele contabile ale societatii debitoare si in declaratia informativa nr. 394 aferenta lunii iulie 2013 depusa atat de societatea debitoare, cat si de societatea reclamanta, astfel ca sunt incidente dispozitiile art. 149 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, modificata.
Recurenta a sustinut ca pana la momentul emiterii deciziei de angajare a raspunderii solidare la plata nr. 37719/11.10.2013 societatea reclamanta nu a dat curs solicitarilor sale, nu a efectuat nici o plata si nici nu a uzat de dispozitiile art. 149 alin. 91 din O.G. nr. 92/2003, modificata, respectiv de a instiinta organul fiscal, in termen de 5 zile de la primirea adresei de infiintare a popririi, ca nu datoreaza sume de bani debitoarei, ramanand in pasivitate.
Recurenta a mai aratat ca sunt incidente dispozitiile art. 27 alin. 1 lit. b) si art. 28 din O.G. nr. 92/2003, modificata, astfel ca actele administrative emise sunt legale.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecata recurenta a solicitat exonerarea sa de la plata acestor sume deoarece nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 451 alin. 1 Cod procedura civila, respectiv nu se afla in culpa procesuala, nu a determinat, in cursul procesului, prin atitudinea sa, aceste cheltuieli si nici nu a exercitat abuziv drepturile procesuale.
In drept a fost invocata aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila.
Cererea de recurs este scutita de obligatia de plata a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata reclamanta S.C. A.F. S.R.L. B., prin intampinare formulata in conditiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (filele 27-30), a invocat exceptia nulitatii recursului pentru nemotivarea acestuia, sustinand ca, desi formal sunt invocate dispozitiile art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, recurenta nu aduce, in concret, nici o critica hotararii atacate si nu dezvolta niciunul dintre motivele de nelegalitate prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 488 Cod procedura civila.
Pe fond, intimata reclamanta a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul ca primul argument invocat – nemotivarea sentintei – nu este justificat, in conditiile in care sentinta recurata cuprinde atat considerente de fapt, cat si de drept care au format convingerea instantei in pronuntarea hotararii.
Referitor la criticile vizand caracterul nefondat al hotararii, intimata a aratat ca instanta de fond a retinut in mod temeinic si legal ca nu are caracter exigibil creanta in cuantum de 62.000 lei detinuta de debitoarea S.C. RR B.M.C. S.R.L. fata de societate, ceea ce conduce la neaplicarea art. 149 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003, modificata. Astfel, din examinarea contractului de lucrari incheiat de parti rezulta ca obligatia de plata intervenea in termen de 5 zile de la data confirmarii facturii de catre beneficiar, factura care se va depune la sediul beneficiarului dupa acceptarea situatiilor de lucrari de catre acesta, conform art. 18.1 din contract. Or, aceste formalitati nu au fost indeplinite, factura fiind trimisa prin posta, fara a avea la baza o situatie de lucrari.
Referitor la starea de pasivitate invocata de recurenta, intimata reclamanta a aratat ca dispozitiile art. 149 alin. 91 din O.G. nr. 92/2003, modificata reglementeaza o posibilitate conferita de lege, care nu priveaza insa tertul poprit de posibilitatea de a se adresa unei instante de judecata pentru a verifica legalitatea masurii, invocand in acest sens o decizie de speta a Curtii de Apel Pitesti.
Prin raspunsul la intampinare (filele 42-47), recurenta parata A.J.F.P. B. a reiterat argumentele din cererea de recurs.
Partile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi in recurs.
Analizand recursul declarat de parata A.J.F.P. B., prin prisma dispozitiilor art. 488 Cod procedura civila, curtea retine urmatoarele:
Primul motiv de recurs referitor la faptul ca hotararea instantei de fond nu respecta exigentele motivarii unei hotarari judecatoresti, deoarece in considerente au fost luate in considerare numai apararile expuse de reclamanta, fara luarea in considerare a sustinerilor sale exprimate in intampinare va fi analizat prin prisma art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedura civila, dar nu este fondat.
Astfel, verificand considerentele expuse de prima instanta, Curtea constata ca aceasta a expus pe larg motivele de fapt si de drept care au determinat-o sa pronunte solutia din sentinta recurata, iar faptul ca si-a insusit, in considerente, doar sub aspectul situatiei de fapt, o parte a argumentelor intimatei reclamante, pe care le-a structurat si dezvoltat in maniera proprie, nu este de natura sa atraga nulitatea sentintei.
Al doilea motiv de recurs invocat, ce se constituie in motivul principal de reformare a sentintei primei instante, este gresita aplicare a legii – art. 149 alin. 9, alin. 91 din O.G. nr. 92/2003, modificata, motiv care se circumscrie dispozitiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, dar care nu este fondat.
Astfel, prima instanta a retinut ca actele fiscale contestate sunt nelegale motivat de faptul ca nu sunt incidente dispozitiile art. 149 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003, modificata, deoarece creanta detinuta de debitoarea S.C. RR B.M.C. S.R.L. fata de societatea intimata, creanta invocata de catre recurenta pentru a angaja raspunderea S.C. A.F. S.R.L. B. in conditiile art. 27 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 92/2003, modificata, ca tert poprit, nu este exigibila.
Conform art. 663 alin. 4 Cod procedura civila, creanta este exigibila „daca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.”
In cauza, in mod legal a retinut prima instanta ca factura nr. 64/01.07.2013, factura care este semnata numai de catre emitent, nu si de beneficiar (intimata reclamanta S.C. A.F. S.R.L.) si care a fost emisa in baza contractului de lucrari din data de 31.12.2012, nu consemneaza o creanta exigibila.
In mod corect, prima instanta, analizand clauzele contractuale care reglementeaza modalitatea de plata – art. 18, contract ce reprezinta legea partilor, in conditiile art. 1270 alin. 1 Cod civil, a retinut ca plata facturii emise intervine in termen de 5 zile de la data confirmarii facturii de catre beneficiar, dupa acceptarea situatiei de lucrari.
Or, in cauza, recurenta parata nu a facut dovada ca factura respectiva a fost confirmata de catre intimata reclamanta si nici ca lucrarile vizate de factura nr. 64/01.07.2013 au fost acceptate de beneficiar, realitatea acestora fiind, de altfel, contestata de catre societatea intimata.
In aceste conditii, este evident ca dispozitiile art. 149 alin. 9 lit. a) din O.G. nr. 92/2003, modificata, conform carora „tertul poprit este obligat sa plateasca, de indata sau dupa data la care creanta devine exigibila, organului fiscal, suma retinuta si cuvenita, in contul indicat de organul de executare” nu sunt aplicabile in cauza, cum a retinut si tribunalul, astfel ca, implicit, nu se poate atrage nici raspunderea tertului poprit, in conditiile art. 27 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 92/2003, modificata.
Nu poate fi retinut argumentul recurentei parate in sensul ca societatea reclamanta nu a dat curs solicitarilor sale, nu a efectuat nici o plata si nici nu a uzat de dispozitiile art. 149 alin. 91 din O.G. nr. 92/2003, modificata, respectiv de a instiinta organul fiscal, in termen de 5 zile de la primirea adresei de infiintare a popririi, ca nu datoreaza sume de bani debitoarei, ramanand in pasivitate.
Aceasta atitudine a societatii reclamante nu poate fi un motiv pentru angajarea raspunderii sale in conditiile art. 27 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 92/2003, modificata, ci, eventual, devin incidente dispozitiile art. 219 alin. 1 lit. k) din O.G. nr. 92/2003 care stabilesc conditiile de angajare a raspunderii contraventionale a tertului poprit pentru nerespectarea obligatiilor stabilite de codul de procedura fiscala.
Nu poate fi retinut nici argumentul referitor la faptul ca suma cuprinsa in factura 64/01.07.2013 a fost evidentiata in documentele contabile ale societatii debitoare (S.C. RR B.M.C. S.R.L.) si in declaratia informativa nr. 394 aferenta lunii iulie 2013 depusa atat de societatea debitoare, cat si de societatea reclamanta, deoarece acest aspect nu influenteaza exigibilitatea creantei respective. Inregistrarea in contabilitate a facturii respective, factura nesemnata spre acceptare de reprezentantul legal si cuprinderea acesteia in declaratiile depuse de catre societatea intimata la organul fiscal nu confera sumei cuprinse in factura caracterul cert si exigibil, ci reprezinta numai indeplinirea, strict sub aspect formal, a obligatiei prevazute de art. 6 din Legea nr. 82/1991, republicata, de inregistrare a tuturor operatiunilor economico-financiare, in conditiile in care intre parti existau relatii contractuale.
Pentru toate aceste considerente, constatand incidenta art. 496 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta parata A.J.F.P. B. impotriva sentintei civile nr. 2487/CA/29.10.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016