Conditiile de efectuare a controlului ulterior de catre organele vamale � art. 100 alin. 1 si 3 din Legea nr. 86/2006.

             Taxa antidumping importuri fibra de sticla din Malaysia. Interpretare art. 13 privind �Circumventia� din Regulamentul CE nr. 1225/2009. Hotararea CJUE din data de 06.06.2013 pronuntata in cauza C-667/11.

Deliberand asupra recursului de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 2409/CA/21.10.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a fost admisa actiunea formulata de reclamanta S.C. E.C. S.R.L. B. in contradictoriu cu parata D.G.R.F.P. B. si, in consecinta, a fost anulata Decizia nr. 476/2012 prin care s-a respins contestatia administrativa, emisa de D.G.R.F.P. B., Decizia pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 3674/27.07.2012 si Procesul-verbal de control nr. 3673/27.07.2012, ambele emise de D.R.A.O.V. B.. Totodata, tribunalul a exonerat reclamanta de plata obligatiilor fiscale stabilite prin Decizia pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 3674/27.07.2012 si a obligat parata sa restituie reclamantei suma de 58.298 lei achitata cu titlu de taxa antidumping, nedatorata si sa plateasca reclamantei suma de 2.508,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, in urma procesului verbal de control nr. 3673/27.07.2012 intocmit de D.R.A.O.V. B., a fost emisa, in sarcina reclamantei S.C. E.C. S.R.L., Decizia nr. 3674/27.07.2012 pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal la declaratiile vamale de import plasa din fibra de sticla nr. 11ROBV0900I0041283 din data de 05.08.2011 si nr.11ROBV0900I0048060 din data de 13.09.2011 (filele 105-106). Prin acest act s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatii fiscale suplimentare de 58.298 lei si TVA de 13.992 lei, la care se adauga dobanzi de 1.841 lei si penalitati de intarziere de 2.099 lei. Taxa antidumping in cuantum de 58.298 lei a fost achitata de reclamanta prin OP 34/05.08.2011, OP 45/13.09.2011 si OP 559+560/13.09.2011
Tribunalul a mai constatat ca, impotriva deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestatie administrativa care a fost respinsa prin Decizia nr. 476/2012, emisa de D.G.R.F.P. B. (filele 11-31 vol. I dosar), motiv pentru care s-a formulat prezenta actiune.
Cu privire la nerespectarea dispozitiilor art. 43 Cod procedura fiscala la redactarea deciziei de regularizare, tribunalul a constatat ca aceasta sustinere invocata de reclamanta este nefondata, deoarece Decizia pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 3674/27.07.2012 cuprinde toate elementele obligatorii prevazute de textul de lege invocat, inclusiv motivarea in fapt si in drept, iar faptul ca nu s-a facut mentiunea legata de audierea contribuabilului nu este in sine de natura a duce la anularea actului administrativ fiscal.
Referitor la incidenta in cauza a dispozitiilor art. 100 din Legea nr. 86/2006 privind Cod vamal, tribunalul a retinut ca acest text de lege permite ca autoritatea vamala sa modifice declaratia vamala intr-un termen de 5 ani de la acordarea liberului de vama, insa prevederile al. 3 al aceluiasi articol limiteaza aceasta posibilitate la situatia in care dupa o reverificare a declaratiei sau dupa un control ulterior, rezulta ca dispozitiile care reglementeaza regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informatii inexacte sau incomplete. Aceeasi limitare este prevazuta si de art. 78 al. 3 din Regulamentul CEE 2913/1992, care prevede ca revizuirea unei declaratii vamale, in urma unui control ulterior, este posibila doar daca e dovedit ca dispozitiile care reglementeaza regimul vamal respectiv au fost aplicate la momentul acordarii liberului de vama, pe baza unor informatii care ulterior se dovedesc incomplete sau incorecte.
Tribunalul a mai retinut ca, in practica sa, Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat in sensul ca posibilitatea efectuarii unor controale ulterioare si a stabilirii unor obligatii de plata suplimentare in mod discretionar de catre autoritatile vamale, in alte conditii decat cele prevazute de art. 78 alin. (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 al Consiliului de instituire a codului vamal comunitar, sunt de natura a aduce atingere principiului securitatii juridice (Decizia nr. 421 din 26 ianuarie 2011).
Prin urmare, efectuarea controlului ulterior si regularizarea situatiei este posibila doar in cazul in care exista dovezi ca dispozitiile care guverneaza regimul vamal respectiv au fost aplicate in momentul importului in baza unor informatii inexacte sau incomplete.
Or, in speta, tribunalul a retinut ca nu s-a dovedit ca D.R.A.O.V. B. a efectuat controlul si a plasat bunurile importate sub un alt regim deoarece in momentul efectuarii importurilor, ar fi avut la dispozitie informatii inexacte sau incomplete. Dimpotriva, autoritatile vamale au avut la dispozitie aceleasi informatii atat in momentul controlului din 2012 cat si in anul 2011, cand s-au intocmit declaratiile vamale verificate in cauza.
Pentru toate aceste motive, tribunalul a apreciat ca efectuarea controlului vamal ulterior de catre D.R.A.O.V. B. (in baza caruia s-au intocmit actele contestate in cauza) s-a facut fara a fi intrunite conditiile prevazute de lege mentionate anterior (art. 100 alin. 3 din Codul vamal si art. 78 alin. 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 al Consiliului).
Pe fondul cauzei tribunalul a constatat ca actiunea reclamantei este intemeiata.
Astfel, tribunalul a retinut ca reclamanta a realizat un import de plasa din fibra de sticla cu un total de 110.500 metri patrati, din Malaysia, in baza Declaratiilor vamale de import nr. 11ROBV0900I0041283/05.08.2011 si nr.11ROBV0900I0048060/13.09.2011, iar ulterior acordarii liberelor de vama pentru declaratiile vamale sus mentionate, Comisia Europeana a finalizat ancheta deschisa cu Regulamentul UE nr. 1135/09.11.2011 si a stabilit prin art. 1 din Regulamentul nr. 672/16.07.2012 urmatoarele: �(1) Taxa antidumping definitiva aplicabila �tuturor celorlalte societati� instituita prin articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 791/2011 asupra importurilor de tesaturi cu ochiuri deschise 8 din fibra de sticla, cu o dimensiune a ochiurilor de peste 1,8 mm atat in lungime, cat si in latime si avand o greutate de peste 35 g/m 2 , excluzand discurile din fibra de sticla, originare din Republica Populara Chineza, se extinde la importurile din tesaturi cu ochiuri deschise din fibra de sticla, cu o dimensiune a ochiurilor de peste 1,8 mm atat in lungime, cat si in latime si avand o greutate de peste 35 g/m 2 , excluzand discurile din fibra de sticla, expediate din Malaysia, indiferent daca au fost declarate sau nu ca fiind originare din Malaysia, care se incadreaza in prezent la codurile NC ex 7019 51 00 si ex 7019 59 00 (coduri TARIC 7019 51 00 11 si 7019 59 00 11).
(2) Taxa extinsa in temeiul alineatului (1) din prezentul articol se percepe la importurile expediate din Malaysia declarate sau nu ca fiind originare din Malaysia, inregistrate in conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1135/2011 al Comisiei si cu articolul 13 alineatul (3) si articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009�.
In consecinta, la importurile de tesaturi cu ochiuri deschise din fibra de sticla cu o dimensiune a ochiurilor de peste 1,8 mm, atat in lungime, cat si in latime si avand o greutate de peste 35 g/m 2 , excluzand discurile din fibra de sticla, care se incadreaza la pozitia tarifara 7019590011, care sunt expediate din Malaysia, indiferent daca au fost declarate sau nu ca fiind originare din Malaysia, se aplica taxa de antidumping definitiva de 62,9 % - prevazuta pentru toate celelalte societati � asa cum a fost stabilita prin Regulamentul UE nr. 791/03.08.2011.
Avand in vedere si considerentul nr. (19) din Regulamentul (UE) nr. 1135/09.08.2011, in baza caruia Comisia Europeana a deschis ancheta in cauza, potrivit caruia �in conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de baza, importarea produsului care face obiectul anchetei ar trebui sa faca obiectul unei inregistrari pentru a garanta ca, in cazul in care ancheta demonstreaza eludarea, poate fi prelevata retroactiv o suma corespunzatoare in drepturi antidumping incepand cu data inregistrarii acestor importuri expediate din Malaysia�, rezulta ca taxa antidumping definitiva de 62,9 % se aplica la importurile inregistrate in conformitate cu dispozitiile art. 2 din acelasi act normativ, incepand cu data intrarii in vigoare a acestuia, respectiv data de 11.11.2011 (ziua urmatoare datei publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a Regulamentului (UE) nr. 1135/09.11.2011).
Instanta nu poate primi apararile paratei in sensul ca se impun taxe antidumping incepand cu data la care au fost cerute garantii (05.08.2011 respectiv 13.09.2011 data punerii in libera circulatie a marfurilor importate), deoarece aceasta data este anterioara celei in care s-a publicat in JOUE Regulamentul (UE) nr. 1135/09.11.2011 privind deschiderea anchetei si se ajunge la o aplicare retroactiva a Regulamentului nr. 672/16.07.2012, peste ceea ce prevede acesta.
Or, art. 10 din Regulamentului (UE) nr. 1135/09.11.2011, stabilind regulile legate de retraoactivitate, prevede la alin. 1 si 4 ca:
�(1) Nu se aplica masuri provizorii si taxe antidumping definitive decat produselor puse in libera circulatie dupa data la care a intrat in vigoare decizia luata in conformitate cu articolul 7 alineatul (1) si, respectiv, cu articolul 9 alineatul (4), sub rezerva exceptiilor prevazute de prezentul regulament.
(4) Poate fi perceputa o taxa antidumping definitiva pentru produsele care se declara ca urmeaza sa fie puse in consum cu cel mult nouazeci de zile inainte de data aplicarii masurilor provizorii, dar nu anterior deschiderii anchetei ��.
Prin urmare, retraoctivitatea legii poate merge pana la momentul deschiderii anchetei, iar Regulamentul privind deschiderea anchetei este in vigoare a doua zi dupa publicare, asa cum s-a retinut mai sus. Or, importul analizat in cauza este anterior datei de 11.11.2011, astfel ca instanta apreciaza ca aplicarea dispozitiilor Regulamentului nr. 672/16.07.2012 este nefondata.
Tribunalul a mai retinut ca aceeasi a fost si parerea d-nei expert P.M. in Raportul de expertiza nr. 687124/19.06.2014 intocmit in cauza, prin raportare la data importului, data depunerii declaratiilor vamale, data cererii de ancheta (27.09.2011) si data deschiderii anchetei prin publicarea in JOUE a Regulamentului (UE) nr. 1135/09.11.2011 (f.33 vol. II dosar).
Nefiind datorata taxa antidumping, tribunalul a constatat ca nu sunt incidente nici dispozitiile legate de TVA, prevazute de art. 287 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal coroborat cu prevederile art.126, art.131, 132A2, 134, 136, 139 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, si nici cele in baza carora s-au aplicat dobanzi ?i penalitati de intarziere la debitul principal, respectiv art. 255 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal coroborat cu prevederile art. 119, 120 si 120A1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 218 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis contestatia formulata de reclamanta S.C. E.C. S.R.L. in contradictoriu cu parata D.G.F.P. B., iar in temeiul art. 274 Cod procedura civila, fiind in culpa procesuala, parata a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata avansate de reclamanta, constand in taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu de expert.
Impotriva acestei hotarari, parata D.G.R.F.P.B. a declarat recurs, in termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei si respingerea actiunii.
In motivare, a aratat ca obligatiile fiscale calculate de catre autoritatile vamale si care fac obiectul prezentei cauze au fost stabilite ca urmare a acelorasi declaratii vamale de import de fibra de sticla nr. 11ROBV0900I0041283 din data de 05.08.2011 si nr.11ROBV0900I0048060 din data de 13.09.2011, obligatii care au format obiectul deciziei pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5096/20.10.2012 si a procesului verbal de control nr. 5095/2012, acte contestate in dosarul nr. 1922/62/2013 al Tribunalului Brasov, in care a fost pronuntata sentinta nr. 1938/CA/09.07.2014 prin care a fost respinsa actiunea reclamantei.
Recurenta a aratat ca prima instanta a interpretat gresit toate temeiurile de drept aplicabile spetei.
In primul rand, a aratat ca, in mod eronat, s-a retinut in considerentele hotararii ca efectuarea controlului ulterior a avut loc fara a fi indeplinite conditiile prevazute de lege.
In al doilea rand, recurenta a aratat ca prima instanta a interpretat gresit si faptul ca nu se datoreaza taxe antidumping incepand cu data la care au fost cerute garantii � 05.08.2011 si 13.09.2011, garantie constituita in conformitate cu Regulamentul CE nr. 791/2011 coroborat cu art. 7 din Regulamentul CE nr. 1225/2009 si cu art. 1 si 2 din Regulamentul UE nr. 1135/2011, aceasta fiind menita sa asigure valoarea taxei antidumping pe perioada cat dureaza ancheta instituita de Uniunea Europeana asupra operatiunilor de import din Malaysia cu marfa declarata.
Recurenta a aratat ca nu se poate aprecia ca, in cauza, a avut loc o aplicare retroactiva a Regulamentului UE nr. 1135/2011, deoarece, prin Regulamentul nr. 672/2012 s-a stabilit ca ancheta declansata la cererea depusa la data de 27.09.2011 a acoperit perioada 01.03.2008-30.09.2011. In plus, recurenta a invocat aplicarea art. 13 alin. 3 si art. 14 alin. 5 din Regulamentul CE nr. 1225/2009, conform carora, extinderea taxei antidumping asupra importurilor realizate din Malaysia intra in vigoare incepand cu data la care inregistrarea a devenit obligatorie sau cu data la care au fost cerute garantii, in cauza fiind incidenta aceasta a doua situatie.
Astfel, organele vamale au considerat ca s-a nascut o datorie vamala, la data de 05.08.2011, respectiv 13.09.2011, in baza art. 13 alin. 3 din Regulamentul CE nr. 1225/2009, fata de prevederile art. 4 pct. 9 si 10, art. 20 si art. 201 din Regulamentul CE nr. 2913/1992 privind Codul Vamal Comunitar, coroborate cu art. 1 din Regulamentul CE nr. 672/2012 si Regulamentul CE nr. 791/2011.
Referitor la TVA in valoare de 13.992 lei stabilita suplimentar, recurenta a aratat ca aceasta a fost stabilita asupra taxei antidumping, conform art. 287 din Legea nr. 86/2006 coroborat cu art. 126. 131, 132 ind. 2, 134, 136 si 139 din Legea nr. 571/2003. Astfel, fata de aceste dispozitii, recurenta a aratat ca baza de impozitare a TVA pentru importul de bunuri in Romania este reprezentata de valoarea in vama a bunurilor, stabilita potrivit legislatiei vamale in vigoare, la care se adauga orice taxe, impozite, comisioane si alte taxe datorate in afara Romaniei si cele datorate ca urmare a importurilor din Romania, cu exceptia TVA care urmeaza a fi perceputa si, prin urmare, in mod legal a fost aplicata TVA de 24% asupra taxei antidumping stabilita.
Cu privire la accesorii, recurenta a aratat ca acestea au fost stabilite in conformitate cu prevederile din legislatia nationala, respectiv art. 100 din Legea nr. 86/2003, art. 63 si 78 din Ordinul ANAF 7521/2006.
Recurenta a mai aratat ca instanta de fond a dat o eficienta nejustificata concluziilor expertizei contabile efectuate in cauza, desi opinia expertului reprezinta aprecieri asupra legalitatii, iar nu asupra situatiei de fapt.
In drept a fost invocata aplicarea art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Cererea de recurs este scutita de obligatia de plata a taxei judiciare de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificata.
Intimata S.C. E. C.  S.R.L. B., desi legal citata, nu a formulat intampinare conform art. 308 alin. 2 Cod procedura civila.
Partile nu au mai solicitat administrarea altor probe in recurs.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, a art. 304 Cod procedura civila. si recursul declarat de parata D.G.R.F.P.B., Curtea constata ca acesta este intemeiat.
Primul motiv de recurs referitor la faptul ca, in mod eronat, s-a retinut in considerentele hotararii ca efectuarea controlului ulterior a avut loc fara a fi indeplinite conditiile prevazute de lege, se incadreaza in prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si este fondat.
Astfel, art. 100 alin. 1 si 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal stabileste ca �autoritatea vamala are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, intr-o perioada de 5 ani de la acordarea liberului de vama, sa modifice declaratia vamala�, iar �cand dupa reverificarea declaratiei sau dupa controlul ulterior rezulta ca dispozitiile care reglementeaza regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informatii inexacte sau incomplete, autoritatea vamala ia masuri pentru regularizarea situatiei, tinand seama de noile elemente de care dispune�.
In cauza, ulterior emiterii declaratiilor vamale de import plasa din fibra de sticla nr. 11ROBV0900I0041283 din data de 05.08.2011 si nr.11ROBV0900I0048060 din data de 13.09.2011, organul vamal a efectuat verificari din care a rezultat ca Certificatul de origine Tip A (FORM A) seria KL 2011/15684, prezentat in original de societate la momentul calcularii taxelor vamale nu a fost eliberat de autoritatea competenta din Malaysia, respectiv Ministerul Comertului International si Industriei.
In aceste conditii, este evident ca intocmirea declaratiilor vamale a fost rezultatul unor informatii inexacte prezentate de intimata reclamanta autoritatii vamale la momentul efectuarii formalitatilor vamale, controlul ulterior fiind legal realizat.
Si cel de-al doilea motiv de recurs referitor la  interpretarea gresita a legii, raportat la faptul ca se datoreaza taxe antidumping incepand cu data la care au fost cerute garantii � 05.08.2011 si 13.09.2011, garantie constituita in conformitate cu Regulamentul CE nr. 791/2011 coroborat cu art. 7 din Regulamentul CE nr. 1225/2009 si cu art. 1 si 2 din Regulamentul UE nr. 1135/2011, aceasta fiind menita sa asigure valoarea taxei antidumping pe perioada cat dureaza ancheta instituita de Uniunea Europeana asupra operatiunilor de import din Malaysia cu marfa declarata, motiv de recurs ce se incadreaza in prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, este fondat.
Astfel, Regulamentul CE nr. 1225/2009 privind protectia impotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea tarilor care nu sunt membre ale Comunitatii Europene reglementeaza cadrul general de instituire a masurilor antidumping si stabileste, la art. 13, cu denumirea marginala �Circumventia�, ca �(1) Taxele antidumping instituite in temeiul prezentului regulament se pot aplica si importurilor de produse similare ce provin din tari terte, carora li s-au adus mici modificari sau care nu au fost modificate, precum si importurilor de produse similare carora li s-au adus mici modificari sau parti ale acestor produse care provin dintr-o tara care face obiectul masurilor, atunci cand are loc o circumventie a masurilor in vigoare. (�) Circumventia se defineste ca o modificare a configuratiei schimburilor comerciale intre tarile terte si Comunitate sau intre intreprinderi din tara care face obiectul masurilor si Comunitate, care decurge din practici, operatiuni sau prelucrari pentru care nu exista o motivatie suficienta sau o justificare economica alta decat impunerea taxei, fiind dovedit ca exista prejudiciu sau ca efectele corective ale taxei sunt compromise in ceea ce priveste pretul si/sau cantitatile de produse similare si unde exista probe privind existenta unui dumping in legatura cu valorile normale stabilite anterior pentru produsul similar, daca este necesar in conformitate cu prevederile articolului 2�.
Alin. 3 al art. 13 aratat anterior stabileste ca �(3)   Se deschide o ancheta, in temeiul prezentului articol, la initiativa Comisiei sau la cererea unui stat membru sau a oricarei parti interesate, pe baza unor elemente de proba suficiente in ceea ce priveste factorii mentionati la alineatul (1). Ancheta se deschide, dupa consultarea comitetului consultativ, printr-un regulament al Comisiei care poate de asemenea sa ceara autoritatilor vamale sa prevada obligativitatea inregistrarii importurilor in conformitate cu articolul 14 alineatul (5) sau sa solicite garantii. Ancheta este efectuata de catre Comisie, cu un eventual ajutor din partea autoritatilor vamale, si trebuie finalizata in termen de noua luni. In cazul in care faptele stabilite definitiv justifica extinderea masurilor, acest lucru este decis de catre Consiliu, care hotaraste cu privire la propunerea Comisiei, dupa consultarea comitetului consultativ. Propunerea se adopta de catre Consiliu, cu exceptia cazului in care hotaraste cu o majoritate simpla sa respinga propunerea, in termen de o luna de la prezentarea ei de catre Comisie. Extinderea intra in vigoare incepand cu data la care inregistrarea a devenit obligatorie in temeiul articolului 14 alineatul (5) sau cu data la care au fost cerute garantii. Dispozitiile procedurale corespunzatoare prezentului regulament cu privire la deschiderea si desfasurarea anchetelor se aplica in conformitate cu prezentul articol�.
In interpretarea acestei norme, prin Hotararea din data de 06.06.2013, pronuntata in cauza C-667/11, CJUE a statuat ca �potrivit obiectivului si economiei regulamentului de baza, in special ale considerentului (19) si ale articolului 13, un regulament de extindere a unei taxe antidumping are ca unic obiect asigurarea eficientei acesteia si evitarea circumventiei ei. In consecinta, o masura de extindere a unei taxe antidumping definitive are doar un caracter accesoriu in raport cu actul initial de instituire a acestei taxe care protejeaza aplicarea eficienta a masurilor definitive� (pct. 28).
Cu referire la bunurile ce au facut obiectul importurilor in litigiu � plasa din fibra de sticla, Curtea retine ca prin Regulamentul de punere in aplicare (UE) nr. 791/2011 a fost instituita o taxa definitiva antidumping, in cazul in care aceste bunuri provin din Republica Populara Chineza, ancheta fiind desfasurata in intervalul 01.06.2009-31.03.2010.
Ulterior, prin Regulamentul (UE) nr. 1135/09.11.2011 a fost deschisa o ancheta privind circumventia, pentru a determina daca importurile in uniune a bunurilor respective, provenite din Malaysia, eludeaza masurile instituite de Regulamentul nr. 791/2011. Acest regulament a fost publicat in JOUE in data de 10.11.2011 si a intrat in vigoare la data de 11.11.2011.
Prin Regulamentul de punere in aplicare (UE) nr. 672/2012 s-a extins taxa definitiva antidumping instituita prin Regulamentul de punere in aplicare (UE) nr. 791/2011 si la importurile de plasa din fibra de sticla expediate din Malaysia. In preambulul acestui act s-a retinut ca ancheta a acoperit perioada cuprinsa intre 1 ianuarie 2008 si 30 septembrie 2011, ca practica de eludare a taxei antidumping instituita de Regulamentul de punere in aplicare (UE) nr. 791/2011 a fost aceea a transbordarii produselor originare din Republica Populara Chineza via Malaysia, iar aceasta practica a avut drept unic scop eludarea acestei taxe.
Nu poate fi retinuta interpretarea data de prima instanta, in sensul ca taxa antidumping definitiva stabilita prin Regulamentul de punere in aplicare (UE) nr. 672/2012 se aplica numai importurilor inregistrate in conformitate cu dispozitiile art. 2 din Regulamentul (UE) nr. 1135/09.11.2011, incepand cu data intrarii in vigoare a acestuia, respectiv data de 11.11.2011, deoarece aceasta nu tine cont de prevederile art. 13 alin. 3 din Regulamentul CE nr. 1225/2009, conform carora extinderea unei taxe antidumping intra in vigoare fie de la data la care inregistrarea a devenit obligatorie in temeiul articolului 14 alineatul (5), fie la data la care au fost cerute garantii.
Or, in cauza, la data intocmirii declaratiilor vamale, organul vamal a solicitat intimatei reclamante constituirea unei garantii, care a fost achitata cu OP 34/05.08.2011, OP nr. 45/13.09.2011, OP 559/13.09.2011 si OP nr. 60/13.09.2011.
Argumentul primei instante in sensul ca art. 10 din Regulamentului (UE) nr. 1135/09.11.2011 stabileste regulile legate de retroactivitate si prevede la alin. 1 si 4 ca nu se aplica masuri provizorii si taxe antidumping definitive decat produselor puse in libera circulatie dupa data la care a intrat in vigoare decizia luata in conformitate cu articolul 7 alineatul (1) si, respectiv, cu articolul 9 alineatul (4) si numai pentru produsele care se declara ca urmeaza sa fie puse in consum cu cel mult nouazeci de zile inainte de data aplicarii masurilor provizorii, dar nu anterior deschiderii anchetei, nu poate fi retinut.
In cauza, nu este incidenta situatia premisa a acestei norme � instituirea unei taxe antidumping definitive, ci, Regulamentul de punere in aplicare (UE) nr. 672/2012 vizeaza extinderea unei taxe antidumping instituita anterior prin Regulamentul de punere in aplicare (UE) nr. 791/2011. Or, asa cum s-a retinut anterior, jurisprudenta CJUE a statuat expres ca extinderea unei taxe antidumping definitive are doar un caracter accesoriu in raport cu actul initial de instituire a acestei taxe si este menita sa determine aplicarea eficienta a masurilor definitive.
In plus, Curtea retine ca aceasta situatie � extinderea unei taxe antidumping definitive, incepand cu data la care inregistrarea a devenit obligatorie sau la care au fost solicitate garantii � reprezinta o exceptie de la neretroactivitate, permisa in conditiile art. 10 alin. 1 prin prisma art. 13 alin. 3 din Regulamentul CE nr. 1225/2009.
In ceea ce priveste suma stabilita cu titlu de TVA stabilita suplimentar, recurenta Curtea constata ca sunt incidente dispozitiile art. 287 din Legea nr. 86/2006 coroborat cu art. 126. 131, 132 ind. 2, 134, 136 si 139 din Legea nr. 571/2003, conform carora baza de impozitare a TVA pentru importul de bunuri in Romania este reprezentata de valoarea in vama a bunurilor, stabilita potrivit legislatiei vamale in vigoare, la care se adauga orice taxe, impozite, comisioane si alte taxe datorate in afara Romaniei si cele datorate ca urmare a importurilor din Romania, cu exceptia TVA care urmeaza a fi perceputa. Prin urmare, retinand legalitatea taxei antidumping aplicata de organul vamal, in mod legal a fost aplicata TVA de 24% asupra cuantumului acesteia.
In mod corespunzator, si accesoriile calculate prin actele contestate au fost legal stabilite, potrivit dispozitiilor art. 100 din Legea nr. 86/2003, art. 63 si 78 din Ordinul A.N.A.F. 7521/2006, raportat la prevederile art. 134 si urmatoarele din Legea nr. 571/2003, care stabileste ca accesoriile se datoreaza de la data exigibilitatii taxei, care este data faptului generator, respectiv data realizarii importurilor.
Nu are relevanta in cauza sentinta civila nr. 1938/CA/09.07.2013 pronuntata de Tribunalul Brasov, modificata prin decizia nr. 155/R/28.01.2015 a Curtii de Apel Brasov � Sectia contencios administrativ si fiscal (dosar nr. 1922/62/2013), invocata de catre recurenta parata, deoarece aceasta vizeaza cuantumul taxelor vamale aplicabile produselor vizate de cele doua importuri, iar, conform art. 14 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009, taxele antidumping �sunt independente de taxele vamale, impozitele sau alte taxe percepute in mod normal la import�. Or, actele administrative ce fac obiectul prezentului litigiu vizeaza taxele antidumping.
Pentru toate aceste considerente, constatand incidenta art. 312 alin. 3 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul declarat de recurenta parata D.G.R.F.P. B. impotriva sentintei civile nr. 2409/CA/21.10.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, pe care o va modifica in totalitate si, in rejudecare, va respinge actiunea formulata de reclamanta S.C. E.C. S.R.L.