Exceptia tardivitatii actiunii privind anularea unui act administrativ cu caracter individual � art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Inscrierea in cartea funciara a drepturilor determinate prin actul administrativ -  semnificatie juridica.
Nelegalitate H.C.L. privind trecerea unui teren in domeniul privat al U.A.T.�. Nerespectare art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.

Deliberand asupra recursului de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 1043/CA/26.03.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de paratul C.L.P., a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamanta C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. B. in contradictoriu cu paratul C.L. P. si, in consecinta, a fost anulata Hotararea Consiliului Local P. nr. 210/29.09.2009, restul pretentiilor fiind respinse.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, cu privire la exceptia invocata de parat ca, potrivit art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la data expirarii termenului de solutionare a plangerii prealabile, respectiv data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, iar, conform alineatului 2 al aceluiasi articol, pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevazut la alin. (1), dar nu mai tarziu de un an de la data comunicarii actului, data luarii la cunostinta, data introducerii cererii sau data incheierii procesului-verbal de conciliere, dupa caz.
Tribunalul a retinut ca H.C.L. nr. 210 a fost emisa de parata Consiliul Local P. la data de 29.09.2009, insa reclamanta a luat cunostinta de continutul acesteia in data de 10.01.2013, in urma solicitarii formulate in atentia OCPI a cartii funciare a imobilului in litigiu.
Tribunalul a constatat ca imprejurarea ca aceasta hotarare a fost intabulata in cartea funciara nu are relevanta sub aspectul momentului de la care reclamanta a luat in mod efectiv la cunostinta despre aceasta hotarare, in acest sens, textul art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 stabilind fara echivoc momentul de la care curge termenul de un an, in care se poate solicita anularea acestui act administrativ individual.
Tot in acest sens, tribunalul a retinut si dispozitiile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, conform carora, hotararile cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii lor la cunostinta publica, iar cele individuale, de la data comunicarii si ale alin. 2 al acestui articol, care prevede ca aducerea la cunostinta publica a hotararilor cu caracter normativ se face in termen de 5 zile de la data comunicarii oficiale catre prefect.
Avand in vedere intinderea efectelor juridice pe care le produce hotararea atacata, tribunalul a apreciat ca aceasta reprezinta un act administrativ cu caracter individual si ca, in speta, desi parata a sustinut ca a indeplinit obligatia de a aduce la cunostinta publica a acestei hotarari, conform textului legal anterior mentionat, nu a facut nicio dovada in acest sens si, fata de imprejurarea ca dreptul de folosinta fusese transmis reclamantei, prin procesul verbal din 15.05.1955, avea obligatia de a comunica aceasta hotarare si reclamantei.
Pentru aceste considerente, constatand ca Hotararea nr. 210/2009 emisa de Consiliul Local P. a fost atacata in termenul legal stabilit conform dispozitiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parata, ca neintemeiata.
Asupra fondului cauzei, tribunalul a retinut ca, prin Hotararea a carei anulare se solicita, parata a aprobat trecerea in domeniul privat al Orasului P. a imobilelor terenuri situate in P., T.J., identificate prin CF 1xxx B. nr. top 1xxx, retinand in considerente prevederile art. 36 alin. 1, art. 26 si 24 din Legea nr. 18/1991, iar potrivit art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, terenurile aflate in proprietatea statului, situate in intravilanul localitatilor si care sunt in administrarea primariilor, la data prezentei legi, trec in proprietatea comunelor, oraselor sau a municipiilor, urmand regimul juridic al terenurilor prevazute la art. 26.
Din dispozitiile legale anterior invocate, tribunalul a retinut ca doua sunt conditiile ce se cer a fi indeplinite pentru trecerea terenurilor din proprietatea statului in cea a Orasului P.. Daca prima conditie este indeplinita, terenul cu nr. top 13309/2 aflandu-se in proprietatea Statului Roman, cea de-a doua conditie nu este indeplinita, neexistand nicio inregistrare in cartea funciara 1xxx B. (fost CF 10xxx B.), privind existenta dreptul de administrare al primariilor Orasului P./Municipiului B. asupra acestui teren, la data intrarii in vigoare a Legea nr. 18/1991. Dimpotriva, dreptul de folosinta asupra acestui imobil, reprezentand casa de canton T.S. si teren de 530,028 mp, a fost transferat de catre Orasul P., in favoarea reclamantei, potrivit procesului verbal incheiat in 16.05.1955 (fila 19).
Pentru motivele anterior retinute, constatand ca parata a emis Hotararea nr. 210/2009 cu incalcarea dispozitiilor art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, tribunalul a admis in parte actiunea formulata de reclamanta, respectiv, numai sub aspectul anularii acestei Hotarari.
Cu privire la solicitarea aceleiasi reclamante, in sensul de a fi anulate si actele premergatoare adoptarii Hotararii Consiliului Local P. nr. 210/2009, tribunalul a respins-o  motivat de faptul ca, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, �Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.�
Conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este definit ca act unilateral �cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in regim de putere publica in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice (�)�.
Ori, actele premergatoare hotararii a carei anulare se solicita, nu produc efecte prin ele insele si nu dau nastere, modifica sau sting raporturi juridice, nefiind acte administrative, in sensul Legea nr. 554/2004.
Impotriva acestei hotarari, paratul CONSILIUL LOCAL P. a declarat recurs, in termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea in tot a sentintei, admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune si respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivare, a aratat ca prima instanta a pronuntat o hotarare cu aplicarea gresita a normelor de drept material � art. 488 pct. 8 Cod procedura civila.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, recurentul a aratat ca aceasta a fost gresit solutionata, deoarece, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea  nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual se pot introduce in termen de 6 luni de la data expirarii termenului legal de solutionare a cererii (in lipsa procedurii prealabile), fara a depasi termenul de 1 an prevazut de art. 2 al aceluiasi articol. Or, H.C.L. nr. 210 contestata a fost adoptata la data de 29.09.2009 si a fost comunicata executivului primariei si adusa la cunostinta publica in termen de 5 zile de la data comunicarii oficiale catre Prefectul Judetului B., in conditiile art. 49 din Legea nr. 215/2001, modificata.
In plus, recurentul a aratat ca actul administrativ individual atacat a fost intabulat in CF 1xxx B. (obtinuta din conversia CF initiala 10xxx B.) in anul 2009, asigurandu-se astfel opozabilitatea fata de terti, inclusiv fata de intimata reclamanta, conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, completata si modificata.
In aceste conditii, recurentul a aratat ca cererea de chemare in judecata a fost depusa tardiv, mult peste termenul de prescriptie si decadere prevazut de lege.
Pe fondul cauzei, recurentul a aratat ca, din actele de carte funciara, nu rezulta nici o inscriere referitoare la pretinsul drept de proprietate in regim de drept public al Statului Roman, toate actele normative invocate de reclamanta avand aplicabilitate la nivelul dreptului de proprietate numai prin intabularea acestui drept in cartea funciara.
Recurentul a mai sustinut ca a dobandit dreptul de proprietate ope legis, fata de faptul ca imobilul teren era in administrarea primariei la data intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991, data fiind nefolosirea constructiei potrivit destinatiei initiale, nefiind canton de drumuri, ci locuinta.
Recurentul a mai aratat ca unul din principiile esentiale in materia dobandirii dreptului de proprietate asupra imobilelor din regimul de publicitate prin cartile funciare este acela al efectului constitutiv de drepturi al inscrierilor in CF, actele neintabulate neproducand efecte translative de drepturi reale. Totodata, a invocat faptul ca, anterior adoptarii actului administrativ contestat, a depus diligente pentru stabilirea regimului juridic al imobilului, in extrasul CF ce a stat la baza adoptarii hotararii nefiind specificat pretinsul drept de proprietate in regim de drept public al Statului Roman si nici dreptul de administrare al intimatei reclamante, in foaia de sarcini.
In drept a fost invocata aplicarea art. 488 pct. 8 Cod procedura civila.
Cererea de recurs a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 2 lei conform art. 11 raportat la art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, modificata.
Intimata reclamanta C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. B., prin intampinare formulata conform art. 308 alin. 2 Cod procedura civila (filele 11-14), a solicitat respingerea recursului declarat de parat.
In sustinerea acestei pozitii procesuale a aratat ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este neintemeiata, astfel cum corect a retinut si prima instanta, deoarece H.C.L. nr. 2010/29.09.2009 reprezinta un act administrativ individual ce produce efecte de la data comunicarii, conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, modificata. In plus, intimata a aratat ca a luat la cunostinta de continutul acestei hotarari la data de 10.01.2013, data la care a solicitat de la OCPI  B. dosarul CF 10xxx B.  si ca a promovat prezenta actiune in conditiile art. 11 alin. 2 din Legea  nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe fond, intimata a aratat ca actul administrativ contestat este nelegal deoarece, in cauza, nu sunt incidente dispozitiile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, deoarece imobilul cu nr. top 1xxx CF 1xxx (provenita din CF vechi 10xxx) face parte din domeniul public al statului D.R.D.P. B. avand drept de folosinta conform procesului-verbal din data de 15.05.1955. In plus, in CF nu exista nici o inregistrare referitoare la dreptul de administrare al recurentului cu privire la acest imobil.
Intimata a mai aratat ca nu au fost respectate prevederile anexei I pct. 12 din Legea nr. 213/1998 coroborate cu prevederile art. 2 alin. 4 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor conform carora �se considera ca facand parte din drum cladirile de serviciu si orice alte constructii, amenajari sau instalatii destinate apararii sau exploatarii drumurilor, inclusiv terenurile necesare aferente�.
Intimata a mai aratat ca imobilul in litigiu situat pe DN1 km (�) a avut destinatia de canton inca de la data construirii, fiind astfel inscris in CF si se afla in evidentele contabile ale S.D.N. B. sub nr. de inventar 14.0001 si este locuinta de interventie, in sensul Legii nr. 114/1996, iar prin contractul nr. 55/1976 a fost repartizat dl. M.N., salariat al S.D.N. B., ca accesoriu la contractul de munca.
In drept a fost invocata aplicarea Legii  nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a art. 49 din Legea nr. 215/2001, modificata si a art. 2 alin. 4 din OG nr. 43/1997.
La data de 19.09.2014, d-na M.I. a formulat o cerere de interventie accesorie in interesul recurentului C.L.P. (filele 19-20), prin care a solicitat admiterea acesteia, admiterea recursului declarat de catre parat si respingerea cererii introductive ca neintemeiata.
In motivarea cererii de interventie accesorie, a aratat ca a dobandit dreptul de proprietate asupra locuintei in cauza ca urmare a incheierii contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 21/05.01.2011 de BNP I.M. si G.A., drept intabulat in CF, iar, anterior vanzarii a detinut spatiul locativ in temeiul unor contracte de inchiriere succesive incheiate cu D.R.D.P. � S.D.N. B. si Orasul P..
A mai sustinut ca, desi, initial, titularul contractului de inchiriere a fost sotul sau, M.N., salariat al locatorului, dupa decesul acestuia locuinta i-a fost inchiriata, desi nu avea calitatea de salariat si ca, de la data la care ocupa imobilul, destinatia lui reala a fost aceea de locuinta, iar nu de canton de drumuri si poduri.
A mai aratat ca a incercat de mai multe ori sa cumpere imobilul de la intimata reclamanta, dar, de fiecare data a fost refuzata, nejustificat, desi toate fostele cantoane au fost vandute catre chiriasi si ca, in opinia sa, nu se mai poate anula o hotarare de consiliu local dupa ce a dobandit cu buna-credinta locuinta in cauza si si-a inscris dreptul in CF.
Prin incheierea de sedinta din data de 24.10.2014 Curtea de Apel Brasov a admis in principiu cererea de interventie accesorie in interesul recurentului parat C.L. P., cerere formulata de intervenienta M.I., pentru considerentele aratate in cuprinsul acestei hotarari.
La solicitarea intervenientei accesorii, in recurs a fost administrata proba cu inscrisuri noi, conform art. 305 Cod procedura civila.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor art. 304 ind. 1 Cod procedura civila., a art. 304 Cod procedura civila si recursul declarat de paratul C.L. P., curtea constata ca acesta este neintemeiat.
Primul motiv de recurs invocat de catre recurentul parata, referitor la modul de solutionare a exceptiei invocate in cauza, se incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, dar nu este fondat.
Astfel, prin cererea de chemare in judecata, inregistrata la Tribunalul Brasov la data de 04.02.2013, intimata reclamanta C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. B., a solicitat, direct in fata instantei de contencios administrativ, anularea H.C.L. nr. 2010/29.09.2009 emisa de recurentul parat C.L. P., act administrativ cu caracter individual, de existenta caruia a luat la cunostinta la data de 10.01.2013, data la care a solicitat de la O.C.P.I. B. dosarul CF 10xxx B..
Recurentul parat a invocat in fata primei instante exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, in temeiul  art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar tribunalul a respins exceptia astfel invocata, raportandu-se la dispozitiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Calificarea data de prima instanta exceptiei nu este corecta, dar prima instanta a aplicat in mod legal  normele juridice retinute in considerente.
Astfel, Curtea retine ca este corecta calificarea exceptiei invocate ca fiind exceptia tardivitatii actiunii, iar nu a prescriptiei dreptului material la actiune, deoarece, in cauza, intimata reclamanta nu a contestat actul administrativ ce face obiectul cererii de chemare in judecata pe calea recursului gratios, in conditiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel ca nu este incident termenul de 6 luni reglementat de art. 11 alin. 1 din acest act normativ, ci termenul de 1 an reglementat de art. 11 alin. 2 din acelasi act normativ. Or, potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, termenul de 6 luni este termen de prescriptie, iar termenul de 1 an este de decadere.
Aspectul legat de faptul ca nu a fost urmata procedura prealabila a recursului gratios nu poate fi valorificat din oficiu, deoarece sunt incidente dispozitiile art. 109 alin. 3 Cod procedura   civila, care stabilesc acest beneficiu numai in favoarea paratului si numai pana la termenul stabilit de lege pentru formularea intampinarii.
Modul de solutionare a exceptiei tardivitatii actiunii de catre tribunal este corect, asa cum s-a aratat si anterior.
Art. 11 alin. 2 din Legea  nr. 554/2004 a contenciosului administrativ reglementeaza termenul de decadere de 1 an pentru promovarea actiunii in contencios administrativ ca o situatie de exceptie de la regula inscrisa in alin. 1 al aceluiasi articol, numai pentru �motive temeinice�, momentul de inceput al termenului fiind, dupa caz, �data comunicarii actului, data luarii la cunostinta, data introducerii cererii sau data incheierii procesului � verbal de conciliere�, in functie de titularul actiunii sau de obiectul acesteia.
In cauza, actul administrativ contestat este un act administrativ cu caracter individual, care nu a fost comunicat intimatei reclamante, astfel ca, in mod legal, prima instanta a stabilit ca data a luarii la cunostinta a acestuia data de 10.01.2013, data la care reclamanta a solicitat de la OCPI B. dosarul CF 10xxx B., termenul de 1 an reglementat de art. 11 alin. 2 din Legea  nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nefiind implinit la data promovarii prezentei actiuni.
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentului si a intervenientei accesorii referitoare la efectul inscrierii actului administrativ contestat in CF de opozabilitate erga omnes, in mod identic cu efectele inscrierii drepturilor reale.
Inscrierea in cartea funciara nu poate avea, pentru tertul vatamat prin acesta, semnificatia juridica a luarii la cunostinta a actului administrativ, ci, cel mult, da nastere unei prezumtii in sensul ca acesta, cu diligente medii, putea sa afle continutul actului respectiv care a stat la baza operatiunilor de publicitate imobiliara. Insa, in cauza, parata nu a facut dovada contrara sustinerilor reclamantei, ca aceasta s-a adresat OCPI B. anterior datei de 10.01.2013.
Cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la gresita aplicare a legii la situatia de fapt stabilita eronat, va fi analizat prin prisma art. 304 ind. 1 si art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, dar nu este fondat.
Astfel, prin H.C.L. nr. 2010/29.09.2009 emisa de recurentul parat C.L.P. s-a aprobat �trecerea in domeniul privat al Orasului P. a imobilului teren situat in P., T.J., identificate prin CF 1xxx B. nr. top 1xxx�, retinandu-se, ca temei de drept, prevederile art. 36 alin. 1, art. 26 si 24 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, �terenurile aflate in proprietatea statului, situate in intravilanul localitatilor si care sunt in administrarea primariilor, la data prezentei legi, trec in proprietatea comunelor, oraselor sau a municipiilor, urmand regimul juridic al terenurilor prevazute la art. 26�.
In mod legal a retinut prima instanta ca, din interpretarea acestor dispozitii, rezulta ca, pentru a se face aplicarea acestei norme este necesara indeplinirea a doua conditii � terenul situat in intravilanul localitatii sa se afle in proprietatea statului, iar dreptul de administrare asupra acestuia sa fie exercitat de catre primarie, la data intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991.
Or, din copia CF depusa la dosar, rezulta ca imobilul se afla in proprietatea statului, insa, la foaia de sarcini nu este inscrisa nici o mentiune referitoare la titularul dreptului de administrare.
Din actele depuse la dosar atat in fata instantei de fond, cat si in recurs, rezulta ca imobilul, cu datele de identificare aratate anterior, a fost trecut, prin procesul - verbal din data de 16.05.1955, in folosinta S.D.P. B. (fila 19 dosar tribunal), fiind inchiriat din anul 1976 de catre M.N., angajat la D.D.P. B. si sotia acestuia, intervenienta M.I. (filele 23-27 dosar recurs).
Este evident, fata de aceste inscrisuri, ca dreptul de administrare asupra imobilului nu a fost exercitat de catre Primaria Orasului P., asa cum sustine recurentul, astfel ca dispozitiile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 au fost gresit aplicate, actul administrativ astfel contestat fiind nelegal.
Pentru toate aceste considerente, constatand incidenta art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul formulat de paratul C.L. P. impotriva sentintei civile nr. 1043/CA/26.03.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, pe care o va mentine.
In mod corespunzator, fata de solutia pronuntata asupra cererii de recurs, Curtea va respinge si cererea de interventie accesorie in interesul recurentului parat formulata de intervenienta M.I..